Temă proiect

Să se proiecteze partea de forţă a unui variator de tensiune alternativă trifazată

utilizat la pornirea şi acţionarea unui motor asincron cu următoarele date:
- PN = 55 kW;
- tipul motorului ASI 280M – 75 - 6;
- frecvenţa fN = 50 Hz;
- UNl = 380 V;
- turaţia de sincronism n1 = 1000 rot/min;
- turaţia nominală nN = 970 rot/min;
- randamentul nominal N = 0,9;
- factorul de putere nominal cosN = 0,77;
- curentul de pornire raportat ip = 6;
- cuplul de pornire raportat mp = 1,5;
- cuplul critic raportat mk = 2,2;
- Convertorul trebuie să permită pornirea maşinii la un curent constant:
I’p = k*IN
- k = 2,8;
- conexiune Δ
 STUDIUL TEORETIC AL CONVERTORULUI

Convertoarele statice de putere sunt echipamente statice complexe intercalate între

sursă şi receptor. Ele sunt utilizate cel mai frecvent în sisteme de acţionări electrice
reglabile, receptorul fiind în acest caz o maşină electrică de acţionare.
Partea de putere a convertorului este realizată din dispozitive semiconductoare
necomandate ( diode ) sau comandate ( tranzistoare, tiristoare ) ce funcţionează în
regimuri de comutaţie având rolul unor întreruptoare. Închiderea şi deschiderea succesivă
a acestor întreruptoare se face după o logică impusă de principiul de funcţionare al
convertorului. Logica este asigurată cu ajutorul unor scheme cu electronică de comandă.
Randamentul convertoarelor are valori cuprinse între 0,85  0,95%.

Tiristorul

a) Generalităţi
Tiristorul este un dispozitiv semiconductor cu o structură pnpn care asigură
proprietăţi cu totul deosebite.
În fig. 1a s-a prezentat schematic construcţia unui tiristor, iar in fig. 1b
simbolul grafic corespunzător. Are trei joncţiuni: J1, J2, J3 şi trei electrozi
denumiţi anod ( A ), catod ( C ) şi poartă ( P ) sau grilă, aceasta din urmă fiind
electrodul de comandă.
 Într-o schemă electrică tiristorul poate fi într-una din următoarele stări:
- blocat, când este polarizat invers ( minus la anod şi plus la catod ).
Joncţiunile J1 şi J3 fiind polarizate invers nu conduc indiferent de tensiunea
electrodului de comandă;
- blocat, când este polarizat direct ( anodul pozitiv şi catodul negativ ), iar
electrodul de comandă este la potenţial negativ sau egal cu zero faţă de
catod. În acest caz joncţiunea J2 este polarizată invers, deci şi în acest caz
tiristorul este blocat, curentul direct fiind foarte mic;
- în conducţie, când este polarizat direct şi pe electrodul de comandă se
aplică o tensiune pozitivă faţă de catod. Prin polarizarea directă a joncţiunii
J2 are loc „ deschiderea” tiristorului astfel că tensiunea anod-catod scade la
circa 1 V. tiristorul amorsat printr-o comandă, rămâne în continuare deschis
şi dacă tensiunea pe poartă se anulează; aceasta se datorează ” inundării”
cu purtătorii a spaţiului dintre anod şi catod, care elimină practic barierele de
potenţial ale joncţiunilor. Starea de conducţie se menţine până când se
întrerupe circuitul exterior ( dispar purtătorii şi se regenerează barierele de
potenţial ), se inversează polaritatea instantanee a tensiunii aplicate sau se
micşorează curentul direct prin tiristor sub o anumită limită inferioară, când
câmpul purtătorilor este depăşit de cel al joncţiunilor.

b)Caracteristica curent-tensiune este reprezentată în figura 2:

fig. 2
c) Comutaţia tiristorului

Tiristorul intră în conducţie la tensiunea VDRM aplicată în mod direct între

anod şi catod ( numită şi tensiune de aprindere ) când curentul de comandă pe
grilă IG este nul sau la o tensiune mai mică directă când IG 0 (fig.3).

