ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #01

LUCRAREA 09
STUDIUL MICROSTRUCTURII FONTELOR

9.1. SCOPUL LUCRĂRII

În această lucrare se studiază structurile de echilibru ale fontelor.
9.2 PRINCIPII TEORETICE
Fontele sunt aliajele fier-carbon, care conţin între 2,11…6,67% C. Carbonul se poate
găsi în aceste aliaje sub formă de cementită (Fe3C), când se numesc fonte albe şi
fac parte din sistemul Fe-Fe3C (aspectul nestabil al diagramei Fe-C), sau sub formă

Fig. 9.1. Diagrama de echilibru Fe-Fe3C. (Aspectul nestabil al diagramei fier-

carbon)

de grafit lamelar, când se numesc fonte cenuşii, şi fac parte din sistemul fier-grafit
(aspectul stabil al diagramei Fe-C). Separarea carbonului sub formă de grafit este
favorizată de: o răcire mai lentă a topiturii, prezenţa în topitură a unor elemente
grafitizante (ca Si, Al, Cu) precum şi de un conţinut mai ridicat de carbon[1,3].

1
#01 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Dacă facem comparaţie între cele două diagrame (fig. 9.1) şi (fig. 9.2),
constatăm că, în locul cementitei, care apărea în domeniile diagramei fier-cementită,
în diferitele câmpuri ale diagramei fier-grafit apare grafitul. În locul eutecticului cu
cementită (ledeburita), apare eutecticul cu grafit, format din soluţie solidă  şi grafit,
iar în locul eutectoidului cu cementită (perlita), în diagrama fier-grafit apare
eutectoidul cu
grafit, format
din ferită şi
grafit.
A. Fontele
albe
Fontele
albe sunt
numite astfel,
după aspectul
argintiu al
rupturii (cauzat
de prezenţa
cementitei în
structură) şi
după cum s-a
arătat, ele sunt
aliaje cu
conţinut de
carbon între
2,11 şi 6,67%.
Transformările
structurale,
care au loc în
fontele albe, în
timpul încălzirii
sau răcirii, pot
fi urmărite pe
diagrama de
Fig.9.2. Diagrama de echilibru Fe-Grafit. echilibru fier-
cementită
(Aspectul stabil al diagramei fier-carbon) (fig.9.1).
După conţinutul lor în carbon, fontele albe se împart în trei clase şi anume:
- fonte albe hipoeutectice, care conţin între 2,11 şi 4,3% C, şi prezintă, la
temperatura ambiantă, o structură formată din perlită, cementită secundară şi
ledeburită. În fig.9.3 este arătată structura acestei fonte. Insulele de culoare închisă
reprezintă perlita, domeniile pestriţe (incluziuni mărunte de perlită neagră pe câmp

2
 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #01

deschis de cementită) reprezintă ledeburita, iar fondul alb este de cementită

secundară.
- fonte albe eutectice, conţin 4,3% C şi prezintă la temperatura ambiantă o
structură alcătuită numai din ledeburită. Structura ledeburitică este reprezentată în
fig. 9.4.
- fonte hipereutectice, care conţin între 4,3 şi 6,67% C şi prezintă, la
temperatura ambiantă, o structură formată din ledeburită şi cementită primară. În fig.
9.5, acele grosolane de culoare albă sunt de cementită primară, iar ledeburita este
reprezentată de fondul pestriţ.

Fig. 9.3. Fontă albă Fig. 9.4. Fontă albă Fig. 9.5. Fontă albă
hipoeutectică cu 3,2% C. eutectică cu 4,3% C. hipereutectică cu 5% C.
Atac : Nital . Mărire Atac: Nital. Mărire Atac : Nital. Mărire
200:1. 200 : 1. 200 : 1.

Datorită durităţii foarte ridicate a cementitei (~750 HB) şi ledeburitei (~700 HB),
fontele albe sunt aliaje foarte dure dar şi foarte fragile. Din această cauză, fontele
albe au o utilizare limitată în construcţia de maşini.

