Teodor Socaciu

LUCRAREA NR. 1

STUDIUL DIAGRAMEI DE ECHILIBRU

FIER-CEMENTITĂ

1. CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Construcţia diagramei Fe - Fe3C

Dacă pentru cercetarea tratamentului termic al aliajelor baza este diagrama
respectivă de echilibru, pentru studiul tratamentului termic al celor mai răspândite
aliaje industriale şi anume oţelurile şi fontele, baza este diagrama fier-carbon, care ne
arată stările prin care trec aceste aliaje în funcţie de temperatură şi compoziţie chimică.
Dintre cele două variante ale acesteia (diagrama fier-cementită şi diagrama fier-grafit),
cea care prezintă interes practic este diagrama Fe - Fe3C (fig.1.1).

Fig.1.1. Diagrama Fe - Fe3C

Pe diagramă apar trei linii orizontale, de-a lungul cărora se produc trei reacţii
importante:
7
 Teodor Socaciu

a) orizontala HJB situată la temperatura de 1495C, aşa numita orizontală

peritectică, când soluţia solidă  de concentraţia punctului H (0,09 %C) reacţionează
cu lichidul de concentraţie B (0,53 %C), rezultând o soluţie solidă  de concentraţia
punctului J (0,17 %C);
b) orizontala ECF situată la temperatura de 1148C, aşa numita orizontală
eutectică, când lichidul de concentraţie 4,3 %C se descompune într-un amestec
mecanic format din austenită şi Fe3C numit ledeburită.
c) orizontala PSK situată la temperatura de 727C, aşa numita orizontală
eutectoidă, când soluţia solidă  de concentraţie 0,77 %C se descompune într-un
amestec mecanic format din ferită şi Fe3C numit perlită.
Punctul E (2,11 %C) desparte domeniul oţelurilor carbon (până la 2,11 %C) de
domeniul fontelor (cuprinse între 2,11 - 6,67 %C).
La rândul lor, în funcţie de conţinutul de carbon oţelurile se împart în:
- oţeluri hipoeutectoide, care conţin între 0,02 şi 0,77 %C şi au o structură
formată din ferită şi perlită;
- oţeluri eutectoide, cu un conţinut de 0,77 %C şi au o structură exclusiv
perlitică;
- oţeluri hipereutectoide, care conţin între 0,77 şi 2,11 %C şi au o structura
formată din perlită şi cementită secundară.
În mod similar fontele pot fi hipoeutectice, eutectice (4,3%C) şi hipereutectice.
Structurile care apar în câmpurile diagramei Fe - Fe3C dat fiind condiţiile de
răcire în care au fost obţinute, poartă denumirea de structuri de echilibru.

1.2. Constituenţii structurali de echilibru ai aliajelor Fe - Fe3C

Constituenţii structurali care alcătuiesc structura materialelor metalice sunt de
două feluri: omogeni sau faze (metalul pur, soluţia solidă sau compusul chimic) şi
eterogeni sau amestecuri mecanice (eutecticul sau eutectoidul). În sistemul Fe - Fe3C
se întâlnesc atât constituenţi omogeni ca de exemplu ferita, austenita şi cementita, cât
şi constituenţi eterogeni ca perlita şi ledeburita.
Ferita - Feα(C) pe scurt α, sau Fe (C) respectiv  - este o soluţie solidă de
carbon dizolvat în Feα sau Feδ care conţine maximum 0,02 %C la temperatura de
727ºC (respectiv 0,09 %C la temperatura de
1495ºC) şi cristalizează în sistemul cubic cu
volum centrat (C.V.C.), fiind moale şi
plastică. În afară de fier şi carbon, ea poate să
mai conţină în mod curent şi alte elemente ca
Si, P, Mn. Proprietăţile mecanice ale feritei
depind atât de felul şi concentraţia diferitelor
elemente prezente în compoziţia chimică cât
şi de mărimea grăuntelui.
Ferita este conţinută în cantităţi mari în
oţelurile moi, cu un conţinut redus de carbon,
de exemplu table ce se pot prelucra prin
Fig.1.2. Cristale de ferită, ambutisare la rece. La microscop apare sub
atac cu nital
8
 Teodor Socaciu

