Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALATI

FACULTATEA DE MECANICA
SPECIALIZAREA: INGINERIA SISTEMELOR INTEGRATE DE FABRICATIE

MODELAREA SI SIMULAREA
PROCESELOR DE SUDARE
- proiect -

Profesor indrumator,
Prof. Dr. Ing. Scutelnicu E.
Student,
Olaru Lucian

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

CUPRINS

1. INTRODUCERE..3
2. PREDICTIA TEMPERATURILOR IN IMBINARILE SUDATE5
3. ANALIZA CU ELEMENT FINIT A TRANSFERULUI TERMIC IN
IMBINARILE SUDATE..12
4. REZULTATE SI CONCLUZII.17
5. BIBLIOGRAFIE...20
6. ANEXE

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

CAP.1 INTRODUCERE
Calitatea imbinarilor realizate prin sudare si productivitatea procedeelor utilizate
sunt direct influentate de procesele termice care intervin in timpul operatiilor de sudare
corespunzatoare. Campul termic, la sudare este dependent de cele trei moduri de transfer
termic: conductiv,convectiv-manifestandu-se prin pierderile de caldura in atmosfera si
prin miscarea fluidului in baia de metal topit-si prin radiatie.
Distributia temperaturilor in imbinarile sudate este influentata de energia liniara a
sursei termice, de proprietatile termofizice ale materialului de baza (caldura specifica,
conductibilitatea termica, densitatea materialului, difuzivitatea termica) si pierderile de
caldura in mediul inconjurator.
In procesele termice de sudare variatia continua a temperaturii precum si
compoziia chimica influenteaza in mod diferit mecanismele conductiei termice.
In figura 1.1 este prezentata dependenta conductivitatii termice de temperatura
pentru diferite grupe de oteluri. Se observa ca diferentele cauzate de influenta
temperaturii asupra conductibilitatii termice a diferitelor clase de oteluri se reduc la
cresterea temperaturii, ajungandu-se ca in jurul temperaturii de 800C valoarea acestei
caracteristici sa fie de aproximativ 25W/mC. Modificarea conductibilitatii termice peste
900C este legata de transformarea . In mod similar, difuzivitatea termica se
inrautateste la cresterea gradului de aliere, iar caldura specifica variaza nesemnificativ
functie de proportia elementelor de aliere si starea structurala determinata de un anumit
tratament termic.

Fig. 1.1 Influenta temperaturii asupra conductivitatii termice


1-fier tehnic pur; 2-oteluri carbon; 3-oteluri mediu aliate; oteluri inalt aliate
Elementele de aliere au o influenta importanta asupra conductibilitatii termice a
otelurilor, dupa cum se observa in fig 1.2. La valori scazute ale proportiei elementelor de
aliere, conductibilitatea termica inregistreaza o scadere brusca, cresterea proportiei
3

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
acestora diminuand considerabil rata de scadere. Confirmarea acestui aspect este
sustinuta de dependenta scazuta a conductibilitatii termice a otelurilor inalt aliate de
variaria proportiei elementelor de aliere.

Fig. 1.2 Influenta elementelor de aliere asupra conductivitatii termice


Modificarea starii structurale implica o variatie notabila a conductivitatii termice.
In cazul otelurilor, aparitia martensitei afecteaza puternic valoarea acestuia ca urmare a
cresterii densitatii defectelor de retea si inserarii suplimentare in reteaua fisierului a
atomilor de carbon in timpul transformarii martensitice.

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

CAP. 2 PREDICTIA TEMPERATURILOR IN IMBINARILE SUDATE

Campul termic influenteaza transformarile de faza in timpul sudarii si, prin urmare,
microstructura si proprietatile mecanice ale imbinarilor sudate. Este, de asemenea, responsabil
pentru aparitia tensiunilor reziduale si deformatiilor in imbinarile sudate.
In procesele de sudare forma campului termic si variatia lui in timp depind de multi
factori, dar admitand unele ipoteze simplificatoare, pot fi obtinute relatii de calcul pentru diferite
situatii practice. Ipotezele simplificatoare sunt legate, in primul rand, de omogenitatea si izotropia
corpurilor. In plus, corpurile care se sudeaza sunt infinite sau seminfinite dupa cum sunt
considerate placile, barele, respectiv, corpurile masive.
Sursele termice instantanee sau permanente, fixe sau mobile influenteaza prin forma lor
punctiforma, liniara, plana - distributia temperaturilor in corpurile sudate.