IA

IG 0

UAK

fig. 3

Ieşirea din conducţie are loc la prima trecere prin zero a curentului după ce
curentul de grilă a devenit zero sau când curentul scade sub valoarea critică I N
sau când se aplică o tensiune inversă suficient de mare sau când curentul prin
circuitul principal este preluat de un circuit auxiliar de stingere.
La aplicarea unui semnal electric pe poartă atunci când tiristorul este în
regim de blocare, se produce trecerea în regim de conducţie care se menţine şi
după dispariţia semnalului de amorsare.
În concluzie, tiristorul poate fi comandat să conducă curent numai pe valorile
pozitive ale tensiunii anod-catod vAC ( cadranul I ).

d) Protecţia tiristoarelor

Pentru intrarea sigură în conducţie a tiristorului curentul de comandă trebuie

să fie cuprins între o valoare maximă şi una minimă pe baza caracteristicilor
statice şi dinamice ale tiristorului dar şi în funcţie de tipul circuitului de comandă
precum şi de caracterul sarcinii.
 Protecţia tiristoarelor se face împotriva tensiunilor inverse de comutaţie cu
ajutorul unui grup RC în serie conectat în paralel cu tiristorul, ca în figura de mai
jos (fig.4):

R C

fig. 4

Protecţia împotriva supratensiunilor externe se poate face în general la

intrarea convertorului prin eclatoare sau descărcătoare cu rezistenţă neliniară.
Ele joacă un rol de limitare.
Protecţia împotriva supratensiunilor de intrare se face prin componente sau
scheme de limitare care limitează supratensiunile la nivele stabilite, admisibile
prin componentele convertorului.
Pentru evitarea defectărilor datorate supratensiunilor există următoarele
posibilităţi :
- alegerea componentelor cu tensiuni de străpungere foarte ridicate ţinându-se
însă cont că soluţia trebuie să fie şi economică;
- eliminarea sau reducerea cauzelor ce provoacă supratensiuni;
- legarea în schema convertorului a elementelor de protecţie la supratensiuni,
cum ar fi: grupurile RC, diode Zener, cu avalanşă controlată, varistoare, etc.
Pentru supratensiunile provenite din reţea în primarul sau secundarul
transformatorului se face protecţia prin conectarea între faze a unor grupuri RC
serie (fig.5).
 Pentru protecţia la scurtcircuit se utilizează siguranţe ultrarapide care pot fi
înseriate cu fiecare tiristor în parte sau pot proteja barele de alimentare(fig.6).
Dacă fabricantul nu recomandă un anumit tip de siguranţă aceasta trebuie

 i dt
2
aleasă în aşa fel încât: pentru siguranţă să fie sub aceeaşi integrală

corespunzătoare tiristorului.

SUR T

fig. 6

Pentru protecţia la suprasarcini se utilizează relee termice reglate

corespunzător valorilor sarcinii.
În cazul în care avem conectate mai multe tiristoare pe lângă protecţia cu grup
RC conectată în paralel se conectează încă o rezistenţă dimensionată
corespunzător în paralel, mai ales când tensiunile care trebuie comutate sunt
continue.
În cazul conectării în paralel a tiristoarelor se înseriază cu fiecare element o
inductivitate de valoare ridicată care determină impedanţa fiecărei ramuri în aşa
fel încât să creeze o desensibilizare a împrăştierii caracteristicilor de conducţie a
tiristoarelor (fig.7). Inductivităţile au cuplaj magnetic între ele, creşterea
curentului într-o ramură faţă de celelalte fiind limitată de inductivitatea de cuplaj.
 *
L1 L2
*
T1 T2

