Curs 7

ECHIPAMENTE ELECTRICE

2019-2020
Arcul electric - Considera2i generale
• Intreruperea unui circuit electric este intotdeauna insotita de un arc
electric intre contactele aparatului de comutatie. Acest arc se
numeste „de deschidere”.
• Daca acest proces de apartitie a arcului electric nu ar exista, ar
aparea mari greutati in folosirea instalatiilor electrice deoarece toata
energia acumulata in campul magnetic al sistemului s-ar transforma,
la intreruperea circuitului, in energie a campului electric, ceea ce ar
duce la supratensiuni periculoase pentru instalatiile energetice.
• Energia campului magnetic al sistemului se transforma in arcul
electric in energie calorica.
• De asemenea, si la inchiderea circuitelor electrice apare un arc intre
contactele aparatului de comutaHe, dar efectul termic al acestui arc este
mic datorita vitezei mari de inchidere a contactelor.

• Arcul electric poate fi considerat ca un conductor extrem de mobil, care se

deplaseaza sub acHunea curenHlor de aer si a campului electromagneHc.
• In deplasarea sa, daca sare pe doua conductoare cu diferenta de potenHal
intre ele produce un scurtcircuit.
• Arcul electric are o temperatura inalta atat in coloana lui, cat si in punctele
sale de sprijin, asa incat el produce o solicitare suplimentara fata de
solicitarile termice la care este supus in mod normal aparatul si corodeaza
contactele pe care se sprijina.
Arcul electric fiind deci distrugator, trebuie limitat ca spa5u si 5mp.
Cunoasterea proprietatilor arcului electric
Cunoasterea metodelor de stingere a lui
Intreruperea unui circuit electric
consta de fapt in a s<nge arcul electric
intr-un <mp scurt, inainte ca el sa
devina periculos atat pentru
echipamentele alaturate cat si pentru
Proiectare stabilitatea func<onarii sistemului.
Construire
Exploatare ra<onala a aparatelor de
comuta<e
• ARCUL ELECTRIC = descărcare electrică autonomă care evoluează într-
un dielectric gazos (aer, SF6, N2 ş.a.) care se caracterizeaza prin:

• densitate mare de curent la electrozi

(102-108 A/cm2)
• temperatură ridicată si presiune marita a
gazelor (arcul se sprijina pe o suprafata
foarte mica iar temperatura din coloana
arcului este de 3000-24000 °K.
• cadere de tensiune catodica mica.
Modelul fizic al arcului • Electrozii între care există arcul electric:
CATOD – distribuție de sarcină electrică
electric nega<vă
ANOD – distribuție de sarcină electrică
pozi<vă

• Zone caracteris<ce
Pe suprafața catodului piciorul arcului
formează pata catodică.
Pe suprafața anodului piciorul arcului
formează pata anodică.
In vecinătatea catodului: zona de tranziţie
catodică.
In vecinătatea anodului: zona de tranziţie
anodică.
In interval: coloana arcului.
• Pentru ca electronul să obţină
energia necesară excitării şi ionizării
unui gaz el trebuie să fie accelerat în
câmpul electric.

• Trecerea curentului electric,

excitarea şi recombinarea, provoacă
o încălzire puternică a spaţiului de
arc, aseel că întreg gazul se află la
temperaturi înalte.
• Această stare de încălzire puternică
provoacă şi ea ionizarea gazului.
• O descărcare electrică creează un traseu
conductor între doi electrozi metalici aflați la
potențiale diferite, imersați într-un mediu cu
proprietăți izolante.

• Traseul conductor este format din ioni

pozitivi și electroni liberi rezultați din
procesele de ionizare care s-au produs în
mediu anterior apariției descărcării.

• Dintre cele două categorii de particule

purtătoare de sarcină electrică, electronii
sunt particulele cu mobilitatea cea mai mare
datorită masei mici (9.109 x 10-28 g) de 1836
de ori mai ușor decât cel mai ușor ion pozitiv
(nucleul de hidrogen).

• Ionii (pozitivi sau negativi) sunt particule cu

mobilități mai mici.
• Ca în orice altă descărcare electrică în gaz, şi
în cazul arcului electric, ionizarea prin şoc
joacă un rol important în mulHplicarea
purtătorilor de sarcină.

