Sunteți pe pagina 1din 22

Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing.

Corneliu Rontescu

PROCEDEUL DE SUDARE WIG

1.1. Principiul, caracteristici şi domeniul de aplicare

Sudarea WIG (TIG) – wolfram (tungsten) inert gaz – este un procedeu modern de
sudare cu arcul electric, care foloseşte un electrod nefuzibil de wolfram pe lângă care se
insuflă un gaz inert în spaţiul de formare al arcului electric. Schema de principiu a
procedeului de sudare WIG este prezentată în figura 1.1. Arcul electric este amorsat între un
electrod nefuzibil şi piesa de sudat.

7 1

6 2
4
vs
5
3
9 15o
10

Fig. 1.1. Principiul sudării WIG: 1 – pistolet; 2 – electrod nefuzubil; 3 – cusătură sudată;
4 – material de adaos; 5 – arc electric; 6 – gaz de protecţie; 7 – apă de răcire;
8 – baie de metal topit; 9 – metal de bază (piesa de sudat);
10 – sursa de curent pentru sudare.

În funcţie de forma îmbinării şi grosimea materialului de bază sudarea WIG se


efectuează cu sau fără material de adaos introdus în arcul electric sub formă de sârmă sau
baghetă (vergea), în curent continuu sau alternativ, sursa de curent pentru sudare având
caracteristică externă căzătoare. Sudarea WIG cu material de adaos decurge conform
secvenţelor din figura 1.2. Procedeul de sudare poate fi aplicat în varianta manuală,
semimecanizată, mecanizată, automatizată sau robotizată.

8 4
3
75o 15o
6

7 2
a. b. c. d.
vs

cusatura vazuta de sus

Fig. 1.2. Tehnica operatorie la sudarea WIG: 1 – pistolet de sudare; 2 – piesa de sudat;
3 – cusătura sudată; 4 – baghetă (vergea) de metal de adaos; 5 – pas; 6 – arcul electric;
7 – baia de metal topit; 8 – picătură de metal topit.

1
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Tehnica sudării WIG cuprinde patru etape (secvenţe):
a. – pistoletul de sudare stă perpendicular pe componentele de sudat şi arcul electric
topeşte metalul de bază formând baia de metal topit;
b. – pistoletul se înclină şi în acelaşi timp, bagheta (vergeaua) de metal de adaos este
adusă din lateral manual sau automat, în spaţiul arcului electric şi ţinută acolo până ce capătul
ei se topeşte iar picătura se desprinde, căzând în baia metalică;
c. – se retrage bagheta din arcul electric şi pistoletul se roteşte în poziţie verticală;
d. – se realizează un pas şi procesul de sudare se reia.
Pentru a analiza o bună depunere (sudură) vergeaua de sudare poate executa uşoare
mişcări în arc de cerc, în raport cu formarea picăturilor. Arcul electric trebuie menţinut scurt
pentru a realiza o bună protecţie a băii de metal topit. Îndemânarea operatorului sudor are un
rol important pentru realizarea mişcărilor pistolet-vergea şi dozării materialului de adaos în
raport cu forma îmbinării sudate. La sudarea fără material de adaos fazele de lucru sunt
aceleaşi, pistoletul realizând însă mişcări de oscilaţie.
Se recomandă ca vârful electrodului să nu atingă baia de metal topit iar vergeaua de
sudare să nu atingă electrodul incandescent de wolfram. Electrodul incandescent de wolfram
se aliază dacă vine în contact cu baia de metal topit sau cu vergeaua de sudură. Alierea are loc
deosebit de vehement la sudarea aluminiului şi a aliajelor sale. La sudarea cu un electrod de
wolfram aliat cu aluminiu arcul electric arde neliniştit şi apare o depunere negricioasă lângă şi
pe cusătura sudată. În această situaţie procesul de sudare trebuie întrerupt şi se schimbă
electrodul nefuzibil.
Procedeul de sudare WIG prezintă următoarele avantaje:
 are un grad înalt de universalitate, putând fi aplicat pentru îmbinarea practic a
oricăror materiale metalice;
 este posibilă efectuarea sudării în orice poziţie, grosimea minimă sudabilă este
de cca. 0,1 mm iar cea maximă sudabilă este limitată de considerente economice;
 sudurile WIG se caracterizează printr-o calitate excelentă, fără defecte, datorită
în bună măsură protecţiei oferite de gazul inert;
 trecerea materialului de adaos prin arcul electric se face practic fără stropi.
Materialul de adaos nefiind conectat în circuitul electric de sudare, el nu este transferat prin
spaţiul arcului electric, ci doar topit de acesta. Astfel există posibilitatea controlului
independent al sursei termice şi al introducerii de material de adaos;
 sudura nu este acoperită cu zgură şi, ca atare, nu este necesară o curăţare a
îmbinării sudate şi nu există posibilitatea ca în cusătura sudată să intre incluziuni nemetalice;
 procedeul permite un control excelent al modului de formare a rădăcinii sudurii,
mai ales în cazul sudării dintr-o singură parte;
 se pot controla precis parametrii regimului de sudare, precum şi cantitatea de
căldură introdusă în zona de sudare;
 arcul electric şi baia de metal topit sunt vizibile şi astfel operatorul sudor poate
controla procesul de sudare;
 mediul gazos inert face ca să nu se întâmple modificări chimice în metalele şi
aliajele sudate;
 se realizează suduri de mare fineţe.
Dezavantajele procedeului WIG sunt:
 coeficient de depunere mic, datorită puterii de topire scăzute şi, ca urmare,
productivitatea este redusă. Cantitatea materialului depus prin sudare (rata depunerii) este de
0,5 – 1,5 g/s.
 necesită pretenţii mai înalte privind pregătirea operatorului sudor;
 sunt dificultăţi de asigurare a protecţiei gazoase în spaţii deschise datorită
curenţilor de aer;

2
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
 în varianta manuală calitatea sudurii depinde mult de îndemânarea operatorului
sudor;
 echipamentele sunt scumpe şi cu întreţinere pretenţioasă;
 sudarea componentelor cu grosimi de depăşesc 10 mm decurge lent din cauza
productivităţii scăzute.
Performanţele procedeului sunt următoarele:
 se sudează componente subţiri din metale şi aliaje metalice care cer curăţenie
deosebită pentru a realiza îmbinări de calitate, cum este cazul metalelor active şi refractare;
 procedeul este universal, putându-se suda orice metal sau aliaj metalic, în orice
poziţie şi orice formă sau dimensiune de cusătură sudată;
 parametrii uzuali ai regimului de sudare variază în limitele date în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Parametrul regimului de sudare Domeniul de valori
0,5 – 8,0
Diametrul electrodului nefuzibil, mm
(0,5; 1,0; 1,6; 2,0; 2,5; 3,2; 4; 5; 6,3; 8,0)
Curentul de sudare, A 10 – 300
Tensiunea arcului electric, V 10 – 30
Debitul de gaz inert, l/min 5 – 15
Viteza de sudare, cm/min 10 – 30 (80)
Diametrul materialului de adaos, mm 2–5
Rata depunerii, kg/h 1,8 – 5,4

Domeniile consacrate de aplicare ale sudării WIG sunt:


- sudarea tablelor subţiri. Procedeul se recomandă la îmbinarea tablelor subţiri cu
grosimi mai mici de 3mm, dar nu mai groase de 10 – 15 mm, caz în care sudarea se face cu
metal de adaos;
- sudarea aluminiului, oţelurilor aliate, cuprului şi a materialelor reactive. Procedeul se
aplică mai rar la sudarea oţelurilor carbon şi slab aliate.
- sudarea straturilor de rădăcină la sudarea în mai multe straturi, în cazul îmbinărilor
cap la cap a ţevilor şi, în general, în situaţia accesului dintr-o singură parte, în condiţii severe
de calitate;
- procedeul se aplică în special la realizarea de structuri sudate pentru industria
chimică, în aeronautică, în energetica nucleară, în construcţia de autovehicule etc.

1.2. Materiale pentru sudare

Materialele folosite la sudarea WIG sunt:


 electrozii nefuzibili;
 metalul de adaos sub forma unor vergele sau sârme, având compoziţia chimică
asemănătoare cu cea a metalului de bază;
 gazul sau amestecul de gaz inert.

