VARIATORUL DE CURENT

ALTERNATIV MONOFAZAT
 CUPRINS

Pag.
ARGUMENT 3
CAPITOLUL I. VARIATOARE DE CURENT 5
ALTERNATIV TRIFAZAT

1.1. Generalităţi 5

1.2. Tiristorul 6

1.3. Construcţie şi funcţionare 9

CAPITOLUL II. ACŢIONĂRI CU VARIATOARE DE 12

CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT

2.1 Scheme de principiu 15

2.2. Descrierea funcţionării 16

CAPITOLUL III. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI 17

SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI LA UTILIZAREA ACŢIONĂRILOR
ELECTROMECANICE

BIBLIOGRAFIE 19

2
 CAPITOLUL I. VARIATOARE DE CURENT ALTERNATIV
TRIFAZAT

1.1. GENERALITĂŢI

Variatoarele de tensiune alternativă sunt utilizate pentru alimentarea controlată cu energie

electrică a consumatorilor în aplicaţii de tip electrotermie, din industria sticlei, ceramicei,
industria metalurgică, industria cimentului, precum şi pentru încălzirea mediului ambiant din
halele industriale.
Variatoarele de tensiune alternativă permit comanda numai a valorii efective a tensiunii de la
ieşire, frecvenţa acesteia fiind constantă şi egală cu cea a tensiunii de la ieşire.
CARACTERISTICI TEHNICE
- Puterea nominală: 3,5600 kW
- Tensiunea de alimentare: 3 x 230 Vef; 3 x 400 Vef; 3 x 690 Vef
- Variaţia tensiunii de alimentare: + 10%, - 15%
- Frecvenţa tensiunii de alimentare: 50±2 Hz
- Tensiunea de ieşire pe sarcina rezistivă: 098%Ualim.
- Constanţa reglării tensiunii: ±5%
- Constanţa reglării curentului de sarcina: ±5%
- Semnalul de comandă: 420 mAc.c.; 210 mAc.c.; 010 Vc.c.
Variatoarele de tensiune alternativă asigura protecţie la:
- inversarea succesiunii fazelor de alimentare
- supracurent, supratemperatura radiatoare
- lipsa ventilaţie forţată
- sistem de semnalizare şi blocare
Gradul de protecţie: IP 41/ IP 40
Temperatura de funcţionare ambianţa: 040° C
Temperatura de stocare: -5+40° C
Umiditatea relativă: 90%
Corespunzător domeniului de aplicaţie, sistemul de comandă se execută pentru tensiuni de
ieşire cu trenuri de undă sinusoidală complete sau chopate. La solicitări exprese se poate lua
în discuţie orice parametru în funcţie de cerinţele beneficiarului.

Figura 1. Variator de tensiune alternativă trifazat (sursa:

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Variatoare-de-tensiune-alterna49.php)

3
Variatorul de tensiune alternativă este trifazat. În schemă de mai sus, este prezentat în varianta
semicomandat. Se observă prezenţa pe fiecare faza a câte unui tiristor şi a unei diode.
Deasemenea se observă prezenţa atât a transformatoarelor de curent cât şi a celor de tensiune.
Sarcina poate să fie rezistivă sau rezistiv inductivă. Variatorul se poate realiza şi în construcţie
monofazată. Deasemenea, în cazul în care se realizează în construcţie complet comandată se
pot utiliza triace( construite cu 2 tiristoare în antiparalel).