2.1 Ecuatii generale pentru analiza campului termic


Ecuatia generala a energiei, de la care se pleaca in analiza campurilor termice la sudare,
are urmatoarea forma:

(2.1)

unde vx , vy ,vz sunt componentele vitezei pe cele trei directii.


Considerand ca sursa termica se deplaseaza pe directia x (vs=v, vy=vz=0) si
acceptand ca sistemul de coordonate, solidar cu sursa termica, este mobil si procesul de
sudare este tranzient doar in fazele de inceput si final, se poate scrie ecuatia de bilant
energetic pentru campul termic stationar:
+

- c

=0

(2.2)

Datorita prezentei in baia de sudura, pe toata durata procesului de sudare, a celor


doua faze, solida (s) si lichida (I), ecuatiile complete de bilant energetic pentru stadiul
cvasistationar devin:
+

=0

(2.3)

=0

(2.4)

pentru faza lichida:


+

la interfata solid-lichid:
5

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
(n-v)H =

T = Ttop

(2.5)

Suprafata superioara a piesei este sub influenta sursei termice dar si a piederilor
de caldura in mediul inconjurator, ceea ce impune conditia de contur:

z=0

=q

(2.7)

a) Analiza campului termic bidimensional


Cand gradientul de temperatura pe directia grosimii se neglijeaza, cum se
intampla in cazul sudarii tablelor subtiri campul termic devine bidimensional.

Fig 2.1. Camp termic bidimensional la sudarea tablelor subtiri


Aplicand ipotezele simplificatoare amintite anterior se poate scrie:
as

(2.9)
Iar pentru ecuatia (2.8) se inlocuieste cu urmatoarea conditie la limita:
in care r= (x2+y2)1/2
6

(2.10)

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
Pentru piesele considerate infinite se ia in considerare si o alta conditie de contur
T= T0 pentru : r

(2.11)
(2.12)

b) Analiza campului termic tridimensional


Campul termic tridimensional, intalnit la sudarea cap la cap a tablelor groase
(fig. 2.2),a fost analizat prima data de Rosenthal care s-a bazat pe aceleasi ipoteze
simplificatoare prezentate anterior.

Fig. 2.2 Campul termic tridimensional la sudarea tablelor groase


In acest caz ecuatia de bilant energetic si conditiile de cotur au urmatoarele
expresii:
as

(2.13)

in care R= (x2+y2+z2)1/2

pentru z=0; R > 0

(2.14)

(2.15)

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
T = T0 pentru: R

(2.16)

Solutia ecuatiei (2.13), care se aplica pentru estimarea campului termic


tridimensional din imbinarile sudate, este:
= exp

(2.17)

Solutiile (2.12) si (2.17) pot fi utile pentru predictia temperaturilor in zonele


indepartate de sursa termica, dar in apropierea acesteia rezultatele obtinute nu sunt foarte
precise. Aceste limitari sunt cauzate de aspectele legate de variatia proprietatilor
termofizice cu temperatura, neglijarea caldurii lente de topire si reducerea sursei termice
la una punctiforma.
c) Calculul temperaturii maxime in vecinatatea baii de metal topit
Pornind de la existenta baii de metal topit si limitarile solutiilor Rosenthal, Adams
a introdus o noua conditie de contur referitoare la linia de fuziune si a stabilit relatiile
pentru calculul temperaturii maxime TM la distanta y fata de interfata solid-lichid, atat
pentru sudarea tablelor subtiri cat si pentru sudarea tablelor groase. Pentru calculul
temperaturii maxime la sudarea tablelor subtiri - camp termic bidimensional este
valabila relatia:

(2.19)
Ca si Adams, multi cercetatori au incercat sa modifice solutiile analitice ale lui
Rosenthal pentru campurile termice, bidimensionale si tridimensionale, dar fenomenele
complexe care apar la solidificarea baii de metal topit si care sunt dificil de modelat au
constituit, de fiecare data, un serios obstacol in obtinerea unei corelatii precise intre
ciclurile termice calculate si masurate in zona adiacenta baii de sudura.
2.2 Relatii de calcul pentru calculul campului temic la sudare
In literatura de specialitate sunt prezentate ecuatii ale campurilor temice, cel mai
frecvent intalnite in procesele de sudare, cu ajutorul carora se poate calcula temperatura
intr-un punct dintr-o piesa sudata, in orice moment, atat in perioada de sudare cat si in
perioada de racire.
Piederile de caldura in mediul inconjurator pot fi neglijate in cazul sudarii
corpurilor masive sau pentru orice tip de corp in perioada de sudare, insa nu se vor
neglija placile si barele sudate aflare in perioada de racire.
Tinand seama de piederile de caldura in conventie si radiatie, de conditiile de
speta a treia si de ceficientii de pierderi de caldura pentru cazul sudarii placilor si barelor,
8