1.2.1. Electrozii nefuzibili

Electrozii nefuzibili se realizează din wolfram, având în vedere caracteristicile


acestora (capacitatea de emisie termoelectronică înaltă şi temperatură de topire mare). Prin
adăugarea unor oxizi de thoriu, ceriu, lantan sau zirconiu se asigură o reducere a uzurii
electrodului în timpul sudării, concomitent cu o îmbunătăţire a unor caracteristici de
funcţionare (emisia termoelectronică). În tabelul 11.2 se prezintă caracteristicile electrozilor
nefuzibili pentru sudare WIG conform SR-EN 26848.
Diametrul electrodului nefuzibil este standardizat şi are valori în domeniul 0,5-6 (8)
mm, iar lungimea lui este de 50 – 175 mm (50 – 75 – 100 – 175). La livrare se prevăd condiţii

3
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
de diametru, lungime, rectilinitate şi calitate (lipsă de defecte superficiale: fisuri, exfolieri şi
lipsă de defecte interne: sufluri şi incluziuni).
Tabelul 1.2
Compoziţie chimică Culoarea
Simbolizare Adaos de oxid marcajului
Observaţii
(codificare) Impurităţi Wolfram (de
% natura
recunoaştere)
 se folosesc în special
pentru sudarea în curent
alternativ a aluminiului,
cu curenţi mari şi
diametre de peste 4 mm;
 efect redus de
WP - - < 0,20 99,8 verde redresare;
 stabilitate bună a
arcului electric;
 la sudarea în curent
continuu apar probleme
la amorsarea arcului
electric.
WT 4 0,35 - 0,55 ThO2 < 0,20 rest albastru  cu creşterea cantităţii
WT 10 0,80 - 1,20 ThO2 < 0,20 rest galben de ThO2 se îmbunătăţesc
WT 20 1,70 - 2,20 ThO2 < 0,20 rest roşu caracteristicile de
WT 30 2,80 - 3,20 ThO2 < 0,20 rest violet amorsare, durata de viaţă
WT 40 3,80 - 4,20 ThO2 < 0,20 rest portocaliu şi curentul maxim
suportat.
WZ 3 0,15 - 0,50 ZrO2 < 0,20 rest brun  impurificare redusă a
băii de metal topit prin
electrodul nefuzibil;
 se folosesc în special
WZ 8 0,70 - 0,90 ZrO2 < 0,20 rest alb pentru structuri sudate
din domeniul nuclear, la
componente expuse
radiaţiilor.
 durată mai mare de
WL 10 0,90 - 1,20 LaO2 < 0,20 rest negru
viaţă.
 durată mai mare de
viaţă;
WC 20 1,80 - 2,20 CeO2 < 0,20 rest gri  nu sunt toxici;
 se sudează în curent
continuu şi alternativ.

Simbolizarea (codificarea) se face în funcţie de compoziţia chimică a electrodului


astfel:
 prima literă = simbolul componentei chimice principale;
 a doua literă = litera iniţială a simbolului adaosului de oxid + un număr = conţinutul
mediu de oxid x 10.
Referitor la caracteristicile şi domeniul de folosire a electrozilor nefuzibili se
recomandă următoarele:
 electrozii cu capătul sferic şi neted, din wolfram pur (> 99,5W), metal ce are
temperatura de topire de 3410oC, se folosesc în special pentru sudarea în curent alternativ a
aluminiului şi magneziului, arcul electric având o stabilitate bună. La sudarea în curent
continuu apar probleme la amorsarea arcului electric;
 electrozii din wolfram thoriat conţin 0,35 – 4,20 % oxid de thoriu (ThO2). Cu
creşterea conţinutului de ThO2 se îmbunătăţeşte caracteristicile termoemisive şi, ca atare,
caracteristicile de amorsare, durata de viaţă şi curentul maxim suportat de electrod. Ei oferă o
rezistenţă mai bună faţă de contaminarea sudurilor cu incluziuni de wolfram. Se sudează, de
4
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
preferinţă, în curent continuu. Thoriul fiind un element uşor radioactiv, la utilizarea lor, prin
praful de oxid produs la ascuţirea acestora, se degajă o mică cantitate de radiaţii. Nu se
recomandă, din acest motiv, folosirea acestor electrozi şi se tinde spre eliminarea lor;
 electrozii din wolfram ceriat (cu adaos de oxid de ceriu – CeO2) au o viteză mai
mare de vaporizare decât cei thoriaţi şi, în acelaşi timp, nu sunt toxici, ceriul nefiind
radioactiv. Se sudează atât în curent continuu cât şi în curent alternativ.
 electrozii din wolfram lantanat, cu adaosuri de 0,90 – 1,20 oxid de lantan (LaO2)
sunt asemănători cu cei ceriaţi. Au însă o durată de viaţă mai lungă şi se utilizează mai ales la
sudarea cu plasmă;
 electrozii de wolfram zirconiat, cu adaos de 0,15 – 0,90 oxid de zirconiu (ZrO2),
au caracteristici de amorsare mai slabe decât electrozii thoriaţi, dar pericolul de impurificare a
băii de metal topit prin impurităţi de wolfram este redus. De aceea, se folosesc la sudarea
oţelurilor pentru reactoare nucleare. Se sudează în curent alternativ.
Electrodul nefuzibil trebuie să aibă o suprafaţă curată, de culoare argintie. Dacă
suprafaţa sa este aspră, murdară, pătată înseamnă că gazul de protecţie a fost închis înainte ca
electrodul să se fi răcit. Grosimile, uleiurile şi impurităţile perturbă perdeaua de gaz protector
şi pot afecta materialul electrodului prin resturile de ardere ale impurităţilor. Nu se recomandă
folosirea electrozilor cu suprafaţă deteriorată. De multe ori este posibil să se regenereze starea
suprafeţei prin polizare cu un disc abraziv cu granule fine, urmată de o finisare a suprafeţei
polizate cu un disc cu granulaţie fină sau cu hârtie foarte fină. Polizarea se face în direcţie
longitudinală, deoarece la o şlefuire în direcţie transversală există pericolul ca electrozii cu
diametru mic să se îndoaie iar cei cu diametru mare să se rupă la capătul mai fragil. Dacă
după curăţire suprafaţa electrodului îşi reia culoarea argintie este semn că deteriorarea s-a
întâmplat numai pe un strat subţire. Acesta fiind îndepărtat, electrodul se poate folosi la
sudare.
Pentru asigurarea unui arc electric stabil şi a unei durate de viaţă înalte a electrodului
nefuzibil, suprafaţa acestuia trebuie să fie cât mai netedă şi lipsită de caneluri după polizare.
Canelurile de polizare conduc la o deviere şi o instabilitate a arcului electric. Durata de viaţă a
unui electrod de wolfram cu o lungime de 175 mm, solicitat termic corect, este de cca. 30 ore
de funcţionare.
Forma capătului electrodului nefuzibil depinde de materialul de bază şi tipul
curentului de sudare influenţând dimensiunile sudurii (figura 1.3).
Unghiul la vârf are o influenţă hotărâtoare asupra formei cusăturii sudate la sudarea
WIG (cu un vârf mai puţin ascuţit se obţine o cusătură mai lată şi o pătrundere mică).
Electrozii cu vârful conului având unghi ascuţit se folosesc la curenţi mai mici de sudare (spre
exemplu la sudarea tablelor subţiri şi sudarea straturilor de rădăcină). Electrozii cu vârful
conului având unghi obtuz se folosesc la sudarea automată cu pătrundere redusă.

dew
dew
dew
a
30o

6-10

a. b. c.
Fig. 1.3. Pregătirea capătului ce poartă arcul electric al electrozilor nefuzibili şi forma cusăturii ce se
obţine: a – sudare în curent continuu polaritate directă (C.C.-);
b – sudare în curent continuu polaritate inversă (C.C.+);
c – sudare în curent alternativ (C.A.).
5
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
1.2.2. Materiale de adaos

În cazul în care sudarea se efectuează cu material de adaos, acesta se introduce în arcul


electric sub formă de vergea (la sudarea manuală) sau sârmă (la sudarea mecanizată).
Diametrul vergelei/sârmei depinde de grosimea materialului de bază, iar compoziţia chimică a
sa, având în vedere atmosfera inertă în care are loc sudarea, este de obicei similară cu cea a
materialului de bază.