B. Fontele cenuşii
Fontele cenuşii sunt aliaje ale fierului cu carbonul, în care carbonul se găseşte
sub formă liberă, de grafit. Aspectul rupturii este de culoare cenuşie datorită
prezenţei grafitului. Grafitul se poate prezenta în mai multe variante şi anume: grafit
lamelar cu vârfuri ascuţite, grafit lamelar cu vârfuri rotunjite, grafit vermicular, grafit
punctiform, grafit în cuiburi şi grafit nodular.
Transformările structurale, care au loc în fontele cenuşii, pot fi interpretate pe
baza diagramei fier-grafit, prezentate în fig. 9.2.
Factorii, care favorizează obţinerea fontei cenuşii sunt: o viteză de răcire mai
mică şi o cantitate mai mare de elemente grafitizante (Si, Al, Cu).

3
#01 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Structura oricărei fonte cenuşii se compune, în mod obligatoriu, dintr-o masă

metalică de bază, în care sunt amplasate incluziuni de grafit.
În funcţie de structura masei metalice de bază, în care se află amplasate
incluziunile de grafit, fontele cenuşii se împart în:
- fonte cenuşii feritice, cu masa metalică de bază formată din ferită (fig. 9.6),
- fonte cenuşii ferito-perlitice, cu masa metalică de bază formată din ferită şi perlită
(fig. 9.7),
- fonte cenuşii perlitice, cu masa metalică de bază formată din perlită (fig. 9.8) şi
- fonte cenuşii perlito-cementitice, cu masa metalică de bază, formată din perlită şi
cementită (fig. 9.9).

Fig. 9.6. Fig. 9.7. Fig. 9.8.

Fontă cenuşie feritică. Fontă cenuşie ferito- Fontă cenuşie
Atac : Nital. perlitică. Atac: Nital. perlitică. Atac : Nital.
Mărire 200 : 1. Mărire 200 : 1. Mărire 200: 1.

Fontele cenuşii au o rezistenţă mecanică bună

Fig. 9.9.
Fontă cenuşie perlito-cementitică.
Atac : Nital. Mărire 200 : 1.
şi proprietăţi optime de turnare, motiv pentru
care ele se utilizează pe scară largă pentru
turnarea de piese pentru construcţia de maşini.
Ele nu pot fi prelucrate prin deformare plastică,
datorită fragilităţii lor, cauzate de prezenţa
grafitului în structură, proprietăţile mecanice ale
fontelor cenuşii sunt inferioare proprietăţilor
mecanice ale oţelurilor. Proprietăţile mecanice
ale fontelor cenuşii, pot fi însă ridicate,
acţionând asupra incluziunilor de grafit şi
asupra masei metalice de bază. Asupra
grafitului se acţionează în direcţia obţinerii lui:
de forme mai convenabile, de dimensiuni mai
reduse şi în cantităţi mai mici.

4
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #01

Grafitul, de forme convenabile, se obţine în fonte maleabile şi în fontele

modificate.
Proprietăţile masei metalice de bază, la rândul lor, pot fi ameliorate prin alierea
fontelor cenuşii şi obţinerea de fonte cenuşii aliate sau prin tratamente termice,
aplicate fontelor cenuşii.
Să vedem în continuare, efectul ameliorării formei grafitului asupra
proprietăţilor mecanice în fontele maleabile şi în fontele modificate.

C. Fontele maleabile
Fontele maleabile au grafitul sub formă de cuiburi, grafit cunoscut şi sub
denumirea de carbon de recoacere. Această denumire vine de la faptul că grafitul în
cuiburi (carbonul de recoacere) se obţine printr-un tratament termic de recoacere de
maleabilizare, aplicat pieselor turnate din fontă albă.
În timpul acestei recoaceri, cementita, din structura fontei albe, se
descompune, conform reacţiei de grafitizare,

Fe3C 3Fe + Cgrafit

în ferită şi grafit în cuiburi.

Se obţine astfel, dintr-o structură de fontă albă, cu carbonul sub formă de
cementită, structura fontei maleabile, cu carbonul sub formă de grafit în cuiburi
(fig.9.10 – 9.12).
Masa metalică de bază a fontelor maleabile variază, în funcţie de
particularităţile răcirii, de la recoacerea de maleabilizare.
Dacă, în timpul recoacerii de maleabilizare, răcirea la traversarea punctului
critic A1 (la care are loc transformarea eutectoidă), are loc cu o viteză mai mare,
reacţia eutectoidă se produce după sistemul fier-cementită, obţinându-se eutectoidul
cu cementită (perlită). Masa metalică a fontei maleabile va fi în acest caz perlitică,
secţiunea de rupere va apare de culoare albă strălucitoare, iar fonta se va numi din
această cauză, fontă maleabilă albă (fig. 9.10).

