Goluri de tensiune

Studentii: APTULA Camer

JOITA Diana Alexandra
Grupa: 142 SE
Facultatea de Inginerie Electrica
Universitatea Politehnica Bucuresti

Cuprins
1.Introducere
2.Efecte
3.Standarde
4.Soluţii pentru evitarea efectelor solurilor de tensiune
5.Goluri de tensiune determinate de sarcini mari
6.Indicatori pentru aprecierea golurilor de tensiune

1.Introducere
 Prin gol de tensiune se înţelege o reducere a valorii efective a tensiunii sau completa
dispariţie a acesteia pe timp scurt. Golurile de tensiune sunt descrise prin tensiunea remanentă
(exprimată de regulă ca procente din valoarea efectivă a tensiunii nominale, a tensiunii
remanente în punctul cel mai jos atins în timpul golului) şi durata lor, aşa cum este indicat în Fig.
1.

[1]

În timpul unui gol de tensiune sarcina nu primeşte întreaga energie necesară funcţionării,
ceea ce evident poate avea consecinţe grave în funcţie de tipul de sarcină implicată.
Căderile (scăderile) de tensiune sunt reduceri de tensiune de o durată mai mare şi sunt în
majoritatea cazurilor datorate unei reduceri voite a tensiunii de către furnizor pentru a reduce
puterea în momentele de sarcină maximă sau în condiţiile unei alimentări slab dimensionate în
raport cu sarcina.
Sistemele de acţionare cu motoare electrice incluzând variatoare de viteză, au o
susceptibilitate particulară la golurile de tensiune deoarece funcţionarea lor necesită energie care
în aceste condiţii nu mai este disponibilă, în afara celei provenind din inerţia motoarelor. Într-un
proces în care sunt implicate mai multe motoare este posibil ca sistemele individuale de control
al motoarelor să le deconecteze la detectarea căderilor de tensiune sau la diferite valori ale
deceleraţiei, ceea ce are ca rezultat pierderea completă a controlului asupra sistemului.
Echipamentele de tratare a informaţiilor şi comandă-control sunt de asemenea foarte
sensibile la golurile de tensiune care pot conduce la pierderea datelor şi la o durată de
indisponibilitate prelungită.[2]
Studiul golurilor de tensiune presupune monitorizarea calităţii tensiunii furnizate
consumatorului, monitorizare care trebuie realizată concomitent în toate nodurile sistemului sau
zonei din sistemul electroenergetic. Foarte important pentru cazul particular al golurilor de
tensiune este faptul că monitorizarea trebuie realizată pe perioade cât mai lungi posibile, pentru a
se putea ajunge la concluzii concludente şi corecte.[4]

2.Efecte
În afara unor cerinţe care se transmit clienţilor lor, cei mai mulţi dintre proiectanţii de
echipamente şi producători nu dau o suficientă atenţie mediului electric în care produsele lor sunt
utilizate. Cele mai multe dintre echipamente sunt proiectate să lucreze în condiţii normale de
funcţionare ale sistemului energetic, cu o abatere admisă în mod normal, pe lungă durată, a
tensiunii.[1]
Golurile de tensiune determină următoarele efecte:
-pierderea stabilităţii funcţionării în special la motoarele electrice utilizate în diverse
acţionări;
-creşterea solicitărilor termice, cum este cazul redresoarelor cu tiristoare la care dereglarea
comenzii conduce la creşterea curenţilor spre valorile de scurtcircuit;
-creşterea solicitărilor produse de forţele electrodinamice datorate şocurilor de curent,
crescând astfel posibilitatea de defectare a acestor receptoare;
-creşterea solicitărilor mecanice cum este cazul şocurilor de cuplu sau de acceleraţie la
acţionările electrice.[3]
-afectarea serviciilor auxiliare, ca de exemplu pierderea presiunii uleiului de ungere sau a
debitului fluidelor de răcire,
-afectarea mărimilor de ieşire şi deci înrăutăţirea calităţii serviciilor utile[1]

