1 

Capitolul 1 TIPURI DE MATERIALE METALICE 1.1 Aliaje fier-carbon: elaborare, structurã, proprietãþi,
diagrama Fe-C, simbolizare Majoritatea metalelor se gãsesc în scoarþa terestrã sub forma unor
minereuri. Din minereuri se obþin materiale metalice: metale ºi aliaje metalice. MATERIALE METALICE
METALE: fier, cupru, aluminiu, aur, argint, zinc etc. ALIAJE: fontã, oþel, bronz, alamã etc. Definiþie:
Aliajul metalic este o substanþã care se obþine prin contopirea a douã sau mai multe elemente chimice,
numite componentele aliajului; elementul aflat în proporþia cea mai mare în aliaj este totdeauna un metal
ºi se numeºte component de bazã, celelalte elemente din compoziþia aliajului pot fi metale sau nemetale
ºi se numesc componente de adaos sau de aliere. Aliajele feroase se obþin din minereuri de fier, care
conþin fierul sub formã de oxizi sau carbonaþi: hematit ºi limonit (Fe 2 O 3 ), magnetit (Fe 3 O 4 ), siderit
(FeCO 3 ). Conþinutul de fier din aceste minereuri este de 30-60%, iar restul reprezintã sterilul*. Procesul
de bazã în obþinerea aliajelor feroase îl reprezintã reducerea oxizilor de fier din minereu cu ajutorul
cocsului ºi al oxidului de carbon, la temperaturi foarte înalte, într-un cuptor înalt de tip special, numit furnal
(fig. 1). minereu de fier cocs aer cald calcar gaze de furnal fontã În furnal se introduc: minereu de fier;
cocs** (are rolul de combustibil ºi reducãtor); fondanþi (materiale auxiliare necesare pentru a uºura
topirea sterilului ºi a-l îndepãrta sub formã de zgurã): calcar sau dolomitã; aer încãlzit (necesar arderii
combustibilului). În urma reacþiilor care au loc în furnal între materialele încãrcate rezultã urmãtoarele
produse: fonta topitã (numitã fontã brutã sau de primã fuziune, care este produsul principal al furnalului);
zgura topitã***; gaze de furnal (folosite parþial pentru preîncãlzirea aerului în caupere, parþial în alte
scopuri în cadrul combinatului siderurgic). Fonta brutã lichidã este utilizatã în continuare la elaborarea
oþelului în cuptoare Siemens-Martin, în convertizoare sau în cuptoare electrice (fig. 2). zgurã Fig. 1
Furnal (secþiune) REÞINEÞI! Aliajele fierului cu carbonul sunt oþelurile ºi fontele. * steril partea
nefolositoare dintr-un zãcãmânt sau produs minier; ** cocs produs solid obþinut din cãrbune de pãmânt,
din reziduuri de petrol, prin încãlzire la temperaturi înalte; *** zgura topitã reziduu rezultat în procesul de
elaborare a aliajelor feroase. 4

2 cocs calcar minereu de fier zgurã furnal fontã aer cald calupuri cuptor Siemens-Martin cuptor electric cu
arc lingouri laminor* (prelaminare) laminor de bare laminor de tablã laminor de sârmã Fig. 2 Obþinerea
fontei ºi elaborarea oþelului Structura ºi proprietãþile aliajelor feroase pot fi descoperite, urmãrind
diagrama Fe-Fe 3 C din figura 3. Diagrama fier-carbon cuprinde: linii, puncte critice ºi transformãri
structurale principale. diferite industrii Fig. 3 Diagrama Fe-Fe 3 C * laminor utilaj metalurgic care
transformã materialele metalice în semifabricate. 5

3 Liniile principale din diagrama fier-cementitã (Fe-Fe 3 C) sunt: linia lichidus a diagramei (ABCD)
delimiteazã zona în care întregul aliaj este în stare topitã de regiunile în care a început cristalizarea.
Aceastã linie indicã temperaturile la care începe solidificarea aliajelor ºi este denumitã curba
temperaturilor de topire; linia solidus a diagramei (AHJECF) delimiteazã zona de solidificare totalã. Ea
indicã temperaturile la care se terminã solidificarea aliajelor. Sub aceastã curbã, materialul este în stare
solidã; liniile GS, ES, PSK, GPQ reprezintã linii de transformare în stare solidã a aliajelor Fe-Fe 3 C.
Aceste linii principale împart diagrama în mai multe domenii structurale, dintre care unele conþin structuri
alcãtuite dintr-un singur constituent, iar altele structuri cu mai mulþi constituenþi. Aºa cum putem observa
pe diagrama Fe-Fe 3 C, existã mai multe domenii alcãtuite din unul sau mai mulþi constituenþi structurali.
Fiecare dintre aceºtia au anumite proprietãþi ºi se pot defini astfel: FERITA este o soluþie solidã de
carbon în Feα; are o structurã poliedricã, este moale ºi plasticã. AUSTENITA este o soluþie de carbon în
Feγ; are o structurã poliedricã, este moale ºi plasticã. CEMENTITA este un compus definit; este durã ºi
fragilã, apare în structurã sub formã lamelarã sau globularã. PERLITA este un amestec mecanic de feritã
ºi cementitã secundarã; are o structurã lamelarã sau globularã, are duritate medie, plasticitate
satisfãcãtoare ºi rezistenþã scãzutã. LEDEBURITA este un amestesc mecanic format din perlitã ºi
cementitã; este durã ºi fragilã. Puteþi observa structurile acestor constituenþi în figurile 4 ºi a b c d Fig. 4
Microstructuri caracteristice ale perlitei ºi ale cementitei secundare: a) perlitã lamelarã; b) perlitã
globularã; c) feritã + perlitã; d) perlitã + cementitã secundarã; 1 perlitã; 2 feritã; 3 cementitã secundarã în
reþea. REÞINEÞI! Transformarea austenitei în feritã ºi cementitã se produce în stare solidã ºi se numeºte
transformare eutectoidã. Punctele critice ale diagramei Fe-Fe 3 C sunt cele la care are loc o transformare
de fazã. Ele se noteazã cu litera A urmatã de un indice: A 1 reprezintã temperatura de transformare
eutectoidã (727 C), la care austenita perlitã, dupã cum are loc încãlzirea sau rãcirea; A 2 este punctul
CURIE al feritei (770 C); A 3 este punctul de transformare Fe α Fe γ (912 C) sau, în cazul oþelurilor
hipoeutectoide, al feritei în austenitã ºi invers (linia GS); A 4 este punctul de transformare Fe γ Fe δ (1392
C); în cazul oþelurilor hipereutectoide, transformarea care indicã sfârºitul dizolvãrii cementitei în austenitã
(linia ES); se noteazã Acem. Conform diagramei Fe-Fe 3 C, oþelurile sunt aliaje ce conþin pânã la 2,11%
C, iar fontele sunt aliaje ce conþin între 2,11% C ºi 6,67% C.

