Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

STUDIUL ȘI TEHNOLOGIA MATERIALELOR

Lucrare de laborator nr. 7
Structura și proprietățile aliajelor fier-carbon

A efectuat: studenta grupei TP11Z

Nisterovski Olga

A verificat: Guzgan Dorin, asist. univ.

Bălţi, 2020
Scopul lucrării: formarea deprinderilor de studiu și analiză structurală a proprietăților aliajelor
fier-carbon.
Teoria lucrării:
Fe α are rețea cubică cu volum centrat, iar Fe γ are rețea cubică cu fețe centrate.
Ferita este soluţia solidă interstiţială a carbonului în fier α cu reţea cubică cu volum
centrat; poate să dizolve 0,0218% C la 727 ̊C.
Austenita este soluţia solidă interstiţială a carbonului în fierul γ, are reţea cubică cu feţe
centrate, poate să dizolve 2,11% C la 1148 ̊C, cu scăderea temperaturii solubilitatea scade la
0,77% C la 727 ̊C.
Cementita. Este o carbură de fier, Fe3C, cu conţinut de 6,67% C.
Perlita este un amestec mecanic de ferită și cementită secundară (Fe3C) — denumit
eutectoid — și se notează cu P. Solutiile solide ating saturatia (concentratia maxima) la
temperatura eutectica: αC , βD.
Regula parghiei: Se traseaza segmentul de izoterma intre concentratiile fazelor /constituentilor
structurali si se considera punctul de echilibru in concentratia aliajului. Cantitatea procentuala a
unei faze / constituent structural este egala cu raportul dintre segmentul de izoterma opus
concentratiei si segmentul total.
Eutectoid: Amestec mecanic rezultat prin descompunerea izoterma a unei solutii solide de
concentratie determinată.
Metodica efectuării experimentului:
a) Reguli de securitate:
1. Verificarea izolației cablului lămpii, înainte de punerea acestuia în priză.
2. Manevrarea atentă cu calculatorul.

b) Aparate și materiale necesare:

Diagrama cu Fe și C; calculator; sursă de lumină.

c) Mersul lucrării:
1. Studiem teoria lucrării.
2. Determinăm tipul materialului, în conformitate cu conținutul de C.
3. Realizăm sarcinile necesare și înscriem răspunsurile.

Răspunsuri:
1. Dacă conținutul de C este de 1%, atunci materialul este oțel.
2. Temperatura de topire a acestui material este de aprox. 1400 grade Celsius.
3. Aliajul dat intersectează linia ACB, PSK, GSE și AECF.
Linia ACD este linia lichidus, care arată temperaturile de început al solidificării (ce
urmează după topirea acestui material).
Dacă temperatura este mai mare decât linia ACB- aliajul este lichid.
Linia AECF este linia solidus, care arată temperatura în urma solidificării. De-a lungul
liniei AC liquidus (la temperaturi corespunzătoare liniei AC), austenita cristalizează din aliajul
lichid, iar cementita, numită cementită primară, cristalizează de-a lungul liniei CD lichidus.
Linia GS indică începutul transformării austenitei în ferită (la răcire). Prin urmare, în regiunea
GSP va exista o structură de austenită + ferită.
Linia SE arată că solubilitatea carbonului în austenită scade odată cu scăderea
temperaturii. Deci, la 1147 ° C, 2,14% carbon se poate dizolva în austenită, iar la 727 ° C - 0,8%.
Cu o scădere a temperaturii la oțelurile cu un conținut de carbon de la 0,8 la 2,14%, excesul de
carbon este eliberat din austenită sub formă de cementită, numită secundară.
Linia PSK (727 ° С) este o linie de transformare eutectoidă. Pe această linie, în toate
aliajele fier-carbon, austenita se descompune, formând o structură care este un amestec mecanic
de ferită și cementită, numită perlite
4. Aliajul trece prin următoarele faze de la temperature de zero grade Celsius până la 1600 grade
Celsius: pînă la temperatura punctului I are loc răcirea aliajului lichid. La temperatura punctului
1 are loc formarea centrelor de cristalizare în faza lichidă. În intervalul temperaturilor 1-2
creşterea cristalelor α soluţie din aceste centre, prin aceasta compoziţia fazei se schimbă după
linia lichidus. La temperatura punctului 2 se termină cristalizarea α soluţiei solide, compoziţia
granulelor corespunde aliajului iniţial I-I, în condiţiile de echilibru, adică la o răcire înceată, are
loc egalarea compoziţiei granulelor prin difuziune. În intervalele de temperatură 2-3 are loc
răcirea α soluţiei solide. Temperatura punctului 3 corespunde saturaţiei limită a α soluţiei solide
cu componentul B.
5. Aliajul trece prin diferite stări: perlite + cimentită secundară, austenită+cementite secundară și
lichid + austenită.

Fig. 1. Diagramă

Concluzii:
În această lucrare, am observat că din diagramă se poate ințelege toate transfrormările de
stare și faze. Pentru aceasta, am folosit liniile ACD, AECF, SE și PSK. Fiecare linie își are rolul
ei în prezentarea transformărilor. Acestea sunt legate de temperature, indicate pe axa verticală.
Temperatura de topire o putem conchide prin metoda pârghiei, care prevede trasarea
verticalelor de la axa OX care indică procentul de carbon în aliaj. Acestea se trasează până la
intersecția cu linia ACD.
Știind procentajul de carbon din aliaj, putem înțelege ce fel de material este: fontă sau
oțel. Astfel încât oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având
un conținut de carbon sub 2,2%. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,2% carbon se numesc
fonte.