Curs 6

ECHIPAMENTE ELECTRICE

2018-2019
DEFINITIE
CLASIFICARE
Contactul electric - locul de atingere a două sau mai multe elemente
contact conductoare prin care are lor trecerea curentului electric.
- piesa care serveste la stabilirea unui contact.
- ansamblu de doua piese metalice numite elemente
de contact sau piese de contact prin a caror atingere se stabileste
conductia intr-un circuit electric.

• Locul de atingere a elementelor de contact = contact electric

• Suprafaţa de atingere prin care se realizează contactul = suprafaţa de
contact
DEFINITIE
CLASIFICARE
Ca element de circuit contactul este o rezistenţă electrică cu 2 valori:
• în stare închisă rezistenţa contactului trebuie să fie foarte mică (m𝛀)
• în stare deschisă rezistenţa trebuie să fie foarte mare (M𝛀).

Pentru cazul particular al echipamentelor de comutaţie, contactele electrice

sunt elementele cele mai solicitate ale echipamentului:
• Suportă încălzirea din timpul funcţionării
• Suportă uzura prin ciocnire sau frecare
• Suportă acţiunea arcului electric (în special cel care se produce la
deschiderea circuitului)
DEFINITIE
CLASIFICARE
Atingerea pieselor de contact se realizeaza sub actiunea unei forte Fc,
de apasare in contact, produsa de obicei cu ajutorul unor dispozitive
mecanice (resoarte pretensionate).

Prezenta unui contact electric pe o cale de curent introduce

intotdeauna o rezistenta de trecere suplimentara, numita rezistenta de
contact, Rc.
Suprafata de contact. Rezistenta de contact

Existenta rezistentei de contact se

explica pe seama a doua procese
care se pun in evidenta la nivelul
contactului:
• Strictiunea liniilor de curent
• Existenta unei pelicule
semiconductoare pe suprafata de
contact (pelicula disturbatoare).

• Se considera astfel ca rezistenta

de contact are doua componente,
rezistenta de strictiune, Rs,
respectiv rezistenta peliculara, Rp.
Suprafetele corpurilor mecanice se abat in realitate de la forma si dimensiunile suprafetelor nominale, impuse de
proiectant. Aceastea prezinta proeminente microscopice care constitue locurile de atingere directa ale conductoarelor.

Clasificarea abaterilor geometrice ale suprafetelor conform SR ISO 4287/1-2000:

• abateri macrogeometrice de formă (ordinul 1) la care raportul dintre pas (P) si amplitudine (T) este: P/T > 1000;
• ondulatii (ordinul 2) cu raport relativ mic între pas (SW) si amplitudine (RW) 50< SW / RW<1000;
• rugozitati (ordinul 3) si rugozitati moleculare (ordinul 4), cu raport mic între pas si amplitudine este: l/ Rmax <50.
• Aceste sectiuni strangulate provoaca marirea
densitatii locale de curent si deci a pierderilor de
tensiune.

• Daca cele doua suprafete de contact sunt asezate

una peste alta, fara sa fie apasate cu o forta
exterioara, atunci numarul punctelor de contact,
precum si suprafata reala de contact vor fi mici.

• Daca piesele de contact sunt apasate cu o forta

exterioara, materialul contactelor se deformeaza,
suprafata reala de contact se mareste, apar noi
locuri de atingere.
Aria reală de contact (Ar)
• depinde de forţa aplicată contactelor (F)
• depinde de proprietăţile de material ale elementului de contact (H, 𝜉)
• nu depinde de Aa (aria aparentă sau nominală de contact).

Profilul suprafeţei de contact
pentru bare de aluminiu aşa
cum a fost măsurat folosind un
profilometru cu laser.
Suprafeţele care vin în contact:
• conţin un număr de vârfuri şi adâncituri
• sunt acoperite cu o peliculă moleculară de apă
și oxigen care se formează la prima expunere
în aer (numai metalele nobile nu formează
această peliculă).
La apropierea suprafeţelor, primul contact se
asigură între cel puțin trei astfel de vârfuri (un
plan este definit prin trei puncte).
Chiar la forţe mici de apăsare aplicate
contactelor, presiunea pe aceste vârfuri are
valori deosebit de mari.
Apare deformarea elastică şi apoi deformarea
plastică a vârfurilor, până la preluarea întregii
forţe de contact.
Se produce străpungerea mecanică (sfărâmarea)
peliculelor superficiale (rezultate din oxidări sau
alte impurificări ale suprafeţei de contact).
Calculul rezistenţei de contact
Componenta: rezistenţă de stricţiune

• Stricţiunea liniilor de curent în

zona punţilor conductoare.

