Cuprins

Supratensiune(definiții)..........................................................................................................................................1

Clasificare tensiuniilor si supratensiuniilor..............................................................................................................2

Supratensiuni temporare.........................................................................................................................................3

Supratensiuni temporare în sisteme liniare..............................................................................................................5

Supratensiuni la funcționarea liniilor electrice lungi (Efectul Ferranti).....................................................................5

Efecte ale supratrensiunilor temporare asupra echipamentelor din rețeaua electrică...............................6

Supratensiuni de comutație......................................................................................................................................8

Bibliografie.................................................................................................................................................................9
 Supratensiune(definiții)
Supratensiune este orice tensiune, dependentă de timp, între un conductor de fază şi pământ sau
între conductoarele de fază, a cărei valoare sau valori de vârf depăşesc valoarea de vârf Um⋅ 2 / 3 , respectiv
Um. 2 , corespunzătoare tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.

Supratensiune temporară este o supratensiune sub forma unor oscilaţii neamortizate sau slab
amortizate între fază şi pământ sau între faze, care apare într-un punct dat al unei reţele, pentru o durată
relativ mare. Supratensiunile temporare sunt provocate, de obicei, de comutaţii sau de apariţia de defecte (de
exemplu, variaţii bruscă a unor sarcini importante, defecte monofazate) şi/sau de fenomene neliniare
(ferorezonanţă, armonici). Supratensiunile temporare se caracterizează prin amplitudine, frecvenţă, durată
totală sau coeficient de amortizare.

Supratensiune de trăsnet este supratensiunea fază-pământ sau între faze care apare într-un punct
dat al reţelei datorită unei descărcări atmosferice sau unei alte cauze şi a cărei formă poate fi asimilată, în
ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei, cu cea a impulsurilor standardizate utilizate pentru încercarea la impuls
de tensiune de trăsnet. Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, de o singură polaritate şi de durată foarte
scurtă.

Supratensiune de comutaţie este supratensiunea fază-pământ sau între faze care apare într-un
punct dat al reţelei datorită unei operaţii de comutare, a unui defect sau altor cauze şi a cărei formă poate fi
asimilată în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei cu cea a impulsurilor standardizate utilizate pentru
încercările cu impuls de tensiune de comutaţie. Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, puternic
amortizate şi de scurtă durată.
1
 Clasificare tensiuniilor si supratensiuniilor
În funcţie de forma şi durata lor, tensiunile şi supratensiunile se împart în următoarele categorii:

Tensiunea permanentă (de frecvenţă industrială):

Tensiune de frecvenţă industrială, considerată ca având o valoare efectivă constantă, aplicată
permanent tuturor perechilor de borne ale unei configuraţii de izolaţie.

Supratensiune temporară:
Supratensiune de frecvenţă industrială de durată relativ lungă. Notă: - Supratensiunea poate fi
neamortizată sau slab amortizată. În anumite cazuri, frecvenţa ei poate fi, de câteva ori, mai mică sau mai
mare decât frecvenţa industrială.

Supratensiune combinată (temporară, cu front lent, cu front rapid, cu front

foarte rapid):
Supratensiune ce constă din două componente de tensiune aplicate simultan între fiecare dintre cele
două borne de fază ale unei izolaţii între faze (sau longitudinale) şi pământ. O astfel de supratensiune se
clasifică în funcţie de componenta de vârf cea mai ridicată.

Forme de tensiune standardizate: Următoarele forme de tensiune sunt standardizate:

a) Tensiune standardizată de scurtă durată de frecvenţă industrială: O tensiune sinusoidală cu
frecvenţa cuprinsă între 48 Hz şi 52 Hz şi de durată egală cu 60 s.
b) Impuls de comutaţie standardizat: O tensiune de impuls având durata până la vârf de 250 µs şi
durata de înjumătăţire (durata de semiamplitudine) de 2500 µs.
c) Impuls de trăsnet standardizat: O tensiune de impuls având durata până la vârf de 1,2 µs şi durata
de înjumătăţire (durata de semiamplitudine) de 50 µs.
d) Impuls de comutaţie combinat standardizat: O tensiune de impuls combinată, având două
componente cu valori de vârf egale şi polarităţi opuse. Componenta pozitivă este un impuls de comutaţie
standardizat şi componenta negativă este un impuls de comutaţie a cărui durată până la vârf şi, respectiv
durata de înjumătăţire (durata de semiamplitudine) nu trebuie să fie mai mici decât duratele corespunzătoare
ale impulsului pozitiv. Ambele impulsuri trebuie să-şi atingă valorile de vârf în acelaşi moment. În consecinţă,
valoarea de vârf a tensiunii combinate este suma valorilor de vârf ale componentelor sale.

