3.

4 SUDAREA ELECTRICA PRIN PRESIUNE

Este procedeul cel mai utilizat datorita avantajelor deosebite. Metoda se

preteaza la productia de masa, reduce timpul de imbinare, reduce consumul de
metal si de energie, se preteaza la mecanizare, are un pret scazut, iar piesele
rezultate au o calitate superioara, un aspect frumos. Se caracterizeaza prin
incalzirea locala a pieselor de la o sursa electrica, prin efect Joule - Lenz, urmata de
actiunea fortelor de apasare. Efectul Joule - Lenz se produce prin rezistenta
electrica locala dintre suprafata pieselor in contact.

Fig.1 Fazele electrice si mecanice ale sudurii electrice prin presiune

- faza I este faza de amorsare, care se caracterizează prin creşterea forţei de

apăsare F de la valoarea 0 până la valoarea la care se realizează strângerea
pieselor:
- faza II este faza electrica si mecanica, in care strângerea rămâne constanta si
peste ea se suprapune faza electrica, de încălzire a pieselor:
-faza III este faza de deformare plastică, caracterizată prin creşterea forţei şi
producerea deformărilor plastice la piesele încălzite in faza anterioara;
Cantitatea de căldura dezvoltata este proporţionala cu pătratul intensităţii, cu
rezistenta si cu timpul. Regimul electric foloseşte valori foarte mari pentru
intensitatea curentului electric, de 100 mii de Amperi, durata este foarte mica, sub 1
s, iar rezistenta punctelor de contact este cât mai mare, pentru a se concentra toata
energia calorica, in timp ce rezistenta intre electrozi este cât mai mica, pentru a
uşura trecerea curentului electric. Electrozii se fac din cupru aliat cu diferite
elemente care ii măresc duritatea si rezistenta la uzura. Deoarece in timpul
procesului de sudare se încălzesc foarte puternic, sunt prevăzuţi cu circuite de
răcire cu apa. Îmbinările se pot realiza prin trei metode: cap la cap, in puncte si in
linie.
Sudarea electrica prin presiune cap la cap
Sudarea electrica prin presiune cap la cap se realizează in doua faze:
incalzirea pieselor si aplicarea presiunii de refulare. Lungimea libera 2 l (figura
8.17 a ) se alege in functie de diametrul d al pieselor, astfel incât:
l = kd [mm] (8.4)
unde: k este coeficient de proportionalitate, care depinde de material astfel:
- k = 0,5...1,0 pentru otel carbon;
- k = 1,5...2,0 pentru aluminiu si alama;
- k = 2 0...2 5 pentru cupru.
- d = este diametrul piesei de sudat [mm].

Fig.2 Fig.3
Schema de principiu a sudurii electrice prin presiune cap la cap;
 Incalzirea pieselor se face la temperatura de deformare plastica, iar
parametrii principali ai regimului de incalzire sunt durata si densitatea curentului.
Procedeul se caracterizeaza prin simplitate, rapiditate si posibilitatea automatizarii
Ca mare neajuns prezinta impuritati pe suprafetele frontale ale sudurii iar oxizii
formati in timpul operatiei ramân in cusatura si ii altereaza proprietatile mecanice.
Sudarea în capete cu topire se realizează după aceeaşi schemă, însă prin mişcări
succesive de apropiere şi depărtare a capetelor în timpul încălzirii, când în
interstiţii, se formează pelicule de metal lichid. La refularea finală, picăturile
împreună cu oxizii care se formează, se expulzează în atmosferă. Procesul de
topire locală a capetelor se poate face direct sau cu preîncălzire. Preîncălzirea se
realizează prin contacte intermediate de impulsuri ale curentului.
În cazul sudării cu topire, timpul de încălzire se măreşte, fiind de ordinul
secundelor, iar forţa de refulare creşte la oteluri până la 8-14 daN/mm" la sudarea
cu topire directă şi 4-6 daN/mm la topire, cu preîncălzire, fată de sudarea fără
topire, însă expulzând oxizii şi impurităţile, îmbinarea prezintă proprietăţi mecanice
superioare şi puteri instalate pentru aceeaşi secţiune.
Procedeul se aplică la sudarea genţilor pentru roţi, a zalelor de lanţ, a ţevilor, a
sculelor, şinelor de cale ferată etc.
Sudarea electrica prin presiune in puncte
la acest procedeu piesele 1 si 2 (figura 8 17 b) sunt presate si sudate in
puncte distincte Simultan se pot suda unul sau mai multe puncte In principiu se
poate executa fie din cele doua parti ale pieselor care se imbina fie dintr-o singura
parte In ambele cazuri incalzirea pieselor are loc ca urmare a efectului Joule - Lenz
produs de curentul care le strabate
 Fig.2 Schema de principiu a sudurii Fig.3 Instalaţie
pneumatice de
electrice prin presiune în puncte sudare în puncte cu
mişcare liniară