4 Oþelurile, în funcþie de conþinutul de carbon ºi de structurã, se clasificã astfel: oþeluri hipoeutectoide,

care conþin pânã la 0,77% C ºi au structura alcãtuitã din feritã ºi perlitã (fig. 4c); oþeluri eutectoide, care
conþin în jur de 0,77% C ºi au structura formatã din perlitã (fig. 4a); oþeluri hipereutectoide, care a b c
Fig. 5 Microstructuri caracteristice fontelor albe (aliaje cu peste 2,11% C): a) aliaj hipoeutectic; b) aliaj
eutectic; c) aliaj hipereutectic; 1 ledeburitã; 2 perlitã; 3 cementitã primarã. conþin între 0,77% C ºi 2,11%
C ºi au structura formatã din perlitã ºi cementitã secundarã (fig. 4d). Fontele albe (denumirea provine de
la faptul cã în spãrturã acestea au culoarea albã-argintie datoritã prezenþei cementitei primare în
structurã) se clasificã astfel: fonte albe hipoeutectice, care conþin între 2,11 ºi 4,3% C ºi au structura
formatã din perlitã ºi ledeburitã (fig. 5a); fonte albe eutectice, care conþin în jur de 4,3% C ºi au structura
formatã numai din ledeburitã (fig. 5b); fonte albe hipereutectice, care conþin între 4,3% C ºi 6,67% C ºi au
structura formatã din cementitã primarã ºi ledeburitã (fig. 5c). SARCINI DE LUCRU 1. Ce se introduce ºi
ce rezultã din furnal la elaborarea aliajelor feroase? 2. Definiþi aliajele feroase. 3. Descrieþi liniile
principale ºi punctele critice din diagrama Fe-Fe 3 C. 4. Definiþi ferita ºi cementita. 5. Identificaþi la
microscop constituenþii structurali ai aliajelor Fe-Fe 3 C pe probe pregãtite, existente în dotarea
cabinetului Fonte: proprietãþi, simbolizare, utilizãri Aºa cum se observã ºi din figura 2, fontele brute (sau
fontele de primã fuziune), obþinute în furnal prin reducerea minereurilor de fier cu ajutorul cocsului, sunt
folosite în douã scopuri principale: pentru elaborarea oþelului în utilaje de elaborare (cuptoare Siemens-
Martin, cuptoare electrice sau convertizoare); pentru elaborarea fontei cenuºii destinatã turnãrii în piese
(în urma topirii în cuptoare cilindrice, numite cubilouri, sau în cuptoare rotative). Fontele turnate conþin
între 2,11 ºi 4,3% C, precum ºi proporþii relativ mari de elemente însoþitoare, respectiv 0,5... 3,5% Si,
0,3... 1,5% Mn, mai puþin de 0,15% S ºi mai puþin de 0,5% P. În funcþie de conþinutul elementelor
însoþitoare ºi de condiþiile de solidificare, fontele turnate în piese sunt: fonte albe, fonte pestriþe ºi fonte
cenuºii. Fontele albe cât ºi cele pestriþe au carbonul legat de fier sub formã de cementitã care imprimã
acestora urmãtoarele proprietãþi: sunt dure ( HB), fragile, nedeformabile ºi neprelucrabile prin aºchiere.
Datoritã acestor proprietãþi, fontele albe cât ºi cele pestriþe au utilizãri restrânse: cilindri de laminor, duze
pentru sablaj*, piese pentru maºini de sfãrâmat ºi mãcinat. * duzã pentru sablaj ajutaj (orificiu) prin care se
împroºcã, cu ajutorul aerului comprimat, nisip sau alice de plumb pentru a curãþa suprafeþele pieselor
metalice. 7

