Pan Eduard Costin

Niu Vasile Cristian

Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

Tratamente termochimice

Tratamentul termochimic consta in imbogatirea superficiala a otelului prin difuzia

unui element adus in stare atomica, dintr-un mediu adecvat incalzit la temperaturi ridicate.
Scopul acestui tratament este realizarea unei distributii a compozitiei chimice, structurii si
proprietatilor pe sectiunea piesei.
In functie de natura elementului de difuzie, tratamentele termochimice sunt de mai
multe tipuri: C - carburare sau cementare; N- nitrurare; C+N-carbonitrurare sau cianizare; B-
borizare; Ti-titanizare; Al-alitare; Si-silicizare; Cr-cromizare; Zn-sherardizare; S-sulfizare,
etc.
Proprietatile urmarite sunt:
- durificarea superficiala si rezistenta la uzura abraziva sau de adeziune asociate cu un
miez tenace: C, N, C+N, B, Ti, Cr
- rezistenta la coroziune: Cr, Si, Ti, Zn,
- rezistenta la oxidare: Al, Si, Cr
- rezistenta la gripare: S

Carburarea otelului

Carburarea sau cementarea este o metoda de durificare superficiala a pieselor din otel
cu continut redus de carbon 0,08-0,25%C, spre deosebire de piesele din otel cu continut
mediu in carbon care se durifica prin calire superficiala.
Este un proces de imbogatire in carbon a straturilor superficiale ale pieselor din otel,
urmata de calire martensitica si revenire joasa. Piesele carburate au un strat superficial dur,
rezistent la uzura si oboseala asociata cu un miez ductil si tenace. Se aplica la arbori cu came,
roti dintate, scule pneumatice, pene, bolturi de piston etc.
Carburarea se executa prin incalzirea piesei intr-un mediu carburant la temperaturi
920-950C, cand otelul este adus in stare austenitica, capabila sa dizolve o cantitate mare de
carbon (fig. 9.37, punct 1). La temperatura de carburare, otelul dizolva superficial o cantitate
de carbon inferioara limitei de solubilitate a carbonului in austenita (c max), in general maxim
 Pan Eduard Costin
Niu Vasile Cristian
Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

1,2%C (punct 2). Continutul de carbon scade in austenita monoton de la suprafata spre miez.
La racire lenta austenita sufera transformari conform diagramei Fe-Fe 3C. La temperatura
ambianta in stratul de difuziune se disting trei substraturi:
- substratul hipereutectoid care contine perlita si cementita secundara;
- substratul eutectoid care contine numai perlita
- substratul hipoeutectoid de tranzitie la materialul de baza, care contine perlita si
ferita, cantitatea de perlita scazand continuu pana la structura miezului.

Carburarea se poate executa in mediu solid, lichid sau gazos.

1. Carburarea solida se face in cutii de cementare din otel sudat in care se aseaza
distantat (10 -15mm) piesele decapate prealabil in mediul de saturare.
Agentul de carburare este format din granule de diametru 3,5-10mm din lemn de
mangal de lemn de mesteacan sau stejar, rezistent la compresiune si pur din punct de vedere
al P si S ca si semi-cocs de huila sau cocs de turba. Pentru accelerarea carburarii se adauga
20-25%BaCo3 si pana la 3,5%CaCo3 pentru a preveni sinterizarea. Cutiile se inchid etans cu
un capac lipit cu argila refractara.
La temperatura de incalzire 910-930C, carbunele incandescent reactioneaza chimic
cu oxigenul intragranular, formand dioxidul de carbon, care apoi este redus de carbunele
incandescent la monoxidul de carbon capabil de disociere.
C + O2 CO2
 Pan Eduard Costin
Niu Vasile Cristian
Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

CO2 + C 2CO
2CO CO2 + Catomic
Substanta de activare este redusa de carbunele incandescent la oxidul de bariu si
monoxid de carbon. Dupa disocierea monoxidului, dioxidul de carbon format reactioineaza
chimic cu oxidul de bariu si reface carbonatul de bariu, care reintra in circuit.
BaCO3 + C BaO + 2CO
2CO CO2 + Catomic
CO2 +BaO BaCO3
Timpul de mentinere la temperatura de carburare variaza in functie de dimensiunile
cutiei de cementare si adancimea de carburare dorita. Pentru o cutie cu dimensiunea minima
150mm, pentru un strat gros de 1mm este necesara o mentinere de 8-10 ore. Este un
procedeu cu productivitate mica, recomandat otelurilor cu graunte ereditar fin.