Sursa de alimentare este ca si in cazul precedent un transformator electric cu

tensiune mica in secundar Rezistenta electrica de contact dintre piese este mai mare
decât rezistenta electrica dintre electrozi si decât rezistenta chimica a pieselor
Rezistenta totala a circuitului de sudare este:
R = R ep1 + R ep2 +R p1 + R p2 + R pp [ W ]
unde:
-................................Rp este rezistenţia ohmică a pieselor ;
-.......................Rep este rezistenţa de contact dintre electrozi;
Rezistentele ohmice trebuie evitate si de aceea se utilizează electrozi buni
conducători de electricitate (din cupru, cupru-cobalt. cupru-beriliu-cobalt), iar
suprafeţele pieselor sunt curăţate prin sablare sau decapare.
Tehnologia sudării in puncte presupune corelarea parametrilor principali ai
procedeului: curentul de sudare, durata de conectare, forţa de apăsare, diametrul
electrozilor de contact, calitatea suprafeţelor in contact.
Sudarea electrica prin presiune in linie
Procedeul este asemănător cu sudarea in puncte, cu deosebirea ca punctele sunt
atât de dese încât se suprapun parţial, formând o cusătura etanşa. In locul
electrozilor se folosesc role de cupru. Ambele role sunt răcite cu apa. Prin frecare,
rolele antrenează piesele de sudat 2 intr-o mişcare de avans cu viteza Vs (fig.8.17c).

Fig.2 Schema de principiu a sudurii electrice prin presiune în linie

Tehnologia sudării in linie presupune corelarea parametrilor de baza: curentul de

sudare, forţa de apăsare si viteza de avans. Se utilizează cu precădere pentru
îmbinarea tablelor din otel si metale neferoase, atunci când se cere o cusătura mai
compacta si mai rezistenta decât cea realizata prin puncte (la rezervoare, ţevi.
ambalaje). Sudarea prin presiune, indiferent de metoda prin care se realizează, se
caracterizează prin introducerea unor modificări mult mai puţin accentuate decât
prin topire. Zona in care se concentrează cea mai mare cantitate de căldura va
produce încălzirea locala a piesei chiar până la topire, pe o porţiune foarte
restrânsă. Se vor forma astfel cristalele primare echiaxe. In jurul lor se vor forma
cristale dendritice.

3. Utilaje
 Utilajele sunt transformatoare speciale, cu puteri de 0,5-500 A, posibilitatea
de a furniza curenţi de 5.000...30.000 A şi tensiuni, la secundar, de 0,3...25 V.
Sistemele de realizare ale forţelor de presare pot fi: mecanice, pneumatice,
hidraulice.

4. Desfăşurarea lucrării
Aplicaţia practică se referă la sudarea electrica prin presiune cap la cap.
Se identifică instalaţiile de sudare prin presiune cap la cap şi părţile lor
componente.
Se identifică piesele de sudat şi se măsoară dimensiunile acestora;
Pregătirea suprafeţei pentru sudare constă în curăţirea de rugină, ulei, vopsea,
arsuri, folosind perii de sârmă, polizoare, flacără.
Procedeul constă în încălzirea prin rezistenţă de contact a părţilor frontale ale
pieselor, prinse între două dispozitive de strângere, prin care se aduce curentul de la
secundarul transformatorului de sudură şi prin care se acţionează cu o forţă de
presare, figura 7.73. Dispozitivele sunt montate pe batiul maşinii.

La sudarea în stare solidă, după încălzirea pieselor până la 1200-1500°K, se aplică

presiunea de refulare, prin care obţinem îmbinarea cu o scurtare S, ca în figura
7.74.
 Se calculează parametrii regimului la sudarea în stare solidă :
- presiunea de contact în timpul încălzirii (1-1,5 daN/mm2;)
- lungimea liberă l = K • d [mm] (7.28), unde: K = 0,5-1 la oţeluri, 1,5-2
la aluminiu şi alame, 2-2,5 la cupru;
- presiunea la refulare (1,5-3 daN/mm în cazul regimului moale şi 3,5-5
daN/mm în cazul regimului dur), în timpul de încălzire 0,2-1,5 secunde ;
- densităţile de curent (40-150 A/mm2 la cupru).
- timpul total al procesului
4. Interpretarea rezultatelor.
a) se urmăreşte evoluţia formelor capetelor pieselor şi mişcarea acestora
b) se urmăreşte scurtarea şi umflarea pieselor în timpul sudării
c) rezultatele obţinute la punctul 3 se trec în tab.14.1.
Tabelul 14.1
presiunea lungimea presiunea densitatea
de contact liberă l la refulare de curent
Nr. crt. Instalaţie în timpul observaţii
încălzirii
[daN/mm2] [mm] [daN/mm2] [A/mm2]
1
2
3