L4

LUCRAREA NR.4 1 MAT.
OPTOELECTRONICE
LUCRAREA NR.4
MATERIALE OPTOELECTRONICE
1. Scopul lucrării
Scopul acestei lucrări de laborator este cunoaşterea unor materiale

folosite în optoelectronică, măsurarea caracteristicilor unor dispozitive
optoelectronice: diode luminiscente (LED) şi fototranzistoare, precum şi
prezentarea unor aplicaţii ale dispozitivelor optoelectronice cu placa de test
EasyPIC 4.
2. Noţiuni teoretice
2.1 Generalităţi
În contextul acestei lucrări, prin “optoelectronică” înţelegem numai

dispozitivele optoelectronice bazate pe semiconductoare, unde procesele de
recombinare emit lumină. Aceste proces de radiaţie este numit emisie
spontană a luminii, pentru că are loc statistic fără alte ingrediente în afara
electronilor şi golurilor.
Încă nu vom studia aici procesul opus – absorbţia luminii, fenomen
important în funcţionarea fotodiodelor sau a celulelor solare. De asemenea
transmisia luminii prin ghidurile de undă nu este considerată aici.
Materialele semiconductoare prezintă o structură de benzi
energetice, şi funcţie de poziţionarea maximului benzii de valenenţă(BV)
faţă de minimul benzii de conducţie (BC) se împart în (Figura 1):
a – materiale directe la care maximul BV coincide cu minimul BV.
b – materiale indirecte la care maximul BV este deplasat faţă de
minimul BV.
LUCRAREA NR.4 2 MAT. OPTOELECTRONICE
Figura 1. Structura de benzi pentru semiconductori cu banda a) directă, b)

indirectă
Siliciul este un material indirect şi energia emisă nu produce fotoni
în cantitate apreciabilă şi, ca urmare, nu este folosit în aplicaţii pentru
optoelectronică. Aceasta este parţial adevărat, deoarece există materiale
semiconductoare indirecte care emit suficientiă fotoni pentru a fi folosite în
aplicaţii practice în optoelectronică. Dar, încă o data, în general se folosesc
materiale directe de la care se aşteaptă ca recombinarea să aibă ca rezultat
emisia luminii.
2.2 Lungimea de undă a radiaţiei emise
Dacă lumina este produsă prin recombinarea bandă-bandă, este
valabilă relaţia:
h   EC  EV (1)
şi folosind relaţia :
Cmat    (2)
cmat = viteza luminii în material = co/n, co = viteza luminii în vid şi n =
indicele de refracţie al materialului, se obţine:
h  c0
 (3)
n
Dacă recombinarea are loc între alte stări energetice, simplu, se
înlocuieţte EC - EV cu ΔE, diferenţa relevantă de energie.
2.3 Ledul şi fototranzistorul

Un LED este o diodă semiconductoare ce emite lumină la
polarizarea directă a joncţiunii p-n. Acest efect este o formă de
electroluminescenţă. Astfel un LED face conversia energiei electrice în
energie luminoasă.
Structura unui LED este prezentată in Figura 2, iar modul de
generare a fotonilor în Figura 3.
Figura 2. Diodă semiconductoare

Figura 3. Generarea luminii de o diodă semiconductoare (este reprezentat doar curentul de

goluri în regiunea de tip N)
În cazul LED-urilor, dar şi al laserelor semiconductoare, dioda este