1.2. TIRISTORUL

Tiristorul este un dispozitiv semiconductor de putere cu o mare capacitate în curent şi

tensiune şi posibilitatea de comandă a intrării în conducţie. Uneori acest tiristor este denumit
SCR – redresor semiconductor cu control (semiconductor controlled rectifier).
Stratul anodului este de tipul p+ cu o impurificare de 1019 /cm3. Stratul catodului este de tipul
n+ cu o impurificare asemănătoare. Stratul porţii, p2, are o impurificare medie de 1017 /cm3. Al
patrulea strat permanent este n- , cu o impurificare de 10 13 … 1014/ cm3 , având acelaşi rol cu
stratul similar de la diode. Suplimentar este prevăzut stratul p, care împreună cu p+ formează
stratul anodului şi care conferă proprietăţile tiristorului. În ceea ce priveşte secţiunea
transversală a unui tiristor, acesta este de obicei circulară, cu diametre până la 10 cm şi
ridică probleme deosebite privind realizarea ansamblului poartă-catod astfel încât amorsarea
conducţiei să se facă simultan în toată secţiunea.

Figura 2. Tiristorul – structură, simbol, schemă echivalentă:

http://www.ge-tech.ro/produs/112/gefran-gi-(45)-contactor-semiconductor/)

Considerând poarta izolată, polarizarea tiristorului se poate face direct, + pe A şi − pe K, sau

invers, polarităţile fiind evident inversate. În primul caz joncţiunea J2, de tip n-p, figura 2 este
polarizată invers şi valoarea tensiunii posibil de aplicat depinde de grosimea stratului n-, la fel
ca la diode. În cazul al doilea, joncţiunile J3 şi J1 sunt polarizate invers. Joncţiunea J3, de tip
n+ p, va asigura o barieră redusă, în timp ce J1 , de tip n-p, va asigura o tensiune de aceeaşi
mărime ca in cazul polarizării directe. Rezultă că tiristorul poate suporta tensiuni inverse şi
directe de aceeaşi mărime, fiind realizate unităţi pentru tensiuni de ordinul miilor de volţi.

4
 Figura 3. Caracteristica tensiune – curent a tiristorului(sursa:
http://www.iscee.ugal.ro/SCR.pdf)

Se constată o creştere a curentului direct, nesemnificativ ca valoare, odată cu creşterea

tensiunii anod-catod;
• intrarea în conducţie fără comandă, iG=0, dacă tensiunea anod-catod depăşeşte valoarea
tensiunii UBD, numită de prăbuşire în sens direct, ca fiind tensiunea maximă admisă de tiristor
la polarizarea directă;
• cu cât tensiunea anod-catod este mai mică, curentul de poartă necesar pentru intrarea în
conducţie este mai mare, iG3 > iG2 > iG1=0
Intrarea în conducţie controlată prin iG ≠ 0 se realizează printr-un proces de autoamorsare,
punctul de funcţionare deplasându-se rapid de pe ramura 2 pe ramura 3, pentru funcţionare în
conducţie, într-un punct stabil F. Pe această caracteristică sunt două valori de curent care
prezintă interes:
• IL , curent de amorsare, ca fiind valoarea de curent iT peste care are loc procesul de
autoamorsare;
• IH , curent de menţinere, ca valoare minimă a curentului iT pentru care, tiristorul amorsat
fiind, rămâne în conducţie chiar în absenţa curentului de poartă.
Caracteristica statică pentru polarizare inversă este situată în cadranul 4 fiind caracterizată
prin două mărimi:
• IRM – curentul invers de saturaţie, generat de purtătorii minoritari, cu aceeaşi semnificaţie şi
mărime ca la diode;
• VBR, tensiunea de prăbuşire în sens invers, ca fiind valoarea de tensiune la care are loc
amorsarea unei conducţii de avarie în sens invers, fără limitarea curentului, semnificaţia fiind
aceeaşi ca la diode.
Caracteristica statică pentru starea de conducţie, curba 3, este liniară, din aceleaşi
considerente ca la diode, cu diferenţa că tensiunea anod-catod VON este mai mare ca la diode
putând lua valori între 1,1 . . . 2,1 V.
Procesul de ieşire din conducţie decurge în mod asemănător ca la diode, fiind provocat de
inversarea polarităţii tensiunii de alimentare. Un proces standard de ieşire din conducţie este
prezentat în Figura 4.