Supratensiune statică de comutaţie (trăsnet) (Ue2, Up2, ): Supratensiunea de

comutaţie (trăsnet) aplicată unui echipament, ca urmare a unei perturbaţii de tip determinat, care afectează
reţeaua (punerea sub tensiune a unei linii, reanclanşarea, producerea unui defect, descărcări atmosferice
etc.), a cărei valoare de vârf are o probabilitate de depăşire egală cu o probabilitate de referinţă specifică.
Această probabilitate de referinţă a fost stabilită, prin standardul SR EN (CEI) 60071-2:1999, egală cu 2%.
2
 Supratensiuni temporare
sunt supratensiuni preponderent de frecvență industrială, cu durată relativ mare (de la căteva
perioade ale tensiunii aplicate până la ore). Au forma unor oscilații neamortizate sau slab amonizate.
Supratensiunile temporare reprezintă, în multe cazuri, componenta permanentă a unor regimuri
tranzitorii în sistemele energetice, datorate unor modificări voite sau impuse ale configurației reţelei electrice.

Modificările sunt efectuate de către echipamentele de comutatie, prin comenzi ale operatorilor sau ale
sistemelor de protecție prin relee sau sunt datorate unor defecte în rețeaua electrică (puneri la pământ,
scurtcircuite, ruperi de faze). Regimul tranzitoriu care apare în urma comutărilor sau defectelor din rețea
cuprinde, în general, trei stadii:

 primul stadiu corespunde componentei tranzitorii a fenomenului, determină apariţia supratensiunilor tranzitorii
(de comutație) şi are o durată de cel mult câteva perioade ale tensiunii de frecvență industrială;

 al doilea stadiu corespunde componentei forțate, determină apariţia supratensiunilor temparare de formă,
practic, neamortizată şi durează căteva fracțiuni de secundă;

 în al treilea stadiu se fac simțite efectele regulatoarelor generatoarelor şi turbinelor ca şi a sistemelor automate
din sistem; supratensiunile temporare din acest stadiu pot avea durate de câteva secunde şi mai mult.

Supratensiunile temporare se caracterizează prin amplitudine, formă şi durată.

Din punct de vedere al frecvenței oscilațiilor caracteristice, supratensiunile temporare pot fi impărtite în trei
grupe:

 Supratensiuni temporare cu frecvența oscilațiilor egală sau apropiată de frecvența

industrială:
Astfel de supratensiuni apar la deconectarea bruscă a sarcinii de la sfârşitul liniei, la scurtcircuite
nesimetrice, fenomene de rezonanță în rețele liniare determinate de întreruperea unei faze sau la
acționări nesincrone ale întreruptoarelor.

3
  Supratensiuni temporare cu frecvenţa oscilaţiior superioară frecvenţei industriale:
Aceste supratensiuni au forma unor oscilații sinusoidale de frecvență industrială peste care se suprapun
armonici de rang superior. Supratensiunile de acest tip apar, în special, la creşteri de tensiune determinate de
comutații în rețeaua electrică, fiind datorate neliniarităților din circuitele electrice. Forma şi amplitudinea lor
este determinată de tipul comutaţiei.

 Suprotensiuni temporare cu frecvenţa oscilaţilor inferioare frecvenţei industriale:

Apariția oscilațiilor subarmonice este specifică liniilor electrice aeriene prevăzute cu compensare
longitudinală. În cazurile practice, cele mai importante supratensiuni temporare şi care sunt luate în
considerare în alegerea echipamentelor de protecție împotriva supratensiunilor sunt cele din grupa A.
Din acest motiv, din punctul de vedere al coordonării izolației, se admite faptul că tensiunea reprezentativă
pentru supratensiunile temporare este tensiunea standardizată de scurtă durată, de frecvență industrială.
Supratensiune cu front lent:
Supratensiune tranzitorie, în general unidirecţională, având durata până la vârf 20 µs < Tp ≤ 5000 µs şi
durata spatelui T2 ≤ 20 ms.
Supratensiune cu front rapid:
Supratensiune tranzitorie, în general unidirecţională, având durata până la vârf 0,1 µs < Tf ≤ 20 µs şi durata
spatelui T2 ≤ 300 µs.
Supratensiune cu front foarte rapid:
Supratensiune tranzitorie, în general unidirecţională, având durata până la vârf Tf ≤ 0,1 µs şi durata totală < 3 µs şi
cu oscilaţii suprapuse de frecvenţă 30 kHz < f < 100 MHz.