5 Fontele cenuºii au carbonul în întregime sau în cea mai mare parte sub formã de grafit* (lamelar sau
nodular, fig. 6 a,b), ceea ce le determinã în spãrturã culoarea cenuºie. Dupã structura masei de bazã,
fontele cenuºii pot fi: feritice, ferito-perlitice ºi perlitice (fig. 7 a, b, c). a b Fig. 6 Forme caracteristice ale
grafitului în fontele cenuºii turnate: a) grafit lamelar; b) grafit nodular. a b c Fig. 7 Microstructurile
caracteristice fontelor cenuºii cu diferite mase de bazã: a) fonte feritice; b) fonte ferito-perlitice; c) fonte
perlitice. Proprietãþile fizice ale fontelor cenuºii sunt determinate de structura masei de bazã ºi de
distribuþia grafitului. Astfel grafitul: reduce densitatea masei de bazã (fiind foarte uºor); reduce
coeficientul de dilatare liniarã a fontelor cenuºii; reduce conductibilitatea electricã a fontelor; mãreºte
conductibilitatea termicã a fontelor; mãreºte rezistenþa electricã a acestor materiale. Proprietãþile
mecanice depind de microstructura masei de bazã, de forma ºi distribuþia grafitului. Cea mai bunã
rezistenþã mecanicã o au fontele perlitice, iar cea mai scãzutã, fontele feritice. Grafitul acþioneazã ca o
incluziune nemetalicã: reduce considerabil plasticitatea ºi rezilienþa** masei de bazã. Fontele cenuºii
obiºnuite (cu grafit lamelar) au rezistenþa masei de bazã ºi rezistenþa minimã la tracþiune R m = N/mm 2.
În urma unui tratament de modificare prin tratarea fontei lichide cu adaosuri de ferosiliciu, silicocalciu,
aluminiu etc. (0,3-0,8% din masa fontei lichide), rezistenþa fontelor modificate atinge valori de N/mm 2.
Fontele cu grafit nodular au proprietãþi mecanice mai bune (R m 400 N/mm 2 ; plasticitate A 5 10%,
rezilienþã KCU = 30 J/cm 2 ) ºi o utilizare mai largã. Duritatea fontelor cenuºii depinde de structura masei
de bazã astfel: fontele feritice au cea mai micã duritate (120 HB), iar cele perlitice cea mai mare duritate
(250 HB). O proprietate importantã a fontelor cenuºii este capacitatea lor de a amortiza vibraþiile. De
asemenea, fontele cenuºii perlitice sunt rezistente la uzurã, datoritã, pe de o parte, duritãþii mari a
cementitei din perlitã, iar pe de altã parte efectului de autoungere pe care îl asigurã grafitul (ele sunt
utilizate ºi ca fonte autofricþiune). REÞINEÞI! Proprietãþile tehnologice ale fontelor cenuºii sunt: fluiditate
ºi fuzibilitate foarte bune, permiþând turnarea lor în piese cu pereþi subþiri; prelucrabilitate prin aºchiere
foarte bunã deoarece grafitul uºureazã ruperea aºchiilor; sudabilitatea este bunã numai în condiþii
speciale, la cald; forjabilitatea este practic nulã (sunt neforjabile, adicã nu se deformeazã plastic la cald). *
grafit carbon natural; ** rezilienþã capacitatea unui material de a absorbi o anumitã cantitate de energie
atunci când este lovit brusc de un corp solid. 8

6 Simbolizarea fontelor cenuºii Fontele cenuºii sunt notate cu simbolul format din literele Fc (fontã
cenuºie) urmat de un grup de cifre care indicã rezistenþa minimã la tracþiune R m, în N/mm 2. Exemple:
Fc 100; Fc 150; Fc 200; Fc 300. Fontele cu grafit nodular sunt notate cu simbolul Fgn. Exemplu: Fgn
(fontã cu grafit nodular cu R m 400 N/mm 2 ; A 5 10%; KCU = 17 J/cm 2 ). Utilizãrile fontelor cenuºii
Datoritã proprietãþilor lor, fontele cenuºii au utilitãþi diverse: în executarea de batiuri* ale maºinilor unelte,
chiuloase de motoare, rotoare de pompe de apã, cilindri pentru maºinile cu abur ºi motoare cu ardere
internã, în construcþia de autovehicule (arbori cotiþi, axe cu came), în construcþia de maºini grele ºi de
utilaj metalurgic (ciocane pentru forjare, traverse pentru prese, cilindri de laminor) etc Oþeluri: proprietãþi,
simbolizare, utilizãri Oþelurile se obþin prin afânarea fontei în cuptoare Siemens-Martin, în convertizoare
sau în cuptoare electrice. Afânarea constã în oxidarea (arderea) unei pãrþi a carbonului, a fosforului ºi a
sulfului din fonta brutã cu ajutorul minereurilor de fier, al aerului sau al oxigenului. În funcþie de procedeul
de elaborare, oþelurile tehnice mai conþin 0, ,35% Si; 0, ,80% Mn; 0, ,06 S ºi 0, ,06% P. Principiul
simbolizãrii oþelurilor este strâns legat de clasificarea acestora dupã mai multe criterii. În funcþie de
compoziþia chimicã, oþelurile se clasificã în: oþeluri nealiate (numite ºi oþeluri carbon), care conþin
numai fier, carbon ºi elemente însoþitoare în conþinuturi obiºnuite; oþeluri aliate, care, pe lângã fier,
carbon ºi elemente însoþitoare, conþin ºi elemente adãugate în mod special, numite elemente de aliere
(Mn, Si, Cr, Ni, W, Mo, V, Ti, Nb, Al etc.). Dupã destinaþie, oþelurile se clasificã în: oþeluri pentru
construcþii, destinate construcþiilor metalice (poduri, vase, vagoane etc.) ºi construcþiilor de maºini
(arbori, roþi etc.); oþeluri pentru scule; oþeluri cu destinaþie specialã (arcuri, rulmenþi, pile, oþeluri
inoxidabile ºi anticorosive). În funcþie de starea de livrare, oþelurile se clasificã în: oþeluri laminate la cald
ºi oþeluri forjate (deformate plastic la cald); oþeluri turnate în piese. Oþeluri carbon deformate plastic la
cald Oþelurile carbon constituie cea mai importantã grupã de materiale folositã în construcþia de maºini.
Conþinutul de carbon determinã structura acestor oþeluri ºi în foarte mare mãsurã proprietãþile lor. Astfel,
o datã cu creºterea conþinutului de carbon, diferite grupe de proprietãþi sunt influenþate dupã cum
urmeazã: a) Proprietãþile fizice: densitatea oþelurilor scade; cãldura specificã creºte; conductivitatea
termicã ºi coeficientul de dilatare liniarã scad. * batiu construcþie de oþel sau de fontã pe care se
monteazã mecanismele unui sistem tehnic stabil ºi, prin intermediul cãreia aceasta se poate fixa pe o
fundaþie, pe un teren etc. 9