direct polarizată: ieşirea – radiaţia luminoasă creşte exponenţial cu
tensiunea aplicată diodei (în cazul unei diode ideale ignorând rezistenţa
parazită) şi este influenţată de temperatura – factorul care apare la partea
exponenţială – această dependenţă poate fi controlată folosind un mecanism
de reacţie negativă pentru a obţine curentul diodei independent de
temperatură.
Recombinarea electron-gol eliberează o cuantă de energie - un foton.
Prin urmare, pentru a face un semiconductor să radieze este necesar să
susţinem recombinarea electron-gol.
Diferenţa este că în diodele obişnuite, această recombinare
eliberează energie sub formă de căldură - nu sub formă de lumină (adică
într-un alt domeniu al spectrului). Într-un LED, aceste recombinări
eliberează energie sub formă de lumină. Recombinarea generatoare de
caldură se numeşte neradiativă, în timp ce recombinarea generatoare de
lumina se numeşte radiativă. În realitate, în orice diodă au loc ambele tipuri
de recombinări; cînd majoritatea recombinărilor sunt radiative, avem un
LED. Curentul direct injecteaza electroni în regiunea sărăcită de purtători,
unde ei se recombină cu golurile în mod radiativ sau neradiativ. Prin urmare,
recombinările neradiative "consumă" din electronii excitaţi necesari
recombinării radiative, ceea ce scade eficienţa procesului. Acest fapt este
caracterizat prin eficienţa cuantică internă, ηint, parametru care arată ce
fracţie din numărut total de electroni excitaţi produce fotoni.
Raţionamentul de mai sus poate fi formalizat astfel: puterea
luminoasă, P, este energia per secundă, adică numărul de fotoni înmulţit cu
energia unui foton, Ep . Numărul de fotoni este egal cu numărul de electroni
injectaţi, N, înmulţit cu eficienţa cuantică internă.
Timpul de viaţă, τ, al purtătorilor este timpul dintre momentul în
care ei sunt injectaţi în regiunea golită şi momentul în care ei se recombină.
Din acest motiv se mai foloseşte şi denumirea de timp de viaţă de
recombinare. Valorile sale variază de la nanosecunde la milisecunde.
Trebuie făcută distincţie între timpul de viaţă radiativ, τr, şi neradiativ, τnr ,
astfel încît timpul de viaţă se calculează cu relaţia:
1/τ = 1/τr +1/τnr (6)
Eficienţa cuantică internă, ηint , care arată câţi fotoni sunt radiaţi în
raport cu numărul
total de electroni injectaţi, poate fi calculată cu relaţia:
ηint = τ/τr (7)
Timpul de creştere/descreştere, tr , este definit între 10% şi 90% din
valoarea maximă a pulsului, ca în Figura 4.
a) b)
Figura 4. a) Definirea timpului de creştere/descreştere; b) puterea de ieşire.
Timpul de creştere/descreştere este determinat de capacitatea LED-

ului (C), de amplitudinea treptei de curent de la intrare (Ip ) şi de timpul
deviaţă (τ) şi se poate calcula cu relaţia :
tr = 2.2·[τ + (1.7·10-4 ·T·C)/Ip] (8)
unde : T este temperatura absolută în grade Kelvin (0°C = 273°K). Pentru o

valoare mare a lui Ip , al doilea termen devine neglijabil şi timpul de creştere
este determinat, în ultimă instanţă de timpul de viaţă. Fabricanţii preferă să
măsoare acest timp, valorile tipice încadrându-se între 2 şi 4 ns.
Banda de modulaţie, BW, este intervalul de frecvenţe de modulaţie
în cadrul căruia puterea electrică detectată scade la -3dB. În cazul unui
LED, aceasta este limitată de timpul de viaţă al purtătorilor. Explicaţia
fizică a acestui principiu este următoarea: presupunem că un electron este
excitat în banda de conducţie; lui îi ia τ ns până când sa cadă în banda de
valenţă prin recombinare. În acest interval de timp nu se poate modifica
starea lui, astfel încât chiar dacă se întrerupe curentul direct, trebuie aşteptat
τ ns până când radiaţia va înceta practic.
Ca şi diodele, toate tranzistoarele sunt sensibile la lumină.
Fototranzistoarele sunt concepute special pentru “a profita” de acest fapt.
Varianta cea mai comună este un tranzistor NPN bipolar cu baza expusă. În
acest caz, semnalul electric de intrare aplicat pe bază este înlocuit de semnal
electromagnetic luminos, deci, un fototranzistor amplifică variaţiile de
semnalului luminos de intrare. Fototranzistoarele au funcţie similară cu
fotodiodele – acestea au câştig mult mai mic, dar au timpi de răspuns mai
mici(Figura5) :
Figura 5. Caracteristicile tranzistorului bipolar : IC curentul de colector, IB curentul

de bază, IE curentul de emitor, VBE tensiunea bază – emitor, VCE tensiunea colector – emitor,
VA tensiunea Early, T temperatura.
2.4 Materiale utilizate

Exemple de materiale uzuale folosite în optoelectronică sunt
prezentate in Tabelul1.
În tabel sunt date câteva materiale folosite în dispozitivele
generatoare fotonice, lungimea de undă a radiaţiei emise şi energia
corespunzătoare benzii interzise. Primele materiale, GaP si AlAs, sunt
folosite la realizarea generatoarelor fotonice în domeniul vizibil al
spectrului. Următoarele trei materiale, GaAs, InP şi AlGaAs, sunt folosite
pentru fabricarea generatoarelor fotonice în domeniul IR apropiat al
spectrului, cunoscut ca “primă fereastră” în comunicaţiile pe fibră optică.
Ultimul material, InGaAsP, este folosit pentru emiţătoarele din domeniul IR,
cunoscut ca “ferestrele doi şi trei” în comunicaţiile pe fibră optică. Energia
benzii interzise corespunde energiei fotonilor emişi şi este în acelaşi timp un
indiciu despre căderea de tensiune asociată LED-ului, când este polarizat
direct.
Tabelul 1.
Materialul Energia Eg Lungimea de undă Culoarea
GaP 2.24 eV 550 nm Galben
AIAs 2.09 eV 590 nm Portocaliu
GaAs 1.42 eV 870 nm IR
InP 1.33 eV 930 nm IR
AIGaAs 1.42-1.61 eV 770-870 nm IR
InGaAsP 0.74-1.13 eV 1100-1670 nm IR
3. Scurtă prezentare a aparaturii de măsură şi

