Universitatea „Ovidius” Constanța

Facultatea de Inginerie Mecanică, Industrială și Maritimă

Specializarea Autovehicule Rutiere

PROIECT
TEHNOLOGIA SUDARII IN PUNCTE

STUDENT : Orășanu Silviu

ANUL : III, IFR

COORDONATOR :

Sl. Dr. Ing Ilie Constantin

Anul Universitar

2018-2019

1
 CUPRINS

I.Notiuni generale.......................................................3
II.Principiul sudarii in puncte.......................................4

2
 TEHNOLOGIA SUDARII IN PUNCTE

I. Notiuni generake
Sudura în puncte este o tehnică de îmbinare nedemontabilă a două plăci metalice, de
obicei prin încălzirea obținută folosind rezistența electrică a respectivelor metale.

Acest procedeu se bazeaza pe efectul Joule-Lenz de trecere a curentului electric prin

coloana de metal cuprinsa intre varfurile unor electrozi de contact din aliaj de cupru, care
realizeaza totodata si strangerea componentelor de sudat cu o anumita valoare a fortei
prestabilite. Punctul de sudura care se obtine are o forma lenticulara, fiind situat in planul de
separatie al componentelor. Pentru ca rezistenta de contact dintre electrod si material sa fie
mai mica decat cea dintre componentele care se sudeaza, este necesar ca electrozii sa fie
confectionati din cupru sau cupru aliat cu crom sau beriliu, ceea ce le confera o rezistenta
mecanica la compresiune mai buna. Acest lucru face ca temperatura cea mai mare sa se
dezvolte la suprafata de contact dintre cele doua repere supuse procesului de sudare.

Fig. 1. Echipamente pentru sudarea prin rezistenta electrica in puncte: MT 1222 si BOSVA.

3
 Utilajul folosit pentru sudarea în puncte în cadrul lucrarii de laborator este de tip
BOSWA, aparat ce are posibilitatea de reglare a duratei de apasare si a intensitatii
curentului. Durata de apasare este reglata de un releu de timp.

Electrodul fix 1 si electrodul mobil 2 sunt legati la secundarul transformatorului Tr

(fig. 2). Prin apasarea pedalei 3 cu piciorul, forta se transmite, printr-un sistem de pârghii 4,
la electrodul mobil, care este adus în contact cu piesele ce urmeaza a fi sudate. Forta de
apasare F este reglata prin arcul 5.

Datorita rezistentei electrice de contact mai mari dintre componente, al rezistentei

proprii a coloanei de metal si al efectului de racire al electrozilor, temperatura maxima se
obtine la locul de contact dintre componente, in dreptul electrozilor. Dupa un anumit timp,
in aceasta zona se formeaza un nucleu de metal topit apartinand ambelor componente de
imbinat, nucleu care va creste in dimensiuni pe masura trecerii curentului electric de sudare.
La intreruperea curentului de sudare, nucleul topit se va solidifica, formand punctul de
sudura.

II. Principiul sudarii in puncte

Fref Electrod de
contact (Cu)

de

Nucleul topit Δ

Is;
Us;

Δ
s
dn Electrod de
contact (Cu)

Fref

Principiul sudării în puncte prin presiune şi rezistenţă electrică

Sudarea în puncte se aplica tablelor, benzilor si profilelor subtiri si reprezinta cel mai
raspândit procedeu de sudare prin presiune.

4
 Sudarea în puncte prin presiune şi rezistenţă electrică este un procedeu de sudare în
stare solidă aplicat pentru îmbinarea pieselor şi elementelor structurilor sudate
confecţionate din semifabricate sub formă de tablă, dar se aplică şi la sudarea elementelor
din sârmă sau bară.

Imbinarea se realizează prin suprapunere pe o anumită lăţime a tablelor de grosime s

(mm), strângerea fiind relizată cu ajutorul unor electrozi de contact realizaţi din cupru sau
aliaje de cupru, acţionaţi mecanic cu forţa de refulare Fref (kN), iar curentul electric de
preîncălzire trece între electrozii de contact prin cele două table de sudat.

Sudarea are trei faze, care se succed după fixarea şi strângerea tablelor între
electrozii de contact:

-preîncălzirea la temperatura de deformare la cald (1100-13000C);

-refularea prin aplicarea forţei de refulare;

-răcirea îmbinării sub presiune, în timp ce are loc solidificarea nucleului topit şi
recristalizarea zonelor deformate plastic.