7 b) Proprietãþile mecanice (fig. 8): cresc proprietãþile de rezistenþã (duritatea HB, limita de rupere R m
ºi limita de curgere R po2 ); scade plasticitatea (A) ºi tenacitatea* (Z, KCU). c) Proprietãþile tehnologice:
turnarea pieselor cu pereþi subþiri devine dificilã datoritã fuzibilitãþii înalte ºi fluiditãþii relativ reduse;
forjabilitatea este bunã, dar scade o datã cu creºterea conþinutului de carbon (intervalul de forjare este
C); prelucrabilitatea prin aºchiere variazã astfel: oþelurile moi se aºchiazã greu, cele dure (au în structurã
perlitã) se aºchiazã uºor, iar cele extradure se aºchiazã bine dar neeconomic datoritã uzurii sculei
aºchietoare; sudabilitatea este bunã la conþinuturi mici de carbon (sub 0,25%C); oþelurile dure ºi
extradure cu 1,40% C, practic nu se sudeazã. Oþelurile carbon pentru construcþii, în funcþie de cerinþele
impuse, pot fi: oþeluri de uz general ºi oþeluri carbon de calitate. 1. Oþelurile de uz general pentru
construcþii (STAS ) se folosesc ca atare, sub formã de produse laminate la cald, fãrã prelucrãri prin
aºchiere. Fig. 8 Influenþa carbonului asupra proprietãþilor mecanice ale oþelurilor cu structuri normale (de
echilibru). Datoritã faptului cã oþelurile carbon obiºnuite au drept caracteristicã de bazã rezistenþa la
rupere prin tracþiune (R m ), ele se noteazã prin simbolul OL (oþel laminat la cald) urmat de un grup de
cifre care indicã rezistenþa minimã la rupere în N/mm 2. Exemple: OL 37 (oþel carbon obiºnuit cu R m
370 N/mm 2 ); OL 50 (oþel carbon obiºnuit cu R m 500 N/mm 2 ). Oþelurile carbon obiºnuite se utilizeazã
astfel: cele cu conþinut scãzut de carbon (sub 0,25% C), pentru construcþii metalice sudate (mantale,
capace, batiuri, tiranþi, oþel beton); cele cu conþinut mai mare de carbon, pentru piese de importanþã
mai micã în construcþia de maºini (ºuruburi, piuliþe, pene, bride etc.). 2. Oþelurile carbon de calitate
(STAS ) nu se utilizeazã în stare de livrare, ci urmeazã a fi supuse unor tratamente termice. Lor li se
garanteazã compoziþia chimicã ºi proprietãþile mecanice de bazã (R m, R po2, A 5, Z, KCU). Aceste
oþeluri se noteazã prin simbolul OLC (oþel laminat la cald de calitate), urmat de un grup de cifre, care
reprezintã conþinutul de carbon, în sutimi de procent. Exemplu: OLC 35 (oþel carbon de calitate cu
conþinut mediu de carbon 0,35%). Oþelurile carbon de calitate se utilizeazã în construcþia de maºini, la
fabricarea pieselor supuse unor solicitãri diferite, astfel: OLC 10 ºi OLC 15 se folosesc la fabricarea
pieselor care urmeazã a fi sudate sau matriþate sau a celor care suportã ºocuri în miez ºi frecare la
suprafaþã (bolþuri); OLC 25, OLC 35, OLC 45 se folosesc pentru piese care necesitã rezistenþã mare ºi
tenacitate (arbori cotiþi, roþi dinþate); OLC 60 se foloseºte la fabricarea pieselor cu proprietãþi elastice
(arcuri, bucºe extensibile) sau rezistente la uzurã (pene, roþi dinþate etc.). * tenacitate proprietatea unui
material de a se deforma mult sub acþiunea unor solicitãri exterioare, înainte de a se rupe. 10