forma unor granule de culoare deschisă. În figura 1.2 se vede un oţel cu conţinut foarte
mic de carbon având microstructura formată practic numai din ferită, cu mici urme de
zgură (punctele de culoare neagră).
Austenita - Feγ(C) sau γ - este o soluţie de interstiţie a carbonului în fierul γ,
care conţine maximum 2,11 %C la temperatura de 1148˚C şi care cristalizează în
sistemul cubic cu feţe centrate (C.F.C.). Austenita este plastică, puţin dură,
paramagnetică, rezistentă la coroziune, are cea mai mare greutate specifică şi cel mai
mic volum specific dintre toţi constituenţii aliajelor Fe - Fe3C, ceea ce înseamnă că la
formarea austenitei (în timpul operaţiei de încălzire) are loc o micşorare de volum în
timp ce la transformarea ei (în timpul operaţiei de răcire) are loc o mărire de volum. În
mod normal ea este stabilă la temperaturi înalte, mai exact în domeniul GOSEJN din
diagrama de echilibru care mai poartă numele şi de domeniul austenitic.
Cementita - Fe3C - sau carbura de fier este un compus chimic între fier şi
carbon care conţine 6,67%C. Are o reţea ortorombică, nu prezintă transformări
alotropice, este stabilă la temperaturi sub 727˚C, este cel mai dur constituent al
aliajelor Fe - C (circa 800 HB), fiind casantă şi fragilă. Fiind greu atacată de reactivii
metalografici, la microscop apare de culoare albă. În structură ea se poate prezenta sub
formă de ace, reţea, globule, plăci etc. În figura 1.3 se vede cementita sub formă de

Fig.1.3. Cementită sub formă de reţea şi perlită, atac nital

reţea dintr-un oţel cu 1% carbon.

În câmpurile diagramei de echilibru se constată prezenţa a trei tipuri de
cementită: primară, secundară şi terţiară. Deoarece din punct de vedere chimic ele sunt
identice, deosebirea dintre ele constă în modul de formare: cementita primară se
formează din stare lichidă de-a lungul liniei CD, cementita secundară precipită din
austenită la răcire de-a lungul liniei SE, în timp ce cementita terţiară precipită la răcire
din ferită de-a lungul liniei PQ.
Perlita este eutectoidul diagramei Fe - Fe3C, fiind un amestec mecanic între
ferită şi cementită, care conţine 0,77 %C (fig.1.3). Proprietăţile mecanice ale perlitei
sunt intermediare între fazele din care este formată, putând varia în limite largi în

9
 Teodor Socaciu

funcţie de gradul de dispersie al cementitei. La microscop perlita apare de culoare

închisă datorită unor efecte de umbre.
Ledeburita este eutecticul diagramei
Fe - Fe3C, fiind un amestec mecanic între
austenită şi cementită care conţine 4,3 %C,
format la temperatura eutectică de 1148˚C.
Deoarece la temperatura eutectoidă în
interiorul ledeburitei se petrec transformări ale
austenitei, la temperaturi sub 727˚C ea este
constituită din perlită şi cementită. Perlita fiind
ferită şi cementită, de fapt, ledeburita se compune
din particule de cementită înglobate într-o matrice
de ferită (fig.1.4).
Conţinând multă cementită, ledeburita
Fig.1.4. Ledeburita, atac nital
are o duritate ridicată, fiind un constituent fragil.
În tabelul 1.1 sunt centralizate proprietăţile fierului şi ale constituenţilor
structurali de echilibru ai aliajelor Fe - Fe3C.

Tabelul 1.1
Proprietăţi ale fierului pur şi ale constituenţilor structurali din aliajele fier-carbon
Constituenţi Proprietăţi
Densitate Duritate Rezistenţă Alungire Gâtuire Rezilienţă
kg/m 
3
HB la tracţiune % % J/cm2
N/mm2
Fier pur 7876 70 250 50 85 300
Ferită 7870 80 300 40 70 200
Perlită 7780 205 850 15 15 30-60
Cementită 7620 700 - - - -
Austenită - 200 - 50 - -