5
#01 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

În cazul în care traversarea punctului critic A1 are loc cu o viteză mai mică,
reacţia eutectoidă se va produce după sistemul Fe-Cgrafit şi austenita se va

Fig. 9.10. Fontă maleabilă albă. Fig. 9.11. Fontă maleabilă neagră.
Atac : Nital. Mărire 200 : 1. Atac : Nital. Mărire 200 : 1.

transforma în eutectoidul cu grafit, format din ferită + grafit. Masa metalică a acestei
fonte va fi deci feritică, iar cantitatea de grafit din structură va fi sporită. Din această
cauză, secţiunea de rupere a acestei fonte va apare de culoare neagră şi această
fontă se va numi fontă maleabilă neagră (fig.9.11).
Fonta maleabilă albă are proprietăţi mecanice de rezistenţă, , superioare
fontei maleabile negre, deoarece perlita, care formează masa metalică de bază a
acestei fonte, este mai rezistentă decât ferita, care reprezintă masa metalică de bază
a fontei maleabile negre. Fonta maleabilă neagră are în schimb proprietăţi de
plasticitate superioare fontei maleabile albe, ferita fiind mai plastică decât perlita.
O altă categorie de fontă maleabilă este fonta maleabilă perlitică (fig. 9.12).
Acest tip de fontă, după maleabilizare, se mai supune suplimentar unor operaţii de
tratament termic, care transformă masa
metalică de bază în structuri de neechilibru,
cu proprietăţi mecanice mai ridicate (sorbită,
troostită, martensită etc.) sau cu aspect
globular (fig. 9.12), care sunt superioare
celor cu aspect lamelar.
Datorită proprietăţilor mecanice
superioare, fontele maleabile se utilizează
pentru executarea unor piese de mai mare
răspundere, solicitate la sarcini statice mari
şi la sarcini dinamice şi vibratorii[5].
Fig.9.12 Fonta maleabilă perlitică.
Atac : Nital. Mărire : 200 : 1.

6
 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #01

D. Fontele modificate
Fontele modificate se obţin prin procesul de modificare, care constă din
introducerea (inocularea) în fonta cenuşie, aflată în stare lichidă, a unor substanţe
numite modificatori (maximum 0,2% pentru fiecare element).
Prin modificare, se influenţează în special transformarea eutectică a fontelor şi
mai ales numărul separărilor de grafit din eutectic, precum şi structura dendritelor
primare de austenită, în sensul fărâmiţării lor.
Ca elemente modificatoare se utilizează: Ca, Ba, Sr, Mg, Ce, Bi, Te şi
pământurile rare. Pentru a favoriza acţiunea elementelor modificatoare, se folosesc
elemente ajutătoare (Al, Ti, Zr, B, grafit), care mai au şi proprietatea de a influenţa
favorabil structura masei metalice de bază.
În practică se utilizează următoarele categorii de fonte modificate:
- fonte modificate cu grafit lamelar,
- fonte modificate cu grafit vermicular şi
- fonte modificate cu grafit nodular.
Fontele modificate cu grafit lamelar, în comparaţie cu fonta cenuşie perlitică
cu grafit lamelar nemodificată, în care separările de grafit sunt lungi cu vârfurile
ascuţite şi repartizate mai puţin uniform, au lamele de grafit mai mici şi mai
numeroase, cu vârfurile rotunjite şi uniform repartizate în masa metalică de bază (fig.
9.13).
Această modificare duce la creşterea proprietăţilor mecanice ale fontelor,
rezistenţa la rupere (σr) ajungând la valori de 30 – 40 daN/mm2,la o alungire la
rupere () de 0,8 – 1%. Drept elemente modificatoare, pentru obţinerea fontelor
modificate cu grafit lamelar, se utilizează: Ca, Ba şi Sr, iar ca elemente ajutătoare, se
introduc în fontă: Al, C (grafit), Zr şi Ti.
Pentru mărirea ponderii perlitei, în structura masei metalice de bază, şi
ridicarea şi pe această cale a proprietăţilor fontelor, se mai introduc uneori Cu, Sn,
Mn sau Cr.