8 Oþelurile carbon pentru scule Sunt în general oþeluri dure ºi extradure, cu conþinut mare de carbon
(0,7... 1,4% C), putând fi aduse la condiþii de rezistenþã mare la uzura prin frecare. Oþelurile carbon
pentru scule se noteazã cu simbolul OSC urmat de un numãr alcãtuit din una sau douã cifre care indicã
conþinutul mediu de carbon, în zecimi de procent. Exemple: OSC 8 reprezintã un oþel pentru scule cu
0,8% C, OSC 12 oþel pentru scule cu 1,2% C. În funcþie de conþinutul de carbon, oþelurile pentru scule
au utilizãri diferite: OSC 7, OSC 8, OSC 9 se folosesc la fabricarea sculelor pentru prelucrarea prin
aºchiere a materialelor nemetalice, a metalelor ºi a aliajelor neferoase, precum ºi a sculelor pentru
prelucrarea prin presare, lovire, tãiere la rece; OSC 10, OSC 12, OSC 13 se folosesc pentru fabricarea
sculelor (cuþite, burghie), pentru aºchierea materialelor metalice cu duritãþi mici (alame, bronzuri, fonte
cenuºii, oþeluri moi). Oþelurile nealiate cu destinaþie specialã, conform standardelor în vigoare din þara
noastrã, pot fi grupate în: Oþeluri pentru prelucrarea pe maºini automate, notate prin simbolul AUT urmat
de un grup de 2 cifre care reprezintã conþinutul mediu de carbon în sutimi de procent. Exemplu: AUR 20,
are 0,20% C. Oþeluri fosforoase pentru piuliþe, care au un conþinut mare de fosfor (0, ,40% P) ºi se
prelucreazã uºor prin aºchiere; se noteazã cu simbolul OLP (oþel laminat la cald fosforos). Oþeluri pentru
construcþia cazanelor ºi a recipientelor sub presiune, notate cu R sau K; sunt livrate sub formã de table
groase din care se executã virole de cazane de abur, recipiente care lucreazã sub presiune. Oþeluri
pentru þevi laminate la cald, notate cu simbolul OLT (oþel laminat la cald pentru þevi) urmat de un numãr
care indicã rezistenþa minimã la tracþiune. Exemplu: OLT 35 reprezintã oþel pentru þevi cu R m 350
N/mm 2. Oþeluri pentru pile care sunt oþeluri pentru scule, dar cu destinaþie specialã. Exemple: OSP 6
(oþel special pentru pile cu 0,6% C); OSP 12 (oþel special pentru pile cu 1,2% C). Oþeluri pentru
fabricarea cuþitelor, foarfecelor ºi a altor obiecte destinate tãierii materialelor nemetalice, notate cu simbol
OLS urmat de un numãr care indicã conþinutul minim de carbon în zecimi. Exemplu: OLS 7. Oþelurile
carbon turnate în piese Sunt oþeluri moi sau semidure. Se noteazã cu simbolul OT urmat de un grup de
numere, dintre care primul reprezintã rezistenþa minimã la rupere, iar cel de-al doilea, grupa de calitate
care poate fi 1, 2 sau 3 (la grupa 1 se garanteazã: R m, A 5 ; la grupa 2: R m, R po2, A 5 ; la grupa 3: R
m, R po2, A 5, Z, KCU). Exemplu: OT Utilizãri: la turnarea de roþi, arbori, pistoane, cilindri etc. Oþeluri
aliate Oþelurile aliate au structurã, proprietãþi ºi simbolizãri deosebite de cele ale oþelurilor carbon. În
funcþie de conþinutul total al elementelor de aliere, oþelurile pot fi: slab aliate, care conþin 2,5% elemente
de aliere; mediu aliate, care conþin între 2,5-10% elemente de aliere; înalt aliate, care conþin peste 10%
elemente de aliere. În proporþii mici, corespunzãtoare oþelurilor slab aliate, majoritatea elementelor de
aliere nu provoacã modificãri importante în microstructura oþelurilor. 11

9 Pe mãsurã ce conþinutul elementelor de aliere creºte, ajungându-se la cele caracteristice oþelurilor
mediu aliate, structura oþelurilor se modificã prin apariþia altor constituenþi structurali în afarã de feritã,
perlitã ºi cementitã; aceºti constituenþi, respectiv, troostitã, bainitã ºi martensitã, singuri sau împreunã, au
proprietãþi diferite de ale celor normali. Ei sunt mai duri ºi mai rezistenþi, însã mai puþin plastici ºi cu
rezistenþã la ºoc mai redusã. REÞINEÞI! TROOSTITA este un constituent care se formeazã la
descompunerea martensitei ºi este alcãtuitã din lamele fine de cementitã într-o masã feriticã. BAINITA
este un constituent de cãlire obþinut ca produs al descompunerii izoterme a austenitei. MARTENSITA
este o soluþie solidã de fier suprasaturatã în carbon. În cazul oþelurilor înalt aliate se observã modificãri
importante de structurã ºi proprietãþi. Conþinuturi mari de elemente de aliere, cum sunt Cr ºi W, fac ca
ledeburita sã se formeze la conþinuturi mai mici de 3,11% C ºi sã devinã forjabilã la cald. Oþelurile înalt
aliate care au o structurã ledeburiticã se numesc oþeluri ledeburitice. Conþinuturi mari de Ni sau Mn ºi
aplicarea unei rãciri rapide (apã) determinã obþinerea oþelurilor austenitice, cu o structurã austeniticã la
temperatura ambiantã. La conþinuturi mari de elemente de aliere, ca Si, Cr, Mo, W, V, Ti, aceste oþeluri
capãtã o structurã complet feriticã la temperatura ambiantã ºi se numesc oþeluri feritice. Proprietãþile
oþelurilor aliate sunt deosebite de ale celor cu structuri obiºnuite. Astfel, oþelurile ledeburitice au
rezistenþã mare la uzurã, chiar la temperaturi înalte, deoarece conþin carburi aliate foarte dure. Oþelurile
austenitice, ca ºi cele feritice, sunt rezistente la coroziunea* agenþilor chimici (oþelurile anticorosive),
precum ºi la solicitãrile mecanice la temperaturi înalte (oþelurile refractare). 1. Oþelurile aliate pentru
construcþii Sunt în general oþeluri slab aliate. Ele sunt simbolizate printr-un numãr de douã cifre care
reprezintã conþinutul mediu în C în sutimi de procent, urmat de un grup de litere care indicã elementele
de aliere prezente în compoziþia oþelurilor ºi un alt numãr, ce indicã conþinutul elementului principal de
aliere (ultimul din simbolul literal) în zecimi de procent. Exemple: 40 Cr 10 este un oþel aliat cu 0,40% C ºi
1% Cr; 40 Cr Ni 12 este un oþel cu 0,40% C, 1% Cr ºi 1,2% Ni; 41 V Mo Cr 17 este un oþel cu 0,41% C,
0,1% V, 0,2% Mo, 1,7% Cr; 21 Ti Mn Cr 12 este un oþel cu 0,21% C, 0,1% Ti, 1% Mn ºi 1,2% Cr.
Observaþie. Când elementul se gãseºte în mijlocul simbolului literal, conþinutul sãu este de circa 1%;
excepþie fac elementele: Mo în proporþie de 0,2%, V în proporþie de 0,1% ºi Ti în proporþie de 0, ,1%. 2.
Oþelurile aliate pentru scule sunt în general: hipoeutectoide oþelurile pentru scule de deformare
pneumatice (poansoane, matriþe, dãlþi pneumatice, pistoane pentru ciocane); Exemple: V Cr W 85 un
oþel aliat cu V, Cr ºi W cu conþinut de 8,5% (elementul de aliere principal); hipereutectoide (slab ºi mediu
aliate). Exemple: Cr V W 50 ºi Mn Cr W 14 folosite la fabricarea de cuþite, burghie, freze pentru aºchierea
materialelor metalice relativ moi; ledeburitice (înalt aliate); se folosesc pentru aºchierea cu viteze mari a
oþelurilor ºi fontelor dure; sunt numite ºi oþeluri rapide ºi sunt notate cu Rp urmat de un numãr de ordine
al mãrcii. Cel mai reprezentativ oþel rapid este oþelul Rp3 care este aliat cu 18% W, 4% Cr ºi 1% V, fiind
denumit oþelul * coroziune proces chimic de degradare a corpurilor metalice sub acþiunea agenþilor
chimici. 12