control
Aparatura de măsură şi control utilizată la această lucrare este

următoarea :
- osciloscop GOS -635G 35MHz GW Instek sau osciloscop numeric
DSO 3102 A, 100 MHz, Agilent prezentate în Capitolul 8 al Îndrumarului
la punctele 4 şi 5.
- Multimetru tip HM 8112-3 prezentat la punctul 8 în Capitolul 8
al Îndrumarului.
- Multimetru tip PM 2423 prezentat la punctul 9 în Capitolul 8 al
Îndrumarului .
- Generator de trepte descris în Anexa 4, punctul 1 al Lucrării.
- Placa de test care conţine diodele şi fototranzistoarele măsurate,
prezentată în figura 6.
- Placa de test EasyPIC 4 descrisă în Anexa 4, punctul 2 al Lucrării.
Figura 6. Placa de test
4. Desfăşurarea lucrării
În timpul desfăşurării lucrării se va ţine cont de următoarele :
- Toate aparatele folosite trebuie să aibă mesele conectate între ele,
indicaţiile privind conectarea diverselor elemente referindu-se doar la firele
de semnal.
- Toate cuplajejele osciloscopului trebuie poziţionate in poziţia DC.
4.1 Determinarea formei semnalelor GT şi corelaţia
dintre ele
Se pornesc aparatele şi se efectuează următoarele vizualizări şi

măsurători :
4.1.1 Generatorul de 16 trepte
Modul de lucru este următorul :
- Se conectează canalul CH2 al osciloscopului la ieşirea G16

a generatorului de trepte.
- Se trece comutatorul VIZUALIZARE/MĂSURĂ al

generatorului de trepte pe poziţia VIZUALIZARE.
- Se trece comutatorul MODE din modulul VERTICAL al

osciloscopului pe poziţia CH2.
- Se acţionează comutatorul VOLTS/div al canalului CH2

astfel încât desfăşurarea pe verticală să fie de 5-8 diviziuni.
- Din butonul POSITION al canalului CH2 se poziţionează

desfăşurarea pe verticală cât mai simetric faţă de centrul
ecranului.
- Se decuplează butonul X-Y din modulul HORIZONTAL al

osciloscopului (osciloscopul trece în acest mod în regim de
bază de timp).
- Se poziţionează comutatorul SOURSE din modulul

TRIGGER pe poziţia CH2.
- Se acţionează butonul LEVEL al modulului TRIGGER

până se obţine o imagine stabilă.
- Se acţionează butonul TIME/div al modulului
HORIZONTAL până se obţine o singură serie completă de
trepte pe ecran.
După vizualizarea semnalului se conecteează în paralel cu

osciloscopul unul dintre multimetre şi se trece comutatorul
VIZUALIZARE/MĂSURĂ al generatorului de trepte pe poziţia MĂSURĂ.
Se măsoară valoarea tensiunii pentru cele 16 trepte, iar rezultatele se vor
trece in Tabelul 1.
Tabelul 1
Treapta 1 2 3 4 …… 14 15 16
U(V)
4.1.2 Generatorul de 8 trepte
Se conectează CH2 al osciloscopului la ieşirea G8 şi se procedează

în mod similar punctului anterior.Tensiunile măsurate se trec în Tabelul 2
Tabelul 2
Treapta 1 2 3 4 5 6 7 8
U(V)
4.1.3 Corelaţia dintre cele două generatoare
Fără a modifica poziţia comenzilor de pe osciloscop se conectează

iesirea G16 a generatorului de trepte la canalul CH1 al osciloscopului. După
aceasta se poziţionează comutatorul MODE al modulului VERTICAL pe
poziţia DUAL şi din comutatorul VOLTS/div al CH 1 se obtine o
desfăşurare de 5-8 diviziuni pentru CH1.
Se observă imaginea de pe osciloscop şi se trasează grafic.