Fig. 9.14. Aspectul Fig. 9.15. Aspectul

Fig. 9.13. Aspectul
grafitului într-o fontă grafitului într-o fontă
grafitului într-o fontă
modificată cu grafit modificată cu grafit nodular.
modificată cu grafit lamelar.
vermicular . Mărire 200 : 1. Mărire 200 : 1.
Mărire 200 : 1. 7
#01 ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE

Fontele modificate cu grafit vermicular au separările de grafit mai

compacte (raport mai mic între lungimea şi grosimea separărilor), cu capetele
rotunjite, imitând aspectul unor viermişori (fig. 9.14), de unde şi denumirea de fonte
cu grafit vermicular.
Grafitul vermicular, cunoscut şi sub denumirea de grafit pseudolamelar,
reprezintă o formă intermediară, între grafitul lamelar şi cel nodular şi este obţinut la
modificarea insuficientă a fontelor cu grafit nodular.
Elementele modificatoare sunt, ca în cazul fontelor cu grafit nodular, Mg sau
Ce, iar ca elemente ajutătoare se utilizează Al şi Ti, care frânează compactizarea
grafitului, până la stadiul de grafit nodular, oprind-o la stadiul de grafit vermicular.
Obţinerea grafitului vermicular în aceste fonte, se repercutează pozitiv asupra
proprietăţilor lor mecanice, rezistenţa la rupere (r) ajungând la valori de 35 –45
daN/mm2, la o alungire la rupere () de 2 – 5%.
Fontele modificate cu grafit nodular, reprezintă apogeul compactizării
grafitului în fonte, atingându-se un raport egal cu unitatea între lungimea şi grosimea
separărilor.
Se obţine astfel forma ideală a grafitului şi anume forma sferoidală (nodulară,
fig. 15/15), care duce la obţinerea proprietăţilor mecanice maxime în fonte:
r = 60…70 daN/mm2, la  = 2…15%.
Datorită proprietăţilor lor mecanice ridicate, apropiate de cele ale oţelurilor,
îmbinate însă cu o capacitate ridicată de turnabilitate, aceste fonte, apărute în
perioada anilor 1947 – 1948, s-au extins continuu în industrie, reprezentând azi un
material valoros utilizat în construcţia de maşini. Pentru obţinerea acestor fonte se
aplică o modificare dublă.
Prima modificare se face cu magneziu în proporţie de 0,03 – 0,07% din
greutatea fontei lichide sau Ce. Mg favorizează obţinerea grafitului sferoidal, dar din
păcate, favorizează înălbirea fontei la suprafaţă.
Pentru a se preîntâmpina fenomenul de înălbire, se face a doua modificare
(postmodificare) cu forosiliciu, Ba, Sr sau Bi.
Drept elemente ajutătoare se utilizează Cu şi Ni.

9.3. MODUL DE LUCRU

Partea practică a lucrării va consta din cercetarea la microscop a probelor din
colecţia laboratorului şi din stabilirea legăturilor dintre structurile observate şi
proprietăţile fontelor respective[4].

8
ŞTIINŢA MATERIALELOR – LUCRĂRI PRACTICE #01

În ANEXA lucrării sunt prezentate câteva micrografii a unor fonte de largă

utilizare în industrie.
9.4. REZULTATE
Referatul scris asupra lucrării va trebui să conţină:
- o scurtă introducere,
- evidenţierea domeniului fontelor, în diagrama fier-grafit şi în diagrama fier-
cementită, cu notarea câmpurilor respective şi explicarea formării structurilor
fontelor albe şi fontelor cenuşii cu ajutorul acestor diagrame,
- tabelul cu probele studiate, după modelul de mai jos, tabel în care vor fi încadrate
şi desenele microstructurilor probelor studiate, în cercuri cu diametrul de 50mm.
TABEL
Nr. Marca Conţinutul în % de: Mărirea Reacti- Desenul
eşantio fontei, vul de microstructurii,
-nului după atac cu indicarea
STAS C Si Mn P S Fe fiecărui
constituent din
structură.

9.5. CONCLUZII
În concluzie se vor face aprecieri asupra:
- diferenţei dintre structura oţelurilor şi cea a fontelor şi asupra modului cum se
repercutează această diferenţă asupra proprietăţilor aliajelor,
- influenţei formei, sub care se separă carbonul (cementită sau grafit) asupra
proprietăţilor fontelor şi
- influenţei formei şi dimensiunilor separărilor de grafit asupra proprietăţilor fontelor.