• Aceasta poate fi una din explicaţiile

densităţilor foarte mari de curent.
• ParHculele încărcate cu sarcină nega<vă
(electronii și ionii negaHvi) se deplasează
către anod, în Hmp ce ionii pozi<vi se
deplasează către catod. Toate sarcinile aflate
în mișcare ordonată cu diferite mobilități,
contribuie la curentul din canalul descărcării.
• În figura este prezentat fenomenul ionizării în
care electrozii sunt plasaţi la distanţa larc si
sunt alimentaţi de la o sursă de tensiune
conHnuă.
• Sub acțiunea câmpului electric creat
între doi electrozi la aplicarea unei
tensiuni, prin gazul care separă cei doi
electrozi (aer, SF6, N2, etc.) apare o
circulație de curent, susținută de
purtătorii liberi de sarcină electrică
(electroni şi ioni) prezenți în concentrații
mici în mod natural în orice gaz sau
creați prin diferite mecanisme de
ionizare.
Procesele de ionizare a arcului electric
• Ionizare prin ciocniri
Electronii liberi care se gasesc
intotdeauna in spatiul dintre
electrozi se deplaseaza cu viteza
mare spre anod sub actiunea
campului electric existent.
In drumul lor acesti electroni produc
ionizarea prin ciocnire a particulelor
neutre.

• Ionizare prin emisie

• Ionizare termica
• Ionizare prin emisie
Emisia de electroni de la suprafata catodului se face in doua
feluri:
- emisia autoelectronica produsa de un camp electric intens
in regiunea catodului
- emisia termoelectronica
Emisia autoelectronica are loc in primele momente dupa
desfacerea contactelor sau in ul<mele momente la
inchiderea contactelor cand, distanta dintre ele fiind foarte
mica, apare un gradient de tensiune foarte mare, care
produce smulgerea de electroni de la suprafata catodului.
La deschiderea contactelor acest gradient de tensiune scade
foarte repede, intrucat distanta dintre contacte creste
repede.
Emisia de electroni de la suprafata catodului nu inceteaza cu
incetarea emisiei autoelectronice, deoarece se con<nua
emisia termoelectronica de la suprafata incalzita a petei
catodice care a inceput de fapt din momentul desfacerii
contactelor.
Prin miscarea electronilor catre anod se formeaza langa
catod sarcini spa<ale pozi<ve.
ReparHHa temperaturii si a densitaHi de curent pe suprafata
catodului are aceeasi forma ca si cea din secHunea coloanei
arcului.
• Ionizare prin emisie (continuare)
Particulele neutre care se formeaza prin
recombinarea langa catod a ionilor si a
electronilor isi continua, in virtutea inertiei,
miscarea catre catod si iau parte la
bombardarea lui.
Ca rezultat al acestei bombardari, suprafata
catodului devine incandescenta, producandu-
se topirea si pulverizarea metalului.
Partea cea mai incandescenta se numeste
pata catodica si are o temperatura de
aproximativ 1500K.
La aceasta temperatura ridicata a metalului se
produce emisia termoelectronica de pe
suprafata catodului si in special pe suprafata
petei catodice, pe care se concentreaza
aproape intregul curent al arcului.
• Ionizare termica

Procesul de ionizare in coloana arcului se datoreaza

in cea mai mare parte temperaturii inalte a gazului,
ionizarea termica fiind in acest caz fundamentala si
pracHc singura care contribuie la dezvoltarea si
menHnerea arcului electric.

Partea centrala a arcului are o temperatura foarte

inalta, de 10000-12000K, putand ajunge pana la
50000K. Aceasta temperatura depinde de
intensitatea curentului, de natura mediului
ambiant si de presiunea acestuia.

Prin aceasta parte centrala trece cea mai mare

parte a fluxului de electroni. La trecerea curentului
prin zero (in cazul curentului alternaHv)
temperatura scade pana la 1000-2000K.
• Ionizare termica (con<nuare)

La temperaturile foarte inalte din coloana arcului, atomii

si moleculele gazului capata viteze mari, respecHv
energii cineHce mari.

La ciocnire apar par<cule incarcate cu electricitate de

semn contrar, electroni si ioni.

Ionizarea termica a gazelor are loc la temperaturi

8!103÷104K, iar a vaporilor de metal la 4000 K.

In arcul electric care se formeaza la intreruperea unui

circuit exista intotdeauna vapori metalici, deci pentru a
se produce ionizarea termica este nevoie ca
temperatura sa aiba valoarea de peste 4000-5000K.
Deionizarea arcului electric
• Dintre toate tipurile de deionizari posibile, ionizarea termica este aceea care
mentine arcul electric. De aici rezulta ca masura cea mai potrivita pentru
stingerea arcului electric este indepartarea caldurii din spatiul de arc, deci
scaderea temperaturii.