1.2.3. Gaze pentru sudare

Pentru sudarea WIG se utilizează gaze inerte, în primul rând argon. Se pot folosi, de
asemenea, heliu, amestecuri argon-heliu, şi amestecuri argon-hidrogen (1–10% H2).
Comparând proprietăţile celor două gaze inerte se remarcă următoarele:
 potenţialul de ionizare al argonului este mai mic (15,7 V) decât cel al heliului
(24,5 V). Ca atare, la acelaşi curent de sudare şi aceeaşi lungime a arcului electric, tensiunea
arcului în heliu va fi mai mare decât în argon (figura 1.4) şi, ca efect, puterea arcului în heliu
şi pătrunderea sudurii vor fi mai mari. La sudarea în heliu se pot utiliza viteze de sudare mai
înalte.

25

4
Tensiunea arcului U a [V]

Lungimea arcului [mm]


20

liu
he

15 4

2
on
arg
10

0 50 100 150 200 250 350


Curentul de sudare I s [A]
Fig. 1.4. Caracteristica arcului electric WIG în mediu de argon, respectiv heliu.

 argonul este mai greu decât aerul, în timp ce heliul este mai uşor. De aceea, pentru
a asigura acelaşi nivel al protecţiei gazoase este necesar un debit de heliu mai mare decât cel
de argon. În acelaşi timp, pretenţiile pentru poziţionarea arzătorului faţă de piesă sunt mai
ridicate la sudarea în heliu. Din acest motiv, sudarea în heliu se aplică, mai ales, în varianta
mecanizată;
Diferenţa de greutate între heliu şi argon determină ca la sudarea în argon electrodul să
fie ascuţit de jetul gazului, pe când în heliu să nu se întâmple aşa ceva. Ascuţirea electrodului
este favorabilă sudării fiindcă măreşte stabilitatea şi concentrarea căldurii arcului electric. În
amestecurile de heliu şi argon, ascuţirea electrodului începe de la conţinutul în argon de 20%.
 amorsarea arcului electric este mai dificilă în heliu decât în argon. Uneori, la
sudarea în heliu se preferă, de aceea, amorsarea arcului electric în argon şi schimbarea
ulterioară a gazului de protecţie;
 preţul argonului este mai redus decât cel al heliului;
 la sudarea în curent continuu cu polaritate inversă, utilizarea argonului permite
obţinerea efectului de microsablare, figura 1.5. Datorită bombardării piesei cu ioni grei de

6
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
argon se produce o curăţire superficială a piesei de peliculele de oxizi greu fuzibili, situaţie
favorabilă în cazul sudării aluminiului şi a aliajelor sale.

3
4

Fig. 1.5. Mişcările purtătorilor de sarcină: ioni pozitivi şi electroni negativi,


la un arc electric alimentat C.C.+: 1 – electrod nefuzibil; 2 – mediul de gaz ionizat;
3 – baia de metal topit; 4 – metalul de bază;  ionul de gaz;  electronul.

Dacă gazul inert este heliu, microsablarea nu se manifestă fiindcă ionii săi sunt prea
uşori. În amestecurile de heliu şi argon, microsablarea se produce dacă argonul din amestec
depăşeşte ca pondere 25%. Microsablarea se produce şi la sudarea în curent alternativ în
argon (corespunzător semiperioadei pozitive).
Electrodul este bombardat de electroni, impactul fiind destul de mare din cauza
vitezelor înalte cu care aceştia îl lovesc. Are loc o încălzire suplimentară a electrodului
nefuzibil, fenomen care accelerează uzura acestuia. Din acest motiv, dacă se sudează cu
C.C.+, curentul de sudare va fi micşorat faţă de curentul corespunzător sudării C.C.-. În cazul
curentului alternativ situaţia va fi o medie a extremelor.
Prin adăugarea hidrogenului la argon se produce o creştere a tensiunii arcului şi a
căldurii generate la sudare. Aceste efecte sunt favorabile în cazul sudării unor piese de
secţiune mare sau a unor materiale cu conductibilitate termică înaltă. Adăugarea hidrogenului
este interzisă însă la sudarea aluminiului, cuprului şi magneziului, datorită pericolului de
apariţie a fisurilor şi porilor în sudură.
Argonul se utilizează, în general, la sudarea oricăror materiale metalice.
Heliul sau amestecuri argon-heliu (cu până la 75% He) sunt recomandate pentru
sudarea aluminiului şi cuprului.
Amestecuri argon – hidrogen sunt folosite la sudarea oţelurilor înalt aliate Cr-Ni,
precum şi la sudarea aliajelor de nichel.
În anumite situaţii, ca de exemplu la sudarea unor materiale sensibile la impurificare,
este necesară o protejare cu gaz a rădăcinii sudurii („formare”). Pentru aceasta se poate utiliza
un gaz de formare (N2 + H2) – la oţeluri slab aliate sau aliate, argon – la oţeluri aliate,
aluminiu, nichel sau materiale reactive – eventual heliu sau amestecuri argon – heliu.
La sudarea materialelor reactive (ca de exemplu titan, zirconiu) este necesar protejarea
faţă de atmosferă a tuturor zonelor metalului de bază cu temperatură peste 300oC. Această
protejare se poate face cu ajutorul unui dispozitiv adecvat sau prin sudare în cameră cu
atmosferă controlată, figura 1.6.

7
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu

40
... 6
0
2

0
10
...
2

80
2

1
Fig. 1.6. Arzător suplimentar pentru protecţie suplimentară: 1 – bronz poros, respectiv plasă metalică; 2 –
alimentare cu gaz de protecţie; 3 – orificii de 1,5 mm, la distanţa de 10 mm.

Tipul gazului de protecţie influenţează o serie de caracteristici la sudare, aşa cum se


arată în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3
Gaz Amorsare Stabilitatea arcului electric Lăţimea sudurii Pătrundere Viteza de sudare
Ar 3 3 3 2 2
Ar/He 3 3 2 2 3
He 1 1 1 3 3
He/Ar (25/75) 2 2 3 2 3
He/Ar (50/50) 1 1 2 3 3
1- influenţă mică; 2 – influenţă medie; 3 – influenţă mare.

1.3. Recomandări tehnologice la sudarea WIG

1.3.1. Pregătirea pentru sudare

O condiţie esenţială pentru executarea unor suduri de calitate prin procedeul WIG este
asigurarea în zona îmbinării a unor suprafeţe perfect curăţate de oxizi, urme de ulei şi alte
impurităţi.
Aceasta se poate face prin mijloace chimice (degresare) şi mecanice (sablare,
prelucrări mecanice etc.).
Tablele groase necesită, în funcţie de natura materialului de bază, grosime, poziţie de
sudare şi tip de îmbinare, prelucrarea marginilor în diferite forme şi asigurarea rostului dintre
componentele de sudat. Formele de rosturi recomandate pentru sudarea sunt standardizate
(SR-EN 29692 – pentru oţel). În figura 1.7 şi figura 1.8 se indică câteva tipuri de rosturi
recomandate pentru sudarea oţelurilor fără, respectiv cu material de adaos.
În cazul sudării fără material de adaos cerinţele de precizie pentru pregătirea rostului
sunt mai severe decât la sudarea cu material de adaos.

8
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
r=1/2

=2
2

=3
Fig. 1.7. Forme de rosturi pentru sudarea WIG fără material de adaos.

50
=3 10° °

6...20

>12
˜4
0...1/2

2
0...21,5...3

50
°
50° 10°

50°
>16
2

3...20 1,5...3 8...40


5

2...3,5
˜6

2...3 1,5...3

50°
21°

16...40
1-3 3
Fig. 1.8. Forme de rosturi pentru sudarea WIG cu material de adaos.

La sudarea aluminiului şi a aliajelor sale se lucrează cu unghiuri de deschidere a


rostului mai mari decât în cazul oţelurilor (90o şi mai mult), datorită conductibilităţii termice
mari.
Pentru a evita deformarea cusăturii sudate, înainte de sudare este necesară o prindere
provizorie a componentelor de sudat. Lungimea cusăturilor de prindere provizorie şi spaţiul
dintre prinderi se aleg în funcţie de grosimea tablelor de sudat. Prinderile provizorii trebuie să
fie atât de solide încât să nu permită ruperea lor la lucrările de sudare provizorie. După
prinderea provizorie, rostul cusăturii de rădăcină trebuie să fie destul de mare ca să permită
pătrunderea cusăturii sudate.