Figura 4. Procesul de ieşire din conducţie la tiristor (sursa:

http://www.iscee.ugal.ro/SCR.pdf)

Intervalele t, ts şi tf au aceeaşi semnificaţie de la diode. Apare suplimentar intervalul de timp

tq necesar tiristorului pentru a căpăta capacitatea de blocare la aplicarea unor tensiuni anod-
catod pozitive. Dacă înaintea epuizării intervalului tq se aplică o tensiune pozitivă cu un

5
gradient relativ mare tiristorul reintră în conducţie în sens direct, fără a fi comandat pe poartă.
Pentru tiristoarele lente, tq = 300 μsec,în timp ce pentru cele rapide are valori mult mai mici,
în jur de 10μsec. Timpul de blocare al conducţiei dat de
tOFF= t + ts + tf +tq
este practic determinat de tq, limitând frecvenţa de lucru a dispozitivului. Se mai remarcă de
asemenea supratensiunea inversă de comutaţie VRM , având acelaşi mecanism de generare ca
la
diode, dar şi gradientul de aplicare al acesteia la începutul intervalului tf. Pierderile de putere
din tiristor în procesul de blocare sunt determinate de intervalul tf , când atât tensiunea cât şi
curentul invers sunt relativ însemnate ca valoare. Pentru tiristoarele utilizate la frecvenţe joase
aceste pierderi sunt nesemnificative în bilanţul total. Luarea lor în considerare se face în
aceleaşi situaţii ca la diode.

Figura 5. Capsule de tiristoare (sursa: http://www.ge-tech.ro/produs/112/gefran-gi-(45)-

contactor-semiconductor/)

1.3. CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE

O metodă răspândită de comandă a tiristoarelor convenţionale la variatoarele de tensiune

alternativă este cea care utilizează oscilatoare de relaxare realizate cu componente electronice
de mică putere cu caracteristică curent-tensiune cu rezistenţă negativă, cum este şi tranzistorul
unijonctiune (TUJ). O schemă de comandă care foloseşte TUJ este descrisă în figura de mai
jos.

6
 Figura 6. Comandă tiristor cu TUJ (sursa:
http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Variatoare-de-tensiune-alterna49.php)

Pentru sincronizarea unghiului de comandă al tiristorului cu tensiunea reţelei de alimentare se

foloseşte frecvent schemă în care tensiunea de polarizare a TUJ este obţinută prin redresarea
dublă alternanţa şi limitarea tensiunii reţelei prin intermediul unei diode Zener.
Schemă se pretează mai puţin la miniaturizare, care ar fi de dorit de exemplu atunci când
vrem să montăm variatorul într-o doză de aparat în locul clasicului întrerupător ST, din cauza
rezistenţei de putere care polarizează diodă Zener.
Circuitele de curent alternativ care permit controlul puterii dezvoltate în sarcina prin
comandă unghiului de întârziere în conducţie a tiristorului, se pot configura şi astfel încât
oscilatorul de relaxare să fie alimentat chiar cu tensiunea de pe tiristor, deci o sincronizare nu
cu tensiunea reţelei ci cu tensiunea anodică a tiristorului.
O astfel de schemă, care nu necesită rezistente de putere, e prezentată în continuare, fiind
executată practic în 5 variante de cablaj (PCB). Rezistenţă R4 s-a calculat astfel încât la
valoarea maximă a tensiunii de reţea să nu se depăşească tensiunea maximă interbaza ce poate
fi suportată de TUJ. Diodă D5 preîntâmpina circulaţia curentului în elementele circuitului de
comandă în timpul alternanţelor negative. Întrucât pe tiristor avem deja tensiunea redresată, ea
ar putea lipsi în aplicaţia de faţă. Am lăsat-o, totuşi, pentru a proteja TUJ-ul dacă puntea D1-
D4 se defectează.
O schemă asemănătoare, care diferă de precedentă prin circuitul de polarizare al TUJ-
ului, este prezentată în continuare.