fig. 7

e) Mărimile caracteristice de catalog ale tiristorului

- VRSM – vârful tensiunii nerepetitive inverse – tensiunea inversă maximă pe

care o poate suporta tiristorul pentru un timp scurt (100s);
- VDRM – tensiunea de vârf repetitivă în stare de blocare-valoarea maximă a
tensiunii în stare de blocare ce se aplică în sens direct pe tiristor ( tensiunea
de aprindere );
- VRRM – tensiunea inversă de vârf repetitivă – valoarea maximă a tensiunii
inverse ce se aplică periodic tiristorului; pentru momente scurte de timp, fără
a-l distruge;
- VDWM – tensiunea de vârf directă de lucru în stare blocată – valoarea maximă
a tensiunii aplicată în sens direct fără ca tiristorul să intre în conducţie;
-  - factorul de depăşire a tensiunii inverse de atingere
VRRM

 *U K
-  - factorul de siguranţă;
- UK – tensiunea de stingere aplicată tiristorului
U K  2 * U N  U max

- IDRM – valoarea maximă a curentului rezidual prin tiristorul polarizat direct în

stare blocată;
- trev – timpul de revenire al tiristorului – timpul după care este permisă
repolarizarea tiristorului; valoarea lui determină frecvenţa de comutaţie a
tiristorului ( 5  100 s );
- IM – curentul de menţinere în conducţie;
- IRRM – valoarea maximă a curentului rezidual prin tiristorul polarizat invers;
 du A
- - panta de creştere a tensiunii de polarizare directă ( 20  100 V/s );
dt
- ti – timpul de întârziere – în care se injectează purtătorii de sarcină în
joncţiune ( 1  300 s );
- tc – timpul de comutare propriu-zisă a tiristorului;
- ts – timpul de stabilire a aprinderii sau amorsării;
- ta= ti+tc – timpul de aprindere mai mic decât durata impulsului de comandă;
- trr – timpul de revenire la polarizare inversă;
- Qrr – cantitatea de purtător de sarcină eliminată din tiristorul polarizat invers;

 i dt
2
- - integrala de sarcină limită;

di
- - panta de creştere a curentului;
dt
- ITSM – curentul maxim în starea de conducţie;
- Imed – curentul mediu prin tiristor;
- ITRMSM – curentul eficace în stare de conducţie;
- ITAVM – curent mediu limită;
- Ta – temperatura ambiantă;
- TVJ – temperatura joncţiunii;
-  - unghiul de intrare în conducţie;
- Pd – puterea disipată;
- VIO – 0,8 V;
- ITAV – curentul mediu;
- rT – rezistenţa diferenţială a tiristorului;
ITAV
- f  - factor de distorsiune;
ITRMSM
- Q1;
- Q j;
- Qjmax;
- RTJC – rezistenţă termică joncţiune – capsulă;
- RTC-R – rezistenţă termică capsulă – radiator;
- PGAV – puterea în circuitul de comandă;
- PT0 - puterea totală disipată ( continuă sau medie ) la TA sau TC specificate;
 - RTR-A – rezistenţa termică radiator - mediu ambiant;
- PFAV – puterea medie disipată în sens direct.

f) Formele de undă ale curentului şi tensiunii în procesul de stingere a

tiristoarelor (fig.8):

fig. 8

g) Reprezentarea capsulei tiristorului (fig.9):

fig. 9
 h) Caracteristici

-temperatura maximă admisibilă a capsulei în funcţie de curentul mediu (curent

sinusoidal);
- temperatura maximă admisibilă a capsulei în funcţie de curentul mediu
(curent dreptunghiular);
- caracteristicile de conducţie ale tiristorului.