11.3.2. Amorsarea arcului electric

Amorsarea arcului electric se face uzual prin ionizarea spaţiului dintre electrodul
nefuzibil şi piesa de sudat cu ajutorul unei descărcări de înaltă tensiune şi înaltă frecvenţă.
Este posibilă, de asemenea, amorsarea arcului electric prin scurtcircuitarea electrodului
nefuzibil de piesă sau de o placă de cupru alăturată, de la care arcul este apoi transferat în
zona îmbinării ce trebuie sudată. O astfel de soluţie poate conduce însă la contaminarea
electrodului nefuzibil cu metal de bază şi, ca efect, la scăderea temperaturii sale de topire. În
acelaşi timp, este posibilă impurificarea metalului de bază cu wolfram. De aceea, la anumite
materiale de bază (de exemplu metale neferoase sau reactive) se interzice amorsarea prin
scurtcircuitare.
După amorsare este favorabilă o încălzire a electrodului nefuzibil înainte de sudarea
propriu-zisă, folosind o placă din wolfram sau cupru.
9
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Dacă amorsarea se face de repetate ori cu acelaşi electrod de wolfram atunci această
operaţie devine greoaie, chiar dacă se foloseşte un generator de impulsuri. Se recomandă în
acest caz o nouă polizare, pentru a îmbunătăţii capacitatea de vaporizare sau, existenţa la locul
de sudare a unor electrozi polizaţi şi pregătiţi pentru lucru.

1.3.3. Parametrii regimului de sudare

a. Felul şi polaritatea curentului electric

Aşa cum s-a menţionat deja, sudarea se poate efectua atât în curent continuu, cât şi în
curent alternativ. Pentru asigurarea stabilităţii arcului în curent alternativ este necesară
suprapunerea impulsurilor de înaltă tensiune peste curentul de sudare, figura 1.9.
2

Ua
Polaritatea elctrodului

0
t

Fig. 1.9. Stabilizarea arcului electric alternativ prin impulsuri de înaltă tensiune:
1 – unda de curent alternativ; 2 – impulsuri de înaltă tensiune.

În cazul surselor de putere pentru sudare moderne, care asigură un curent alternativ cu
o pantă foarte mare de modificare a curentului electric (undă dreptunghiulară) nu este
necesară această măsură.
Circa 70% din energia arcului electric este degajată la anod, iar restul la catod. Ca
atare, anodul descărcării se încălzeşte mai mult decât catodul. Aceasta influenţează în mod
direct forma şi dimensiunile sudurii, pătrunderea acesteia fiind mai mare în cazul sudării cu
polaritate directă. În acelaşi timp, solicitarea termică a electrodului nefuzibil va fi mult mai
intensă în cazul sudării cu polaritate inversă decât în situaţia sudării cu polaritate directă. De
aceea, la acelaşi curent de sudare, la sudarea C.C.+ (polaritate inversă) diametrul electrodului
nefizibil va trebui să fie mult mai mare decât la sudarea C.C.- (polaritate directă).
La sudarea în curent alternativ (C.A.), energia arcului se repartizează practic uniform
între electrodul nefuzibil şi piesă. Întrucât, în acest caz, emisia de electroni va fi mai intensă în
semiperioada în care electrodul este catod, decât în semiperioada următoare, se produce o
nesimetrie a curentului de sudare, figura 1.10.
Is
Icc
Polaritatea
elctrodului

0
t

a.

Is
Polaritatea
elctrodului

0
t

b.

Fig. 1.10. Efectul de redresare la sudarea WIG în curent alternativ:


a – sursă de curent fără condensator; b – sursă de curent cu condensator.
10
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Explicaţia rezidă în temperaturile şi caracteristicile termoemisive diferite ale
electrodului nefuzibil şi piesei de sudat. Situaţia rezultată este asemănătoare cu cazul
suprapunerii unei componente continue peste componenta alternativă a curentului de sudare.
Eliminarea nesimetriei curentului se realizează prin intercalarea în circuitul de sudare a unui
condensator de filtrare.
În tabelul 1.4 sunt indicate recomandări pentru alegerea felului curentului de sudare în
funcţie de materialul de bază.
Tabelul 1.4
Material de bază Tip curent Observaţii
Oţeluri
Cupru şi aliaje
Nichel şi aliaje
Titan şi aliaje C.C.- -
Zirconiu
Tantal
Wolfram
Aluminiu şi aliaje C.A./C.C.+x) C.C.- – cu heliu
Magneziu şi aliaje C.A. -
x)
Sudarea în curent continuu polaritate inversă nu este recomandată datorită solicitării termice intense
a electrodului nefuzibil

Lipsa efectului de microsablare la sudarea aluminiului în curent continuu, polaritate


directă, poate fi compensată prin energia mare a arcului electric în heliu. În acest caz, arcul
electric va avea o lungime foarte mică, ceea ce limitează aplicarea soluţiei doar la sudarea
mecanizată.
Solicitarea termică adecvată a electrodului nefuzibil este importantă pentru stabilitatea
arcului electric, geometria craterului electrodului şi evitarea defectelor de sudare.
La utilizarea unui curent de sudare alternativ prea mic capătul electrodului va fi
neregulat (cu zimţi), arcul electric arde nestabil. În cazul unui curent prea mare, capătul
electrodului se supraîncălzeşte şi se topeşte. În baia de metal topit se produc incluziuni de
wolfram.

b. Diametrul electrozilor nefizibili

Diametrul electrodului nefuzibil se alege în funcţie de grosimea piesei de sudat,


conform recomandărilor din tabelul 1.5.
Tabelul 1.5
Grosimea piesei, mm 2 2-5 5-8 8 - 12 12
Diametrul electrodului nefuzibil, mm 1,6 2,4 – 3,2 3,2 - 4 4-5 5 – 6,3

În cazul în care nu sunt recomandări pentru alegerea diametrului electrodului nefuzibil


se poate folosi relaţia:
165de w  4  s 2  127  s  40 (1.1)
în care: d ew – diametrul electrodului nefuzibil, mm;
s – grosimea componentelor de sudat, mm.
Relaţia (1) este valabilă pentru 1  s  15 mm; pentru s > 15 mm se foloseşte cel mai
mare diametru de electrod nefuzibil fabricat. Când d ew se calculează cu relaţia (1) rezultatul
va fi aproximativ la cel mai apropiat diametru în care se produc electrozii nefuzibili.

c. Intensitatea curentului de sudare

11
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Curentul de sudare se stabileşte în domeniile indicate în tabelul 1.6, în funcţie de tipul
şi diametrul electrodului nefuzibil.
Tabelul 1.6
Diametrul Curentul de sudare, A
electrodului C.A. C.C.- C.C.+
nefuzibil, mm WP WT WT WT
1,0 15 – 50 15 – 70 10 – 75 -
1,6 45 – 90 60 – 125 65 – 150 10 – 20
2,5 80 – 140 120 – 210 170 – 250 17 – 30
3,2 150 – 190 150 – 250 225 – 330 20 – 35
4,0 180 – 260 240 – 330 350 – 480 35 – 50
5,0 240 – 350 330 – 460 500 – 675 50 – 70
6,3 300 - 450 430 - 570 650 - 950 65 - 100

La sudarea în curent alternativ fără condensator de filtrare se pot admite valori cu cca.
30% mai mari decât cele din tabelul 1.6, având în vedere intensitatea mai mică a
semiperioadei pozitive.
În lipsa recomandărilor tabelare se pot folosi orientativ corelaţiile din relaţia (1.2):
I s  14  dew  5 , la sudarea C.C.+;
I s  67  de  37 , la sudarea C.A.;
w
(1.2)
I s  92  de  42 , la sudarea C.C.-;
w

