Cap.

5
ÎNCĂLZIREA CAPACITIVĂ (ÎN RADIOFRECVENŢĂ)

5.1. Clasificare şi domenii de utilizare

În procedeele de încălzire clasică a materialelor dielectrice căldura este transmisă la
suprafaţa materialului prin convecţie sau radiaţie şi pătrunde în interior prin conducţie termică.
Conductivitatea termică a acestor materiale fiind foarte scăzută, transferul de căldură se face foarte
lent şi astfel creşte durata procesului de încălzire, cresc pierderile termice şi diferenţa de temperatură
în interiorul materialului.
Însă materialele dielectrice se pot încălzi în cîmpuri de R.F. (radiofrecvenţă). Încălzirea în
acest caz se bazează pe pierderile de putere datorate faptului că dielectricul nu este perfect izolant
(prezintă o rezistenţă finită, deci apar pierderi electrice prin conducţie) şi pe pierderile datorate
fenomenului de histerezis dielectric (orientarea dipolilor electrici moleculari ai dielectricului nu
poate urmări variaţiile de sens ale câmpului electric alternativ aplicat deoarece i se opune agitaţia
termică - fenomenul de vâscozitate electrică).
Domeniile de utilizare ale încălzirii capacitive sunt:
a) industria alimentară (uscarea laptelui, deshitratarea fructelor, coacerea biscuiţilor,
sterilizarea produselor, dezgheţarea produselor congelate);
b) industria chimică (uscarea produselor sub formă de granule, pudră sau tablete);
c) industria lemnului (lipirea semifabricatelor, uscarea produselor);
d) industria construcţiilor de maşini (uscarea miezurilor de turnătorie, confecţionarea
tuburilor din oţel acoperite cu fibre de sticlă);
e) industria electrotehnică (confecţionarea produselor din materiale termoplastice, fabricarea
plăcilor şi cilindrilor din pertinax, stratitex sau sticlostratitex).
Încălzirea capacitivă oferă următoarele avantaje:
- căldura se dezvoltă în întreaga masă a dielectricului, rezultând o distribuţie uniformă a
temperaturii;
- timpul necesar încălzirii este redus, iar productivitatea procedeului este ridicată;
- instalaţiile de încălzire sunt simple şi cu un gabarit redus.

pagina 1 din 13
 5.2. Puterea necesară încălzirii unui dielectric
În instalaţiile de încălzire capacitivă, materialul procesat este introdus între armăturile unui
condensator de lucru (numit aplicator) alimentat de la un generator de Î.F. , în limitele 0,3...100
MHz.
i C
IC
IC I
I
2 R
u IR δ
U d φ
3 U
1 IR U

a) b) c)
1 – sursa de alimentare; 2 – plăcile condensatorului de lucru; 3 – materialul procesat.
Fig. 5.1 Încălzirea capacitivă: a – schema de principiu; b – schema electrică echivalentă;
c – diagrama fazorială.

5.2.1. Cazul materialelor dielectrice omogene

Materialul dielectric omogen introdus între armăturile unui condensator determină unghiul de
defazaj capacitiv între fazorii I şi U, φ < /2, conform Fig. 5.1.c. (defazajul între curent şi tensiune
în cazul unui condensator ideal, fără pierderi dielectrice, este /2).
 = /2 – φ este unghiul de pierderi dielectrice
Dielectricii pot fi reprezentaţi printr-o schemă echivalentă de tipul celei din Fig.5.1.b., ca şi
nişte condensatoare cu pierderi. În Fig. 5.1.b. C este un condensator ideal, iar R este un rezistor în
care apar aceleaşi pierderi ca şi în materialul dielectric analizat.
Puterea activă disipată în materialul dielectric este :

Conform diagramei fazoriale,

deci:
şi

pagina 2 din 13
 Dar curentul capacitiv IC se poate exprima astfel :

Rezultă pentru puterea activă disipată în materialul dielectric expresia:

Capacitatea unui condensator plan este dată de relaţia:

unde : A – reprezintă aria suprafeţei electrozilor; d – distanţa dintre electrozi.