CALCULUL DE DIMENSIONARE AL COMPONENTELOR DIN CIRCUITUL

DE FORŢĂ

S-a ales un VTA trifazat format din două tiristoare în montaj antiparalel pe fiecare
fază ca în fig.10 :

fig. 10
 Prin modificarea unghiului de comandă a tiristoarelor de pe fiecare fază, , se
modifică puterea absorbită de sarcină de la zero la valoarea maximă. Comanda
tiristoarelor se realizează cu ajutorul dispozitivului de comandă pe grilă (DCG) care trebuie
să asigure un defazaj al impulsurilor de comandă 2/3 între faze.
Variaţia unghiului de aprindere depinde de natura sarcinii. Motorul asincron este o
sarcină rezistiv-inductivă. În acest caz unghiul de aprindere al tiristoarelor variază între  şi
, iar tiristoarele variatorului static sunt în conducţie până la anularea naturală a curentului
din faza respectivă ( - este unghiul de defazaj între tensiune şi curent datorat sarcinii).
Modul de variaţie al tensiunilor se determină cu ajutorul diagramelor fazoriale din
figura 11.

fig.11
Astfel tensiunea UKR pe variatorul monofazat al fazei r este zero pe perioada cât
unul din cele două tiristoare conduce. În intervalul de timp cât tiristoarele sunt blocate,
punctul nulului sarcinii se deplasează din O în O’, iar tensiunea pe tiristor va fi de 3/2 UR,
corespunzătoare fazorului UO,R.
3
 U când K R  este blocat
U KR  2 R
 0 când K R  conduce

Tensiunea de linie a sarcinii:

 
U RS când K R , K S conduc
'  1
U RS    U ST când K R  blocat
 2
 1U când K S  blocat
 2 TR

Tensiunea de fază a sarcinii este:

 0 când K R  blocat
 U R când K R , K S , K T  blocat

 1
U 'R   U RS când K T  blocat
 2
 1
  U TR când K S  blocat
2

Calculul de dimensionare al componentelor din circuitul de forţă

În acţionările electrice, variatoarele de tensiune alternativă se folosesc pentru

modificarea turaţiei motorului asincron prin modificarea tensiunii de alimentare şi la
pornirea motorului asincron prin variaţia tensiunii între zero şi valoarea nominală.
Chiar dacă se consideră că fiecare grup de tiristoare, analizat separat, formează un
variator de tensiune alternativă monofazat, datorită interacţiunii fazelor, modul de
funcţionare al VTA trifazat, prezintă diferenţe faţă de cel monofazat.
Astfel, o necorelare corespunzătoare a funcţionării între grupurile de tiristoare de pe
cele trei faze, poate duce la distrugerea acestora, la regimuri anormale de funcţionare
sau chiar la deteriorarea consumatorului.

-Curentul efectiv nominal pe o fază:

Pabs=m*UNf*INf*cosN [W] (1)

PN
Pabs  [W] (2)
N
PN
IN f  [A] (3)
m *U N f *  N * cos  N
 55 * 10 3
IN f   69.62 A
3 * 380 * 0.9 * 0.77
-Valoarea momentană a curentului:
i(t)=Imax*sin(t) (4)

I max  2 * I N f [A] (5)

I max  2 * 69.62  98.46 A

-Valoarea medie a curentului printr-un tiristor:


1
I N med   2 * I Nf * sin  t d  t  [A] (6)
2 0

 
2 *IN f 2 * IN f 2 *IN f
I N med 
2 *  sin  t d  t  
0
2 *
 cos t 
0



2 * 69.62
I N med   31.34 A

-Curentul de pornire permis pe fază:
I 'p  k * I N f [A] (7)

I 'p  2.8 * 69.62  194.94 A

-Tensiunea de stingere aplicată tiristorului:

U K  2 *U N f [V] (8)

U K 2 * 380  537.4 V
-Se alege factorul de depăşire a tensiunii inverse de stingere:
  1.5  1.7 (9)
am ales  =1,6
-Se alege factorul de siguranţă:
  1.5  1.6 (10)
am ales =1,5
-Se calculează:
Uinv max=  *  * U K  VRRM [V] (11)
Uinv max=1,6*1,5*537,4=1289,76 V