1.3. Puncte critice în diagrama Fe - Fe3C

Pentru stabilirea parametrilor optimi al tratamentului termic, cunoaşterea
punctelor critice, adică a temperaturilor la care în structura aliajelor au loc transformări
de fază, este deosebit de importantă.
Pentru aliajele Fe - Fe3C, ele se notează cu litera A (iniţiala cuvântului francez
arrêter - care înseamnă a se opri) urmată de o cifră care indică caracterul transformării.
Pentru a diferenţia punctele critice din timpul încălzirii de punctele critice din
timpul răcirii, lângă litera A se adaugă drept indice litera c (chauffer = a încălzi) la
încălzire şi litera r (refroidir = a răci) la răcire, ca în exemplele: Ac1, Ar1, Ac3, Ar3, etc.
În cazurile oţelurilor carbon, majoritatea tratamentelor termice sunt posibile
datorită modificării alotropice FeFe şi descompunerii eutectoide a austenitei.
Punctele critice importante în tratamentele termice ale oţelurilor sunt (fig. 1.5):

10
 Teodor Socaciu

Fig.1.5. Punctele critice ale oţelurilor

- Ac1 - temperatura la care perlita se transformă în austenită; începe dizolvarea
feritei, respectiv a cementitei secundare în austenită. Este marcat de linia PSK;
- Ac3 - temperatura la care se termină dizolvarea feritei în austenită. Este marcat
de linia GSK;
- Accem - temperatura la care se termină dizolvarea cementitei secundare în
austenită. Este marcat de linia SE;
- Ar3 - temperatura la care începe separarea feritei din austenită. Este marcat de
linia GSK;
- Arcem - temperatura la care începe separarea cementitei secundare din
austenită. Este marcat de linia SE;
- Ar1 - temperatura la care austenita se transformă în perlită şi se termină
separarea feritei, respectiv a cementitei secundare din austenită.
Alte puncte critice în diagrama Fe - Fe3C sunt:
- punctul critic Ao - corespunde transformării magnetice a cementitei la
temperatura de 210C, când aceasta îşi pierde complet proprietăţile magnetice.
- punctul critic A2 - marchează transformarea magnetică a feritei după linia
MOSK (mai poartă numele de punct Curie).
- punctul critic A4 - este materializat prin două linii: NH şi NJ, consemnează
transformarea reversibilă a austenitei în ferită de temperatură înaltă Fe  (C)  Fe  (C).

1.4. Diagrama constituenţilor structurali ai aliajelor fier-carbon

Scriind pe ordonată cantităţile procentuale ale constituenţilor, iar pe
abscisă concentraţiile aliajelor fier-carbon, se obţine diagrama constituenţilor
structurali (fig.1.6).
Aliajele cu un conţinut de 0-0,006; 0,77; 4,3 şi 6,67 % C vor fi formate dintr-
un singur constituent şi se vor reprezenta 100%. Aşa apare ferita după linia ab, perlita

11
 Teodor Socaciu

după linia cd, ledeburita după linia ef, iar cementita primară după gh. Între aceste
concentraţii variaţia cantităţii constituenţilor structurali este liniară.

Fig.1.6. Diagrama constituenţilor structurali

Domeniul cementitei se delimitează unind punctele c cu h şi punctul i

(intersecţia lui ch cu linia concentraţiei de 2,11%C) cu punctul e.
Domeniul cementitei terţiare se delimitează unind punctele b cu g şi
punctul ei de intersecţie cu linia concentraţiei de 0,02%C m, cu punctul d.
Domeniul feritei se delimitează unind a1 corespunzător concentraţiei de
0,02%C cu punctul d corespunzător concentraţiei de 0,77% C. Domeniul ledeburitei
se delimitează prin unirea punctului e cu punctul k (corespunzător concentraţiei de
2,11% C) şi cu punctul h, iar domeniul perlitei rezultă între liniile ad şi ek.
Toţi aceşti constituenţi sunt formaţi în final din două faze: ferita şi cementita.
Diagonala ah separă domeniul fazei feritice de cel al fazei cementitice.