Rezultă că:

Notând cu V = Ad volumul materialului procesat, se obţine pentru puterea activă disipată
în materialul dielectric:

Dar este intensitatea câmpului electric exterior, astfel încât puterea specifică (pe

unitatea de volum) va fi:

Concluzii:
(1) puterea specifică disipată în materialul dielectric este direct proporţională cu frecvenţa,
pătratul intensităţii câmpului electric (E2) şi cu factorul de pierderi ( );
(2) puterea dezvoltată în materialul dielectric se consumă pentru încălzirea acestuia până la o
anumită temperatură (într-un timp determinat) şi (eventual) pentru transformări de fază,
schimbarea stării polimorfice, efectuarea unor reacţii chimice şi pentru acoperirea
pierderilor termice în mediul ambiant;
(3) pentru a obţine o puterea specifică cât mai mare este necesar să se lucreze cu o valoare a
intensităţii câmpului electric maxim posibilă.

OBS: Pentru a evita conturnarea sau străpungerea materialului dielectric, valorile câmpului electric
sunt în domeniul E = 80 … 300 V/mm, dar în instalaţiile de uscare se impune Emax = 160

pagina 3 din 13
 V/mm (Umax = 15 kV) datorită faptului că apa eliminată din materialul dielectric
condensează pe electrozi.

(4) dacă factorul de pierderi este redus, încălzirea materialului se face încet şi este
dificil să se atingă temperatura dorită. Dacă este prea mare, atunci creşte
curentul prin materialul dielectric, ceea ce impune limitarea tensiunii de alimentare
pentru a evita străpungerea acestuia.
Materialele care pot fi încălzite corespunzător în radiofrecvenţă satisfac condiţia :
0.01 ≤ ≤1
(5) dacă factorul de pierderi variază cu temperatura, pentru a evita supraîncălzirile locale se
poate utiliza încălzirea în impulsuri (egalizarea temperaturii se face în timpul pauzelor);
(6) creşterea frecvenţei este limitată de domeniul de frecvenţe alocat .

5.2.2. Cazul materialelor dielectrice neomogene

În practică, materialul dielectric procesat în câmp de înaltă frecvenţă este întotdeauna mai
mult sau mai puţin neomogen, sau umple numai o parte din spaţiul dintre electrozi.
a) Conectarea în serie

 r1 ; tg 1 ;U1 d1
U d
 r 2 ; tg 2 ;U 2 d2

Fig. 5.2. Modelul de conectare în serie

I corespunde aplicaţiilor în care straturi materiale succesive, cu

Modelul „conectare în serie”
proprietăţi dielectrice diferite sunt puse între plăcile aplicatorului (condensatorul de lucru), sau
IC1 IR1
există un strat de aer între materialul procesat şi electrozi.
C1 R1
U1
U

IC2 IR2

C2 R2
pagina 4 din 13
U2
 În cazul a 2 straturi se poate considera că se formează 2 condensatoare conectate în serie.

Presupunând ,

rezultă:

Dar ; , astfel încât se obţine:

sau

Ţinând cont de expresia puterii specifice:

rezultă raportul densităţilor de putere dezvoltate în cele două straturi:

Dacă primul strat este aer .

OBS: În absenţa aerului, intensuitatea câmpului electric în dielectric ar fi :

pagina 5 din 13
iar în prezenţa stratului de aer :

Rezultă: ,

unde E2 reprezintă intensitatea câmpului electric în materialul dielectric în prezenţa stratului de aer.

E2
E 20 1
0.8
 r2  1 U
0.6
 r2  2 d1
0.4 d2

0.2  r  10
2

0 d1
0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 d2

Fig. 5.3. Efectul stratului de aer asupra intensităţii câmpului electric în dielectricul de
grosime d2.
Concluzii :
- puterea disipată în materialul dielectric se poate modifica, la U = ct. (tensiunea de
alimentare constantă) prin modificarea distanţei dintre electrozi, respectiv a grosimii stratului de aer
(aceasta este o metodă foarte comodă de reglare a puterii în instalaţiile capacitive);
- intensitatea câmpuluielectric în aer este cu atât mai mare cu cât creşte.
OBS : Nivelul tensiunii de alimentare depinde de rigiditatea dielectrică a aerului, alegându-se astfel

încât .

