SUDAREA

1. Ce este sudarea
Procedura de sudare inseamna unirea prin fuziune a doua piese sau materiale din
metal sau din polimeri (materiale termoplastice), la temperaturi foarte ridicate. Sudura se
poate face in doua feluri: cu sau fara utilizarea unui material de adaos, iar atunci cand
imbinarea celor doua materiale se face prin topirea lor, procedeul se numeste sudare
prin topire.

Materialul adaos este folosit in cazul in care piesele care trebuie imbinate nu au
aceleasi proprietati fizice si chimice – de regula cand e vorba despre metale sau aliaje
diferite. Materialul de adaos mai poate fi folosit si in cazul in care rosturile de sudura –
spatii lasate intre piesele care trebuie imbinate – sunt de dimensiuni mai mari.

Tipuri de materiale ce pot fi sudate

In functie de elementele de baza din care sunt formate piesele ce trebuie sudate,
acestea se impart in urmatoarele categorii:

 Oteluri
 Otel inoxidabil
 Aluminiu si aliajele sale
 Nichel si aliajele sale
 Cuprul si aliajele sale
 Titan si aliajele sale
 Fonta

Sudarea metalelor este o procedura care a inlocuit metodele mai vechi de imbinare
a materialelor, cum ar fi nituirea. Iata care sunt avantajele si dezavantajele acestei
proceduri:

Avantajele sudarii materialelor

 Sudarea permite imbinarea eficienta a materialelor de constructie si o integritate
sporita
 Sudarea poate fi efectuata cu usurinta, cu utilaje portabile, atat la interior, cat si la
exterior
 Imbinarile prin sudura continua sunt etanse
 Materialele si piesele imbinate prin sudura sunt mai eficiente si arata mai bine
decat cele nituite
 Sudarea se poate face printr-o varietate larga de metode si proceduri
 Costurile sunt, de obicei, rezonabile
 Procedura de sudare poate fi atat manuala, cat si automata
 Sudarea poate fi facuta eficient si in spatii inguste

Dezavantajele sudarii materialelor

 Dezasamblarea imbinarilor efectuate prin sudura nu poate fi facuta fara distrugerea
unor piese de detaliu
 Caldura eliberata in timpul sudurii poate duce la degradarea proprietatilor de baza
ale materialelor
 Caldura eliberata poate duce si la distorsiunea materialelor imbinate
 Echipamentul de sudura poate fi costisitor
 In timpul sudarii sunt eliminate cantitati mari de reziduuri, fum si raze ultraviolete
care sunt periculoase pentru om
 Pregatirea rosturilor pentru sudare poate fi laborioasa

2. Tipuri de sudare in functie de energia folosita

a. Sudarea cu energie electrica
 cu arc electric
 cu plasma
 cu fascicul de electroni
 prin rezistenta electrica
 cu ajutorul curentilor de inalta frecventa
 cu fascicul de fotoni (sudarea laser)

b. Sudarea cu energie chimica

 cu flacara
 sudarea alumino-termica
 sudarea in foc de forja
 prin explozie

c. Sudarea cu energie mecanica

 prin frecare
 prin percutie
 cu ultrasunete
 prin presiune la rece
 3. Procedeele de sudare
In functie de utilizarea sau nu a materialelor de adaos, de starea pieselor care sunt
sudate si de utilajele folosite, sudarea se imparte in doua mari categorii:

Sudarea prin topire

Se face cu materiale de adaos. Acestea, impreuna cu marginile pieselor care sunt
imbinate, formeaza o asa-numita baie de sudura – un amestec de metale care, prin
racire, va forma imbinarea propriu-zisa intre materiale, mai numita si cusatura sudata.

In cazul sudarii prin topire se recomanda ca suprafata care este supusa procesului sa fie
cat mai restransa, ca sa nu afecteze proprietatile fizice si chimice ale materialelor
imbinate.

Sudarea in stare solida

Se face fara utilizarea unor materiale de adaos. Piesele sunt imbinate prin
presiune, in stare solida. Aceasta procedura de sudare se poate face cu sau fara
incalzirea pieselor care trebuie imbinate.

Pe langa cele doua mari categorii de mai sus, mai sunt prevazute alte cateva
procedee de sudare si conexe:

 Procedee de lipire a metalelor – in aceasta categorie intra cositorirea (lipirea

moale) si brazarea (lipirea tare)
 Metode conexe sudarii – folosesc aceleasi principii ale sudarii, insa nu realizeaza
imbinari intre doua piese. În aceasta categorie intra taierea termica, metalizarea si
sudarea de incarcare.