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
ecuatiile corectate ale campurilor termice pentru diferite surse termice particulare sunt
prezentate in tabelul 2.1

Tabelul 2.1 Relatiile uzuale pentru calculul temperaturilor in imbinarile sudate

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

10

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

11

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

12

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

CAP. 3 ANALIZA CU ELEMENT FINIT A TRANSFERULUI


TERMIC IN IMBINARILE SUDATE
Modificarile mecano-metalurgice, care au loc in zonele adiacente baii de sudare,
sunt direct influentate de procesele termice care se desfasoara n timpul sudarii. Predictia
campului de temperaturi, in imbinarile sudate, prin metoda elementelor finite, reprezinta
un instrument rapid de verificare a tehnologiei de sudare i estimare a extinderii zonei de
influenta termomecanica. Aplicarea metodei elementelor finite presupune aproximarea
prin discretizare a domeniului de analiza, in scopul determinarii valorilor necunoscutelor
primare si, uneori, a necunoscutelor secundare. In problemele de transfer termic,
necunoscutele primare sunt temperaturile nodale, iar necunoscutele secundare sunt
gradientii de temperatura.
Rosenthal a fost primul cercetator care a determinat distributia temperaturilor in
imbinarile sudate, considerand sursa de sudare mobila, dar precizia metodei este buna
doar pentru calculul temperaturilor din zonele mai indepartate de arcul electric.
Temperatura baii de metal topit este superioara temperaturii de topire a metalului de
bazasi scade brusc in regiunile tot mai indepartate de arcul electric. Acest fenomen
impune o discretizare extrem de
fina in zona arcului de sudare si in ZIT, pentru a putea determina cu precizie valorile
temperaturii in aceste zone.
Cunoasterea distributiei temperaturilor si a vitezelor de racire este esentiala pentru
determinarea modificarilor structurale, modificarilor de volum si, prin urmare, a
proprietatilor si capacitatii portante a structurilor sudate.
3.1. Algoritmul general al analizei cu element finit a proceselor termice in
imbinarile eterogene
Principiul metodei
Aproximarea prin discretizare constituie un concept fundamental fata de care
metoda elementelor finite reprezinta un caz particular.Metoda elementelor finite este un
procedeu de rezolvare aproximativa, cu ajutorul calculatorului, a unei varietati largi de
probleme ingineresti. In aceste probleme se urmareste determinarea, intr-un domeniu
considerat, a valorilor uneia sau mai multor functii necunoscute cum sunt temperaturile,
presiunile, vitezele, deplasarile, tensiunile mecanice, etc. Deoarece domeniul are o
infinitate de puncte, valorile functiei sunt in numar infinit.
Metoda elementelor finite foloseste ca punct de plecare un model integral al
fenomenului studiat, care poate fi obtinut in mod direct prin calcul, sau poate fi derivat
din modelul diferential corespunzator cu ajutorul calcului variational sau al metodei
reziduurilor ponderate. Potrivit calcului variational rezolvarea unei ecuatii diferentiale
intr-un anumit domeniu si in anumite conditii la limita este echivalenta cu minimizarea,
in acel domeniu. a unei marimi functionale corespunzatoare ecuatiei diferentiale si
conditiilor la limita date.
Spre deosebire de metoda diferentelor finite aceasta metoda se bazeaza pe
aproximarea locala a variabilelor de camp pe portiuni sau subdomenii ale domeniului
13

