ASAMBLARI NEDEMONTABILE

A SA M B L Ă R I L E N E D E M O N TA B I L E (îmbinări) sunt
asamblările la care pentru desfacerea ansamblului este
necesară distrugerea elementelor de asamblare sau a
unora dintre elementele asamblate.

Imbinarile sudate
Sudura se aplică metalelor feroase şi NEFEROASE
precum şi unor MATERIALE NEMETALICE (materiale
plastice, sticla etc).
Există şi numeroase M ATERIALE M ETALICE ŞI
NEM ETALICE CARE NU SE POT SUDA .
SUDAREA PRIN TOPIRE
se realizează cu sau fără material de adaos,
 materialul din zona de îmbinat se aduce în stare lichidă, fără a
exercita o presiune locală asupra pieselor.

SUDAREA PRIN PRESIUNE

 se realizează fără material de adaos;
 suprafeţele pieselor de îmbinat se aduc prin încălzire în stare
vâscoasă;
 asupra pieselor de imbinat se exercită o presiune pe cale
mecanica;
 in practica industrială se aplică sudarea cu plasmă (pentru
piese mari), sudarea cu laser (pentru piese mici) etc.

 Zona în care se face îmbinarea se numeşte sudură.

 Sudura executată pe o linie continuă sau întreruptă se

numeşte cusătură sudată sau cordon de sudură.
CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR SUDATE

Clasificarea imbinarilor sudate:

1 - In funcţie de forma de ENERGIE UTILIZATĂ:
 energie termo-chimică: sudarea cu gaze (cu
electrod fuzibil),
 energie electro-termică: sudarea cu arc electric (cu
electrod fuzibil), sudarea prin presiune, sudarea
prin inducţie, sudarea dielectrică, sudarea electrică
în baie de zgură, sudarea în vid cu fascicol de
electroni;
 energie mecanică: sudare la rece, sudare prin
percuţie, sudare prin explozie, sudare prin frecare,
sudare prin ultrasunete;
 energie termică nespecifică: sudare prin lipire, sudare
prin forjare, sudare prin aer cald sau cu elemente încălzite
(pentru materiale plastice).

2 - în funcţie de MATERIALUL PIESELOR DE ÎMBINAT;

3 - în funcţie de TEHNOLOGIA DE SUDARE UTILIZATĂ;
4 - în funcţie de GRADUL DE MECANIZARE A OPERAŢIEI;
de sudare (manuală, semiautomată sau automată);
5 - după POZIŢIA RELATIVĂ A PIESELOR DE ÎMBINAT;
6 - după FORMA SECŢIUNII SUDURII SAU A
CUSĂTURII ETC.
 ELEMENTE DE TEHNOLOGIA SUDĂRII
 Îmbinarea prin sudare depinde de
SUDABILITATEA MATERIALULUI.
 Calitatea sudurii depinde:
1. dimensiunile pieselor şi ale secţiunii cusăturii;
2. calitatea electrodului (metalul de adaos) folosit şi
natura învelişului;
3. pregătirea suprafeţelor de îmbinat;
4. procedeul tehnologic de sudare folosit;
5. calificarea muncitorului;
6. metoda de răcire şi eventualele tratamente termice
sau mecanice aplicate atât în timpul sudării cât şi
după răcire.
 Odată cu CREŞTEREA CONŢINUTULUI DE CARBON,
CĂLIBILITATEA CUSĂTURII CREŞTE şi ca urmare CRESC
TENSIUNILE INTERNE ŞI PERICOLUL DE FISURARE.

 Oţelurile (dar şi unele fonte) a căror sudabilitate este

limitată se pot suda în bune condiţii dacă se iau măsuri
de preîncălzire a pieselor şi menţinere a lor la o
anumită temperatură în timpul sudării, iar răcirea să se
facă lent.

 Pentru ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII SUDURII se aplică

uneori TRATAMENTE TERMICE SAU MECANICE
corespunzătoare în vederea eliminării tensiunilor
remanente.
 AVANTAJELE SUDARII
1 - Economia de material şi manoperă. Nu sunt necesare
(de regulă), prelucrări ulterioare ca în cazul pieselor
turnate.

 Economia de metal este între 30÷50%, iar in cazul

construcţiilor obişnuite, economia de material este de
10÷20%.
 Se elimină manopera pentru executarea modelelor, a
miezurilor şi formelor etc.
 În comparaţie cu îmbinările prin nituire, lipsa găurilor în
table măreşte coeficientul de utilizare a materialului şi
micşorează greutatea elementelor îmbinate precum şi
cheltuielile pentru manoperă (găurire, nituire).
 Se elimină sau se reduce discontinuitatea liniilor de
forţă, ceea ce face să crească siguranţa în
exploatare.
 La sudurile cap la cap, rezistenţa îmbinării se
apropie de cea a materialului de bază iar etanşarea
este mult superioară operatiei prin nituire.
 Sudarea bine executată este lipsită de tensiuni
remanente importante.
 Operaţia de sudare este mult mai puţin zgomotoasă
decât cea de nituire.
 Sudarea permite automatizarea procesului
tehnologic, ceea ce îmbunătăţeşte calitatea
execuţiei şi productivitatea muncii.
 DEZAVANTAJELE SUDARII
 Echipamentele de execuţie şi cele de control al
calităţii îmbinării sunt mai pretenţioase.