4. Sudarea prin topire

Sudarea cu electrod invelit – sudarea SEI
Mai cunoscuta si ca sudare manuala electrica, acest procedeu este cel mai
raspandit la nivel mondial. Modalitatea de operare este foarte simpla, aparatul de
sudura este simplu de utilizat, iar sudarea propriu-zisa nu necesita experienta extinsa in
domeniu.

In timpul sudarii cu electrod invelit, arcul electric se produce intre electrodul adus in
contact si apoi retras de pe materialul care trebuie imbinat. Descarcarea electrica topeste
piesele de sudat si electrodul in baia de metal topit, iar invelisul electrodului – care este
un compus de minerale sau alte substante – degaja un nor de fum care protejeaza
sudura de atmosfera.
 Sudarea cu electrod in mediu de gaz protector – sudarea
MIG/MAG
Este o metoda de sudare dezvoltata din sudarea cu electrod invelit. Procedura este
similara, principala diferenta este ca electrodul nu mai este invelit, iar sudarea se
desfasoara intr-un mediu de gaz protector, eliberat de aparatul de sudura.

In functie de gazele folosite pentru crearea mediului de sudare, procedeul poate fi:

 sudare MIG – foloseste gaze inerte, cum ar fi argonul, heliul sau un amestec
argon-heliu
 sudare MAG – foloseste gaze active, cum ar fi dioxidul de carbon sau amestecuri
de gaze inerte cu dioxid de carbon

Fata de sudarea cu electrod invelit, sudarea MIG/MAG are mai multe avantaje:

 viteza de sudare ridicata – 20-100 centimetri/minut fata de 6-20 centimetri pe minut

 calitate imbunatatita
 emisii de fum reduse
 tensiuni si deformatii reduse

Cel mai mare dezavantaj al acestui procedeu de sudare este dificultatea utilizarii lui in
conditii de santier, unde curentii de aer pot strica invelisul gazos al electrodului.

Sudarea cu electrod nefuzibil WIG

Spre deosebire de sudarea cu electrozi fuzibili, acest procedeu foloseste un
electrod neconsumabil din wolfram sau din tungsten care nu are si rolul de material de
adaos. Arcul electric topeste doar capetele de sudare ale celor doua materiale sau piese
care trebuie imbinate.

Procedeul are avantajul ca poate fi folosit pentru a imbina aproape toate

materialele sudabile, chiar si in cazul materialelor care au nevoie de un mediu de gaz
inert, cum ar fi tantalul, zirconiul si titanul.

Sudarea cu plasma
Sudura cu plasma este o varianta mai moderna a sudarii cu electrod nefuzibil tip
WIG. Diferenta este ca arcul electric este concentrat intr-un punct, cu ajutorul unei
strangulari mecanice sau electromagnetice, iar coloana de plasma atinge temperaturi
mult mai ridicate. Dezavantajul major al acestui tip de sudura este faptul ca generatorul
de sudare este mai complex, ceea ce duce la costuri de achizitie mai ridicate.

Sudarea cu flacara
Spre deosebire de sudarea electrica, cea cu flacara foloseste ca sursa termica
reactia chimica controlata a unui gaz combustibil in amestec cu oxigenul. Sudarea cu
flacara se bazeaza pe producerea unei temperaturi extrem de ridicate care provoaca
topirea materialelor care vor fi imbinate.

Sudarea alumino-termica sau sudarea prin turnare

Este folosita in special in instalarea si repararea sinelor de cale ferata, de metrou
sau de tramvai. Utilizeaza energia termochimica degajata prin arderea termitului, un
compus chimic format din amestec granulat de oxid de fier, aluminiu si feroaliaje pentru
aliere.

5. Sudarea in stare solida

Sudarea prin rezistenta electrica
Acest procedeu implica fixarea materialelor de sudat intre doi electrozi care au si
rolul de a aplica presiunea necesara pentru imbinarea lor. Curentul care trece prin
sistemul electric format de cei doi electrozi si de materialele care urmeaza sa fie lipite
creeaza un punct de sudare pe suprafata de contact a celor doua piese care sunt sudate.

 cap la cap
 in puncte
 in linie
 in relief
 cu energie electrica inmagazinata

Sudarea prin presiune la rece

Sudarea la rece este un procedeu de imbinare a metalelor in stare solida, fara
incalzirea componentelor, realizat exclusiv prin aplicarea unei forte continue de refulare.
Materialele care trebuie imbinate sunt supuse unei presiuni care duce la deformarea
plastica a zonei de imbinare, deformare care trebuie apoi indepartata.