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
analizat, denumite elemente finite, legate intre ele in puncte numite noduri. Ca urmare a
minimizarii functionalei in toate elementele finite in care a fost impartit domeniul de
analiza si asamblarii pe intreg domeniul a efectelor obtinute pe elementele finite, rezulta
un sistem de ecuatii algebrice prin a carui rezolvare se determina valorile functiei studiate
in noduri. In scopul minimizarii functionalei pe elementele finite ale domeniului analizat,
functia sau functiile necunoscute, continue pe tot domeniul, sunt aproximate printr-un set
de functii conventionale, continue numai pe cuprinsul elementelor finite. Se spune ca
aproximarea oferita de metoda elementelor finite este de natura fizica.
Tipuri de probleme rezolvabile prin aceasta metoda
In inginerie, aplicatiile metodei elementelor finite pot fi grupate in trei clase de
probleme:
1. Probleme de echilibru sau de regim stationar in care functia sau functiile
necunoscute sunt independente de timp. In acesta grupa se incadreaza problemele de
transfer termic, in regim stationar, studiul regimurilor stationare de curgere a lichidelor,
studiul comportarii elastice a corpurilor in regim static.
2. Probleme de valori proprii in care parametrii sunt, de asemenea, Independenti de
timp si in care se determina anumite valori critice ale parametrilor in conditiile respectarii
configuratiei de echilibru.
3. Probleme de propagare sau de regim tranzitoriu, in care functiile necunoscute
sunt dependente de timp. Transferul caldurii in regim tranzitoriu, regimurile de curgere
nestationara a lichidelor, studiul dinamic al comportarii elastice si neelastice a structurilor
sunt exemple de astfel de probleme.
Principalele avantaje ale metodei elementelor finite fata de metoda diferentelor
finite sunt:
posibilitatea de a modela forme neregulate prin folosirea de elemente finite cu
forme si dimensiuni diferite, adecvate configuratiei domeniului studiat;
posibilitatea de a trata fara dificultati probleme in care proprietatile fizice ale
mediului variaza, cum sunt mediile neomogene, anizotrope, stratificate;
posibilitatea considerarii oricaror conditii la limit pentru problema studiata;
posibilitatea elaborarii unor algoritmi si programe cu grad mare de generalitate,
capabile sa rezolve o gama larga de probleme intr-un anumit domeniu de
specialitate.
Dezavantajele metodei cu elemente finite sunt:
datele de intrare sunt, in general, numeroase astfel ca este necesar un efort relativ
mare pentru pregatirea si introducerea lor,
rezultatele numerice se obtin sub forma unei ample colectii de valori numerice ale
functiei sau functiilor studiate, intr-un numar relativ mare de noduri;
calitatea rezultatelor depinde de experienta si abilitatea programatorului de a
elabora un model cu elemente finite pentru problema studiata.

Etapele de rezolvare a problemelor cu metoda elementelor finite


Procesul de lucru caracteristic metodei elementelor finite este constituit din
14

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
doua etape principale: etapa modelarii si etapa aplicatiilor numerice. Scopul primei
etape este realizarea unui model analog cu elemente finite pentru modelul analitic care
descrie fenomenul fizic cercetat si implementarea acestui model pe calculator sub
forma unui program ordinator.
Etapa modelarii reprezinta un proces specific fiecarui domeniu de investigare,
in sensul ca in cadrul ei se opereaza cu ecuatiile diferentiale care descriu o anumita.
clasa de probleme fizice.
In etapa aplicatiilor numerice se presupun cunoscute modelul analitic si
modelul cu elemente finite ale problemei, iar operatiile efectuate pot fi grupate
conventional in mai multe faze:

alegerea tipului de elemente finite si respectiv a functiilor de interpolare se face


in functie de variatia parametrilor analizati (variatie liniara, parabolica), de
geometria domeniului investigat si de capacitatea disponibila de calcul. Din punct
de vedere al geometriei lor, elementele finite pot ti de tip uni, bi sau
tridimensional reprezentand bare, suprafete (plane sau curbe) si volume. Fiecare
dintre acestea au ca noduri obligatorii, punctele extreme si uneori puncte auxiliare
situate pe laturi in interior. In fiecare nod pot exista una sau mai multe functii
necunoscute, denumite grade de libertate, care se aproximeaza prin functiile de
interpolare, iar numarul acestora pentru intregul element finit se obtine inmultind
cu numarul de noduri ale elementului. Laturile elementelor finite pot fi drepte sau
curbe. De exemplu, o problema plana poate fi rezolvata folosind trunghiuri sau
elemente izoparametrice. Dintre acestea, elementele triunghiulare mai ales
izoparametrice au o sfera mai larga de aplicabilitate, datorita adaptarii lor la
domenii limitate de contururi cu multe franturi. La randul lor, aceste elemente
prezinta diverse tipuri cu un numar diferit de grade de libertate.

discretizarea domeniului de analiza inseamna generarea retelei de elemente


finite, a matricii de conexiuni si calculul coordonatelor globale ale nodurilor.

constituirea ecuatiilor elementelor finite si evaluarea matricilor elementale.