-Se calculează curentul prin tiristor:

 I tiristor   i * K * I N med  I TSM [A] (12)

i   (13)

Itiristor=1,5*2,8*31,34=131,69 A
-Curentul maxim prin tiristor:
Itiristor>ITSM (14)
Din catalog se alege tipul tiristorului cu datele corespunzătoare:
Am ales tiristorul T200N 1400
-ITRMSM = 400 A
-VRRM=1400 V
-VDRM = 1400 V
-ITAVM = 200 A pentru Tc=85 o C
-ITSM = 6 kA pentru t=10 ms şi Tvj  45 o C
-ITSM = 5,2 kA pentru t=10 ms şi Tvj  125 o C
-I2t =180.000 A2 *s pentru t=10 ms şi Tvj  45 o C
-I2t =135.000 A2 *s pentru t=10 ms şi Tvj  125 o C
-di/dt =150 A/s pentru f=50 Hz şi ITM=0,8 kA
-dv/dt - C : 400 V/s pentru VD=0,67*VDRM şi Tvj =125 o C
- F : 1000 V/s
-rT =0,8 m pentru Tvj =125 o C
-VGT = 2 V pentru Tvj =125 o C ,VD = 6 V, RA = 5 
-IGT = 200 mA pentru Tvj =125 o C ,VD = 6 V, RA = 5 

-Tipul capsulei este E 50 şi este reprezentată în figura 12 :

 fig.12

Alegerea radiatorului şi verificarea la încălzire

S-a ales ansamblul de răcire tip R 150-E 50 reprezentat în figura 13 :

fig. 13
 -Puterea disipată :
Pd = VIO * ITAV + rT * I2TAV * f2 [W] (15)
Unde : VIO = 0,8 V
I TAV
f  factor de distorsiune (16)
I TRMSM

200
f   0. 5
400
Pd = 0,8 * 200 + 0,8 *10-3 * 2002 * 0,5 = 176 W
- PTAV –puterea medie disipată în sens direct:
PTAV = Pd + PGAV [W] (17)
Unde : PGAV = 5 W valoarea uzuală pentru tiristoare normale de putere.
PTAV = 176 + 5 =181 W
- Impedanţa termică globală joncţiune-mediu ambiant este formată din trei
impedanţe termice :
TJ – TC = Rth j-A * PTAV (18)
Rth j-A = Rth j-C + Rth C-R + Rth R-A (19)
o
Rth C-R = 0,012 C/W
o
Rth C-A = 0,4 C/W

o
Din catalog Rth j-C = 0,127 C / W (fig.14)

fig. 14
- rezultă pentru PTAV = 181 W şi o temperatură maximă a mediului de răcire ta = 45 o C
- rezultă rezistenţa termică maximă între capsulă şi mediu :
o
Rth C-A (max)= 0,43 C / W -r
 o
Pentru capsula E 50 s-a ales rezistenţa termică de contact Rth C-R = 0,012 C/W
şi r ( = 120 o el ) = 0,027 o C / W , deci rezultă că Rth C-A = 0,43 – 0,027 = 0,4 o C / W.
Radiatorul impus prin datele de proiectare corespunde aplicaţiei date împreună cu
tiristorul T 200N.
Schema impedanţelor de răcire este reprezentată în figura 15 :

d

Rth j-C
C

Pd
Q1=40 – 45 o C Rth C-R
A

Rth C-R

fig. 15

Protecţia tiristoarelor

Protecţia la supratensiunea de stingere a tiristorului:

UK
C B'  C B * [F] (20)
2 * Qrr
 2Qrr
R B'  R B * [] (21)
LK * U K

V RRM
U R max  [V] (22)

Calculul lui CB :
-Se determină x1 şi x’2 = f(PN) pentru motorul de tip ASI 280M-75-6
x1 = x’2 = 0.94 

-curentul trece prin două faze înseriate în orice moment :

2 (x1+x’2) =  * LK (23)