10 1. Enumeraþi proprietãþile tehnologice ale oþelurilor ºi ale fontelor. 2. Citiþi simbolurile ºi denumiþi
materialele enumerate mai jos: OL 37, OLC 25, OSC 8, OT 450-3, 21 TiMnCr 12, Rp3, Fc 350, Fgn , OLT
35, OSP 6, AUT Enumeraþi câteva utilizãri ale materialelor scrise la exerciþiul 2. SARCINI DE LUCRU
FIªÃ DE LUCRU Tema: Aliaje feroase I. Completaþi spaþiile libere: 1. Oþelurile sunt aliaje ale... cu...
având concentraþia maximã de C Fontele sunt aliaje ale... cu... având concentraþia maximã de C de la...
pânã la Cocsul introdus în furnal are rol de... ºi Produsul principal al furnalului este..., numitã.... II.
Identificaþi constituenþii structurali (1, 2, 3) din diagrama Fe-C III. Ordonaþi materialele urmãtoare în
sensul creºterii rezistenþei la rupere: Fc 250; Fgn ; OL 42; OL 37. IV. Completaþi spaþiile libere din
formulãrile: 1. Ferita este... de C, în Austenita este... de C, în Cementita este Perlita este în amestec
mecanic de... ºi.... Timp de lucru: 15 minute ; 2....;

11 I. Completaþi schema elaborãrii fontei în furnal. TEST DE EVALUARE a) 1 p. Furnal b) II. Explicaþi
folosind cuvintele proprii semnificaþia urmãtoarelor noþiuni: a) aliaj metalic; b) furnal; c) cocs; d)
fuzibilitate; e) fluiditate; f) sudabilitate; h) oþel aliat; g) prelucrabilitate prin aºchiere. 1 p. 2 p. III. Încercuiþi
litera A, dacã apreciaþi cã afirmaþia de mai jos este corectã; dacã nu, litera F. A; F Oþelul este un aliaj al
Fe cu C cu concentraþie de 2,11% C. 1 p. IV. Încercuiþi rezultatul corect din urmãtoarele afirmaþii: 1.
Microstructura din figura alãturatã este caracteristicã: a) fontei perlitice; b) fontei ferito-perlitice; c) fontei
feritice. 0,50 p. 2. Proprietãþile oþelurilor sunt: a) sudabilitate bunã pentru oþelurile dure; b) forjabilitate
bunã; c) proprietãþi de turnare bune; d) prelucrabilitate prin aºchiere bunã pentru oþeluri dure. 3. Un oþel
carbon obiºnuit se simbolizeazã: a) OLC 25; b) OL 37; c) OSC a) Oþelul OLC 25 are rezistenþa la rupere
25 N/mm 2. b) Oþelul OL 37 are rezistenþa la rupere 37 dan/mm 2. V. Arãtaþi ce indicã simbolurile ºi
cifrele scrise dupã simbol: a) Fgn ; b) Fc 250; c) OLC 35; d) 41VMoCr17. VI. Enumeraþi constituenþii
structurali normali prezentaþi în diagrama Fe 3 -C. 0,50 p. 0,50 p. 0,50 p. 1 p. 1 p. Se acordã un punct din
oficiu. Timp de lucru: 15 minute. 14