Deci, valoarea maximă a densităţii de putere care poate fi disipată în dielectric este:

pagina 6 din 13
 - dacă ambele straturi sunt dielectrice, materialul având constanta dielectrică mai
mare se încălzeşte mai încet (se pot realiza astfel încălziri selective, concentrându-se
puterea dezvoltată în anumite zone ale produsului încălzit).

5.3. Frecvenţa tensiunii de alimentare

Alegerea frecvenţei este condiţionată de :
- frecvenţele de lucru admise d p d v al perturbării canalelor de telecomunicaţii;
- variaţia factorului de pierderi al dielectricelor cu frecvenţa şi temperatura;
- apariţia fenomenelor de propagare a undei tensiunii de-a lungul armăturilor condensatorului
de lucru, ceea ce determină o încălzirea neuniformă a materialului dielectric(se impune, deci,
limitarea superioară a frecvenţei de propagare a undei de tensiuni)
În conformitate cu acordurile internaţionale, pentru încălzirea capacitivă s-au alocat
frecvenţele : 13,56 ; 27,12 şi 40,68 MHz (abateri mai mari de 0,05% se admit numai dacă se
ecranează generatorul electronic, condensatorul de lucru şi cablul de alimentare a generatorului, iar
carcasa acestuia e legată la priza de pământ).
OBS. şi tg depind de frecvenţă şi temperatură , iar in procesele de uscare există şi o dependenţă
de gradul de umiditate a materialului.
Mărimea factorului de pierderi permite aprecierea posibilităţii de încălzire capacitivă
a unui material şi alegerea frecvenţei de lucru (pentru încălzire imposibilă !)
La frecvenţă constantă, puterea absorbită de dielectric se modifică în cursul procesului de
încălzire, având un caracter crescător sau coborâtor, funcţie de temperatură .
În acest context, se impune acordarea continuă a sarcinii generatorului electronic de
alimentare, prin circuite cu condensatoare sau bobine variabile.
Pentru o bună uniformitate a încălzirii, lungimea de undă medie în vid a tensiunii de
alimentare trebuie să satisfacă relaţia:
unde l este distanţa de la punctul de alimentare a armăturilor condensatorului până la marginea lor
cea mai îndepărtată.
OBS : Dacă dimensiunile dielectricului sunt mari se recurge la alimentarea în mai multe puncte a
armăturilor condensatorului de lucru (puterile acceptabile d.p.d.v. tehnologic se pot obţine

pagina 7 din 13
 numai cu frecvenţe ridicate).

5.4. Timpul de încălzire

Deoarece temperaturile de încălzire sunt reduse ( ), timpii de încălzire sunt foarte
mici şi pierderile termice sunt neglijabile la încălzirea capacitivă.
Se poate admite, deci, că întreaga putere dezvoltată determină creşterea temperaturii
materialului dielectric procesat.
Bilanţul energetic va fi:

unde - reprezintă densitatea materialului dielectric procesat;

c- căldura masică a materialului dielectric procesat;
- creşterea de temperatură a materialului.

iar timpul de încălzire va fi:

t=

5.5. Echipamente pentru încălzirea capacitivă

Echipamentele pentru încălzirea capacitivă conţin în principal:
- un generator de radiofrecvenţă;
- un adaptor al sarcinii la generator;

~ - un amplificator
~ al capacităţii electrice. RF
= ≈ GENERATOR

1 2 3 4

ADAPTOR

5 6

APLICATOR
pagina 8 din 13
7
 Fig. 5.6 Schema bloc a unei instalaţii de încălzire capacitivă
1 – transformator de înaltă tensiune; 2 - redresor; 3 - oscilator; 4- circuit acordat;
5 - circuit de cuplare; 6 - circuit de adaptare; 7 - sarcina

5.5.1 Aplicatoare
În funcţie de natura şi forma produsului de procesat, precum şi de varianta de încălzire
(continuă sau discontinuă) există o mare diversitate de aplicatoare.
În practică s-au impus următoarele tipuri de aplicatoare:
a) Aplicator cu electrozi plaţi
- materialul este fixat între armăturile unui condensator plan sau se deplasează între acestea;
- materialul poate fi în contact cu electrozii, sau unul din electrozi este deplasabil pentru a
asigura reglarea puterii dezvoltate.