LK 

2 x1  x 2'   2x1  x 2'  [H] (24)
 2 *  * f1

20.94  0.94 
LK   0.012 H
2 *  * 50

2 *k *IN f
I TM  [A] (25)

2 * 2.8 * 69.62
I TM   87.75 A

di U K
  [A/s] (26)
dt LK

di 537.4
   0.045 A/s
dt 0.012
 Vom alege din grafic pentru ITM=100 A (curba corespunzătoare acestuia) din
“Tiristoare şi module de putere”- catalog Băneasa (fig.16).

fig. 16

 di 
QS  C   f    A/s
 dt 
QS = 80 C

Deci Qrr = 2 * QS [C] (27)

Qrr = 2 * 100 = 200 C

  1.2  2   se alege   1.6

  1.5  2.5  se alege   1.5
Se alege C’min = f(),(fig.17).
 fig.17

Pentru =1.6 rezultă C =1 F

2Qrr
C B min  C min
'
* [F] (28)
UK

2 * 200 * 10 6
C B min  1 *  0.74 F
537.4
Se alege un condensator din catalogul de condensatoare. (Componente
electronice pasive - Radu Ovidiu)
S-a ales condensatorul HPR 30.56 cu Vca = 400 V; C = 1 F  10%
Pentru C=09 F se recalculează C’min :

C ales * U K
'
C min  [F] (29)
2 * Qrr

1 * 537.4
'
C min   1.34 F
2 * 200
 recalculat = 1.57 care se încadrează în limite.
Calculul lui RB :

LK * U K LK * U K
'
Rmin *  RB  Rmax
'
* (30)
2 * Qrr 2 * Qrr

-se calculează :
LK * U K
(31)
2 * Qrr

0.012 * 537.4
 126.97
2 * 200 * 10 6
-pentru  = 1,57 se aleg R’min şi R’max
R’min=0.7  şi R’max=1,7 
0,7 * 126,97  RB  1,7 * 126,97
88,88  RB  215,85
Alegem RB = 154  din catalog – valoare normalizată.
- Se verifică toleranţele de  5% pentru rezistenţă :
95% * RB  88.88 105% * RB  215.85
146.3  88.88 161.7  215.85

Puterea rezistenţei RB :
 C C R * CB  R * CB  
2

* C B U BD  U K    B  *
2
Qrr * U K  B * U K2  B * U BD 2
 B
1 2 2 tc  tc  
PRB   
T   tc  
* C B U BD  U K  * 1  exp  R * C 
2

   B B  

unde UK = UBD = 2 * U N f  537,4 V

1 1
tc = * T unde T=  0,02 s  tc =0,0067 s
3 f1

Qrr =200*10-6 C

CB =10-6 F

RB =154 

PRB =21,14 W
 S-a ales o rezistenţă de tipul RBP ( R ) – 6025 – C de 154  şi cu Pn=25 W.
( Agenda Radioelectronistului – N. Drăgulănescu )
Dimensiunile rezistenţei sunt: L= 54 mm, Dmax = 26 mm, d= 10 mm.

Protecţia la supratensiuni ce provin din reţea

Protecţia la supratensiuni provenite din reţea sau la cuplări ale transformatoarelor,

respectiv sarcinii, se face prin conectarea în primarul sau secundarul transformatorului a
unor grupuri RC serie între faze (fig.5).
Condensatorul de protecţie se calculează cu relaţia:
S N * I 0 * 10 7
C

6 *  * VRRM
2
 VinvT
2
 [F] (33)

unde SN – puterea aparentă nominală a transformatorului [kVA]

I0 – curentul de mers în gol al transformatorului în % raportat la curentul
nominal.
I0 = (0,010,02)*IN
f1 – frecvenţa reţelei în Hz
VRRM – valoarea maximă admisibilă a tensiunii inverse repetitive, în V
VinvT – tensiunea inversă maximă pe tiristor plus supratensiunile ce pot
apărea, în V
S-a ales un transformator cu următoarele date :
SN= 500 kVA
I0= 2%
f1= 50 Hz
VRRM = 1400 V
VinvT= Umax* = UNl* 2 *  = 859,84 V

