CUPRINS

Noțiuni generale........................................................................................................................................1

Întreruptor cu rezistor de preinserţie........................................................................................................2

Descărcătoare de supratensiune ZnO........................................................................................................4

Descărcătoare electrice..............................................................................................................................7

Descărcătoare cu rezistența variabilă (DRV)..............................................................................................9

Bibliografie..................................................................................................................................................11
 Noțiuni generale
Limitarea supratensiunilor care apar la conectarea sau reconectarea linlilor electrice poate fi
realizată acționând asupra parametrilor rețelei în care este conectată linia analizată, asupra configurației
rețelei sau asupra echipamentelor de comutație.
Principalele măsuri care pot fi adoptate sunt:
• reducerea nivelului de tensiune pe bara la care va fi conectată linia, prin modificarea
adecvată a raportului de transformare al transformatorului din staţia electrică sau
prin reducerea tensiunii cu modificarea excitației generatoarelor din centrala
electrică conectată la barele stației;
• creşterea curentului de scurtcircuit la bara unde urmează a fi conectată linia; acest
lucru se obţine prin conectarea de linii şi surse la această bară;
• conectarea pe linie (după întreruptorul care urmează a fi acționat) a bobinelor de
compensare transversală sau a transformatoarelor de măsură (dacă sunt de tip
inductiv);
• utilizarea întreruptoarelor cu rezistor de preinserție;
• utilizarea întreruptoarelor cu control al unghiului de conectare

După separarea liniei, sarcina reziduală determină o variaţie oscilantă a tensiunii pe linie,
corespunzătoare frecvenţei proprii stabilită de capacitatea liniei şi inductivitatea elementului inductiv
conectat pe linie.
În general, - frecvența de oscilaţie a tensiunii pe linie este mai redusă faţă de frecvenţa de oscilaţie
a sursei de alimentare. În acest fel, probabilitatea apariției unor valori ridicate ale supratensiunilor la
reconectarea liniilor este mai redusă.
Datele experimentale pun în evidenţă faptul că prezenţa pe linie a transformatoarelor inductive de
măsură, prin amortizarea puternică a fenomenului oscilant, conduce la descărcarea liniei în câteva zeci de
milisecunde.

1
 Întreruptor cu rezistor de preinserţie
Conectarea întreruptorului are loc prin închiderea, în prima etapă, a contactelor I1 (în ambele
variante.În acest fel, linia este conectată la sursă prin intermediul rezistorului R, pe care are loc disiparea
unei părţi din energia electrostatică a liniei.
Având în vedere faptul că impedanţa este redusă şi dacă rezistorul R are o valoare apropiată de
impedanţa caracteristică a liniei, descărcarea liniei prin rezistorul R are loc după o curbă aperiodică critică.
În acelaşi timp, prezenţa în circuit a rezistorului de preinserţie determină modificarea procesului de reflexie
a undelor de tensiune la începutui liniei.

Întreruptor cu rezistor de preinserţie

După un interval de timp, când tensiunea pe linie este redusă, are loc închiderea contactelor I2 şi
deci conectarea directă a liniei.
Durata de menţinere în circuit a rezistorului de preinserție, ca şi rezistenţa electrică a acestuia au o
influenţă importantă asupra valorii supratensiunilor. Studiile teoretice şi experimentale au pus în evidentă
faptul că se obține o reducere importantă a supratensiunilor dacă durata de menţinere în circuit este de
circa 10 ms, iar valoarea rezistorului de preinserţie este apropiată de impedanţa caracteristică a liniei. În
mod uzual R =200...400 Ω.
Se asigură, în acest fel, o reducere cu circa 60 % a nivelului supratensiunilor faţă de cazul utilizării
întreruptoarelor fără rezistor de preinserţie. În calculele practice, la utilizarea întreruptoarelor cu
rezistoare de preinserţie se poate considera faptul că procesul de reconectare are loc aproximativ în
aceleaşi condiţii ca şi procesul de coneetare simplă şi rezultă astfel aceleaşi supratensiuni.