3.Standarde
 În principiu, aceste standarde se prezintă sub forma valorilor tensiune remanentă/timp care
indică limita de separaţie între funcţionarea normală − domeniul de deasupra liniei − şi
funcţionarea anormală − sub această linie. Curba originală a fost elaborată, pentru început în anii
1980 de către CBEMA, în prezent Consiliul pentru Industria Tehnologiei Informatice (ITIC), şi
reprezintă de facto performanţa necesară a reţelei electrice de alimentare.[1]
Problema standardizării în domeniul golurilor de tensiune este una foarte delicată. Diversele
standarde internaţionale oferă valori diferite limitelor admisibile pentru mărimile caracteristice
golurilor de tensiune. Probabil cea mai bună caracterizare este dată de standardul IEC 61000-4-
30 care precizează că în funcţie de problema analizată se pot stabili diferite limite mărimilor care
caracterizează golurile de tensiune.[4]
Orice variaţie la care tensiunea ajunge la mai puţin de 90% din tensiunea contractată este
considerată gol de tensiune.
În standardul IEEE 1159-1995 [26] se introduc patru categorii de goluri, în funcţie de durata
acestora: goluri instantanee: 0,5 perioade până la 30 perioade; goluri momentane: 30 perioade
până la 3 secunde; goluri temporare: 3 secunde la 1 minut; goluri de lungă durată: peste 1
minut.
Această ultimă clasificare este motivată de faptul că influenţa golurilor de tensiune asupra
receptoarelor monofazate este determinată de valoarea tensiunii de fază, iar cea asupra
receptoarelor trifazate este dictată în special de valoarea componentei pozitive (directe).
Cauzele golurilor de tensiune au fost analizate, sistematizate şi reprezentate grafic în
diagrama Ishikawa
 Fig.2
Reglementări privind golurile de tensiune
Având în vedere caracterul complex (imprevizibil şi aleator) al golurilor de tensiune, nu sunt
încă prevăzute limite admisibile pentru mărimile caracteristice ale acestui tip de indicator. În
standardul român SR EN 50160:2012, se precizează că în majoritatea cazurilor golurile tensiuni
de alimentare au durata sub o secundă şi adâncimea mai mică de 60%. Ca ordin de mărime, se
poate considera faptul că un utilizator individual în mediul urban poate fi afectat, în medie pe
lună, de 1...4 goluri de tensiune care să depăşească 10% din tensiunea de alimentare cu durate
între 60ms şi 3s.[5]
În practică, este nerealist a prezenta această curbă ca un standard de proiectare −
echipamentul care poate să reziste la limitele ITIC nu va rezista la toate golurile de tensiune din
sistemul de alimentare.[1]
4.Soluţii pentru evitarea efectelor solurilor de tensiune
Golurile de tensiune frecvente din reţelele de joasă tensiune se datoresc fie fluctuaţiilor din
reţelele de înaltă sau medie tensiune, fie datorităşocurilor de curent şi scurtcircuitelor
accidentale. Pentru evitarea declanşărilor nedorite a contactoarelor se utilizează diferite montaje
care realizează fie reanclanşarea contactorului dacă durata golului nu depăşeşte o anumităvaloare
limită (t1 lim), fie menţinerea închisă a contactorului pe durata golului de tensiune şi dacă
această durată depăşeşte valoarea prescrisă (t2 lim ) se comandă declanşarea contactorului. În
continuare se prezintă câteva scheme care realizează reanclanşarea contactorului dacă durata
golului de tensiune nu a depăşit valoarea limită. Funcţionarea schemelor rezultă din diagramele
de funcţii ale elementelor acestor scheme.