Prin sudarea la rece pot fi executate doua tipuri de imbinari:

 cap la cap
 prin suprapunere

Sudarea prin presiune la rece este utillizata pentru imbinarea conductorilor, in

fabricarea condensatorilor, iar materialele care permit acest procedeu de utilizare sunt
exclusiv neferoase: aluminiu, cupru, dar si argint, plumb, staniu, indiu, aur.

Sudarea prin difuzie

Spre deosebire de sudarea prin presiune la rece, cea prin difuzie se realizeaza la o
temperatura mai mica decat cea care ar permite topirea materialelor, iar presiunea la
care sunt supuse acestea nu permite deformarea lor vizibila.
 Tehnica de sudare prin difuzie este una inovativa, si se foloseste mai ales in
industria aeronautica, in microtehnologie si in optoelectronica.

Sudura cu ultrasunete
O alta tehnica inovatoare de sudura este cea care foloseste ultrasunetele pentru a
imbina doua piese din metale diferite. Este un procedeu de sudare la rece prin care
energia necesara se aplica sub forma de vibratii in zonele de imbinare. Frecventa
acestor vibratii este similara ultrasunetelor, intre 16 si 1010 herti.

Sudarea cu ultrasunete este de mai multe feluri:

 in puncte
 inelare
 in linie intrerupta
 in linie continua

6. Sudura prin lipirea metalelor

Desi nu face parte din punct de vedere tehnic din procedurile generic numite
„sudura”, lipirea metalelor este considerata de multi ca o alta metoda de sudare.
Procedura implica utilizarea unui metal sau aliaj pentru a lipi cele doua materiale.
Temperatura la care are loc procedura trebuie sa fie mai mica decat temperatura de
topire a materialului din care sunt fabricate piesele lipite.

In functie de temperatura la care are loc lipirea, sunt doua metode recunoscute in
acest moment:

Lipirea moale (cositorirea)

Se face de obicei la temperaturi scazute (pana la 400 de grade Celsius). Se
foloseste in special pentru etansare sau pentru lipirea materialelor care nu necesita
rezistenta prea mare.

Printre aliajele cele mai folosite pentru lipirea moale sunt aliajele de staniu (intre 20
– 90%) si plumb. Piesele lipite sunt, de obicei, din plumb, cupru, alama, zinc sau table
galvanizate.

Lipirea tare (brazarea)

Operatiunea de lipire se face la temperaturi peste 400 de grade (cel mai des pe la
850 de grade Celsius), iar materialul cel mai des folosit pentru lipirea pieselor este
alama. Brazarea este folosita de obicei la imbinarea conductelor.

7. Procedee conexe de sudura

 Pe langa metodele standard de sudare mentionate mai sus, in aceeasi categorie
intra si cateva procedee care nu sunt folosite pentru imbinarea unor materiale sau piese,
dar folosesc aceleasi principii ale sudarii.

 Taierea termica – este o metoda prin care piesele si materialele sunt taiate la
dimensiunea necesara. Taierea termica este de mai multe feluri: cu oxigen, cu
plasma sau cu laser.
 Metalizarea termica – este procedura prin care diverse materiale sunt acoperite cu
metale sau aliaje, de cele mai multe ori aflate in stare de pulbere.
 Incarcarea prin sudare – este un procedeu de reconditionare a materialelor

Oricat de simple ar parea unele procedee de sudare, inainte sa te apuci de treaba

ar trebui sa iti iei toate masurile de precautie: echipament de protectie si o zona de
lucru sigura. Si, daca nu esti sigur pe experienta ta cu aparatul de sudura, cel mai bun
lucru pe care il poti face este sa soliciti ajutorul unui sudor
 Sudarea cu electrod invelit – sudarea SEI
Cunoscuta si ca sudare manuala electrica, acest procedeu este cel mai raspandit si
simpla, necesita doar un aparat de sudura si niste electrozi inveliti

Partile constructive principale ale unui transformator electric la interior:

 miezul feromagnetic, care este sediul câmpului magnetic principal

 înfasurarile

 partile de asamblare si accesorii

Componentele aparatului

1 Aparat de sudare

2 Cablu de conexiune

3 Cablu de electrod

4 Cablu de masă

5 Ciocan zgură/perie zgură

6 Potenţiometru

7 Lampă de control ÎN FUNCŢIUNE

8 Lampă de control SUPRAÎNCĂLZIRE

9 Cuplă rapidă

10 Cuplă rapidă

11 Curea de transport