în care: I s - curentul de sudare, A;


d ew - diametrul electrodului nefuzibil, mm.
Corelaţia între curentul de sudare, natura şi polaritatea sa şi diametrul electrodului
nefuzibil este esenţială pentru obţinerea unor cusături de bună calitate. La un curent de sudare
prea mare electrodul nefuzibil se supraîncălzeşte, suprafaţa electrodului având un aspect ca şi
cum ar fi umedă. La curent de sudare prea mic arcul electric rătăceşte pe suprafaţa
electrodului nefuzibil. Acest efect se poate remedia fie mărind curentul de sudare, fie
reducând diametrul electrodului, fie ascuţind capătul electrodului ce poartă arcul electric.
Pătrunderea mică a cusăturii este rezultatul unui curent de sudare prea scăzut şi/sau o
viteză de sudare prea mare. Deasemenea un curent de sudare prea mic va produce o cusătură
strâmtă şi vălurită. Un curent de sudare exagerat de mare determină cusături plate, cu
suprafaţă aspră şi, uneori cu fisuri.

d. Tensiunea arcului electric

Tensiunea arcului electric depinde, în primul rând, de curentul de sudare. Orientativ,


se poate utiliza relaţia empirică:
U a  10  0,04 I s (1.3)
în care: U a - tensiunea arcului, V;
I s - curentul de sudare, A.
La utilizarea unor surse de sudare moderne în curent alternativ (undă dreptunghiulară)
există posibilitatea obţinerii unor efecte favorabile prin reglarea raportului de balans, respectiv
al amplitudinilor celor două semiperioade, figura 1.11.

12
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu

Polaritatea
elctrodului
0 0
t t

a.
Polaritatea
elctrodului

0 0
t t

b.

Fig. 1.11. Posibilităţile de reglare a raportului de balans (a), respectiv a raportului


amplitudinilor (b) la sudarea WIG cu undă dreptunghiulară.

e. Debitul gazului de protecţie

Protecţia gazoasă trebuie asigurată pe tot parcursul arderii arcului electric, şi apoi,
după întreruperea acestuia, până la răcirea electrodului nefuzibil. În caz contrar, apar defecte
de sudare, respectiv se degajă vapori de wolfram cu efect nociv. Orientativ, debitul de argon
(l/min) se alege numeric egal cu diametrul duzei arzătorului (mm). Eficienţa protecţiei
gazoase poate fi deranjată la realizarea sudării în spaţii deschise, în prezenţa unor curenţi de
aer (vânt). În aceste cazuri, se impune luarea unor măsuri suplimentare ca montarea unor
ecrane de protecţie, mărirea debitului de gaz. Orientativ, se apreciază că sunt necesare astfel
de măsuri dacă fumul produs prin arderea unui chibrit se ridică la un unghi mai mare decât
45o faţă de verticală. Măsura creşterii debitului de gaz are eficienţă parţială. Este
recomandabil ca înainte de amorsarea arcului electric să se efectueze o purjare a gazului
pentru a elimina o eventuală acumulare de umiditate. Deasemenea, se recomandă ca gazul de
protecţie să curgă şi după stingerea arcului electric, până când electrodul de wolfram s-a răcit
în atmosfera de gaz protector, iar capătul acestuia capătă o culoare argintie. Culoarea gri a
capătului electrodului indică o oxidare iar coloraţia albastră de revenire trebuie deasemenea
evitată pentru că aceasta poate afecta capacitatea de reaprindere.
În general debitul de gaz se alege în funcţie de diametrul electrodului nefuzibil, în
conformitate cu informaţiile date în tabelul 1.7.
Tabelul 1.7
Diametrul electrodului nefuzibil,
1,0 1,6 2,4 3,2 5,0 6,3
mm
Debitul de gaz de protecţie argon,
4-6 4-6 5-7 6-9 7 - 10 10 - 12
l/min

În cazul în care se sudează în heliu, debitul său se va lua de două ori mai mare decât
debitul de argon.
Nerespectarea recomandărilor tehnologice de sudare WIG poate să conducă la
perturbări ale procesului de sudare şi la producerea unor defecte de sudare. O sinteză a
principalelor probleme şi greşeli tehnologice este dată în tabelul 1.8.

13
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Tabelul 1.8
Problema care
Cauza Remediul
apare la sudare
a. Debit neadecvat de gaz de protecţie; a. Mărirea debitului de gaz de protecţie;
b. Sudare C.C.+; b. Sudarea C.C.- sau C.A.;
c. Diametru electrod nefuzibil c. Modificarea diametrului electrodului
Uzură excesivă
inadecvat; nefuzibil;
a electrodului
d. Încălzire excesivă în portelectrod; d. Îmbunătăţirea contactului electric;
nefuzibil
e. Electrod nefuzibil contaminat; e. Îndepărtarea zgurei;
f. Oxidarea electrodului nefuzibil; f. Protecţie după sudare prin gaz de protecţie;
g. Gaz cu O2 sau CO2. g. Modificarea gazului de protecţie.
a. Curăţire metal de bază;
a. Metal de bază murdar;
b. Schimbarea rostului, micşorarea tensiunii
Arc electric b. Deschidere rost prea mică;
arcului;
eratic c. Electrod contaminat;
c. Îndepărtarea zgurei;
d. Arc electric prea lung.
d. Apropierea electrodului de metalul de bază.
a. Impurităţi de gaz (H2, N2, aer, vapori, a. Gaze pure, eliminare condens, suflarea
apă); conductelor;
Porozitate
b. Defecţiuni în circuitul de gaz; b. Eliminarea defecţiunilor;
c. Ulei pe metalul de bază. c. Curăţire metal de bază.
a. Amorsare cu înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune,
sau pe placă de cupru;
Contaminare cu a. Amorsare prin atingere;
b. Scădere Is, mărire diametru electrod, electrod
W a metalului b. Topire electrod W;
WT sau WZ;
de bază c. Atingere accidentală electrod-piesă.
c. Evitarea atingerii electrodului nefuzibil de
metalul de bază.

1.3.4. Variante speciale de sudare WIG

Pentru realizarea unor structuri sudate speciale, din punct de vedere al poziţionării şi
grosimii componentelor, al unor îmbinări de mare calitate sau pentru mărirea productivităţii
procedeului, se pot folosi variante ale procedeului de sudare WIG.

1.3.4.1. Sudarea WIG în puncte

Sudarea WIG în puncte, denumită şi electronituirea WIG, permite asamblarea unor


table aşezate suprapuse, în unghi sau cap la cap, printr-o succesiune de suduri executate prin
topire sub formă de puncte. În cazul pieselor suprapuse operaţia se execută dinspre piesa cu
grosimea mai mică, fiecare sudură pătrunzând complet prin aceasta şi obţinându-se o îmbinare
sub forma de punct cu piesa inferioară care se topeşte parţial.
Sudarea se execută în următoarele faze:
 aşezarea şi fixarea componentelor de sudat;
 reglarea lungimii arcului electric, prin poziţionarea corespunzătoare a duzei de gaz
a pistoletului de sudare în raport cu electrodul de wolfram;
 poziţionarea pistoletului cu duza de gaz sprijinită pe piesele de sudat, în punctul
stabilit pentru sudare;
 declanşarea comenzii prin apăsarea pe butonul de comandă, ce permite scurgerea
gazului de protecţie şi amorsarea arcului electric între electrodul de wolfram şi componentele
de sudat. Curentul de sudare şi gazul protector sunt întrerupte fără intervenţia operatorului
sudor de un dispozitiv auxiliar de temporizare.
Sudarea se execută în general fără material de adaos. În cazul în care se formează un
crater la întreruperea sudării se recomandă folosirea unui material de adaos sub formă de
sârmă, care se introduce în arcul electric către sfârşitul timpului de aplicare a curentului de
sudare.
În figura 1.12 se prezintă diagrama ciclului de sudare WIG prin puncte cu metal de
adaos.
14
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu

Curent de sudare
15 15 150

Intensitatea curentului[A]
Debitul gazului[l/min.]
Viteza sarmei[m/min.]
Amorsare
10 10 100 Viteza sarmei
Gaz

5 5 50

0 0 0
t[s]
Retragerea sarmei
Fig. 1.12. Ciclul de sudare WIG prin puncte cu metal de adaos