7
 Figura 7. Comandă tiristor cu TUJ – varianta 2 (sursa:
http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Variatoare-de-tensiune-alterna49.php)

O altă schemă pentru comanda tiristoarelor este descrisă in figura următoare:

Figura 8. Schema bloc pentru comanda tiristoarelor(sursa:

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Variatoare-de-tensiune-alterna49.php

Unul din avantajele acestui sistem de comandă pe grilă a tiristoarelor este că poate fi
folosit şi pentru comandă tuturor tipurilor de convertoare c.a./c.c. utilizând doar un soft
adecvat pentru fiecare caz în parte. Schemă logică de comandă şi reglare, de principiu este
prezentată în figura de mai sus.

8
Regulatorul de tensiune (tip PI), regulatorul de curent (tip PI) şi dispozitivul de comandă pe
grilă sunt implementate soft, sistemul având că suport hardware un microprocesor PHILIPS
din familia 8051, pe 8 biţi. Sistemul de reglare este de tip PI format din două regulatoare
convergente, un bloc de achiziţie mărimi şi un bloc de limitare curent sau tensiune.
Semnalele de intrare (reacţia de curent Ir, reacţia de tensiune Ur şi frecvenţa reţelei) sunt
preluate cu ajutorul unor traductoare de tip HALL. Eşantioane din aceste semnale sunt
prelevate la momente de timp bine stabilite şi sunt transformate în semnale numerice pentru a
putea fi prelucrate.
Impunerea de curent Ip şi impunerea de tensiune Up sunt prestabilite şi memorate într-o
memorie nevolatilă de tip EEPROM. Impunerea de tensiune/curent şi reacţia de tensiune
/curent sunt preluate şi prelucrate de blocul regulator. Semnalul rezultat este tensiunea de
comandă pentru dispozitivul de comandă pe grilă tiristoarelor. Impulsurile de comandă sunt
generate sincronizat cu tensiunea reţelei şi în funcţie de frecvenţa acesteia. Tipul de reglare
este conceput cu două regulatoare convergente. Iniţial sistemul funcţionează în buclă de
tensiune, menţinând constanţa această mărime.
Dacă reacţia de curent Ir, tinde să devină mai mare decât impunerea de current Ip, atunci
sistemul lucrează în buclă de curent menţinând constanţa această mărime. Când reacţia de
curent Ir scade sub valoarea Ip, sistemul revine în buclă de tensiune.
Principalii parametri de funcţionare ai sistemului (Impunerea de tensiune, impunerea de
curent, tensiunea maximă, curentul maxim, constantele regulatoarelor de curent ai tensiune ,
unghiul maxim şi minim de comandă, etc.) sunt memoraţi în memoria EEPROM pentru a
putea fi modificaţi uşor de către utilizator. Parametrii se pot modifică prin intermediul unui
panou operator în funcţie de cerinţele aplicaţiei. De exemplu acordarea regulatoarelor în
funcţie de cerinţele sarcinii se face foarte uşor, modificând constantele de integrare şi
proporţionalitate Kp,Ki/Kpi,Kii, prin intermediul tastaturi.
Mărimile de ieşire (Ir şi Ur) sunt afişate şi actualizate permanent pe un display alfanumeric .În
cazul unor avarii sau unor evenimente apărute în instalaţie, sistemul de reglare şi comandă,
acţionează în consecinţă (ex: blochează impulsurile) şi afişează tipul evenimentului sau
avariei.
Variantele cele mai utilizate în construcţia variatoarelor de tensiune alternativă sunt
următoarele:
Triac - montarea pe fiecare faza a câte unui triac
SCR-Diode - montarea pe fiecare faza a unui tiristor şi a unei diode în antiparalel
SCR-SCR - montarea pe fiecare faza a câte 2 tiristoare în antiparalel. Această este varianta
cel mai des întâlnită, mai ales în acţionările electrice industriale.
Tensiunea medie de ieşire, este variată cu ajutorul unghiului de comandă al acestor
dispozitive.Mărind unghiul de comandă, se măreşte tensiunea medie de ieşire. Puterea
disipată într-un starter, în procesul pornirii, este mai mică decât 1% din puterea disipată într-o
rezistenţă de pornire.Un alt avantaj al utilizării variatoarelor de tensiune alternativă este acela
că tensiunea de ieşire poate fi uşor modificată la o valoare dorită. Modificând unghiul de
comandă al tiristoarelor,tensiunea de ieşire poate fi crescută sau micşorată pe baza de control
electronic.
Elementele semiconductoare trebuie să controleze atât tensiunea cât şi curentul aplicat
motorului. Variatoarele de tensiune alternativă trebuie realizate pentru a controla o fază, a
reduce cuplul,dar nu a reduce curentul pe două faze. În acest caz se va evita conexiunea
tiristor-diodă în antiparalel.
Controlul softstarterelor se poate face atât în bulcă deschisă cât şi în buclă închisă.