Metoda 1 (fig.3)
- utilizează un contactor C1 comandat de un releu cu temporizare la închidere (C2).
Anclanşarea schemei se realizează prin apăsare pe unul din butoanele de anclanşare A care pune
sub tensiune bobina C1 a contactorului. Aceasta anclanşeazăşi îşi închide contactele C11 punând
astfel sub tensiune motorul electric. În acelaşi timp se alimenteazăşi bobina releului C2 cu
temporizare la închidere.
La apariţia unui gol de tensiune contactorul C1 declanşeazăşi se întrerupe alimentarea
motorului electric.
Dacă durata golului de tensiune este mai mică decât valoarea limită stabilită (t < tlim), releul
cu temporizare la închidere C2 îşi menţine închis contactul C21.Astfel, la reapariţia tensiunii,
contactul C21 determină punerea sub tensiune a bobinei contactorului C1, care anclanşeazăşi
prin închiderea contactelor lui C11 motorul este reconectat la reţea. Dacă durata golului de
tensiune este mai mare decât valoarea limităstabilită (t > tlim) după temporizarea stabilită
contactul C21 se deschide încât la reapariţia tensiunii nu mai este alimentată bobina C1şi deci
motorul nu mai este re-conectat la reţea.
 Fig.3

Metoda 2 (fig.4)
Prin apăsarea butonului de pornire P se pune sub tensiune bobina contactorului C, care
anclanşează. Se închide astfel contactul C1 care prin intermediul trans-formatorului T şi
redresorului Rd permite alimentarea releului RT şi încărcarea condensatorului Ko.
Se închide astfel contactul RT1şi se asigură astfel automenţinerea.
La dispariţia tensiunii pentru o perioadă scurtă de timp (t < tlim) contactorul C declanşează,
dar datorită întîrzierii la deschidere a contactului releului RT1 la revenirea tensiunii contactorul
C va reanclanşa.
 Pentru goluri de tensiune mai lungi (t > tlim) Fig. 4 decât temporizarea releului RT nu mai
are loc reanclanşarea con-tractorului la revenirea tensiunii.

Fig.4

Metoda 3 (fig. 5)
Apăsând butonul de pornire (ba) se alimentează bobina contactorului C prin intermediul
redresorului Rd. În acelaşi timp se realizează automenţinera prin închiderea contactului Ca1şi se
încarcă condensatorul Kprin rezistenţa R.
La dispariţia tensiunii reţelei, se descarcă condensatorul K pe bobina contactorului C şi
rezistenţa R prelungind astfel anclanşarea în cazul revenirii tensiunii într-un timp t unde este
constanta de timp a circuitului.
 Fig.5

Metoda 4 (fig.6)
Acţionând comutatorul b, se anclanşează contactorul O1(2) care permite alimentarea
motorului asincron prin închiderea contactelor C1,2,3 .
Se închide contactul C4 care permite alimentarea transformatorului T şi respectiv a bobinei
releului d1(6).
Releul d anclanşează cu întârziere şi se închide, contactul d1(3) . Daca se pune comutatorul
b1(2) pe poziţia liberă (stângă), contactorul C(2) se va alimenta in "curent continuu prin
transformatorul. Tr( 4), redresorul Rd(4). În acelaşi timp se realizeazăşi încărcarea bateriei n1(3)
de acumulatoare.
La apariţia unui gol de tensiune, bobina contactorului C(2) va fi alimentatădin bateria n1(3).
Dacă durata golului de tensiune este mai mică (1-3 secunde) la revenirea tensiunii, bobina C(e)
este alimentată iarăşi de la reţea.
Dacă durata lipsei tensiunii este mai mare, se va întrerupe alimentarea bobinei, contactorului
C1(2) de la bateria n1(3) prin declanşarea contactorului d1(6) şi deci deschiderea contactului sau
cu temporizare d1 (3).
 Fig.6[3]