Electronituirea WIG prezintă următoarele avantaje faţă de sudarea electrică prin


rezistenţă în puncte:
 necesită accesul numai dintr-o singură parte a piesei;
 consumul de energie electrică este minim;
 echipamentul folosit este mai ieftin şi mai mobil;
 este mai productiv şi poate fi automatizat cu uşurinţă, datorită mai ales uzurii lente
a electrodului de wolfram;
 nu reclamă îndemânare din partea operatorului sudor;
 nu se manifestă efectul de şuntare a curentului electric, pasul minim de execuţie a
punctelor de sudură fiind determinat doar de mărimea zonelor afectate de căldură;
 forţa de apăsare nu trebuie să depăşească valoarea la care componentele sunt în
contact intim;
 cheltuieli reduse pentru controlul îmbinării iar deformaţiile sunt minime;
 procedeul se adaptează uşor pentru proiectarea îmbinării cu şuruburi sau cu nituri;
 rezistenţă mărită faţă de punctele obţinute prin sudare prin rezistenţă în puncte.
Dintre dezavantaje se pot menţiona:
 procedeul WIG necesită gaz inert şi eventual metal de adaos, care măresc
preţul de cost;
 aspectul sudurilor pe partea de execuţie a punctelor de sudură este inferior faţă
de sudarea prin puncte;
 întreţinerea echipamentului folosit este mai scumpă decât la instalaţiile de
sudat prin rezistenţă în puncte.
Pentru sudarea WIG prin puncte se folosesc aceleaşi surse de putere ca la sudarea
normală, cu caracteristică externă coborâtoare. În plus acestea sunt prevăzute cu un pupitru de
comandă care asigură reglarea şi controlul succesiunii temporizate a fazelor sudării prin
puncte.
Gazul de protecţie poate fi argonul, heliul sau un amestec He-Ar. Heliul prezintă
avantajul că determină obţinerea unor suduri mai pătrunse şi cu diametru mai mic.
Procedeul se pretează pentru îmbinarea unor piese din oţel carbon, slab aliat, aluminiu,
piesa superioară putând avea o grosime de 0,5 – 2 mm. În figura 1.13 se prezintă variante de
îmbinări sudate WIG prin puncte.
Sudarea WIG în puncte se aplică în special, în construcţia de automobile şi la
asamblarea structurilor cu zăbrele.

15
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu

a. b. c.

d. e. f.

g. h.
Fig. 1.13. Variante de îmbinări sudate WIG prin puncte.

1.3.4.2. Sudarea WIG în curent pulsat

Sudarea WIG în curent pulsat se deosebeşte de sudarea clasică prin modul de variaţie
în timp a curentului de sudare, în cazul în care forma undei curentului este dreptunghiulară,
figura 1.14.

I
[A]

I1 I2

In
Ip

Tb Tp Is
Ia
Ib

t[s]
Fig. 1.14. Variaţia curentului de sudare la sudarea WIG în curent pulsat: I a – curent de amorsare;
Is – curent înaintea de stingerea arcului electric; I1 – curent pulsat, crescător; I2 – curent pulsat descrescător; Ip
– curent de puls; Ib – curent de bază; Tp – timp de puls; Tb – timp de bază;
Im – curent mediu de sudare.

În funcţie de frecvenţa impulsurilor de curent şi de scopul urmărit distingem:


 pulsare termică (f < 10 Hz), când se urmăreşte modificarea geometriei şi fluidităţii
băii de metal topit, respectiv controlul pătrunderii sudurii;
 pulsarea de transfer (f = 10 – 100 Hz), când se are în vedere obţinerea unui transfer
controlat al metalului de adaos prin arcul electric;
 pulsarea metalurgică (f > 100 Hz – mii Hz), când se urmăreşte modificarea
condiţiilor de cristalizare primară a băii de metal topit şi obţinerea unei granulaţii mai fine.
Sudarea WIG în curent pulsat prezintă următoarele caracteristici:
 printr-o ajustare a nivelurilor parametrilor specifici (Ip, Ib, Tp şi Tb) este posibilă o
dozare foarte precisă a energiei introdusă în procesul de sudare;
 în timpul de puls are loc topirea materialului şi formarea băii lichide, în timp ce în
timpul de bază se menţine arderea stabilă a arcului electric, realizându-se o răcire cu
solidificare parţială a băii de metal topit. În felul acesta, la acelaşi curent mediu de sudare,
pătrunderea sudurii este mai mare la sudarea în curent pulsat, iar energia introdusă la sudare
este mai redusă, caracteristicile materialului fiind mai puţin afectate prin procesul de sudare;

16
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
 având în vedere controlul transferului materialului de adaos şi a băii de metal topit,
sudarea WIG în curent pulsat se aplică, în special, la sudarea tablelor subţiri şi la sudarea în
poziţie dificilă;
 curentul de puls are valori de circa 1,5 – 2 şi mai mare decât curentul utilizat la
sudarea clasică, iar curentul de bază este circa 25% din curentul de puls. Timpul de puls este
de circa 0,02 – 1,0 s, fiind de obicei egal cu timpul de bază.
 se poate suda cu sau fără material de adaos. Din punct de vedere al tehnicii
operatorii, la sudarea cu material de adaos, se menţionează următoarele:
- pistoletul de sudare se deplasează în timpul de bază şi se menţine pe loc în
timpul de puls;
- materialul de adaos se introduce în baia de metal topit în timpul de puls;
Sudarea WIG în curent pulsat se utilizează, de obicei, în varianta automatizată a
procesului de sudare.

1.3.4.3. Sudarea WIG cu sârmă caldă

Principiul sudării WIG cu sârmă auxiliară caldă este ilustrat în figura 1.15.

2
va

vs

Fig. 1.15. Sudarea WIG cu sârmă caldă: 1 – arzător pentru sudare; 2 – sârmă caldă.

Materialul de adaos (sârma) este conectat într-un circuit electric separat, fiind încălzit
prin efect Joule-Lenz, la o tensiune scăzută şi în curent alternativ, pentru a împiedica suflajul
magnetic. Sârma caldă este adusă în faţa băii topite, pe direcţia de sudare, doarece, în spatele
arcului electric, cusătura în curs de solidificare împiedică acest lucru.
Sudarea WIG cu sârmă caldă se aplică în special în variantele mecanizate şi
robotizate, când pistoletul (arzătorul) de sudare şi mecanismul ce asigură avansul mecanizat al
materialului de adaos formează un corp comun denumit cap pentru sudare.
Varianta se aplică cu succes la realizarea cusăturilor circulare de la conductele de
înaltă presiune, la prefabricarea ţevilor pe un şanier naval (de obicei pentru fixarea prin sudare
a stuţurilor pe ţevi), la realizarea recipienţilor sub presiune, la rezervoarele de depozitare, la
construcţia recipienţilor pentru produse alimentare.
Faţă de varianta clasică, sudarea WIG cu sârmă caldă prezintă următoarele avantaje:
 rata depunerii mai mare şi, ca urmare, o productivitate a procesului de sudare mai
ridicată;
 se poate realiza o îmbinare sudată cu acelaşi cap de sudare, folosind pentru sudarea
de rădăcină, sau de prindere provizorie varianta fără material de adaos, iar pentru realizarea
straturilor de umplere varianta de sudare cu material de adaos sub formă de sârmă;
 se pot realiza şi suduri de încărcare, când materialul de adaos este diferit de
materialul de bază;
 poate înlocui cu rezultate foarte bune, procedeul de sudare cu electrozi înveliţi, în
special la sudarea ţevilor.

17
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
Prezintă totuşi şi un preţ de cost mai ridicat, dar acesta diminuat datorită
productivităţii mult mai ridicate.