• Scaderea temperaturii gazului din coloana arcului nu numai ca inlatura sursa de

ioni si electroni, dar contribuie foarte mult la recombinarea particulelor pozitive
si negative, obtinandu-se procesul care se cheama deionizare.

• Procesul de deionizare se realizeaza prin:

- recombinarea particulelor incarcate
- difuzia ionilor in afara spatiului de arc.
• Fenomenul de recombinare consta in aceea ca doua parHcule
incarcate cu sarcini pozi<ve si nega<ve care se aHng isi neutralizeaza
sarcinile electrice si formeaza o par<cula neutra.

• Difuzia ionilor este al doilea proces de deionizare a arcului si consta in

deplasarea parHculelor incarcate in zona arcului, cu concentraHe
mare de sarcini electrice, in mediul inconjurator cu concentraHe mai
mica de sarcini. Intensificarea recombinarilor se obHne prin suflarea
arcului cu ajutorul unui gaz rela<v rece si neionizat.
Modelul fizic al arcului Căderi de tensiune în vecinătatea electrozilor
(sunt concentrate pe distanțe foarte mici
electric raportate la lungimea totală a arcului).

Căderea de tensiune catodică:

• reprezintă un procent important din tensiunea
la bornele arcului
• depinde în principal de materialul catodului,
fiind constantă pentru un material dat,
independent de intensitatea curentului din arc
• valori caracterisHce între 10 şi 25 V.

Căderea de tensiune anodică:

• este mai mică (procentual) decât căderea de
tensiune catodică,
• depinde de intensitatea curentului din arc, fiind
deci variabilă
• valori Hpice cuprinse între 5 şi 10 V pentru
aplicațiile uzuale (Hnde la 0 pentru curenți
foarte intenşi).
Modelul fizic al arcului electric
Căderea de tensiune pe coloana
arcului

• depinde de natura şi presiunea

gazului, de lungimea coloanei
arcului;
• gradientul mediu de potențial este
constant şi relaHv independent de
intensitatea curentului în arc
(secțiunea arcului se autoadaptează
la valoarea curentului);
• valori observate ale gradientului
mediu de potențial: 1...100 V/cm.
• Tensiunea la care apare arcul electric,
denumită tensiune de aprindere,
depinde de produsul (pd) prin legea lui
Paschen.
• In figura este data curba tensiunii de
aprindere a arcului in aer in funcHe de
(p ! 𝑑). Aceasta curba indica faptul ca
tensiunea de strapungere este o
funcHe de produsul presiunii gazului cu
distanta dintre electrozi (p ! 𝑑).
• Aseel, variind distanta si respec<v
presiunea gazului se poate pastra
constanta tensiunea de aprindere.
• Cu cat curentul prin arc este mai mare, cu
atat energia degajata in intervalul de arc este
mai mare, temperatura arcului este mai
mare si ionizarea termica mai intensa.
• Dupa trecerea curentului prin maximum
temperatura si diametrul arcului se
micsoreaza treptat, iar rezistenta lui creste.
• In momentul trecerii curentului prin zero
arcul se stinge si incepe restabilirea rigiditatii
dielectrice (deionizare) a spatiului de arc si in
acelasi timp se restabileste si tensiunea intre
contactele intreruptorului.
• Dupa trecerea curentului prin zero, coloana
arcului pastreaza o anumita conductivitate
electrica si prin restabilirea tensiunii intre
contactele intreruptorului va circula un curent
post-arc, a carui marime este determinata de
rezistenta remanenta a coloanei arcului.
• Modul de variatie a curentului post-arc
determina, in mare masura, procesul de
stingere a arcului.
• Daca puterea extrasa din coloana reziduala a arcului este
mai mare decat puterea produsa de curentul post-arc,
atunci curentul post-arc se micsoreaza pana la zero si
arcul se stinge.
• Daca puterea produsa de curentul post-arc este mai
mare decat puterea extrasa din arc, atunci curentul post-
arc creste si arcul se reaprinde.

• Daca restabilirea tensiunii arcului se face mai repede

decat refacerea rigiditatii dielectrice, atunci apare o noua
reaprindere a arcului si procesul se repeta.