12 1.2 Metale ºi aliaje neferoase: proprietãþi, simbolizare, utilizãri Metalele ºi aliajele neferoase au o largã
utilizare în industriile constructoare de maºini, electronicã, electroenergeticã ºi chimicã. Folosirea
metalelor ºi aliajelor neferoase se datoreazã: rezistenþei la coroziune, uºurinþei la turnare, prelucrabilitãþii
prin aºchiere ºi prin deformare plasticã, caracteristicilor mecanice superioare faþã de cele ale oþelului
carbon, foarte bunelor caracteristici fizice (conductivitate termicã ºi electricã). Cuprul ºi aliajele sale Cuprul
este un metal de culoare roºiaticã, greu (d = 8950 kg/m 3 ) ºi relativ greu fuzibil (T top = 1083 C). Este
maleabil, rezistent la coroziune atmosfericã ºi are conductibilitate termicã ºi electricã mare. Cuprul are
rezistenþã micã (R m = dan/mm 2 ), duritate HB, plasticitate bunã A 5 = 40%. Proprietãþile cuprului pot fi
îmbunãtãþite prin aliere cu alte elemente ca: Zn, Sn, Al, Si, Be, Ni, etc. REÞINEÞI! Aliajele cuprului cu Zn
se numesc alame. Ele pot fi: deformabile (laminabile), turnate ºi pentru lipit. Alamele deformabile se
noteazã cu simbolul CuZn urmat de un numãr care reprezintã conþinutul de Zn în %. Exemple: CuZn
alamã cu 10% Zn. CuZn39Al14Mn3Fe alamã specialã ce conþine 39% Zn, 14% Al, 3% Mn ºi urme de Fe.
Alamele turnate sunt aliaje complexe în care, alãturi de Zn (principalul element de aliere), se mai introduc:
Pb, Sn, Mn, Al, Fe, Ni. Ele se noteazã: CuZn38Pb2Mn2 alamã cu 38% Zn, 2% Pb, 2% Mn. Utilizãri: la
fabricarea produselor laminate, trefilate, forjate ºi turnate. Din alame se obþin þevi, cartuºe, jucãrii,
ºuruburi, roþi dinþate, carcase, armãturi etc. REÞINEÞI! Aliajele cuprului cu Sn, Al, Be, Pb se numesc
bronzuri. Cele mai utilizate sunt bronzurile cu staniu. Ele se noteazã cu simbolul Cu urmat de simbolurile
celorlalte elemente de aliere ºi de cifre care aratã conþinuturile lor în procente. Exemplu: CuSn10Zn2
este aliat cu 10% Sn ºi 2% Zn. Bronzurile dure se mai numesc antifricþiune* ºi au urmãtoarele utilizãri: la
turnarea roþilor, a bucºelor sau a lagãrelor, solicitate la frecare. Interes deosebit ºi utilizãri multiple au
bronzurile cu Be, cu Pb, cu Al. O largã utilizare în electrotehnicã o au urmãtoarele aliaje Cu-Ni:
NICHELINA (aliaj cu 70% Cu ºi 20% Ni pentru confecþionarea rezistenþelor electrice), CONSTANTANUL
(aliaj cu 60% Cu ºi 40% Ni, utilizat la fabricarea termocuplurilor pentru mãsurarea temperaturilor pânã la
500 C), ALPACAUA (aliaj Cu-Ni-Zn utilizat ºi în industriile chimicã, alimentarã). Aluminiul ºi aliajele sale
Aluminiul este un metal de culoare albã, uºor (d = 2700 kg/m 3 ), care se topeºte la 658 C. Conduce
cãldura ºi electricitatea, are rezistenþã mare la coroziune, datoritã fenomenului de pasivizare, ºi
rezistenþã mecanicã micã (R m = 100N/mm 2 ). Datoritã conductibilitãþii electrice mari se foloseºte drept
conductor electric. Rezistenþa aluminiului creºte prin alierea cu diferite elemente (Si, Cu, Mg) obþinându-
se aliaje cu bazã de Al. Aliajele de aluminiu pot fi: aliaje deformabile prin presare ºi aliaje de turnãtorie.
Aliajele de aluminiu deformabile prin presare pot fi: aliaje anticorosive ºi aliaje durificabile prin tratamente
termice. În aliajele anticorosive, aluminiul este aliat cu mici cantitãþi de Mg sau de Mn. Un astfel de aliaj
este ANTICORODALUL, utilizat la fabricarea pieselor cãrora li se cere rezistenþã la coroziune în medii
chimice, fãrã sã li se cearã însã rezistenþã mecanicã prea mare. * antifricþiune (aliaj antifricþiune) aliaj cu
coeficient de frecare mic folosit la confecþionarea cuzineþilor (lagãrelor). 15

13 Aliajele durificabile prin tratamente termice sunt aºa-numitele DURALUMINURI. Ele conþin Cu, Mg, Si,
Mn ºi fiind supuse tratamentului termic de durificare (douã tratamente succesive de cãlire ºi revenire),
reuºesc sã atingã rezistenþe apropiate de ale oþelurilor nealiate. Au cele mai importante aplicaþii în
construcþiile de maºini, în industria aviaþiei sub formã de semifabricate (table, bare etc.) din care se
executã diferite piese. Aluminiul se foloseºte pe scarã largã sub formã de profile din care se executã
tâmplãrie de aluminiu sau faþade ale clãdirilor (în construcþii). Aliajele de aluminiu turnate pot fi: aliaje
ameliorate prin modificarea Al ºi Si, numite SILUMINURI; aliaje durificate prin tratamente termice. Cele
mai importante sunt aliajele pentru pistoane de motoare cu ardere internã (pentru autovehicule ºi
avioane). Se simbolizeazã AlSi5Cu3, adicã aliaj de Al de turnãtorie cu 5% Si ºi 3% Cu. Magneziul ºi
aliajele sale Magneziul este un metal alb-strãlucitor, uºor (d = 1740 kg/m 3 ), uºor fizibil (T top = 650 C).
Încãlzit în aer se aprinde, defect care poate fi corectat cu adaosuri mici de beriliu. Are conductivitate
termicã ºi electricã mici (de câteva ori mai mici decât Au, Ag, Cu), este moale ºi are plasticitate redusã.
Aliajele de magneziu deformabile se deformeazã mai greu la temperatura ambiantã, fapt penru care se
folosesc pe scarã redusã. Aliajele de magneziu turnate sunt mai rãspândite, folosindu-se în industria
aviaþiei ºi la fabricarea aparatelor uºoare portabile. Zincul ºi aliajele sale Zincul este un metal de culoare
albãstruie, cu densitate medie (d = 7100 kg/m 3 ), uºor fuzibil (T top = 419 C). Are conductivitate termicã
ºi conductivitate electricã mici ºi este rezistent la coroziune atmosfericã, deoarece se acoperã cu o
peliculã protectoare de oxid de zinc. Zincul pur se utilizeazã sub formã de table ºi benzi pentru elemente
galvanice în industria electrotehnicã ºi pentru cliºee în industria poligraficã. În stare topitã, zincul se
foloseºte pentru acoperirea suprafeþelor produselor din oþel (table, sârme), cãrora le conferã rezistenþã
la coroziune. În cantitate mare se foloseºte pentru fabricarea aliajelor pe bazã de Zn. Aliajele zincului cele
mai întâlnite sunt cele cu aluminiu. Ele se fabricã în douã clase: cu 4% Al ºi cu peste 20% Al. Din aliajele
cu peste 20% Al se fabricã ventile pentru pompe auto. Aliajele zincului cu Al ºi Cu (zamakurile) sunt
folosite la turnarea sub presiune a armãturilor, a pieselor mici pentru jucãrii, obiecte casnice, carcase de
ceasornice, instalaþii sanitare etc. Plumbul, staniul ºi aliajele lor Plumbul este un metal de culoare
cenuºie, cu densitate mare (d = kg/m 3 ). Se topeºte la 327 C ºi are conductivitate termicã ºi electricã
foarte mici. Este foarte moale ºi ductil, dar prin deformare nu se acruiseazã*. Este foarte rezistent la
acþiunea numeroºilor agenþi chimici (apã, acizi, clor). Se utilizeazã sub formã de þevi, plãci, table, în
industria chimicã, pentru conducte de apã potabilã precum ºi la fabricarea acumulatoarelor. Staniul
(cositorul) este un metal alb-argintiu, cu densitate medie (d = 7300 kg/m 3 ), uºor fuzibil (T top = 232 C),
foarte moale ºi maleabil (se trage în foiþe subþiri), rezistent la coroziune atmosfericã ºi la acþiunea
chimicã a alimentelor. Se utilizeazã la ambalarea alimentelor, pentru acoperirea anticorosivã a oþelului
(cositorire), la lipirea contactelor electrice ºi la fabricarea unor aliaje. * se acruiseazã se întãreºte, îºi
mãreºte duritatea 16