Sudarea cu regim moale care se caracterizează prin valori mai mici ai curentului de
sudare şi timpi mai lungi de preîncălzire în vederea refulării. Zona încălzită rezultă mai mare,
metalul de bază poate fi mai uşor deformat, iar vitezele de încălzire şi răcire sunt mai reduse,
prin care se evită formarea de structuri de călire.Sudarea cu regim moale se aplică pentru

5
lucrări de asamblare-sudare, pentru sudarea tablelor de oţeluri aliate şi cu conţinut mai
mare de carbon, uşor călibile, cu grosimi mai mari s > 6 mm

Sudarea cu regim dur (tare) se realizează cu intensitate mare de curent de

sudare şi timp scurt de preîncălzire. Astfel rezultă o zonă mică de influenţă termică,
productivitate mare de sudare şi pierderi mai reduse de căldură prin conducţie în tablele de
sudate. Se aplică pentru fabricarea în serie mare sau în masă a structurilor sudate prin
puncte, precum şi pentru sudarea tablelor din metale şi aliaje cu conductibilitatea termică
ridicată pe bază de Cu şi Al.Varianta se aplică la sudarea tablelor subţiri cu s < 6 mm

După modul de realizare a circuitului electric sudarea in puncte pot fi din două părţi şi
dintr-o singură parte.

 SUDAREA ÎN PUNCTE DIN DOUĂ PĂRŢI

Se execută prin presarea tablelor de sudat 1 şi 2 cu o forţă P între doi electrozi 3 şi 4,

care actionează pe ambele părţi, fiind conectaţi la secundarul unui transformatul de sudare
5, prevăzut cu comutatorul de prize 6. Transformatorul este in racordat la reţeaua de
alimentare prin intermediul unui contactor comandat de sistemul de comandă S care asigură
programarea curentului prin elementul 7 şi a forţei prin elementul 9.

Procedeul constă în realizarea presiunii după care se conectează transformatorul de

sudură. Ca urmare, ia naştere un curent de densitate maximă care se stabileşte între cei doi
electrozi şi care trece şi pin rezistenţa de contact între cele două piese. Căldura care se
dezvolta, prin efectul Joule determină o creştere a temperaturii în zona de contact. Pe
măsura încălzirii metalului, rezistenţa de contact se micşoreaza, iar rezistivitatea creşte,
astfel că sursa termică se extinde în jurul rezistentei de contact, formînd un nucleu de metal
topit, cu participarea ambelor piese .

Nucleul de metal topit este înconjurat în planul de contact de un inel de grăunţi

cristalini comuni, format prin sudarea în stare plastica datorită forţei de presare P.
Întreruperea curentului după formarea nucleului topit provoacă soli dificarea metalului şi
obţinerea unui punct sudat rezistent. Mai multe puncte aşezate după o traiectorie formează
o cusătură în puncte. Sunt reprezentate diagramele caracteristice care exprima variaţia
curentului I2 şi a forţei P în timpul sudării, în cazul folosirii curentului alternativ.

Varianta a se aplică la sudarea tablelor cu grosimi de 4 -6 mm de oţeluri cu călibilitate

redusă. După ce forţa P atinge o anumită valoare constantă pe toată durata procesului, se
stabileşte şi un curent I, constant pentru o durată tt. Pentru intervalul t2 se anulează
curentul .În acest timp, se menţine presiunea asupra nucleului topit pentru a împiedica
afînarea metalului în timpul solidificării. In unele cazuri, după întreruperea curentului de
sudare se mareste forţa de presare (varianta b). Această variantă se aplică in cazul tablelor
cu grosimi peste 6 mm din oţel moale sau la table din aliaje uşoare a căror grosime nu
depăşeşte 1— 1,5 mm.

6
 La piese de grosime mare (peste 5 mm) şi cu suprafaţa mai puţin netedă se aplică o
încălzire treptată a suprafeţelor de contact şi a metalului din zona cuprinsă între electrozii de
contact. Acest mod de încălzire se poate realiza prin conectarea intermitentă a curentului de
sudare (varianta c). In acest fel se evită o încălzire excesivă a electrozilor.

La sudarea unor piese importante din aliaje de aluminiu cu grosimi de 2—5 mm este
necesară o variaţie continuă a curentului şi a forţei de presare (varianta d). Avantajul măririi
continue a curentului constă în aceea că se împiedică formarea unor puncte discrete de
sudare între electrozii de contact şi piesele de sudat cînd acestea sînt din metale neferoase
sau table placate. Prin reducerea continuă a curentului la sudarea aluminiului, magneziului şi
a unor oţeluri aliate este posibilă eliminarea porilor şi a fisurilor.

Se constată practic că, dintre toate aceste rezistenţe, cea mai mare valoare o au
rezistenţele electrice de contact, fapt care se poate explica prin existenţa unui contact
imperfect între elementele respective datorită asperităţilor, oxizilor şi murdăriei. Rezultă de
aici că cea mai mare parte din căldură se va dezvolta acolo unde apar rezistenţele electrice
de contact: între electrozi şi piese şi între piesele care se sudează. Electrozii, fiind
confecţionaţi din materiale bune conducătoare de electricitate şi căldură (cupru, cupru +
cadmiu, cupru + crom, cupru + cobalt + beriliu), vor absorbi repede căldura dezvoltată între
electrozi şi piese, distribuindo în circuitul de răcire.

Sudarea în puncte se aplică în industria autoturismelor, autobuzelor, avioanelor,

vagoanelor etc. De asemenea, se foloseşte la executarea ,plaselor din sîrmă, carcaselor
pentru armarea betonului şi în domeniul construcţiilor metalice.