În mod uzual, supratensiunile temporare nu sunt periculoase pentru izolația echipamentelor de înaltă
şi foarte înaltă tensiune, dar sunt determinante în alegerea mijloacelor de protecție împotriva
supratensiunilor.
Acestea sunt dimensionate astfel încât să asigure limitarea supratensiunilor cu front lent, rapid şi foarte
rapid, dar nu pot să fie utilizate pentru limitarea supratensiunilor temporare decât în cazuri speciale.
Din acest motiv, supratensiunile temporare reprezintă unul dintre criteriile principale de alegere a
mijloacelor de protecție împotriva supratensiunilor şi determină, în acest fel, nivelul de izolație al
echipamentelor.
De asemenea, supratensiunile temporare pot fi determinante în alegerea izolaţiei liniilor de foarte înaltă
tensiune care traversează zone poluate. În analiza solicitărilor determinate de supratensiunile temporare sunt
factorul de supratensiune fază-pământ Ksfp şi factorul de supratensiune fază-fază Ksff:

KSFP= valoarea efectivă a supratensiunii temporare între fază şi păntânt/(tensiunea cea mai ridicată a rețelei)x1.73
KSFF= valoarea efectivă a supratensiunii temporare între faze/ tensitmea cea mai ridicată a rețelei.

4
 Descărcarea corona are o influență importantă asupra atenuării supratensiunilor temporare. Modelele
simplificate ale acestui fenomen, utilizate în prezent în calculul supratensiunilor temporare, conduc de cele mai multe
ori la o supraevaluare a acestor supratensiuni şi deci la o supraevaluare a solicitărilor echipamentelor de protecţie
împotriva supratensiunilor.

Supratensiuni temporare în sisteme liniare

Apariția supratensiunilor temporare în sisteme liniare este determinată, în special, de fenomenele
specifice care apar la funcționarea în gol a liniilor electrice. Astfel de supratensiuni pot apărea în următoarele
cazuri:
• funcționarea în gol sau cu sarcină redusă a liniilor electrice lungi;

• descărcarea bruscă de sarcină a unei linii lungi, prin deconectarea întreruptorului de la sfărşitul
acesteia;
• apariția unui scurtcircuit nesimetric pe o linie electrică funcționând în gol;
• conectarca sau deconecterea defectuoasă (nesincronă) a întreruptorului unei linii electrice lungi
(supratensiuni longitudinale);
• conectarea unei linii electrice lungi prevăzută cu compensare transversală în paralel cu o linie aflată
sub tensiune şi aparitia fenomenului de rezonanță datorită cuplajului capacitiv dintre linii.

Supratensiuni la funcționarea liniilor electrice

lungi (Efectul Ferranti)
Această situaţie apare dacă la unul din capetele liniei tensiunea are valoarea nominală, în timp ce la
celălalt capăt nu este conectată nici o sarcină (în gol) - ex. datorită apariţiei unui defect la consumatorul
conectat.

5
 În anumite condiţii, tensiunea la capătul deschis al liniei poate să crească peste valorile admise datorită
capacităţii liniei.
Acest fenomen se numeşte efect Ferranti şi reprezintă o situaţie periculoasă în cazul liniilor electrice lungi,
care ar trebui protejate de sistemul de protecţie al reţelei.
Într-o formă mai uşoară, efectul Ferranti poate deasemenea să apară când reţeaua alimentează o
sarcină mică (ex. încărcarea de noapte). Liniile electrice (cabluri sau linii aeriene) constituie sarcini capacitive la
funcționarea lor in gol. Conductoarele liniilor avand potentiale diferite sunt parcurse de curenți capacitivi ce se
închid prin dielectricul dintre conductoare sau dintre conductoare și pamant.
Trecerea curentului capacitiv prin reactanța inductivă a bobinei produce la extremitatea liberă a liniei o
tensiune mai mare în raport cu tensiunea de la extremitatea de alimentare (Efect Ferranti). Acest efect apare
numai în cazul liniilor electrice lungi (sute de km) întrucât inductivitatea specifica este redusă (0,05-0,1 mH/m
pentru cabluri). În cazul liniilor electrice aeriene reactanta lineica in W/km este pentru linii cu conductoare
multiple de ordinul 300 W/Km.

Schema monofilară pentru calculul supratensiunilor temporare

Dacă se cunoaște valoarea tensiunii maximă admisă pe linie, în regim permanent, poate fi stabilită
lungimea liniei pentru care nu sunt necesare măsuri de protecție împotriva supratensiunilor temporare care
apar la funcționarea în gol.
Din punct de verere fizic, creșterea de tensiune pe liniile electrice lungi funcționând în gol este
determinată de parcurgerea reactanței inductive a liniei de către curentul capacitiv al acesteia.