A
B
C

8
GRF GRF GRF 6

3 7 5
1

3
4
pagina 9 din 13
2
 Fig. 5.7 Instalaţie de încălzire cu aplicator cu electrozi plaţi
1 – material; 2-bandă transportoare perforată (permite evacuarea umezelii); 3 – electrozi (cel inferior este
perforat pentru a permite evacuarea aerului umed); 4- sistem de evacuare a aerului umed;
5 - bobină (împreună cu sistemul de electrozi (3) formează un circuit oscilant pe frecvenţa de lucru);
6- generator de radiofrecvenţă; 7- incinta cuptorului; 8-redresor.
Aplicatorul cu electrozi plaţi din Fig. 5.7 se foloseşte pentru uscarea materialelor de formă
regulată. În cazul corpurilor care au suprafeţe neparalele sau de formă neregulată se folosesc
electrozi de formă specială.
Exemplu:

Fig. 5.8 Electrozi de formă specială

b) Aplicator cu electrozi în ghirlandă

1
2
3
1 pagina 10 din 13 GRF
4
 Fig. 5.9. Aplicator cu electrozi în ghirlandă
1 – electrozi; 2- linii de câmp; 3-material de încălzit; 4-generator radiofrecvenţă

Acest tip de aplicator utilizează 2 serii de electrozi tubulari sau din bară, amplasaţi de-o parte
şi de alta a produsului (sub formă de bandă sau fire) care trebuie încălzit. Electrozii amplasaţi de
aceeaşi parte sunt legaţi în paralel.
Distanţa dintre electrozi este reglabilă ( se poate modifica puterea transmisă). Se asigură
densităţi de putere între 30 … 100 kW/m 2. Liniile de câmp electric sunt înclinate (nu perpendicular),
faţă de direcţia de mişcare.

b) Aplicator în câmp distribuit

3 2

GRF
4

Fig. 5.10 Aplicator cu câmp distribuit

- electrozii sunt în formă de tub, vergea sau inel;

- se amplasează în acelaşi plan, de o parte a corpului de încălzit;
- doi electrozi alăturaţi au polarităţi opuse.
Se utilizează pentru încălzirea produselor sub formă de benzi subţiri (grosime 10 mm)
- liniile de câmp electric sunt paralele cu suprafaţa produsului tratat, astfel încât se obţin
densităţi mari de putere.
OBS. Dacă lungimea aplicatorului se apropie sau depăşeşte valoarea de /4 ( fiind lungimea de
undă asociată frecvenţei de alimentare) câmp neuniform datorită atenuării tensiunii şi apariţiei
undelor staţionare, iar încălzirea este neuniformă.

pagina 11 din 13
 Eliminarea acestor efecte se poate face prin:
- conectarea multipunct a aplicatorului la generator;
- conectarea unor şunturi de inducţie în lungul sistemului de electrozi în cazul
alimentării pe la una dintre extremităţi.

5.5.2 Surse de radiofrecvenţă

- constau din oscilatoare autoexcitate cu una sau mai multe triode, având tensiunea anodică
de 5 ... 15 kV, furnizată de un redresor de înaltă tensiune.
Unităţile actuale furnizează puteri 600 kW, cu un randament de 55…70 %.

L
RF
4 C
2
3
LG
CP
1

5
RG

Fig. 5. 11 Schema de principiu a unui oscilator autoexcitat

1 – transformator de înaltă tensiune; 2- redresor; 3- diodă; 4- bobină de filtrare;
5 – circuit de reglare a puterii.

5.5.3 Adaptoare de sarcină

Adaptarea sarcinii este necesară pentru obţinerea unui randament maxim al sursei.
Adaptarea se realizează prin compensarea reactanţei condensatorului de sarcină, cu bobine
conectate în serie sau paralel.

pagina 12 din 13
 Distanţa dintre generator şi electrozi trebuie să fie cât mai mică pentru a evita pierderile prin
radiaţie electromagnetică şi efect Joule în conductoarele de legătură.

Obs. Încălzirea capacitivă se utilizează preponderent pentru încălzirea materialelor de

dimensiuni mari de formă regulată (eventual plană) şi necesitând densităţi de putere redusă.

pagina 13 din 13