2
 Funcţionarea întreruptorului are o influenţă importantă asupra nivelului supratensiunilor la
conectarea/reconectarea liniei, în primul rând prin dispersia momentelor de conectare pe cele trei faze şi
prin unghiul de conectare. În toate cazurile, rezultă supratensiuni mai reduse dacă cele trei faze conectează
sincron.
Controlul momentului (unghiului) la care are loc conectarea este teoretic posibil dacă în logica de
comandă a întreruptorului sunt cunoscuți şi introduşi parametrii mecanici şi electrici ai circuitului de
execuţie a comenzii.
Amplitudinea supratensiunilor care apar la conectarea liniilor electrice este dependentă de un mare
număr de factori, dintre care tipul de întreruptor (cu sau fără rezistor de preinserție), curentul de
scurtcircuit caracteristic barelor la care are loc comutația, prezența mijloacelor de compensare
transversală, lungimea liniei, tipul sarcinii conectate la stârşitul liniei sau lipsa acesteia etc.
Reconectarea unei linii trifazate poate genera supratensiuni importante mai ales în cazul sarcinii
electrice remanente pe linie, care poate conduce la valori ridicate ale tensiunii pe linia deconectată. Se
consideră că nivelul supratensiunilor pe linie creşte aproape liniar cu valoarea medie a tensiunii reziduale
pe linie.
În cazul conectării simple, momentul închiderii contactelor trebuie să corespundă trecerii prin zero
a tensiunii sursei. În acest caz regimul tranzitoriu determinat pe linie corespunde practic aplicării unei
rampe de tensiune (partea iniţială a sinusoidei) faţă de o treaptă de tensiune, în cazul conectării la un
unghi oarecare. În cazui reconectării unei linii cu tensiune reziduală, închiderea contactelor trebuie
asigurată în momentul în care tensiunea sursei este egală cu tensiunea reziduală pe linie (în mod normal, la
valoarea de vârf a tensiunii sursei).
Deşi teoretic este posibilă realizarea acestui tip de întreruptor, utilizarea sa este încă restrânsă.

3
 Descărcătoare de supratensiune ZnO
Conține eclatoare conectate în serie, rezistențe semiconductoare neliniare dependente de tensiune
(carbură de siliciu = SiC), eventual o bobină de arc în timpul funcționării .
Când unda de tensiune atinge tensiunea de sunet a cablului, eclatoarele se sparg și curentul curge prin
scurgere. Acest curent creează o cădere de tensiune pe rezistoarele de plumb, de unde tensiunea nu scade
la zero, ci la o valoare predeterminată, care se numește tensiune reziduală a conductorului (Um). în acest
caz, priza nu mai este capabilă să limiteze supratensiunea la nivelul sonor. Extrasul după funcționare,
tensiunea de funcționare încearcă să mențină arcul.

Protectia de supratensiune, fiecare faza are o intrare, si pe mijlocul dispozitivului este un contor care
numără de câte ori o functionat protectia

La tensiunea de operare de 50 Hz cu toate acestea, rezistența elementelor neliniare este atât de

mare încât curentul din aval care curge prin dren este redus la câțiva A. Acest curent mic este conectat în
serie de eclatoarele la trecerea cu zero a primului curent stins. Tensiunea de sondare a cablului trebuie
aleasă astfel încât originea comutării supratensiunile nu ar trebui să facă să sune. Domeniul său de aplicare
practică este tensiunea medie și înaltă domeniul de tensiune (6 ... 220 kV).

4
 Eclator de protectie

Eclatoarele sunt cele mai simple aparate de protectie impotriva supratensiunilor. Ele se compun din
2 electrozi metalici, unul legat la partea aflata sub tensiune si celalalt la pamant, uneori cu posibilitatea
reglarii intevalului disruptiv. Eclatoarele se folosesc la protectia izolatoarelor de portelan pentru a evita
conturarea lor si se pot realiza sub forma eclatoarelor cu coloane, eclatoare cu tija si cu inele de protectie.

Eclatoarele sunt elemente componente ale descarcatoarelor constituind spatiul disruptiv al acestora si
asigurand separarea partii sub tensiune de cea legata la potentialul pamantului. Stingerea arcului electric
datorita curentului de insotire iS este naturala, prin alungire, datorita interactiunii curentului din arcul
electric cu propriul camp magnetic.

Pentru tensiuni inalte si foarte inalte descarcatorul e construit din module conectate in serie ca cel
prezentat. Modulul este folosit la 8-10 kV si este prevazut cu suflaj magnetic. Un asemenea modul cuprin-
de mai multe eclatoare de amorsare si stingere .
La tensiuni nominale Un 245 kV fiecare modul este prevazut si cu condensatori de capacitate C
50-100 pF, pentru a asigura o repartitie inca mai uniforma pe module. In principiu, prin constuctie este
necesar sa se asigure repartizarea uniforma a tensiunii pe eclatoarele unui modul si scoaterea de sub in-
fluenta diferitelor cuplaje capacitive, a coloanei eclatoarelor in interiorul unui tub, care reprezinta
rezistente.