2. Carburarea gazoasa, se executa prin incalzirea pieselor in cuptoare inchise etans

intr-un mediu carburant gazos: gaz natural (CH4), amestecuri de butan si propan, hidrocarburi
lichide (benzen, kerose, syntol), atmosfere endoterme (20%CO, 40%H 2, 40%N2) la care se
adauga 5-8% CH4.
Procedeul permite obtinerea unei concentratii exacte de carbon in strat, micsoreaza
durata de mentinere, permite mecanizarea si automatizare procesului de cementare; se
simplifica tratamentul termic ulterior, permitand calirea de la temperatura de cementare. La
930C pentru realizarea unui strat cementat de 0,7-1mm este necesara o durata de mentinere
in cuptoarele continue 6-12 ore si de 3-10 ore in cuptoarele cu cuva. Se poate accelera
procesul prin circularea gazului si cresterea temperaturii de carburare la 1000-1050C, daca
otelul este cu graunte ereditar fin. Este procedeul industrial de cementare a pieselor de serie
mare.

3. Carburarea lichida se executa in bai de saruri topite care contin 78-85%Na2CO3,

10-15%NaCl, 6-8%SiC. Are cea cea redusa durata de carburare: 0,15-0,20mm grosime de
strat in 30min, iar 1mm in 4-5 ore. Se preteaza la piese mici si prezinta dificultatea
mentinerii constante a capacitatii de carburare a baii.

Tratamentul termic aplicat pieselor carburate are ca scop:

 Pan Eduard Costin
Niu Vasile Cristian
Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

- corijarea structurii de supraincalzire din stratul cementat si miez, rezultata in urma

mentinerii indelungate la temperatura de tratament;
- durificarea stratului superficial si tenacitate in miez;
- eliminarea retelei de cementita secundara aparuta in stratul superficial, ca urmare al
suprasaturarii cu carbon.
Proprietatile pieselor cementate sunt:
- duritatea stratului cementat 60-64HRC pentru otelul carbon si 58-61HRC la otelul
aliat cu o cantitate marita de austenita reziduala. Durificarea superficiala mareste rezistenta la
uzura si la sarcini de contact.
- rezistenta la soc mecanic datorata ductilitatii si tenacitatea miezului, a carui duritate
variaza intre 20-40HRC;
- se mareste rezistenta la oboseala ca urmare a formarii in stratul superficial a
tensiunilor reziduale de compresiune.

ELABORAREA OELURILOR CARBON SINTERIZATE

Un procedeu nou de elaborare a unor oeluri carbon vizeaz aportul carbonului din metan
concomitent cu sinterizarea. Aportul de carbon are loc prin nclzirea pieselor ntr-o incint
inchis n care se introduce metan n intervalul termic 850-950 C, timp de 2, 4, 6 ore,
urmat de sinterizare la diferite temperaturi (1050, 1100 i 1150 C), timp de 30 minute n
mediu de argon. Gazul metan sufer un proces de ardere incomplet asigurat prin etanarea
cutiei n care se face tratamentul termochimic.
Etapele de obinere a pieselor din pulberi metalice au fost urmtoarele:
a) Dozarea pulberii
Pulberea de fier de puritate 99,99% i stearatul de zinc s-au dozat n proporie de
99, 5 % i respectiv 0,5 % folosind balana analitic. Stearatul de zinc are rol de lubrifiant.
b) Omogenizarea amestecului neomogen de pulberi
Prin omogenizare s-a urmrit obinerea unei distribuii uniforme a elementelor
componente ale amestecului n toat structura sa. Pentru omogenizare s-a folosit un
amestector cilindric tip TURBULA, timp de o or. La controlul omogenitii efectuat cu
 Pan Eduard Costin
Niu Vasile Cristian
Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

