ARCUL ELECTRIC

Student: Nastase Maria

Grupa: 1041 B2
Proiect: Echipamente Electrice Medicale
 Arcul electric in aparate de comutatie
La deconectarea circuitelor electrice parcurse de curenţi, între
elementele de contact ale aparatelor de comutaţie (întreruptoare,
contactoare) apare un arc electric ai cărui parametri (tensiune,
densitate de curent, durată) depind de condiţiile locale din camera
de stingere. Existenţa arcului electric conduce la o solicitare
suplimentară, cauzată de transferul de energie din coloana arcului
către piesele componente conductoare sau izolate ale aparatului.
Aceasta se manifesta prin supratemperaturi care pot solicita
elementele de contact până la vaporizare. Si la închiderea unor
circuite poate apărea un arc electric între elementele de contact,
dar dacă viteza de închidere este suficient de ridicată, efectul
termic al acestui procesc este neinsemnat
 Prezentare generală a arcului electric

Arcul electric în aparatele de comutaţie este o descărcare electrică

autonomă care evoluează într-un
dielectric gazos (aer, SF6, N2 s.a.), caracterizată prin temperatură
ridicată si densitate mare de curent la electrozi. Arcul constă într-
o coloană de plasmă si două zone de cădere de tensiune cu zonele
lor de trecere.
Coloana arcului este o plasmă în echilibru termic, temperatura
electronilor, a ionilor si a atomilor neutri având aproximativ
aceeasi valoare si se comportă ca un conductor foarte mobil, usor
deplasabil sub acţiunea curenţilor de fluid, a câmpului electric si
magnetic si a cărui secţiune se ajustează spontan după valoarea
curentului care o parcurge.
Variabilele măsurabile ce pot caracteriza fiecare din
cele trei regiuni sunt intensitatea câmpului electric
si distribuţia temperaturii.

Gradientul de potenţial în coloana arcului depinde

de:
• curentul ce străbate arcul,
• schimbul de energie cu mediul învecinat,
• tipul, presiunea si viteza de curgere a gazului
• prezenţa si forma frontierelor dielectrice solide.
Fig.1
Reprezentarea schematică a arcului electric cu coloana uniformă si strangulări în
apropierea electrozilor.
Distribuţia de principiu a potenţialului electric si gradientului mediu de potenţial în
lungul coloanei arcului electric
Studiile au evidenţiat că dimensiunea transversală a arcului
electric se autoreglează astfel încât să asigure un gradient de
potenţial minim posibil. În funcţie de soluţia constructivă aleasă
pentru camera de stingere a întreruptoarelor, gradientul de
potenţial poate varia cu câteva ordine de mărime. În mod esenţial
coloana arcului electric nu conţine sarcini spaţiale în exces,
deoarece sarcina electronilor este echilibrată de cea a ionilor dar,
intensitatea curentului este determinată de mobilitatea mult
superioară a electronilor. Mecanismul care asigură densitatea
necesară a purtătorilor de sarcină este puternic influenţat de
presiunea din interiorul traseului si poate fi reprezentat de
eliberarea de electroni si ioni de către catod (la arcul electric în vid)
sau de termo-ionizare (la arcul electric în mediu de înaltă
presiune). În acest din urmă caz temperaturile în interiorul
coloanei pot atinge valori de 5000 K – 25000 K (în funcţie de mediul
în care se dezvoltă arcul si de configuraţia impusă coloanei de arc).
Pentru arcul electric, cele două zone extreme ale sale (cea
catodică și cea anodică) îndeplinesc două funcţii:

• reprezintă zona de tranziţie de la un mediu conductor cu

conductivitate electrică variabilă (coloana arcului ) la un
conductor solid cu conductivitate preponderent constantă
(contactele); este un rol pasiv.
• alimentează coloana cu purtători de sarcină , este un rol activ
si de aceea puternic dependent de materialul contactelor din
care eliberează electroni care vor fi acceleraţi în zonele de câmp
electric intens, până capătă suficientă energie pentru a produce
ionizarea particulelor neutre.
 Regimul dinamic al arcului electric