 Calitatea sudurii depinde de:

a) sudabilitatea materialului;
b) alegerea judicioasă a materialului de adaos;
c) procedeul tehnologic de execuţie;
d) de calificarea muncitorului.
SOLUŢII CONSTRUCTIVE PENTRU
ÎMBINĂRI SUDATE
Sudare in puncte
t = (3÷6) * d
e1 = (2.5÷5) * d
e2 = (1.5÷2.5) * d
e3 = (2÷3.5) * d
d = 1.5 * s +5mm, pentru s>3mm
d = 1.2 * s + 4mm, pentru s<=3mm
s - grosimea tablei
EXEMPLE DE PIESE SUDATE
 ÎMBINĂRI REALIZATE PRIN LIPIRE
 LIPIREA - procedeul tehnologic de îmbinare
nedemontabilă a două sau mai multe piese, cu
ajutorul unor MATERIALE DE ADAOS, METALICE
SAU NEMETALICE

 îmbinările PRIN LIPIRE nu necesită încălzirea

suprafeţelor de îmbinat până la temperatura de
topire sau plasticizare.

 De regulă NUMAI MATERIALUL DE ADAOS ESTE

ADUS ÎN STARE LICHIDĂ.
TIPURI DE LIPITURI:
1 - LIPITURI MOI - se realizează cu aliaje metalice
ale căror temperaturi de topire sunt sub 4500C.

 Sunt folosite în industria electrotehnică, mecanică

fină, instalaţii, aparate şi instrumente de laborator
sau sanitare, industria conservelor etc.

 Materialul care asigura lipirea - aliaje cu staniu şi

plumb.
2 - LIPITURI TARI - se realizează cu aliaje
metalice ale căror temperaturi de topire sunt
cuprinse între 4500C şi 900C.

 Sunt folosite la utilaje şi instalaţii chimice şi

navale, industria autovehiculelor, construcţia
sculelor aşchietoare etc.

 Materialul care asigura lipirea– alama (aliaj

Cu+Zn).
 LIPIREA CU ADEZIVI SINTETICI

 Materialul care asigura lipirea - ADEZIV.

 Se pot îmbina aproape toate materialele
metalice, plastice, ceramice, lemnoase, din
cauciuc, sticlă, beton etc.
 Lipirea cu adezivi se poate realiza atât la RECE (cu
sau fără presare), cât şi la CALD (cu sau fără
presare).
 Lipiturile cu adezivi sintetici se folosesc la
îmbinarile slab solicitate.
 AVANTAJELE IMBINARILOR PRIN LIPIRE
COMPARATIV CE CELE PRIN SUDARE
LIPIREA:
 permite îmbinarea unor piese ce au COMPOZIŢII
CHIMICE ŞI PROPRIETĂŢI MECANICE DIFERITE;
 permite imbinarea unor materiale nesudabile;
 asigură o bună etanşare şi nu provoacă tensiuni
remanente mari;
 temperatura la care se realizează NU provoaca
modificări ale structurii şi proprietăţilor
mecanice;
 permite realizarea unor subansambluri cu forme
complexe cu greutate mică ce nu vor necesita
prelucrări ulterioare;
 este un procedeu simplu şi ieftin.

DEZAVANTAJELE IMBINARILOR
REALIZATE PRIN LIPIRE
 controlul capacităţii portante este dificil de
efectuat - încercările care presupun distrugerea
îmbinării nu sunt totdeauna concludente;
 Nu prezinta rezistenţa şi siguranţa în exploatare
comparativ cu ÎMBINĂRILE SUDATE (îmbinările
prin lipire se utilizează la sarcini mici şi mijlocii);

 ALIAJELE METALICE pentru LIPIRE SUNT SCUMPE;

 ALIAJELE NEMETALICE (adezivi sintetici) - NU AU

STABILITATE LA VARIAŢII DE TEMPERATURĂ.
EXEMPLE DE ÎMBINĂRI REALIZATE PRIN LIPIRE
 ÎMBINĂRI REALIZATE PRIN NITUIRE

Îmbinările prin nituire pot fi:

 de rezistenţă - în construcţii metalice;
 de etanşare - în construcţia recipientelor de
depozitare;
 de rezistenţă-etanşare - în construcţia navelor
fluviale, maritime şi aeriene, recipiente de
presiune etc.
 TIPURI DE ASAMBLARI PRIN NITUIRE

a - Dupa modul de asezare al tablelor

CU TABLE SUPRAPUSE si
un singur rând de nituri
Eclisa

TABLE CU O ECLISĂ
şi UN SINGUR RÂND
DE NITURI
b - după numărul rândurilor de nituri