Comportarea mediului in cuprinsul unui element finit este descrisa de ecuatiile
elementelor finite denumite si ecuatii elementale. Acestea alcatuiesc un sistem de
ecuatii al elementului. Numarul de ecuatii ale sistemului este egal cu al gradelor
de libertate pe element.Ecuatiile elementale pot fi deduse prin mai multe metode:
metoda variationala, metoda reziduala (Galerkin), metoda bilantului energetic.

asamblarea ecuatiilor elementale in sistemul de ecuatii al domeniului


discretizat impune ca, in nodurile comune elementelor, functia sau functiile
necunoscute sa aiba aceeasi valoare. Asamblarea ecuatiilor consta in asamblarea
matricilor de rigiditate, ale elementelor finite in matricea de rigiditate a sistemului
si a vectorilor incarcarii pe elemente in vectorul incarcarii pe intreg domeniul.
Matricea de rigiditate prezinta inconvenientele stucturale de a avea dimensiuni
mari si a contine foarte multi coeficienti nuli, necesitand un spatiu apreciabil de
memorie.Aceasta situatie a condus la dezvoltarea unor mijloace specifice de
optimizare cum sunt tehnicile de structurare a coeficientilor nenuli in benzi si de
minimizare a latimii lor, precum utilizarea metodei frontale de rezolvare
15

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
progresiva a sistemului de ecuatii, pe masura asamblarii elementelor.

rezolvarea sistemului de ecuatii cu elemente finite se realizeaza prin metode


liniare si metode neliniare. Cele mai utilizate metode de rezolvare a sistemelor
neliniare le constituie metoda de eliminare a lui Gauss si metoda de
descompunere Choleski, iar pentru rezolvarea sistemelor neliniare se prefera
metoda Newton-Raphson, obtinandu-se valorile functiilor sau gradelor de
libertate in noduri. Acestea se numesc si necunoscute primare sau de ordinul intai.

efectuarea de calcule suplimentare pentru determinarea necunoscutelor


secundare. In unele probleme, dupa aflarea necunoscutelor primare, analiza se
incheie. Acesta este de obicei cazul problemelor de conductie termica, in care
necunoscutele primare sunt temperaturi nodale. In alte probleme insa, analiza
trebuie continuata cu determinarea necunoscutelor secundare sau de ordinul doi.
Acestea sunt derivate de ordin superior ale necunoscutelor primare. Si in cazul
problemelor termice analiza poate continua cu determinarea necunoscutelor
secundare, care sunt intensitatile fluxurilor termice (gradientii termici).

Etapele analizei cu element finit:

Discretizarea domeniului in elemente finite:


constructia retelei de elemente
numerotarea nodurilor si elementelor
generararea proprietatilor geometrice

Deducerea ecuatiilor tipurilor de elemente din retea:


formularea variationala a ecuatiei diferentiale pentru fiecare tip de element
aproximarea functiilor necunoscute nodale si obtinerea ecuatiilor elementale
stabilirea functiilor de interpolare si calculul matricei de rigiditate a elementelor

Asamblarea ecuatiilor elementale si obtinerea ecuatiilor intregului domeniu:


identificarea conditiilor elementale si obtinerea ecuatiilor intregului domeniu
identificarea conditiilor de echilibru
asamblarea ecuatiilor elementale

Impunerea conditiilor de contur:


identificarea gradelor de libertate primare globale specificate
identificarea gradelor de libertate secundare globale specificate
Rezolvarea ecuatiilor asamblate
16

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

Postprocesarea rezultatelor:
calculul gradientului solutiei sau al altor marimi cerute
reprezentarea tabelara sau grafica a rezultatelor