Arcul electric în aparatele de comutaţie, ca fenomen de

descărcare electrică în gaz, este puternic
influenţat de condiţiile locale din camera de stingere, cum sunt
lungimea arcului, cedarea de căldură, intensitatea curentului si
felul curentului (alternativ/continuu).
În tehnica întreruperii se urmăreste limitarea duratei arcului
electric în scopul reducerii la minimum a efectelor termice în
aparat si a efectelor curenţilor de scurtcircuit în instalaţiile
protejate de aparat.
În aceste situaţii interesează ca stingerea arcului să se realizeze
fie la trecerea prin valoarea zero a curentului (la curent
alternativ), fie prin crearea unor instabilităţi de ardere (curent
continuu).
 Stabilitatea arcului electric de
curent continuu

Fig.2.
În diferitele aplicaţii tehnice, cum ar fi în sudura electrică, la cuptoarele
electrice cu arc, în aparatele de proiecţie s.a., este necesar ca arcul să aibă o
ardere stabilă. Dimpotrivă, în aparatele de comutaţie si cele de protecţie
(siguranţe fuzibile), se impune ca arcul să se stingă cât mai repede cu
putinţă, cu alte cuvinte să fie instabil.
Pentru determinarea condiţiilor de ardere stabilă si nestabilă a arcului
considerăm cazul simplificat, când contactele după întrerupere s-au
îndepărtat rapid ajungând până la poziţia finală. Astfel, pe toată durata
arcului avem ℓ = constant si în acest caz caracteristica arcului este
statică si poate fi determinată experimental.
Considerăm un circuit serie (Fig.2.) alimentat în curent continuu la
tensiunea U, conţinând rezistenţa R, inductivitatea L si arcul electric pe
care apare căderea de tensiune ua. In regim dinamic ecuaţia diferenţială ce
descrie variaţia curentului din circuit are forma
Modalităti de stingere a arcului electric

Din Fig.2. rezultă că pentru a stinge arcul indiferent de valoarea

curentului i din circuit, trebuie îndeplinită condiţia de a nu avea
intersecţie între caracteristica arcului ua = f (i) si caracteristica externă a
sursei, dreapta (U – R i) = f (i), caz în care UL este negativ pentru orice
valoare a curentului. Prin urmare caracteristica arcului din aparatul de
comutaţie trebuie să se afle în întregime deasupra caracteristicii externe
a sursei. De aici rezultă clar că un circuit se poate întrerupe numai cu un
anumit întreruptor, deoarece ua = f (i) este o caracteristică bine
determinată pentru fiecare întreruptor.
Această condiţie se poate obţine pe două căi:
- prin ridicarea caracteristicii statice ua = f(i)
- prin înclinarea caracteristicii externe a sursei, dreapta (U-R i)
Fig.3 Metode pentru stiingerrea arcului electric de CC
 ARCUL ELECTRIC DE CURENT ALTERNATIV

Arcul electric de curent alternativ este un proces în regim variabil

si se caracterizează prin stingeri si aprinderi periodice, la fiecare
trecere a curentului prin zero.
Se stie că la o modificare rapidă a curentului, temperatura ca si
diametrul coloanei si prin aceasta si conductivitatea sa nu se pot
modifica rapid. Arcul are o inerţie termică, care are ca urmare o
crestere mai mare a căderii de tensiune la cresterea curentului si
o comportare inversă la micsorarea curentului. In acelasi timp au
loc si rapide modificări ale formei geometrice a arcului.
Arcul de curent alternativ se caracterizează printr-un proces
dinamic, caracteristica sa tensiune curent, precum si variaţiile în
timp ale curentului si căderii de tensiune pe arc
 Se constată că arcul se aprinde atunci când tensiunea atinge
valoarea uap, numită tensiune de aprindere si durează până
când tensiunea scade la valoarea uas, numită tensiune de
stingere. În intervalul tp, numit pauza de curent (pauza de
arc) prin circuit circulă un curent postarc de valoare mică. În
acest timp spaţiul de arc devine din ce în ce mai izolant, prin
cresterea rigidităţii sale dielectrice pe măsura răcirii arcului
electric. Refacerea proprietăţilor dielectrice decide fie
reaprinderea în semiperioada următoare, fie stingerea arcului
electric. Tensiunea de aprindere este strâns legată de procesele ce
au loc în timpul pauzei de curent, ea depinzând de distanţa
dintre electrozi, temperatura si presiunea mediului care
înconjoară arcul si temperatura si natura materialului
contactelor. Tensiunea de stingere depinde de inerţia de
deionizare a gazului, conductivitatea acestuia modificându-se
mai lent.
Fig 4. Arcul electric de curent alternativ