• Indiferent de rugozitatea suprafeţelor de

contact, atingerea acestora se face într-un
număr finit de puncte denumite micopuncte
de contact.

• Rezistenta de strictiune depinde de

rezistivitatea 𝝆 a metalului pieselor de
contact respective.
• Din cele aratate se trage concluzia ca rezistenta de strictiune este o
consecinta a discontinuitatii suprafetei transversale a caii de curent in
zona contactului electric.
• Rezistenta de strictiune, Rs [Ω], pentru un contact punctiform se
determina pe baza teoriei modelului sferei de conductivitate infinita,
respectiv a modelului microsuprafetei de contact eliptice:
𝜌
, 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐
𝑅𝑠 = 𝜋𝑎 𝜌
, 𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑒𝑙𝑖𝑝𝑡𝑖𝑐
2𝑎
unde 𝜌 [Ωm] este rezistivitatea materialului de contact, iar a [m] este
raza microsuprafetei de contact.
Rezistenţa peliculară, Rp
- Apare datorită peliculei perturbatoare care se formează pe suprafaţa
pieselor de contact
• In aer suprafeţele de contact metalice absorb gaze care reacţionând chimic
cu oxigenul, formează pelicule de oxizi ce măresc considerabil rezistenţa
de contact
• Metalele nobile se acoperă cu un strat subţire de oxizi care împiedică
oxidarea,
• Metalele nenobile se acoperă cu straturi relativ groase de oxizi sau alte
corpuri străine care se depun pe suprafaţa contactului; se formează o
peliculă semiconductoare, considerată practic de grosime uniformă.
• Compozitia chimica si grosimea peliculei disturbatoare depind de natura
materialului de contact, de temperaturile de functionare, precum si de
compozitia chimica a mediului in care contactele electrice functioneaza.
Trecerea curentului electric prin peliculele de oxizi formate pe suprafetele de
atingere ale elementelor de contact se explica fie prin deformare plastica,
fie prin fritare.
• In primul caz, are loc o distrugere mecanica a peliculei si infiltrarea
metalului contactelor in fisurile din pelicula (la contactele aparatelor de
conectare)
• In cel de-al doilea caz, are loc strapungerea electrica a peliculei
disturbatoare si formarea la locul strapuns a unei punti metalice
conductoare; fenomenul se produce daca tensiunea dintre elementele de
contact depaseste o valoare critica (la aparatele cu contacte din metale
nenobile si cu forta de apasare redusa, precum relee sau colectoarele de
cupru ale masinii electrice).
Dependenta Rp de tensiunea de contact
Cifra Lorenz pentru metale
𝐿 = 2,4 ∙ 10−8 (V/K)2
Materialele folosite pentru constructia contactelor
electrice trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
• Sa aiba conductivitate termica mare pentru a reduce incalzirea
• Sa aiba conductivitate electrica mare pentru a obtine o rezistenta de contact mica si pentru a reduce
incalzirea prin efect Joule-Lenz
• Sa aiba duritate mare pentru a rezista socurilor
• Sa aiba rezistenta mare la oxidare si coroziune pentru a nu mari rezistenta de contact
• Sa aiba rezistenta mare la sudare si transfer de material pentru a preveni fenomenul de lipire a contactelor
• Sa aiba temperatura mare de topire pentru a rezista la actiunea arcului electric
• Sa aiba proprietati mecanice bune pentru a micsora frecarea si deci si uzura contactelor
• Sa poata fi intretinute simplu si usor
• Sa aiba cost redus
• Sa se poata prelucra usor
! Deocamdata, stiinta materialelor nu a descoperit un material care sa indeplineasca simultan toate aceste
conditii.
Totusi, in constructia contactelor se folosesc urmatoarele materiale care raspund cel mai bine cerintelor de mai
sus: cuprul, argintul, aurul, platina.
Identificarea unui contact electric defect
• Innegrirea locului de contact datorita oxidarii sau uzurii prin arc
electric;
• Incalzirea excesiva a conductoarelor circuitului electric, ceea ce
contribuie la inrautatirea contactului prin oxidarea in continuare a
locului de contact;
• Scantei intre contacte in timpul cat aparatul se afla sub sarcina, fara
a fi manevrat;
• Intreruperea intermitenta sau definitiva a circuitului.
Consecinte ale inrautatirii contactului electric
• Sudarea contactelor datorita scanteilor produse si deci
imposibilitatea manevrarii aparatului