1.5. Determinarea cantităţii constituenţilor structurali

Determinarea cantităţii fazelor se poate face trasând în diagrama constituenţilor
structurali (fig.1.6), o verticală corespunzătoare aliajului considerat: punctele ei de
intersecţie cu liniile diagramei indică participarea procentuală a fazelor sau
constituenţilor în structura aliajului respectiv. De exemplu într-un aliaj cu un conţinut
de 1,5% C, structura va fi formată din pr% perlită şi ps% cementită. Cantităţile de faze
la acelaşi aliaj vor fi qr% ferită şi qs% cementită.
Determinarea cantităţii constituenţilor structurali corespunzători aliajelor fier-
carbon se poate face şi pe cale analitică, utilizând legea pârghiei sau regula orizontalei.
Iată câteva exemple de calcul analitic (fig.1.1):
1. Să se determine cantitatea procentuală a constituenţilor structurali şi a unui
oţel eutectoid (0,77% C).

12
 Teodor Socaciu

Dacă se notează cu m1 segmentul la stânga aliajului şi cu n1 segmentul la

dreapta aliajului, segmente determinate de acesta pe izoterma de 20oC (temperatura
ambiantă), mergând până la o linie plină a diagramei, se obţin valorile:

m1  0,77  0,006  0,764;n1  6,67  0,77  5,90 ,

Aplicând legea pârghiei se pot determina cantităţile de ferită şi cementită, faze

din care este alcătuit eutectoidul:

n1 5,90 5,90
G   100   100   100  88,53% ferită,
m1  n1 0,764  5,90 6,664

m1 0,76
G Ce   100   100  11,47% cementită.
m1  n1 6,66

2. Să se determine conţinutul de cementită secundară şi perlită la temperatura

ambiantă a unui oţel având 1% C.
Segmentele determinate de intersecţia liniei concentraţiei cu izoterma la 20oC au
valorile:

m 2  1  0,77  0,23 ; n 2  6,67  1  5,67 ,

m2 0,23 0,23
G Ce   100   100   100  3,9% cementită,
m2  n 2 0,23  5,67 5,90

n2 5,67 5,67
G Pe   100   100   100  96,1% perlită.
m2  n 2 5,90 5,90

3. Să se calculeze cantităţile de perlită, cementită secundară şi ledeburită

conţinute de o fontă cu 3% C.
La 1148oC pe linia ECF sunt prezente fazele austenită  şi ledeburită Le, în
proporţii determinate de următoarele segmente:

m3  3  2,11  0,89 ; n 3  4,3  3  1,3,

n3 1,3 1,3
G    100   100  59,36% austenită,
m3  n 3 0,89  1,3 2,19

13
 Teodor Socaciu

m3 0,89
G Le    100  40,64% ledeburită.
m3  n 3 2,19

Pentru a afla cantitatea de cementită secundară care se separă din austenită, se

va lua un aliaj cu structură 100% austenită la temperatura de 1148oC şi se va calcula
cantitatea de cementită secundară pe care o eliberează răcindu-se:

2,11  0,77 1,34

G Ce   100   100  22,71% cementită secundară.
6,67  0,77 5,90

Cu ajutorul regulii de trei simplă se poate stabili cantitatea de cementită

provenită din austenita fontei cu 3% C:
100 ………………………22,71
59,36 ………………………. x

22 ,71  59 ,36
x  13,48 % cementită secundară.
100

Aceasta înseamnă că la temperatura de 727oC va rămâne următoarea cantitate de

austenită nedescompusă:

59,36 - 13,48 = 45,88 % care se va transforma în perlită.

Deci o fontă cu 3% C va conţine la temperatura ambiantă 40,64% ledeburită,

45,88% perlită şi 13,48 cementită secundară.

2. MODUL DE LUCRU

Se studiază la microscopul metalografic diferite probe de oţeluri şi fonte

existente în colecţia laboratorului, a căror compoziţie chimică se cunoaşte.
Structurile studiate se vor desena, indicându-se pe desene constituenţii
structurali metalografici identificaţi.
Se va măsura duritatea şi se va stabili o corelaţie între structură şi duritate
utilizând datele din tabelul 1.1.
Se vor determina cantităţile constituenţilor şi fazelor la temperatura ambiantă
pentru:
- o fontă cu 3% C utilizând diagrama constituenţilor structurali
- ledeburită utilizând legea (regula) pârghiei.

14