5
Carcasă dintr-o singură bucată din cauciuc siliconic care limitează supratensiunea (structura internă)
1. Înfăşurare de protecţie la explozie
2. Carcasă de protecție din cauciuc siliconic
3. Bază turnată cu potențial de pământ
4. Element de legătură de linie
5. Conector de înaltă tensiune
6. ZnO coloană de rezistență de lucru
7. Buclă de împletitură din fibră de sticlă

6
 Descărcătoare electrice
Aparat de protecție a instalațiilor electrice împotriva supratensiunilor, destinat limitării valorilor
acestora.
Principalele elemente constructive ale unui descarcator sunt:

1. Coloana de eclaroare
2. Rezistenta neliniara cu rol de divizor de tensiune
3. Rezistenta neliniara principala
4.Carcasa aparatului de protectie
A-B, bornele aparatului
Coloana de eclatoare, a caror numar depinde de tensiunea nominala a retelei. Pentru retelele de
joasa tensiune descarcatorul are un singur eclator.
Rezistenta neliniara principala, formata din inserierea mai multor discuri realizate din carbura de Si sau
oxid metalic (ZnO 90%; Bi2O3 ; CoO).
Pentru retelele de medie tensiune (1÷35 kV) eclatorul este inglobat in rezistenta neliniara, care
functioneaza ca un divizor de tensiune, asigurand o repartizare egala a tensiunii pe intervalele disruptive.
In regim normal de functionare, la tensiunea nominala, in absenta unei supratensiuni, datorita repartitiei
neunifor. me a intensitatii campului electric se realizeaza o stare de preionizare in zone imediat apropiate
intervalelor disruptive.

Eclator cu rezistente de uniformizare pentru un descarcator de medie tensiune.

7
Pentru tensiuni inalte si foarte inalte descarcatorul e construit din module conectate in serie ca cel
prezentat. Modulul din figura este folosit la 8-10 kV si este prevazut cu suflaj magnetic. Un asemenea
modul cuprinde mai multe eclatoare de amorsare si stingere Eas, conectate in serie cu subansamblul
format din bobina de suflaj L si rezistenta neliniara R1 si cu rezistenta neliniara principala R2. Fiecare
modul e suntat de rezistenta neliniara R3, care asigura repartizarea uniforma a tensiunii pe module.

Principiul de functionare a modului cu suflaj magnetic a unui descarcator de inalta tensiune

In absenta unei supratensiuni, prin rezistenta R3 trece un curent de ordinul miliamperilor. In
momentul aparitiei unei supratensiuni se amorseaza arcul electric in eclatoarele Eas, la tensiunea de
amorsare ua. Curentul de descarcare id trece prin rezistenta R1 de suntare a bobinei B. Prin aceasta nu
trece un curent important, deoarece impedanta ei este practic infinita pentru armonicele de frecventa
inalta ale curentului de descarcare Id. Acest curent parcurge si rezistenta neliniara principala R2.
Tensiunea cea mai mare, dupa amorsare, la bornele descarcatorului este tensiunea reziduala ur.
Dupa conducerea la pamant a sarcinilor electrice, eclatoarele isi conserva ionizarea, iar prin descarcator va
trece, curentul de insotire Ii. Aceasta este limitat la cateva sute de amperi de catre rezistentele R2.
Curentul de insotire fiind de frecventa relativ redusa (50 sau 60 Hz) va trece prin bobinele de suflaj
magnetic L. Acestea determina inductia magnetica B in zona eclatoarelor si astfel se dezvolta forte Lorentz,
care imping arcul electric in camerele de stingere cu fanta ingusta si pereti reci.
Datorita racirii intense a arcului electric, tensiunea de ardere creste si in cele din urma arcul electic se
stinge iar curentul de insotire este determinat de tensiunea sursei si de impedanta buclei de scurtcircuit, in
care intra si rezistenta arcului electric in eclatoare si rezistenta principala R2.

8
 Descărcătoare cu rezistența variabilă (DRV)
 sunt aparate moderne pentru protectia impotriva supratensiunilor externe cat si impotriva celor interne.