Eclisa

TABLE CU O ECLISĂ şi
DOUĂ RÂNDURI DE
NITURI NEDECALATE

Doua randuri de nituri

 Eclise

CU DOUĂ ECLISE
şi DOUĂ RÂNDURI DE
NITURI DECALATE

Doua randuri de nituri

INFLUENŢA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE
ASUPRA NUMĂRULUI SUPRAFEŢELOR
DE FORFECARE A NITURILOR

- cu o secţiune de forfecare
 - cu două secţiuni de forfecare

- cu mai multe secţiuni de forfecare

STANDARDIZARE
 Standardul 796-89 - clasificarea şi condiţiile
tehnice pentru niturile din oţel.

 STAS 9229-80, STAS 9230-80 şi STAS 9231-80 -

prescripţii generale, formele şi dimensiunile
niturilor din alamă, respectiv aluminiu şi cupru.
CLASIFICAREA NITURILOR DUPĂ
FORMA CAPULUI ŞI DESTINAŢIE
NITURI CU TIJA TOTAL SAU PARŢIAL TUBULARĂ

Nit tubular
cilindric şi cu
alezajul tronconic
la un capăt

1 – nit tubular;
Inainte de Dupa nituire 2 – dorn;
nituire 3 - suportul de
reazem al nitului.
Nit tubular cu diametrul d = 4÷20mm
a. Cu margini mandrinate (fără flanşe).
Îmbinări supuse unor sarcini mici

b - Cu flanşe
Capetele nitului sunt presate în formă
de flanşe.

Îmbinările rezista la sarcini mai mari

decat cele cu margini mandrinate.
c. Nit cu margini răsfrânte – sunt utilizati
la nituirea PLĂCILOR SAU PIESELOR
NEMETALICE

Nit semitubular cu diametrul d ≤ 8mm

În interiorul capătului cilindric care este gol
se introduce o mică încărcătură explozivă.
Prin încălzire aceasta explodează formând
capul de închidere care strânge puternic
tablele.
Nit tubular cu cap bombat şi tijă de tragere (popnituri)
https://www.youtube.com/watch?v=qfMAiCXs4yQ

Imbinarea se realizează prin tragerea tijei centrale care

prezintă o crestătură şi care deformează capătul rotund al
nitului. La sfarsit tija se va rupe.

Tija centrala

Directia de tragere a tijei

o NITUIREA LA RECE se realizeaza in cazul:
 niturilor din metale neferoase (indiferent de
diametru);
 niturilor din oţel cu diametrul sub 12mm;

o NITUIREA LA CALD se realizeaza in cazul niturilor

din oţel cu diametrul peste 12mm.

Suprafeţele care se suprapun trebuie să fie curate şi

fără bavuri sau teşituri, deoarece acestea pot
favoriza depărtarea tablelor în procesul nituirii
Influenţa bavurilor asupra strângerii tablelor nituite

Influenţa bavurilor asupra strângerii tablelor nituite

Aşezarea incorectă a tablelor găurite prin ştanţare

PROCEDEUL DE NITUIRE
Tija nitului va fi mai lungă
decât piesele de îmbinat cu:
- (1.25÷1.5)*d - pentru
capul de închidere
semirotund

- cu (0.8÷1)*d - pentru
capul înecat.
 În cazul nituirilor la cald - niturile se încalzesc la
temperatura de 1000÷1100°C, iar formarea capului se
termină la 400÷5000C, pentru ca prin răcirea nitului
tablele să fie puternic strânse.

Diferite tipuri de defecte apărute la îmbinările prin nituire

Masuri ce trebuiesc luate in cazul imbinarilor prin nituirea
metalelor usoare:

 împotriva coroziunii de contact;

 deoarece nituirea se execută în marea majoritate a

cazurilor la rece, niturile trebuie supuse anterior unui
tratament de înmuiere;

 datorită faptului că transmiterea forţei se face

îndeosebi prin solicitarea niturilor la strivire pe pereţii
găurilor, este preferat să se utilizeze mai multe nituri
subţiri decât mai puţine nituri groase.
 Materiale utilizate la fabricarea
niturilor
 Materialele utilizate la fabricarea niturilor nu trebuie să fie
călibile, trebuie să aibă un coeficient de dilatare termică
apropiat ce cel al materialelor pieselor de îmbinat.

 Niturile se execută din bare de sârmă trase pe maşini

automate de refulare.

 Materialele utilizate: OL34 şi OL37

 în cazul în care îmbinările sunt supuse unor solicitări mari - se

utilizează oţeluri de calitate superioară şi oţeluri aliate.

 In cazul solicitărilor reduse se pot utiliza nituri de alamă, cupru,

aluminiu (şi aliajele sale).