14 Aliajele plumbului cu staniul pot fi clasificate în funcþie de destinaþie astfel: aliaje antifricþiune folosite
pentru turnarea cuzineþilor pe lagãrele de oþel; aliaje de lipit destinate lipiturilor moi; aliaje uºor fuzibile
utilizate la lipiturile fine în electrotehnicã, la siguranþe uºor fuzibile, la mulaje; aliaje tipografice prezintã o
anumitã nocivitate (plumbul provoacã boala numitã saturnism), deci trebuie manipulate cu multã atenþie;
aliaje pentru înveliºuri de cabluri. Nichelul, cromul ºi aliajele lor Nichelul este un metal de culoare albã-
cenuºie, cu densitate 8900 kg/m 3, rezistenþã la coroziune atmosfericã ºi cu punctul de topire apropiat de
al fierului. (T top = 1455 C). Este maleabil, tenace ºi ductil, uºor deformat plastic la rece. Se utilizeazã
pentru nichelarea pe cale galvanicã ºi la elaborarea aliajelor speciale (Ni aliat cu 2% Mn, 2% Al ºi 1,5% Si
este numit alumel, fiind folosit în pirometrie pentru mãsurarea temperaturilor înalte). Cromul este un metal
de culoare alb-strãlucitor, cu densitate 7200 kg/m 3 ºi temperatura de topire T top = 1920 C. Se utilizeazã
pentru acoperiri galvanice ºi la fabricarea aliajelor. Aliajele nichelului ºi cromului au cea mai largã utilizare
în electrotehnicã ºi se împart în douã grupe: aliaje pentru rezistenþe de încãlzire electricã: CROMEL,
NICROM 1, NICROM 2, KANTAL; aliaje cu permeabilitate magneticã mare: permalloy, cu 80% Ni ºi 20%
Fe, supermalloy, cu adaos de 20% Mo. Aceste aliaje se folosesc în telefonie ºi în tehnica curenþilor slabi.
Un loc aparte îl ocupã aliajele pe bazã de nichel cu dilatare micã: invar, elinvar, platinit. SARCINI DE
LUCRU 1. Denumiþi aliajele Cu cu Zn ºi cu Sn. 2. Indicaþi semnul care poate fi aºezat între densitatea Zn
ºi a Cr ºi, apoi, între temperaturile lor de topire. 3. Citiþi aliajele CuZn38Pb2Mn2, CuSn10Zn2 ºi aratãþi
conþinutul lor. 4. Daþi exemple de aliaje pe bazã de Al anticorosive ºi durificabile. 5. Ce aliaj se poate
folosi la executarea rezistenþei unui reºou electric? 6. Numiþi aliajele utilizate pe scarã largã în telefonie ºi
în tehnica curenþilor slabi. TEST DE EVALUARE I. Încercuiþi litera care corespunde rãspunsului corect
din urmãtoarele variante: 1. Temperatura de topire a cuprului este: a) 1450 C; b) 1803 C; c) 1083 C. 2.
Temperatura de topire a staniului este: a) 327 C; b) 323 C; c) 232 C. 3. Aliajul anticorosiv pe bazã de
aluminiu este: a) SILUMINIU; b) DURALUMINIU; c) ANTICORODAL. II. Completaþi spaþiile punctate: 1.
Proprietãþile cuprului pot fi îmbunãtãþite prin aliere cu În electrotehnicã se utilizeazã urmãtoarele aliaje
Cu-Ni: Pentru turnarea cuzineþilor pe lagãre se utilizeazã aliajele.... III. Menþionaþi cel puþin patru
domenii de utilizare a aliajelor neferoase:... IV. Scrieþi ce reprezintã notaþiile: CuZn38Pb2Mn2 ºi
CuSn10Zn2. Se acordã un punct din oficiu. Timp de lucru: 15 minute 0,50 p. 0,50 p. 0,50 p. 0,50 p. 1 p. 1
p. 2 p. 3 p. 17