1.3.4.4. Sudarea WIG orbitală

Sudarea WIG orbitală se aplică în special în varianta cu material de adaos, pentru


sudarea mecanizată a ţevilor, când arzătorul se roteşte în jurul ţevii care este menţinută fixă.
Principalele aplicaţii ale sudării WIG orbitale se referă la îmbinarea conductelor
magistrale (materialul ţevilor este un oţel cu granulaţie fină), a ţevilor din oţeluri inoxidabile
feritice şi austenitice, mai rar din aliaje de nichel, cupru sau aluminiu.
Prelucrarea vârfului electrodului nefuzibil se efectuează mecanizat, având în vedere
faptul că prelucrarea manuală nu asigură o precizie geometrică suficientă.
La sudarea ţevilor se folosesc următoarele tipuri de rosturi:
- rost în I, fără deschidere, la grosimi de ţeavă sub 3,5 mm;
- rost în U (mai rar în Y), la grosimi de ţeavă peste 4 mm.
Pentru realizarea rostului se folosesc metodele mecanice (de exemplu prelucrarea pe
un strung de mare precizie), care trebuie să asigure precizia de pregătire dată de cerinţele
caietului de sarcini al structurii sudate. Trebuie, deasemenea, asigurată uniformitatea rostului
pe întreaga circumferinţă a ţevii, orice abatere constituind o potenţială sursă de defecte.
Prinderea provizorie se realizează automat, fără material de adaos, pentru ca sudurile
de prindere să nu se înglobeze ulterior în cusătură şi, astfel să nu afecteze calitatea îmbinării.
O prindere provizorie incorect realizată poate duce la defecte specifice ca, nepătrundere la
rădăcină sau pori.
Rândul de rădăcină este depus cu o cantitate redusă de metal de adaos, pentru a realiza
corect rădăcina cusăturii, iar rândurile (straturile) de umplere sunt depuse cu o cantitate mai
mare de material de adaos.
Curentul de sudare şi tensiunea arcului variază continuu, în funcţie de poziţia capului
de sudare. La sudarea mecanizată se foloseşte curentul pulsat pentru sudarea WIG, iar
încălzirea sârmei se face în curent alternativ, asigurându-se pulsarea ei în corelaţie cu pulsarea
curentului. Lungimea arcului electric se menţine constantă printr-un sistem de control funcţie
de tensiunea arcului. În varianta mecanizată echipamentul de sudare este unul specializat şi
este constituit din sursa de sudare şi dispozitivul purtător al capului de sudare, ce rulează pe
un inel de ghidare tip cremalieră, poziţionat la o distanţă prestabilită de rostul de sudare.
Comparativ cu varianta clasică de realizare a conductelor magistrale (îmbinarea
circulară a ţevilor) şi prin sudare manuală cu electrozi înveliţi, varianta sudării orbitale WIG
oferă următoarele avantaje:
 productivitate mărită, deoarece se micşorează numărul de operatori sudori, timpul
mai redus de realizare a sudurii şi, în plus, nu se mai necesită îndepărtarea zgurii între straturi;
 calitate mult mai bună a îmbinărilor, defectele caracteristicice de tip nepătrundere
sau pori, cauzate în general de ovalitatea ţevilor, apar într-un procent de 10 – 20 de ori mai
mic decât la sudarea manuală cu electrozi înveliţi;
 nu necesită un operator sudor de un mare profesionalism. Sudarea manuală necesită
un operator sudor de înaltă calificare, dat fiind incidenţa tuturor poziţiilor de sudare. La
sudarea orbitală WIG cu sârmă caldă se poate folosi un operator sudor de calificare medie,
rolul său fiind de a supraveghea dispozitivul de sudare;
 la sudarea orbitală WIG se pot urmări toţi parametrii de sudare în timpul execuţiei;
practic, în condiţiile existenţei unui program corespunzător de sudare, se poate suda orice fel
de tubulatură.
Deşi la prima vedere costul unei suduri WIG orbitală este mai ridicat, comparativ cu
sudarea manuală cu electrozi înveliţi, acesta se diminuează semnificativ printr-o
productivitate mai mare şi prin eliminarea cheltuielilor datorate remediilor defectelor de
sudare.
18
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
1.3.4.5. Sudarea WIG în rost îngust

Noţiunea de sudare în rost îngust reuneşte o serie de variante ale unor procedee de
sudare cu arcul electric, caracterizate prin faptul că sudarea se efectuează folosind rosturi cu
deschidere mult mai mică decât cea corespunzătoare procedeului din care au rezultat.
Sudarea în rost îngust este o tehnică de îmbinare multistrat, la care însă, spre deosebire
de procedeele de sudare clasice cu arcul electric, umplerea rostului se realizează cu un număr
constant de rânduri pe strat. Ca urmare a acestui fapt, respectiv a realizării unei pătrunderi
uniforme în pereţii laterali ai rostului, diluţia este practic constantă pe întreaga grosime a
sudurii, ceea ce permite obţinerea unor suduri omogene sub aspectul caracteristicilor la
diferite niveluri de grosime. În acelaşi timp, diluţia are valori mai scăzute (15 – 20%) decât în
cazul altor procedee de sudare utilizate la îmbinarea pieselor de grosime mare.
Sudarea în rost îngust se realizează, de regulă, utilizând un rost neprelucrat (I), cu o
deschidere ce depinde de procedeul de sudare şi grosimea materialului, valorile uzuale fiind
plasate în domeniul 6 – 30 mm. Sudarea poate fi executată, de asemenea, folosind un rost în U
sau V, eventual U sau X cu o teşire a marginilor foarte redusă (1 – 3o). Această teşire este
favorabilă pentru compensarea deformaţiilor produse la sudare, neurmărind asigurarea unui
acces mai bun la locul sudării.
Diferenţa principală dintre sudarea în rost îngust şi procedeul de sudare din care ea a
derivat constă în tehnica utilizată pentru introducerea sârmei şi, eventual, a gazului protector
în rostul adânc şi îngust. Introducerea sârmei în rost, fără atingerea accidentală a pereţilor
rostului, reprezintă o problemă dificilă. Dificultatea este accentuată de necesitatea asigurării
unei pătrunderi laterale în metalul de bază, suficient de mari printr-o poziţionare adecvată a
sârmei în zona arcului electric, fără ca acesta să fie vizibil din exterior.
Umplerea rostului poate fi realizată prin una, două sau trei treceri pe strat, de cele mai
multe ori, datorită avantajelor de natură economică, se optează pentru prima variantă.
Utilizarea sudării în rost îngust asigură, pe lângă o productivitate mărită, reducerea
masivă a consumurilor de material de adaos, micşorarea deformaţiilor produse la sudare,
pregătirea mai simplă a marginilor şi pierderilor mai mici de material de bază.
Sudarea WIG în rost îngust se efectuează cu material de adaos. De cele mai multe ori,
se utilizează un rost neprelucrat cu deschidere de 6 – 12 mm. Pot fi utilizate, de asemenea,
rosturi în U sau V cu o teşire mică (1 – 3o).
Asigurarea unei protecţii cu gaz corespunzătoare reprezintă o problemă dificilă, mai
ales la sudarea primelor straturi. Problema se complică o dată cu creşterea grosimii pieselor,
respectiv la micşorarea deschiderii rostului. Sistemul de protecţie gazoasă utilizat la sudarea
convenţională în mediu de gaz protector nu asigură un nivel de protecţie suficient. Ca atare,
sunt necesare sisteme speciale de protecţie gazoasă.
La sudarea WIG în rost îngust se utilizează două tipuri de sisteme de protecţie:
 sisteme la care duza se află deasupra rostului;
 sisteme la care duza de gaz este introdusă în rost.
Oscilarea transversală a arcului electric, necesară pentru asigurarea unei pătrunderi
laterale în metalul de bază, se realizează prin:
- pendularea transversală a capului de sudare;
- rotirea alternativă a capului de sudare;
- deflexia magnetică a arcului electric.
În ultimul caz, sub acţiunea forţei electromagnetice arcul electric va fi deviat spre un
perete al rostului. Modificând sensul câmpului magnetic se va schimba şi sensul deflexiei
arcului.
Sudarea WIG în rost îngust cunoaşte un volum de aplicare restrânsă datorită
productivităţii relativ reduse. Aceasta poate fi uşor îmbunătăţită prin utilizarea unei sârme
calde. La sudarea WIG în rost îngust cu sârmă caldă, spre deosebire de alte procedee, arcul
arde mai liniştit şi este mai uşor de manevrat, iar sistemul de alimentare cu materiale de adaos
19
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
este independent de arcul electric. Sudarea WIG în rost îngust este aplicată în domeniile
specifice procedeului WIG, ca exemplu, îmbinarea conductelor.