5.Goluri de tensiune determinate de sarcini mari

Când se conectează o sarcină mare, de exemplu motoarele de mare putere, curentul de pornire
este mare, de mai multe ori, faţă de curentul nominal. Deoarece alimentarea şi conductoarele
instalaţiei sunt dimensionate pentru curentul normal de funcţionare, curentul de pornire
determină o cădere de tensiune atât în reţeaua de alimentare cât şi în instalaţie. Amploarea
efectului depinde de „cât de puternică” este reţeaua, adică cât este de mică impedanţa în punctul
comun de cuplare (PCC) şi de impedanţa conductoarelor din instalaţie. Golurile determinate de
curenţii de pornire se caracterizează prin aceea că sunt mai puţin adânci şi cu o durată mult mai
mare decât cele datorate defectelor din reţea – care de regulă au o durată de una până la câteva
secunde sau zeci de secunde, mai degrabă sub o secundă.
Sunt uşor de rezolvat problemele datorate unei rezistenţe prea mari a conductoarelor din
instalaţie. Sarcinile mari vor trebui racordate direct la sursa de tensiune cea mai apropiată, fie în
PCC sau în secundarul transformatorului de alimentare. Dacă problema este cauzată de
impedanţa din PCC adică alimentarea este prea „slabă” trebuiesc luate alte măsuri. O soluţie,
dacă este posibil a fi aplicată echipamentului respectiv, este prevederea unui “soft starter” astfel
încât curentul de pornire să fie limitat la o valoare mai mică, dar va necesita o durată de pornire.

Fig.7[2]
6.Indicatori pentru aprecierea golurilor de tensiune
Definirea golului de tensiune se face sub aspectul profunzimii ( denumităşi amplitudine negativă
sau pe scurt amplitudine) şi a duratei golului.
Amplitudinea golurilor de tensiune poate fi definită ca diferenţă între tensiunea pe durata golului
şi tensiunea nominală, exprimată în procente din tensiunea nominală. Se pot utiliza diferiţi
indicatori pentru calculul amplitudinii unui gol de tensiune, cum ar fi de exemplu:
•amplitudinea golului de tensiune pe fază: se calculează dacă se cunoaşte variaţia tensiunii de
fază pentru diferite tipuri de incidente, cu relaţia:

(1)
unde Uf reprezintă modulul aceleia dintre tensiunile de fază care se ia în considerare pe durata
golului, uf - tensiunea reziduală de fază a golului, UNf - tensiunea nominală pe fază a reţelei;
•amplitudinea golului de tensiune directă , care se calculează cu relaţia:

(2)
unde Ud este modulul tensiunii de succesiune pozitivă pe durata golului iar ud este tensiunea
reziduală directă a golului. Durata golurilor de tensiune de o anumită amplitudine se poate
exprima prin relaţia:

(3)
unde ti şi tf reprezintă momentul iniţial, respectiv, cel final al golului. În România, prin gol de
tensiune se înţelege o variaţie negativă a valorii efective a tensiunii unei reţele, având o
amplitudine cuprinsă între o valoare minimă sesizabilă de aproximativ 20% UN şi 100%, durata
variaţiei de tensiune fiind de cel mult 3 secunde. Menţionăm că în România, golurile de tensiune
de amplitudine 100%UN precum şi situaţiile eliminate prin sistemele automate (AAR, RAR şi
DAS), nu sunt considerate întreruperi în alimentare. Caracterul inevitabil al golurilor de tensiune,
pe reţelele electrice de alimentare, presupune o anumită frecvenţă de apariţie a acestora în
diferitele noduri din sistem.[1]
Bibliografie
[1]http://retele.elth.ucv.ro/Rusinaru%20Denisa/Calitatea%20energiei%20electrice/CEE
%20c10%2611_goluri.pdf
[2] http://www.sier.ro/Articolul_5_1.pdf
[3] http://server.ce.tuiasi.ro/~chereches/Lucrarea%2014.pdf
[4] https://library.upt.ro/pub.edocs/rezumate/95433/Rezumat%20Molnar.pdf
[5] http://old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri%20de%20doctorat/Rezumate/MihaiCatalin.pdf
[6]