• Producerea de incendii din cauza incalzirii excesive a contactelor

• Scurtcircuite prin arderea izolatiei cablurilor din cauza supraincalzirii

contactelor
Masuri de prevenire a accidentelor cauzate
de inrautatirea contactului electric
• Se sterg cu grija piesele de contact si piesele izolante invecinate
• Se curata cu pila piesele de contact sau daca aceste contacte sunt prea
uzate se inlocuiesc cu altele noi
• Se verifica forta de apasare (presiunea) de contact

! Contactele din cupru se curata cu o pila fina, nu cu hartie de sticla

! Contactele din argint se curata numai cu carpa umezita cu benzina, nu cu
pila
! Contactele din aluminiu se curata numai cu pila sau cu hartia de sticla si
apoi se ung cu vaselina
! Contactele in ulei se curata cu o perie de sarma
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact
Din punctul de vedere al functionarii contactelor mobile in conditii de
scurtcircuit se deosebesc trei faze:
• Contactul mobil in pozitie inchisa
• Inchiderea contactului la scurtcircuit
• Deschiderea contactului la scurtcircuit

• In pozitie inchisa, pericolul pentru contact la scurtcircuit este sudarea

suprafetelor de contact. Energia termica produsa in contact, poate fi
asa de mare in cazul curentilor de scurtcircuit, incat sa topeasca
suprafetele si apoi sa le sudeze.
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact
• La inchiderea contactului pe un scurtcircuit, in momentul initial presiunea
este mica. Datorita acestui fapt, caldura dezvoltata in contact poate fi asa
de mare, incat contactele sa se topeasca in punctele de atingere,
provocand sudarea lor, care de obicei are loc la sfarsitul inchiderii, in
timpul racirii. In acest caz, cu cat viteza de deplasare a partilor mobile si
presiunea de contact vor fi mai mari, cu atat conditiile de sudura vor fi mai
proaste.
• Intrucat la sfarsitul inchiderii contactului, viteza de deplasare a partilor
mobile este de obicei mare, atunci in momentul atingerii se produce
inevitabil o lovitura care poate sa fie insotita de vibratii, de aparitia arcului
electric si de conditii favorabile pentru sudare.
• Pe langa acestea, la inchiderea contactelor pe scurtcircuit, functionarea
acestora depinde in mare masura de fortele electrodinamice care iau
nastere intre elementele contactului si care depind de intensitatea
curentului din circuit si de constructia contactului.
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact
Forţele care acţionează asupra unui contact electric:
• forţa de apăsare: asigură o rezistenţă de contact (Rc) redusă şi
menţine în timp valoarea ei, pentru prevenirea înmuierii sau topirii
suprafeţelor de contact

• forţa magnetică de respingere (repulsie): apare ca urmare a

stricţiunii liniilor de curent şi se opune acţiunii forţei de apăsare
Contactul frontal – forţa magnetică de
respingere
• La contactele frontale punctiforme datorită
stricţiunii curentului în punctele de contact,
piesele de contact sunt supuse acțiunii unor
forte de respingere care tind să le îndepărteze
una de alta.

Cauza
• Deformarea liniilor de curent urmare a
stricţiunii crează paralelisme între liniile de
curent, sensurile de circulaţie fiind opuse, FED
rezultantă este de respingere (repulsie).
• FED de respingere se opune forţei de apăsare
pe contacte şi poate provoca deschiderea
acestuia în special în condiţii de scurtcircuit.
Repulsia contactelor - efecte

• deschiderea contactelor în condiţii de

scurtcircuit

• dacă Fr > Fa este posibilă formarea unui

arc electric între cele două elemente de
contact
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact

• In procesul de inchidere la scurtcircuit, pot aparea forte de

respingere mari intre elementele de contact.

• FED la scurtcircuit provoaca micsorarea presiunii contactelor, iar o

presiune insuficienta poate sa fie cauza desfacerii suprafetelor de
contact una de cealalta, producand astfel un arc care topeste metalul
contactelor.
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact
• La deschiderea contactelor sub sarcina apare, intotdeauna, un arc
electric. In cazul intreruperii curentilor intensi de scurtcircuit, arcul
electric poate topi materialul contactelor, provocand uzura
suprafetelor de contact.
Solicitari electrodinamice ale legaturilor de
contact
Topirea metalului contactelor si sudarea lor are loc, in cele mai multe cazuri, in
timpul primei semiperioade a scurtcircuitului, cand curentul de scurtcircuit are
valoarea cea mai mare isoc.