1.3.4.6. Sudarea WIG cu protecţie dublă

Sudarea WIG cu protecţie dublă (WIG-PD) face parte din categoria variantelor de
sudare având arcul electric strangulat, intermediar, între cel obţinut prin procedeele de sudare
WIG, respectiv cu plasmă.
În acest caz strangularea arcului este obţinută cu ajutorul unui jet gazos cu debit
controlat, canalizat pe un manşon în jurul electrodului de wolfram şi de un jet concentric
suplimentar, direcţionat de o duză. Modul de asigurare a protecţiei metalului topit este ilustrat
în figura 1.16.

4
3
vs

Fig. 1.16. Schema de principiu a variantei de sudare WIG cu protecţie dublă:


1 – manşon; 2 – duză; 3 – gaz central; 4 – gaz exterior.

Gazul central, din axa arcului electric, este un gaz inert (argon, eventual cu mici
adaosuri de hidrogen, heliu sau amestec argon-heliu), asigură protecţia electrodului de
wolfram şi stabilizarea arcului electric. Gazul exterior (CO2 sau un amestec de gaz) produce o
concentrare (strangulare) a arcului electric şi protejează baia de metal topit.
Sudarea WIG-PD, faţă de varianta clasică, prezintă următoarele avantaje:
 se poate utiliza atât la sudarea manuală cât şi automată;
 se obţine o pătrundere mai mare decât la sudarea WIG convenţională;
 curenţii de sudare sunt mai mici, deci se poate utiliza o sursă de curent cu putere mai
mică;
 deformaţiile şi tensiunile reziduale mai scăzute, deoarece se obţine o concentrare
mai mare a căldurii;
 viteza de sudare mai mare;
 zona influenţată termic este mai redusă;
 se obţin îmbinări sudate cu caracteristici mecanice foarte bune şi aspect
corespunzătoar.
Performanţele procedeului sunt influenţate de următorii factori:
- viteza de ieşire a gazului central;
- tipul gazului central;
- tipul gazului aplicat concentric, care influenţează ştrangularea arcului electric;
O instalaţia de sudare cu procedeul WIG-PD nu diferă de o instalaţie WIG clasică
decât prin capul de sudare şi prin faptul că sunt necesare două circuite de gaz.
Sudarea WIG-PD se aplică pentru:

20
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
 sudarea în poziţie verticală sau cornişă a tablelor, deoarece baia de metal topit are
un volum scăzut;
 sudarea orbitală a ţevilor;
 sudarea cap la cap a tablelor utilizând tehnica „gaură de cheie” (key-hole).

1.3.4.7. Sudarea WIG hibridă

O variantă nouă a sudării WIG – denumită sudare hibridă – constă din focalizarea unui
fascicul laser CO2 cu putere 125 W – 1,5 kW pe pata de ardere a arcului WIG de curent
continuu de pe piesa de sudat. Prin utilizarea acestei soluţii se obţin o serie de avantaje de
sudare WIG convenţională ca:
 posibilitatea sudării cu un arc electric de lungime mai mare;
 amorsarea fără impulsuri de înaltă tensiune;
 viteză de sudare mai mare;
- creşterea grosimii de material sudabilă fără o pregătire a rostului.
Energia liniară, precum şi raportul pătrundere/lăţime sudură au valori intermediare
între cele specifice proceselor de sudare WIG, respectiv cu laser. S-au obţinut rezultate
interesante în cazul sudării tablelor din AlMgSi1 şi AlSi10Mg cu grosime de 2 mm.

1.3.4.8. Sudarea A-WIG

Sudarea activ-WIG (A-WIG) este similară sudării WIG convenţională cu deosebire că,
înaintea sudării, rostul de sudare se acoperă cu un strat de flux activ. Fluxul este alcătuit
dintr-o sumă de oxizi metalici (FeO, Al2O3, CaO, Cr2O3, SiO2, TiO2, ZrO2, MnO, MgO) şi
halogeni (NaF, AlF3, MgF2, LiF, CaF2, KCl, K2O, Na2O). Sub acţiunea căldurii dezvoltate de
arcul electric WIG, fluxul se topeşte şi evaporă (figura 1.17).

1
2

3
4
6
5

Fig. 1.17. Mecanismul de constrângere a arcului electric A-WIG:


1 – electrod de wolfram (catod); 2 – electroni; 3 – ioni; 4 – zonă cu particule încărcate negativ;
5 – disipare căldură; 6 – metal de bază (anod).

Componentele fluxului sunt sub formă de molecule şi atomi disociaţi (ioni) cu


capacitate pronunţată de a ataşa electroni pentru a forma particule încărcate negativ. În
consecinţă, în exteriorul coloanei arcului electric, numărul particulelor încărcate electric se
reduce; astfel coloana arcului electric este constrânsă la o nouă stare de echilibru, ca rezultat
crescând densitatea de curent în coloana arcului şi la anod. În felul acesta se produce o
constrângere a diametrului arcului electric şi a petei anodice, similar unui arc de plasmă.
Gradul de constrângere a coloanei arcului electric depinde de capacitatea vaporilor
rezultaţi din flux de a ataşa (captura) un număr cât mai mare de electroni. Sub acest aspect,

21
Curs 8 -FSS. S.l.dr.ing. Corneliu Rontescu
fluorurile sunt mai recomandate decât clorurile, aceasta datorită temperaturii superioare la
care se produce disocierea lor. Nu acelaşi efect îl manifestă şi oxizii metalici, cu toate că,
capacitatea lor de a absorbi electroni este mai mică, însă temperatura de disociere a lor fiind
mai mare decât a halogenilor, eficienţa absorbţiei electronilor în zona periferică a coloanei
arcului creşte şi deci creşte şi constrângerea arcului electric.
Practic, constrângerea arcului permite creşterea adâncimii de pătrundere şi a vitezei de
topire a materialului de adaos, deci a vitezei de sudare.
Performanţele procesului sunt relevante în domeniul de grosimi 3 – 12 mm, uzual
grosimi de până la 6 – 8 mm putându-se executa printr-o singură trecere.
Echipamentul de sudare este unul convenţional. Fluxul se aplică prin pulverizare sau
cu pensula, pe suprafaţa rostului dintre componentele de sudat.
Acetona, care este suportul pentru componentele fluxului, se evaporă, iar
componentele fluxului rămân aderente pe suprafaţa rostului pentru orice poziţie de sudare.
Vaporizarea fluxului nu conduce la deteriorarea electrodului nefuzibil şi nu scade puterea
emisiei termoelectronice a acestuia.
Procedeul A-WIG se foloseşte în principal în varianta mecanizată. Varianta manuală
nu este recomandată, deoarece necesită un control precis al lungimii arcului electric prin care
se controlează pătrunderea cusăturii.
Comparativ cu sudarea cu plasmă, se reduc cheltuielile legate de echipamentul pentru
sudare, creşte viteza de sudare şi se poate suda în orice poziţie.
Aplicaţiile tipice sunt grosimile între 3 – 12 mm pentru diverse oţeluri (la sudarea
orbitală a conductelor magistrale) şi aliaje de titan. În tabelul 1.9 se prezintă, comparativ,
parametrii regimului de sudare la sudarea WIG clasică şi A-WIG, folosind ca gaz de protecţie
argonul, pentru oţel inoxidabil şi aliaj de titan.

Tabelul 1.9
Grosimea WIG A-WIG
Material de
materialului de Is Ua Is Ua
bază Vs cm/min Vs cm/min
bază [mm] [A] [v] [A] [v]
3 280 12 – 13 15 100-200 11 – 13 15 – 35
Oţel
6 - - - 175-300 11,5 – 15 10 – 18
inoxidabil
8 - - - 250 13 – 15 7,5
3 240 12 – 13 20 100-200 11 – 13 12 – 35
Aliaj de titan 6 - - - 175-300 12 – 15 10 – 20
8 - - - 250 14,5 10

Aplicând varianta A-WIG la sudarea orbitală a conductelor magistrale, confecţionate


din oţel cu granulaţie fină, se obţine, comparativ cu sudarea WIG cu sârmă caldă, următoarele
avantaje:
 scurtarea timpului necesar pentru pregătirea pentru sudare şi a timpului de sudare
(datorită pătrunderii mai mari şi a unei viteze mai ridicate);
 reducerea costurilor, incluzând şi costul fluxului, în condiţiile unei calităţi similare
sau chiar superioare comparativ cu sudarea WIG cu sârmă caldă.

22