Descărcătoare cu rezistența variabilă (DRV)

A – coloana de eclatoare in paralel pe care se gasesc rezistentele de suntare R1 Rk cu rolul de a

realiza uniformizarea campului electric in eclatoare;

B – coloana de rezistente variabile formate din mai multe discuri din carbura de siliciu cu
caracteristica volt-amperica mare;

C – anvelopa de portelan ce protejeaza eclatoarele si rezistentele neliniare de influenta

temperaturii si adaltor factori atmosferici.

Pentru a evita explozia anvelopei capacele de etansare se monteaza cu sifturi care se foarfeca la aparitia
unei presiuni prea mari descarcatorul functionand ca o supapa de siguranta.

Functionarea descarcatorului DRV consta in amorsarea coloanei de eclatoare in cazul aparitiei unei
supratensiuni care depaseste nivelul de izolatie al descarcatorului, conducerea la pamant a curentului de
scurgere care limiteaza supratensiunea din instalatie iar in final stingerea arcului electric. Stingerea este
determinata de rezistenta neliniara, a carei valoare creste pe masura ce valoarea supratensiunii scade,
permitand intreruperea curentului de insotire la prima sa trecere prin 0. Mentionez ca curentul de
conductibilitate prin coloana de rezistenta de suntare si rezistenta neliniara la tensiunea nominala este
neglijabil.

O alta varianta moderna de descarcatoare este Descarcatorul cu rezistenta nelineara din oxizi
metalici pe baza de ZnO, Bi2O3 ,CoO care permit realizarea unui descarcator fara eclator. Dificultatea care a
fost rezolvata a constat in mentinerea curentului de regim permanent prin rezistenta nelineara la valori ac-
ceptabile . La cresterea tensiunii (supratensiuni atmosferice sau de comutatie) din cauza nelinearitatii
accentuate a rezistentei, aceasta trece in stare de conductie si astfel se limiteaza tensiunea la borne.

9
 Descărcătoare cu rezistenţa variabilă de Înaltă tensiune încadrat la o stație electrică 110-20kV

Marimile caracteristice ale unui descarcator:

Conform normativelor principalele marimi caracteristice ale unui descarcator sunt:

Tensiunea nominala, care se alege in functie de tensiunea de serviciu a liniei si de coeficientul de

punere la pamant. Tensiunea nominala a descarcatorului trebuie sa fie usor superioara tensiunii fazelor
sanatoase in situatia punerii la pamant a unei faze.

Tensiunea de amorsare pe frontul undei in 1,2/50 ms, adica aceea tensiune care divizata cu 1,15
are valori apropiate dde tensiunea reziduala si constituie nivelul de protectie. Raportul intre nivelul de
tinere la unda 1,2/50 ms si nivelul de protectie trebuie sa fie minim 1,2. Pentru supratensiunea de
comutatie (unda 250/2500ms) acest raport este de 1,15.

Curentul nominal este curentul maxim de impuls 10/20 ms, care se poate repeta fara a deteriora
descarcatorul. Valori nominalizate pentru acest curent sunt de 5 kA si de 10 kA. La aceasta se asociaza
curentul singular pe care il suporta un descarcator.

Curentul de insotire poate ajunge la 1000 A iar durata lui se poate prelungi pana la cateva ms. La
descarcatoarele moderne tensiunea maxima obtinuta la trecerea curentului de insotire nu depaseste de
2÷3 ori din tensiunea nominala a descarcatorului.

Tensiunea maxima de functionare in regim permanent U c, este cea mai mare tensiune pe care
descarcatorul o poate accepta in regim permanent fara a suferi degradari functionale.

10
 Bibliografie
1. Sorina Costinaș Tudor Leonida și Gabriela Sava Partea Electrică a Centralelor și Staților(PECS).
Mentenanța Staților Electrice (MSE). Îndrumar de laborator Editura POLITEHNICA PRESS Bucuești, 2013
2. Editat de Néveri, I.: Manual de dispozitive electrice de comutare. M saki Book Publisher, Budapesta,
1984.
3. „Casa Michael Faraday”. Instituția de Inginerie și Tehnologie. Preluat la 8 noiembrie 2015.
4. Panzer, P.: Protecția dispozitivelor electronice la supratensiune și tensiune interferentă. M majorEditura
de carte, Budapesta, 1990.
5. Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957-1966.
6. Tímár, P.L. editat de: Energie electrică III. volum, a doua ediție revizuită. BME Facultatea de Inginerie
Energetică și Asociația Electrotehnică Maghiară, Budapesta, 1994.
7. „Păstrați pornirea” (PDF). Energie electrică IEC. Preluat la 8 noiembrie 2015