Evitarea sudarii contactelor in exploatare, datorita efectelor termice si

electrodinamice ale curentilor de scurtcircuit se poate realiza prin urmatoarele
metode:

• Cresterea fortei de apasare pe contact;

• Compensarea fortei electrodinamice de desfacere a contactului;
• Inlocuirea imbinarii de contact simple prin mai multe cai in paralel;
• Folosirea unor zavoare electromagnetice care sa creeze o forta de apasare
suplimentara, dependenta de valoarea curentului de scurtcircuit etc.
 Contacte fixe demontabile
• Contacte fixe demontabile, • Dacă forţa de strângere scade
realizate prin îmbinarea celor apar încălziri locale
două elemente cu ajutorul
buloanelor

Suprafata
de contact
 • Înnădiri • Asamblare • Derivaţie
Numărul de buloane demontabilă cu eclisă
depinde de dimensiunile
barei
Contactele fixe pentru conductoare se realizează cu ajutorul
şuruburilor, care blochează conductorul în locaşurile corespunzătoare,
după una din variantele constructive prezentate.
Contact fix folosit la siguranţele fuzibile de
înaltă tensiune

• Realizarea contactului electric de

rezistenţă mică se face între piesele 1 şi
2 din cupru argintat

• Realizarea forţei de apăsare în contact

se obţine cu resortul 3 din oţel de arc
Ansamblul a trei sigurante fuzibile tip MPR
pentru functionare in exterior
Contacte deget
• se folosesc în construcţia separatoarelor de înaltă tensiune, la
întreruptoarele cu ulei
 • In figura a cuţitul 1 al întreruptorului intră între
două rânduri de degete 2 care sunt presate de cuţit
cu ajutorul resoartelor 7 şi 4.
• De fiecare deget se prinde prin nituri sau prin
şuruburi legătura flexibilă 3 formată dintr-un
pachet de lame de cupru.
• Legătura flexibilă uneşte degetul 2 cu partea
conductoare fixă 6.
• Datorită legăturii rigide dintre degetul 2, lamele 3 şi
resortul 7, contactul deget nu poate să se aşeze
liber cu toată suprafaţa sa pe suprafaţa cuţitului.

• La contactul din figura b acest neajuns este înlăturat prin faptul că resortul
7 nu are legătură rigidă cu degetul 2 şi presează pe deget prin intermediul
piesei emisferice 5, dând astfel posibilitatea degetului să se aşeze liber pe
cuţitul 1.
• Degetul se îmbină prin nituire cu legătura flexibilă 3 şi cu brida 8, care are
un cârlig şi două aripi.
• Brida limitează deplasarea degetului în sus şi lateral dar nu-l împiedică să
se aşeze liber pe cuţit.
Divizarea curentului se adoptă
pentru a evita atingerea valorilor
limită ale intensităţii curentului
electric pentru care se produc
fenomenele de curgere (înmuiere)
şi topire a metalelor contactului.
Contact rozetă
• contact alunecător cu tija rotundă mobilă
• de la inelul fix 4, curentul trece la tija rotundă 3 prin
degetele 1. Fiecare din aceste degete este legat de
contactul fix 6 prin piesele 5 şi este presat de elementele 3
si 4 cu ajutorul resortului 2.
Degetele 1 se execută din cupru profilat, special laminat şi nu
cer multă prelucrare.
Contactele rozetă au o rezistenţă electrică de trecere mai
mică decât rezistenţa contactelor frontale şi prezintă o
siguranţă de funcţionare mai mare.
Ele se folosesc în mare măsură la aparatele de întrerupere de
înaltă tensiune drept contacte principale şi drept contacte de
stingere.
Dezavantajul principal al contactelor alunecătoare este
coeficientul mare de frecare, ceea ce duce la dispozitive de
acţionare mai grele.
• Contacte de tip tulipă

• compuse dintr-o serie de segmente conductoare de

tip deget 1, cu profil trapezoidal, lamelar, sau în
forma literei Z, aşezate pe periferia unui cerc şi
ţinute apăsat prin intermediul unor resoarte 5.
• Fiecare deget de contact este prevăzut în zona
inferioară cu o inserţie de wolfram 2 pentru
preluarea arcului electric, în mod similar, tija 4 este
prevăzută cu un vârf de wolfram 3.
• In poziţia închis, reprezentată punctat, contactul se
realizează între piese de cupru argintat dur, cu un
strat de 10÷20 μm.
• Contacte de tip tulipă
• Contacte de tip tulipă cu segmente trapezoidale

• Legătura electrică între segmentele de

contact 1 şi corpul conductor 6 se face
prin legătura flexibilă de cupru 5.
• În poziţia închis, contactul mobil 2 se
introduce prin frecare între segmentele
tulipei, comprimând resoartele 3.
• Se realizează astfel forţa de apăsare pe
contact necesară.