Aplicarea unui program de element finit pentru analiza proceselor termice in


imbinarile eterogene
Se vor urmari pasii pentru aplicarea algoritmului de modelare a proceselor
termice in imbinarile eterogene asamblate termic:
1. Definirea geometriei modelului
Definirea punctelor cheie : Geometry>Points>Define
Definirea curbelor inchise: Geometry>Curves>Polyline with Pts
Definirea suprafetelor : Geometry>Surfaces>Define by 4Cr
Generarea prin simetrie a suprafetelor fata de una din axe:
Geometry>Surfaces>Generation>Symmetry
2. Alegerea tipului de element si definirea constantelor reale asociate acestuia
Definirea tipului de element: Propsets>Element Group (Plane 2D, Shell 4, Shell
4T)
Definirea grosimii metalelor de baza : Propsets>Real Constants
3. Stabilirea proprietatilor de material
Definirea proprietatilor de material: Loads>Function Curve>Time/Temp Curve
(caldura specifica, conductibilitatea termica, densitatea materialului)
Asocierea valorilor proprietatilor materialelor cu denumirea acestora:
Propsets>Material Property
Obs: Pentru definirea proprietatilor mai multor materiale se va activa, de fiecare data,
materialul utilizat: Control>Activate>Set Entity
4. Construirea retelei de elemente pe suprafete
Discretizarea suprafetelor materialelor: Meshing> Parametric Mesh> Surfaces
Impunerea conditiei de contact perfect: Meshing>Nodes>Merge
5. Incarcarea termica
LoadsBC>Function Curve>Time/Temp Curve
Definirea unei surse termice punctiforme: LoadsBC>Thermal>Nodal
Heat>Define by Nodes
Definirea procesului de convectie pe suprafete: LoadsBC> Thermal>
Convection> Define by Surfaces
Definirea procesului de radiatie pe suprafete: LoadsBC> Thermal>Radiation>
Define by Surfaces
Definirea constantei lui Stefan-Boltzmann: Analysis> Heat Transfer> Stefan
Botzmann Const.
6. Stabilirea conditiilor initiale si a parametrilor de timp pentru desfasurarea
procesului termic de asamblare
Definirea
conditiilor
initiale
de
temperatura:
LoadsBC>Initial
Conditions>Temperature
Definirea conditiilor de inceput si finalizare a procesului termic de asamblare:
17

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
LoadsBC>Load Options>Time Parameters
7. Stabilirea tipului de analiza
Definirea tipului de analiza. Analysis>Heat Transfer>Analysis Options
Analiza procesului termic de asamblare: Analysis>Heat Transfer>Run Thermal
Analysis
8. Vizualizarea rezultatelor analizei procesului termic de asamblare
Vizualizarea rezultatelor obtinute: Results>Plot>Thermal
Simularea procesului termic de asamblare: Results>Thermal>Animate
9. Postprocesarea rezultatelor
Se vor analiza:
distributia temperaturilor in imbinarile eterogene otel carbon-otel
inoxidabil si otel carbon-cupru, utilizand valorile proprietatilor termofizice
existente in baza de date a programului de calcul cu element finit si
considerand sursa termica punctiforma
influenta proprietatilor termofizice asupra extinderii zonelor de influenta
termica in cele doua metale de baza ale imbinarilor eterogene propuse
istoriile termice ale unor puncte localizate simetric in metalele de baza ale
imbinarilor eterogene propuse.

CAP. 5 REZULTATE SI CONCLUZII


In lucrarile aparute in domeniul modelarii cu elemente finite a transferului termic
din imbinarile sudate, avand in vedere simetria campului termic fata de directia sudare, se
prefera discretizarea unei singure placi.
In imbinarile sudate eterogene, structura si caracteristicile termofizice diferite ale
celor doua metale de baza au impus discretizarea ambelor placi.
Cu ajutorul programului de modelare COSMOS, s-a analizat imbinarea cap la cap
intre otel carbon si cupru.
a. Reteaua de discretizare Pentru estimarea temperaturilor din imbinare, se
impune o discretizare mai fina in zona centrala a imbinarii. S-au obtinut 3231
elemente si 2398 noduri
b. Camp termic distributia temperaturilor, in diferite momente ale simularii
procesului de transfer termic
Din analiza campului termic, pentru fiecare pas, se observa o tendinta de dispersie
mai rapida a caldurii in zona cuprului si deplasarea baii de metal topit catre otelul carbon,
caracterizat prin valori mai scazute ale conductibilitatii termice. Datorita transferului
termic prin conductie, mai lent in otelul carbon, valorile maxime ale temperaturii se
intregistreaza in acest metal de baza.

18

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU
Temperatura nodala (pas 25)

Temperatura nodala (pas 50)

Temperatura nodala (pas 75)

Temperatura nodala (pas 100)

19

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

Gradientii de temperatura, care reprezinta si necunoscutele secundare


in procesul de transfer termic, sunt prezentati in figurile urmatoare
Gradient de temperatura pe directia y

Gradient de temp. pe directia x

Lista temperaturi

Temperatura maxima la pasul 100

20

ANALIZA CU ELEMENT FINIT IN IMBINARILE ETEROGENE DE TIP OTEL


CARBON CUPRU

BIBLIOGRAFIE

1. Scutelnicu, E., Iordchescu, D., Constantin, E.


Modelarea proceselor termomecanice de asamblare,
Editura Fundatiei Universitare Dunarea de Jo, Galati,
2003
2. Scutelnicu, E., - Lucrare de laborator

21