microscopul nu s-au constatat modificri ale formei sau ale dimensiunilor particulelor de
pulbere.
c) Dozarea pentru presare
Pentru matria paralelipipedic s-au cntrit la balana analitic doze de cte 155 g iar
pentru matria cilindric doze de cte 5,5 g.
d) Presare unilateral n matri folosind o pres hidraulic, la presiuni de 400 i 600 MPa
obinndu-se probe crude de form cilindric i paralelipipedic.
Avantajele folosirii acestui procedeu sunt urmtoarele:
- realizarea unor semifabricate de form complex, cu suprafee de calitate
superioar i cu precizie dimensional ridicat;
- porozitatea respectiv compactitatea se poate realiza n limite largi, variind fora
specific de presare;
- materia prim (pulberea metalic ) se utilizeaz complet, att n procesul de presare
ct i n continuare, deoarece fabricatele pot fi utilizate direct, fr s fie necesare operaii de
ajustare prin achiere.
Presarea pulberilor n matri const n introducerea amestecului de pulberi n
cavitatea matriei, presarea i evacuarea fabricatului.
La presarea n matri a pulberilor s-a lucrat cu vitez de presare relativ mic, pentru
a permite aerului nchis s fie evacuat.
Fora de presare s-a determin n funcie de presiunea de compactizare i mrimea
seciunii transversale, valoarea stabilit pentru presare fiind de 40 kN / cm 2.
e) Carburarea
Carburarea nsoit de sinterizare s-a realizat ntr-o cutie de sinterizare din tabl
OL E 335 cu dimensiunile de 300 x 180 x 40 mm i cu forma din fig.1.
Caracteristicile mecanice ale oelurilor elaborate prin procedeul carburare sinterizare, au
valori superioare oelurilor sinterizate obinute prin procedeul clasic pornind de la amestec de
pulberi de fier i grafit. Pe baza rezultatelor experimentale se pot trage urmtoarele concluzii:
- microduritatea n suprafaa noilor oeluri elaborate este maxim i dependent de
coninutul de carbon, de presiunea de compactizare i temperatura de sinterizare;
- microduritatea maxim, 342 HV 0,1, se obine n suprafa la un coninut de 1,6% C,
presiune de compactizare 400 MPa i temperatur de sinterizare 1150 oC, timp de carburare 6
ore i scade la valoarea de 235 HV 0,1 n centrul probei unde coninutul de carbon este 1%
pentru aceleai condiii de compactizare, timp de meninere la carburare i temperatur de
sinterizare
 Pan Eduard Costin
Niu Vasile Cristian
Melcea Emanuel Marian
Grupa 1043 A

- spre deosebire de situaiile curente n care microduritatea crete o dat cu creterea

presiunii de compactizare, n acest caz microduritile cele mai ridicate, precum i evoluia
lor cea mai bun, se nregistreaz n cazul probelor compactizate la 400 MPa fa de 600
MPa. Particularitatea poate fi explicat prin faptul c procesul de carburare s-a produs
naintea sinterizrii, iar n probele compactizate la presiuni mai mici, avnd poroziti mai
mari, difuzia carbonului s-a produs mai uor n profunzime;
- variaia rezilienei n funcie de presiunea de compactare este descresctoare, n
conformitate cu coninutul de carbon care este mai mare la 400 MPa, miezul prezentnd n
acest caz o tenacitate mai mare;
- valoarea maxim a rezilienei de 13,4 J/cm 2 se obine pentru probele compactizate
cu presiunea de 400 MPa, carburate 6 ore i sinterizate la 1150 oC comparativ cu 11,96 J/cm2
n cazul probei compactizate la 600 MPa sinterizate i carburate n aceleai condiii;
- rezistena la traciune este influenat de presiunea de compactizare n sensul c
scade odat cu creterea presiunii de compactizare; la presiuni mari difuzia carbonului este
ngreunat de porozitatea redus ceea ce duce la scderea rezistenei la traciune;
- rezistena la traciune atinge valoarea maxim de 586,4 MPa pentru probele
compactizate la 400 MPa, carburate timp de 6 ore i sinterizat la 1150 oC i scade la
valoarea de 504,4 MPa pentru probele compactizate la 600 MPa, sinterizate i carburate n
aceleai condiii.