9
 CAPITOLUL II. ACŢIONĂRI CU VARIATOARE DE
CURENT ALTERNATIV MONOFAZAT

În practica industrială sunt multe acţionări echipate cu motoare asincrone cu rotor în

scurtcircuit care au frecvenţă ridicată a pornirilor si nu necesită reglarea vitezei într-o gamă
mai mare de (1,2 ... 1,3)/1. Este cazul acţionării pompelor din punctele termice, a braţelor
mecanice pentru înfăşurarea cu polietilenă a paleţilor cu materiale de construcţii (BCA,
cărămidă, ţiglă etc.) sau dispozitivele de susţinere a laminatelor din aluminiu în procesul de
extrudare. La acestea se adaugă o multitudine de acţionări cu motoare monofazate.
Variatorul de tensiune alternativă este un convertor care realizează reglajul de putere furnizat
unui consumator prin eşantionarea tensiunii alternative a unei surse de alimentare,adică prin
conectarea si deconectarea periodică a sursei la sarcină .Eşantionarea se realizează prin
control de faza sau prin comandă interminentă.Variatoarele de curent alternative modifica
tensiunea aplicată receptorului, dar frecvenţa rămâne constantă şi egală cu cea a sursei de
alimentare. Schema de principiu a unui variator de curent alternativ este prezentată în Figura
9. După numărul de faze variatoarele de curent alternative pot fi monofazate sau trifazate.

Figura 9. Schema bloc de principiu a unui variator de curent alternativ (sursa:

http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/Variatorul-de-tensiune-
alterna787.php)

Variatorul de tensiune alternativă monofazat cu control de fază

După modul de realizare a comenzii tiristoarelor legate antiparalel (Figura 10) se observă că
funcţionarea unui variator electric cu control de fază se poate face in regim simetric sau
asimetric. Valoarea efectivă a tensiunii de ieşire la acest tip de variator se modifică prin
comanda progresivă a impulsurilor de comandă aplicate pe grila tiristoarelor.

10
 Figura 10.. Variatorul de curent alternativ monofazat (sursa:
http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/Variatorul-de-tensiune-
alterna787.php)
Funcţionarea in regim simetric
Caracteristic funcţionarii in regim simetric a variatorului monofazat o constituie faptul ca
valoarea medie a tensiunii pentru o perioada de 2π este 0. Aceasta se obţine prin comanda
decalată a celui de al doilea tiristor cu o semiperioada π faţă de primul tiristor,in aşa fel încât
primul tiristor sa conducă pe alternanţa pozitivă a sinusoidei tensiunii de alimentare ,iar cel
de-al doilea tiristor să conducă pe alternanţa negativă.
Formele de unda caracteristice funcţionării in sarcina rezistivă sunt prezentate in Figura 11.
Valoarea efectiva a tensiunii la o comanda cu un unghi α pentru primul tiristor in cazul
sarcinii pur rezistive se determina cu relaţia:

În cazul sarcinii rezistiv – inductive se impune condiţia ca unghiul de comandă minim să fie
α=φ, adică cu defazajul dintre tensiunea şi curentul asociate sarcinii.
Formele de unda corespunzătoare sunt prezentate in figura 11

Figura 11. Referitor la variatorul cu control pe faza in regim simetric. Forme de unda in
cazul sarcinii rezistive (sursa: http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-
electricitate/Variatorul-de-tensiune-alterna787.php)

11
Figura 12. Variatorul cu control pe faza in regim simetric. Forme de unda in cazul sarcinii
rezistiv inductive (sursa:
http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/Variatorul-de-tensiune-
alterna787.php)

Variatorul de curent alternativ monofazat cu comanda intermitentă

Comanda intermitentă unui variator de curent alternativ conduce la închiderea unui circuit pe
o perioada prestabilita Ti si deschiderea respectivului circuit de sarcină pe o perioadă
Td(Figura 13).
Reglarea puterii medii transmise de sursa câtre receptor se face prin modificarea duratelor Ti
si respective Td .Puterea consumata este:

Unde PTmed reprezinta puterea medie absorbita de circuit pe o perioada T.

Pentru a evita perturbaţii de linie la închiderea circuitului , in special in cazul sarcinilor
rezistive se prevăd filtre sau se folosesc dispozitivele de comandă care asigură trecerea in
conducţie a ventilelor in momentul trecerii prin zero a tensiunii de alimentare .Acest mod de
comandă este denumit comandă cu comutaţie la tensiune zero.

Figura 13. Referitor la funcţionarea variatorul cu comandă intermitentă (sursa:

http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/Variatorul-de-tensiune-
alterna787.php)

12
 2.1. SCHEMA DE PRINCIPIU

Figura 14 . Schema de comandă a unui bec cu variator de tensiune alternativă monofazată

(sursa: http://www.emil.matei.ro/vta.php)

13
 2.2. DESCRIEREA FUNCŢIONĂRII

Aplicaţia se referă la reglarea intensităţii luminoase a unor becuri incandescente prin varierea
puterii aplicate acestora, în curent alternativ la tensiunea şi frecvenţa reţelei.
O metodă răspândită de comandă a tiristoarelor convenţionale la variatoarele de tensiune
alternativă este cea care utilizează oscilatoare de relaxare realizate cu componente electronice
de mică putere cu caracteristică curent-tensiune cu rezistenţă negativă, cum este şi tranzistorul
unijoncţiune (TUJ).
Pentru sincronizarea unghiului de comandă al tiristorului cu tensiunea reţelei de alimentare se
foloseşte frecvent schema în care tensiunea de polarizare a TUJ este obţinută prin redresarea
dublă alternanţa şi limitarea tensiunii reţelei prin intermediul unei diode Zener.
Schemă se pretează mai puţin la miniaturizare, care ar fi de dorit de exemplu atunci când
vrem să montăm variatorul într-o doză de aparat în locul clasicului întrerupător ST, din cauza
rezistenţei de putere care polarizează diodă Zener.
Circuitele de curent alternativ care permit controlul puterii dezvoltate în sarcină prin comanda
unghiului de întârziere în conducţie a tiristorului, se pot configura şi astfel încât oscilatorul de
relaxare să fie alimentat chiar cu tensiunea de pe tiristor, deci o sincronizare nu cu tensiunea
reţelei ci cu tensiunea anodică a tiristorului.
O astfel de schemă, care nu necesită rezistenţe de putere, e prezentată în continuare, fiind
executată practic în 5 variante de cablaj (PCB).
Rezistenţa R4 s-a calculat astfel încât la valoarea maximă a tensiunii de reţea să nu se
depăşească tensiunea maximă interbază ce poate fi suportată de TUJ.
Dioda D5 preîntâmpină circulaţia curentului în elementele circuitului de comandă în timpul
alternanţelor negative. Întrucât pe tiristor avem deja tensiunea redresată, ea ar putea lipsi în
aplicaţia de faţă. Totuşi, ea protejează TUJ-ul dacă puntea D1-D4 se defectează.
Tiristorul e montat vertical. Radiatorul tiristorului (nefigurat) se alege in funcţie de puterea
consumatorului şi se execută din tablă de aluminiu în forma de U, cu aripioare verticale.
Potenţiometrul, montat direct pe PCB va avea axul din plastic.
Pentru conectare cu exteriorul se foloseşte o regleta CL cu 3 borne, având pasul de 10mm.