• In acelasi timp, in procesul de deschidere a

intreruptorului, se continua miscarea contactului mobil,
ceea ce conduce la marirea distantei dintre contacte si
pentru o noua amorsare a arcului este necesara o
tensiune mai mare.
• Procesul de stingere a arcului se incheie atunci cand
tensiunea care se restabileste intre contactele
intreruptorului, care se departeaza intre ele, nu este
suficienta pentru reamorsarea arcului electric.
In consecinta, s<ngerea arcului este condi<onata de doi factori:
• Viteza de restabilire a tensiunii intre contactele intreruptorului,
• Viteza de refacere a rigidita<i dielectrice a spaHului dintre contactele
intreruptorului.

Din aceasta cauza, micsorarea Hmpului si usurarea procesului de

sHngere a arcului electric se poate face prin:
• Micsorarea vitezei de restabilire a tensiunii si/sau
• Marirea vitezei de deionizare a spaHului de arc.
 Metode pentru cresterea uarc

a. Creşterea lungimii arcului – creşte rezistenţa dinamică şi pentru menţinerea aceleeaşi

intensităţi a curentului în arc este nevoie de o tensiune mai mare la bornele arcului.
Creșterea lungimii arcului se obține prin mărirea distanței dintre piesele de contact.
b. Divizarea arcului – pentru menţinerea fiecărui arc scurt rezultat prin fragmentare este
nevoie de o tensiune de arc totală mai mare deorece apar 2 (n-1) termeni suplimentari
– căderile de tensiune catodică respecHv anodică pentru fiecare arc elementar.
c. Răcirea arcului – determină creşterea gradientului mediu de potenţial din coloana
arcului; prin scăderea temperaturii plasmei care formează coloana arcului scade
mobilitatea purtătorilor liberi de sarcină electrică, crește numărul de recombinări în
unitatea de volum, scade densitatea curentului în arc prin scăderea concentrației de
electroni (echivalent cu creșterea rezistenței dinamice a arcului), pentru menţinerea
arcului va fi necesară o tensiune mai mare.

De regulă soluțiile construc5ve combină cele trei metode.

Metode utilizate pentru stingerea arcului electric
care evoluează în aer la presiune atmosferică
• Contactor – aparat de conectare cu o singură poziție de repaus,
acționat aleel decât manual, capabil de a închide, de a suporta și
de a întrerupe curenții în condițiile normale ale circuitului, inclusiv
curenții de suprasarcină de serviciu. Protecția la scurtcircuit a unui
circuit echipat cu contactor este realizată în general cu siguranțe
fuzibile deoarece contactorul nu este construit să întrerupă
curenți de defect.
• Întreruptorul automat – aparatul de comutaHe prevăzut cu
dispoziHve adecvate, care, la apariția unui defect manifestat prin
creșterea curentului peste anumite limite reglate, provoacă
declanșarea automată a aparatului, întrerupând aseel circuitul
electric respecHv. Spre deosebire de contactor, întreruptorul
automat realizează și funcția de protecție a circuitului.

Contactorul este în general un aparat de comutație de joasă

tensiune în Hmp ce întreruptorul cu aer la presiune atmosferică
poate fi realizat și pentru tensiuni înalte (până la 24 kV).
Dispozi2ve (camere) pentru s2ngerea arcului
electric
In momentul separarii contactelor, intre ele apare un arc electric, care este inconjurat de
gaze supraincalzite, rezultate din descompunerea uleiului (in intreruptoarele cu ulei),
aerului (in intreruptoarele cu aer comprimat), hexaflorurii de sulf (in intreruptoarele cu
SF6) etc.

Sub influenta temperaturilor inalte ale arcului (pana la 12000K) aceste gaze devin bune
conducatoare de curent, deoarece in aceste gaze apar electroni si ioni liberi.

Aparitia in gaz a electronilor si ionilor liberi se datoreaza:

• emisiei termoelectronice,
• autoemisiei electronice,
• ionizarii prin ciocnire si
• ionizarii sub influenta temperaturii.
Exemple pentru stingerea arcului prin alungire
Piese de contact (metalice) în formă
de rampă.
Sub acțiunea forței magne<ce arcul
se deplasează menținând contactul
cu rampele.
Prin creșterea lungimii, crește
tensiunea necesară menținerii
arcului.
Când aceasta depășește valoarea de
vârf a tensiunii rețelei, arcul se
sHnge.
Exemple de camere de stingere cu plăci metalice pentru divizarea
arcului în arc scurte , deionizarea prin neutralizare în contact cu pereţii
metalici şi răcire prin transfer de căldură