500 * 2 * 10 7
C  8,69 F

6 *  * 50 1400 2  859,84 2 
Se alege un condensator C = 10 F ( din catalog Componente electronice pasive
– Radu Ovidiu ).
L
R  2* (34)
C
 unde L - inductivitatea de scăpări în secundarul transformatorului raportată la
secundar sau primar în funcţie de locul de montare al grupului RC, în H.
X SC X SC
L   (35)
 2 * f 1

U SC
X SC  (36)
IN f

unde USC – tensiunea de scurtcircuit USC = uSC*UN

uSC = (06)%
Deci USC = 6%*UN (37)
USC = 6%*380 = 22,8 V
U SC 22,8
X SC    0,327 
IN f 69,62

X SC 0,327
L    1,04 * 10 3 H
2 * f 1 2 * 50
Valoarea rezistenţei se calculează cu relaţia (35) şi rezultă:

1,04 * 10 3
R  2*  20,40 
10
S-a ales rezistenţă de tip R200 – 0 de 22  cu Pn = 1 W şi toleranţă 5%.

P  2U N l * 2 *  * f 1 * C  * R * 10  2
2
(38)


P  2 380 * 2 *  * 50 * 10 5 
2
* 22 * 10 2  0,63 W

Alegerea siguranţelor ultrarapide pentru protecţia tiristoarelor la

scurtcircuit

Pentru alegerea siguranţei avem nevoie de Ief ( curentul cel mai mare care poate
trece prin circuit ).
Ie f  I P  k * I Nl (39)

k * IN f 2,8 * 69,62
I e fmaz    137,84 A
2 2
 IefSF  Iefmax
UMSF  UN = 380 V

 i * t 
2
SF
  i * t 
2
tiristor

Pentru Ief = 137,84 A se alege din catalog Bussmann o siguranţă fuzibilă FWH –
150B cu IefSF = 150 A.
Verificăm:
 i * t 
2
SF
  i * t 
2
tiristor

4600 [ A2*s]  180000 [ A2*s]

Alegerea unui element de comutaţie ( contactor ) capabil să realizeze conectarea
sau deconectarea de la reţea a VTA plus maşina.
Protecţia circuitului de forţă este asigurată de siguranţe fuzibile 170M1316 din
catalog Bussmann.
S-a ales contactorul de tip TCA 125 cod 4028 cu două contacte normal deschise
şi două contacte normal închise cu următoarele contacte nominale:
- tensiune nominală 500 V curent alternativ;
- curent nominal 125 A;
- frecvenţă de lucru 50 Hz;
- tensiunea de lucru 380 V;
- puterea bobinei la anclanşare/declanşare, Pb(a/d)VA,x – 100/750;
- grad de protecţie IP 000;
- la contactele auxiliare:
- tensiunea nominală 220 V curent alternativ;
- curent nominal 10A;
- tensiunea de serviciu şi puterea bobinei electromagnetice de acţionare :220 V, 100 W.
 R.I. – regulator de curent;
C.C.G. – circuit de comandă pe grilă;
A.I. – amplificator de impulsuri;
V.T.A. –variator de tensiune alternativă;
B.C.G. – bloc de comandă pe grilă;
B.M.I. – bloc de măsură a curentului.

Schema electrică de principiu este reprezentată în figura 18 :

fig.18
Schema de comandă a tiristoarelor este reprezentată în figura 19 :

fig. 19
 BIBLIOGRAFIE

Kelemen “ Electronică de putere ”

Drăgulănescu N. “ Agenda radioelectronistului “
Radu Ovidiu “ Componente electronice pasive “
Catalog băneasa “Tiristoare şi module de putere “.