Figura 15 . Placa de cablaj imprimat a circuitului de la Figura 14 (sursa:

http://www.emil.matei.ro/vta.php)

14
 CAPITOLUL III. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI
SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
LA UTILIZAREA ACŢIONĂRILOR ELECTROMECANICE

Normele generale de protecţie a muncii cuprind reguli şi măsuri aplicate în întreaga economie
naţională. Protecţia muncii se transpune practic în aplicarea unor criterii ergonomice pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi pentru reducerea efortului fizic.
Normele de protecţie a muncii se aplică salariaţilor, membrilor cooperatori,
persoanelor angajate cu convenţii civile (cu excepţia celor care au drept obiect activităţi
casnice) precum şi ucenicilor, elevilor şi studenţilor în perioada efectuării practicii
profesionale.
În accepţia cea mai generală, protecţia muncii este un ansamblu de acţiuni având ca
obiect drept cunoaşterea şi înlăturarea tuturor elementelor care pot apărea în procesul de
muncă, susceptibile de a provoca accidente şi îmbolnăviri profesionale.
Pentru a-şi atinge scopul securitatea omului în procesul de muncă, respectiv asigurarea
integrităţii anatomo-funcţionale şi sănătăţii lucrătorilor în procesul productiv - protecţia
muncii implică existenţa şi funcţionarea unui sistem multidisciplinar fundamentat, de
concepte teoretice, acte legislative, măsuri şi mijloace tehnice, social – economice,
organizatorice, de igienă şi medicina muncii.
Pentru evitarea oricăror accidente se impune respectarea cu stricteţe a normelor de
protecţie a muncii, stipulate în anumite legi instrucţiuni sau normative.
În domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, normele de protecţie a muncii prevăd
următoarele reguli :
La toate locurile de muncă vor exista stingătoare de incendiu şi va fi instruit personalul cu
privire la modul de folosire
La incendiile apărute în instalaţiile electrice mai întâi se va deconecta alimentarea cu tensiune
după care vor fi folosite numai stingătoare cu pulbere si bioxid de carbon, fiind strict interzisă
folosirea stingătoarelor cu spumă, deoarece prezintă risc de electrocutare.
Vor fi afişate la loc vizibil scheme cu căile de acces ce vor fi folosite pentru evacuarea
personalului
Căile de acces nu vor fi blocate de nici un obstacol (diverse obiecte depozitate)
Toate accidentele produse la locul de muncă, in timpul programului de muncă şi orice început
de incendiu se anunţă in cel mai scurt timp la numărul unic de urgenţă 112.
a)Accidente electrice
Faptul că în instalaţiile electrice pericolul de electrocutare nu este semnalat prin simţuri ne
obligă să luăm măsuri riguroase de prevenire.
Din practică s-a constatat că în instalaţiile de joasă tensiune sub 1000 V, numărul de
accidente prin electrocutare este mult mai mare decât în instalaţiile de tensiuni înalte, datorită
nerespectării regulilor de tehnică securităţii muncii, considerându-se în mod greşit tensiunea
sub 1000 V mai puţin periculoasă.
Efectele patologice ale trecerii curentului electric prin organele vii poartă numele de
electrocutare. Efectele produse de electrocutări sunt electrotraumatismele şi şocurile electrice.
În categoria electrotraumatismelor se încadrează o serie de accidente care produc de obicei
vătămări externe :
- arsură electrică, este un traumatism produs de acţiunea curentului electric. Acest
accident poate avea loc şi în cazul conectărilor greşite a unor întrerupătoare sau în cazul
înlocuirii unor siguranţe fără a se fi remediat scurtcircuitul din reţea ;
- semnele electrice, apar la locul de contact al conductorului electric cu pielea sub formă