Efecte ale supratrensiunilor temporare asupra echipamentelor din rețeaua

electrică
Supratensiunile temporare conduc la solicitări intense ale izolației echipamentelor electrice și o
puternică solicitare termică a circuitelor parcurse de curenții electrici determinați de aceste supratensiuni.
În mod direct, supratensiunile temporare pot afecta performanțele izolației supusă acestor solicitari.
Astfel, de exemplu, în cazul bateriilor de condensatoare, supratensiunile temporare pot determina, în unele
puncte ale construcției, apariția descărcării corona care conduce la degradarea materialului izolant. Având în
vedere procesul cumulativ al fenomenelor de degradare, rezultă că numărul și durata solicitărilor materialului
cu supratensiuni temporare sunt limitate.

6
 De asemenea, creșterea temperaturii conduce la creșterea pierderilor și deci a temperaturii
materialului izolant care, în anurnite condiții, determină degradarea acestuia. Astfel, de exemplu, se poate
considera, ca o regulă ernpirică, faptul că la fiecare depasire cu 10°C a temperaturii nominale a unei mașini
electrice, durata sa de viață scade la jumatate.

Cablu de MT 20kV cu izolare degradat

În cazul transformatoarelor, apariția supratensiunilor temporare conduce la saturarea circuitului
magnetic, creșterea pierderilor și a temperaturii înfășurării, cu reducerea duratei de viață a izolației solide. De
asemenea, pot interveni procese de degradare a uleiului izolant.
Apariția supratensiunilor temporare la bomele unui descărcător cu oxizi de zinc conduce la creșterea
intensității curentului electric prin elementele rezistive și poate antrena încălzirea excesivă a acestora. La
alegerea acestui tip de descărcător este necesar să se stabilească amplitudinea supratensiunilor temporare în
zone și condițiile privind solicitarea termică a descărcătorului.
Deoarece supratensiunile temporare apar în multe cazuri după desfășurarea unor procese însoțite de
supratensiuni tranzitorii care solicită descărcătoarele din zonă, este necesar să se ia în considerare solicitarea
termică determinată de ambele componente, pentru a asigura funcționarea sigură a sistemului de protecție.

7
 Supratensiuni de comutație
Supratensiunile de comutaîie fac parte din grupa supratensiunilor tranzitorii cu front lent. Sunt
caracterizate de o durată care nu depășește câteva milisecunde, au o formă oscilatorie sau nu. În general
puternic amortizată; durata frontului supratensiunii este cuprinsă între 20 µs si 5000 µs iar durata spatelui nu
depaseste 20 ms.
Supratensiunile de comutație apar, în general la modificări bruște ale configurației unei rețele electrice,
find determinate de regimurile tranzitorii care conduc la realizarea unei noi stări a sistemului. Modificările de
configurație pot fi datorate unor defecte în rețeaua electrică sau manevrelor din sistemul energetic.

De asemenea, pot să apară supratensiuni cu parametri asemănatori celor de comutație la caderea

trasnetului pe o linie, la o distanță mare față de stație, în acest caz, prin propagare, forma initială a
supratensiunii se modifică (prin aplatizarea frontului undei) ajungând să aibă un front relativ mare.
La încercările în laborator, solicitările determinate de supratensiunile de comutație sunt modelate cu
ajutorul impulsului de comutație standardizat având durata pană la vârf de 250 µs durata semiamplitudinii
egală cu 2500 µs.
Supratensiunile de comutație cele mai frecvente spar la următoarele tipuri de comutații:
• conectarea și deconectarea în gol a liniilor electrice;
• eliminarea unor defecte din rețeaua electrică prin deconectarea cu ajutorul întreruptoarelor, la
comanda sistemului de protecție prin relee;
• deconectarea bruscă a sarcinii la sfârșitul unei linii electrice;
• deconectarea sarcinilor capacitive sau inductive;
• căderea directă a trăsnetului pe linii electrice aeriene, la distanță mare de stație.
În analiza solicitărilor determinate de supratensiunile de comutație într-o instalație concretă, se alege
ca valoare maximă a tensiunii reprezentative cea mai mică valoare dintre valoarea de trunchiere și valoarea
corespunzătoare nivelului de protecție al descărcătoarelor utilizate pentru limitarea supratensiunilor de
comutație.
Unul dintre factorii principali care determină parametrii supratensiunilor de comutație este
întreruptorul, definit prin caracteristicile sale de funcționare.

8
 Bibliografie
1. J.F. Wilson, Ferranti și industria electrică britanică, 1864-1930, Manchester University

Press, 1988.

2. A Knowledge Base for Switching Surge Transients, A. I. Ibrahim și H. W. Dommel Arhivat

12 mai 2006, la Wayback Machine.

3. Reguli de instalare electrică, standarde". 22 august 2010. Arhivat din original la 22

august 2010. Consultat la 18 iulie 2020.

4. Curs si laborator din disciplina "Tehnica tensiuniilor Inalte " D.Albut Universitatea din

Oradea.

5. Gönen, T. (2014). Ingineria sistemului de transport de energie electrică: analiză și

proiectare (ed. 3).