15
 de leziuni, umflături sau pete ;
- electrometalizarea este un traumatism electric produs prin acoperirea unei părţi din
suprafaţă pielii cu o pelicula metalică provenită din metalul volatilizat prin căldură arcului
electric ;
- vătămarea ochilor prin lumina puternică a arcului electric, care produce orbirea
temporară sau slăbirea definitivă a vederii ;
- vătămarea prin cădere apărută că urmare a contractiilor muşchilor involuntare produse
în cazul electrocutării .
b)Acţiunea curentului electric asupra corpului omenesc.
Curentul electric străbătând corpul omenesc acţionează asupra centrilor nervoşi şi asupra
muşchilor inimii, putând provoca în cazuri grave stop respirator, stop cardiac şi moartea prin
electrocutare. Electrocutarea se poate produce atunci când omul atinge simultan două puncte
care au între ele o diferenţa de potenţial mai mare de 40 V.
Gravitatea unui accident produs prin electrocutare depinde prin următorii factori :
- starea pielii şi zona de contact ;
- suprafaţă şi presiunea de contact ;
- mărimea, felul şi durata de aplicare a tensiunii electrice ;
- frecvenţa tensiunii electrice ;
- traseul cai de circuit prin corpul accidentatului .
Curenţii nepericuloşi mai mici decât 50 mA în curent continuu ; mai mici de 10 mA în curent
alternativ.
Curenţi periculoşi : 50 - 90 mA în curent continuu ; 10 - 50 mA în curent alternativ.
Curenţi letali : mai mare de 90 mĂ în curent continuu ; mai mare de 50 mA în curent
alternativ.
Măsuri de protecţie personală în laboratoarele de profil electric
Reguli de protecţia muncii :
- nu se vor atiNge cu mâna părţile aflate sub tensiune (la tablourile de distribuţie sau la
instalaţiile aflate sub tensiune) ;
- nu se va lucra cu mâinile ude ;
- la realizarea montajelor se vor respectă schemele de lucru indicate, punerea sub
tensiune a montajului se face numai după verificarea acestuia de către conducătorul de
lucrare;
- executarea conexiunii montajului se va face cu atenţie pentru a se evita desfacerea lor
accidentală în timpul lucrului sub tensiune ;
- nu se va efectua nici un fel de modificări asupra montajului atâta timp cât acesta se
află sub tensiune.
Măsuri de prim ajutor in caz de electrocutare
 rapiditatea in intervenţie si in aplicarea primului ajutor ;
 degajarea accidentatului ;
 respiraţie artificială.

16
 BIBLIOGRAFIE

[1] Mareş, F., şi colab. Echipamente electrice Manual clasa a – X -a , Editura Pax Aura
Mundi, Galaţi, 2011
[2] Cosma, D.I., şi colab., Măsurări electrice , Editura CD Press, Bucureşti 2010
[3] Cosma, D.I., şi colab., Electrotehnica circuitelor electrice, Editura CD Press, Bucureşti
2010
[4] Cosma, D.I., şi colab., Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura CD Press, Bucureşti
2010
[5] Cănescu T., Tehnologia lucrărilor electrotehnice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1979
[6]. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Variatoare-de-tensiune-continu92.php
[7]. www.google.ro

17