4.2 Determinarea caracteristici ID = f(UD) pentru diodele

electroluminiscente
Se trece osciloscopul în regim X-Y astfel:
- Se apasă butonul X-Y al modulului HORIZONTAL al

osciloscopului.
- Comutatorul MODE de pe modulul VERTICAL se

poziţionează pe X-Y
- Comutatorul SOURCE al modulului TRIGGER se

poziţionează pe X-Y.
Se conectează succesiv ieşirea G16 a generatorului de trepte la LR,

LV, L1, LA cu generatorul de trepte pus în regim de vizualizare şi se
vizualizează caracteristicile ia=f(ua) pentru cele patru diode. Semnalul
pentru axa X (CH1) culegându-se de anodul diodelor (bornele
LR,LV,L1,LA), iar cel pentru axa Y (CH2) de pe borna B a plăcii de test.
Se conectează un voltmetru la borna B a plăcii de test şi altul la

borna la care s-a conectat ieşirea G16.
Se trece GI în regim de măsură şi cu ajutorul voltmetrelor se

măsoară pe rând tensiunile în punctele LR, LV, L1, LA (cel care este
conectat în momentul respectiv) şi în punctul B. Măsurătorile se fac pentru
toate cele 16 trepte ale ieşirii a. Rezultatele măsurătorilor se vor trece în
Tabelul 3.
În timpul măsurării tensiunilor osciloscopul va rămâne conectat în

paralel cu multimetrele, iar citirea tensiunilor se va face la 1-2s după ce se
observă deplasarea punctului pe osciloscop.
ATENŢIE notaţiile UX ,UY se referă la tensiunea măsurată la
intarea X(CH1) sau Y(CH2) a osciloscopului (şi corespunzător şi punctelor
din ME conectate la acestea)
Tabelul 3 R1 = 100 Ώ
Treapta 1 2 3 4 5 ... 16
Ux [mV]
Dioda LI Uy [mV]
ID = Uy/R1 [mA]
UD = U x – U y [mV]
Ux [mV]
Dioda LR Uy [mV]
ID = Uy/R1 [mA]
Ux [mV]
Dioda LV Uy [mV]
ID = Uy/R1 [mA]
Ux [mV]
Dioda LA Uy [mV]
ID = Uy/R1 [mA]
Se calculează valorile curentului prin dioda luminiscentă ID şi

tensiunea pe aceasta UD folosind formulele din Tabelul 3.
Se trasează pe acelaşi grafic caracteristicile I = f(U D) pentru cele 4

diode electroluminiscente măsurate şi se notează diferenţele dintre acestea.
4.3 Fluxul în unghi solid emis de diodele

electroluminiscente L1 şi L2
Se ridică caracteristica emis = f(i) în unghiul solid 1,2 pentru dioda
electroluminiscentă cu emisie în infraroşu L1. Unghiul solid se modifică
prin modificarea distanţei diodă luminiscentă- fotodetector şi anume cu cât
această distanţă este mai mare, cu atât unghiul solid este mai mic. Aceasta
însemnă că 1  2.
Pentru a putea măsura fluxul emis se vor face următoarele

conexiuni:
- ieşirea G8 a generatorului de trepte se conectează la una

din intrările L1, L2.
- ieşirea G+15V a generatorului de trepte se conectează la

una din intrările F1, F2 (cea corespunzătoare diodei
folosite) .
- intrarea Y (CH2) a osciloscopului se conectează în punctul

A.
- intrarea X (CH1) a osciloscopului se conectează la una din

intrările L1, L2 (cea folosită).
Cu generatorul de trepte pus în regim de vizualizare pe osciloscop se

va vedea în acest moment răspunsul fototranzistorului conectat la fluxul
emis de dioda respectivă si pe baza măsurătorilor de curent de colector şi a
diagramei din Figura 7 se poate calcula fluxul emis de diodă .
Multimetrele se conectează in paralel cu cele două canale ale

osciloscopului.
Pentru a putea efectua măsurătorile se trece generatorul de trepte în

regim de masură şi se măsoară tensiunile UL1(L2) si UA care se trec în tabelul
4. Pentru această măsurătoare tasta care determina perioada de masură va fi
apăsată.
Această măsurătoare cu multimetrul se face în paralel cu
vizualizarea pe osciloscop, citirea voltmetrelor facându-se dupa ce se
observa o modificare a poziţiei punctului pe osciloscop.
Tabelul 5. R1 = 100 Ώ R2 = 1,6
KΏ
Treapta 1 2 3 4 5 6 7 8
UB [mV]
UA [V]
IL1 = UB / R1 [mA]
IF1 = UA / R2 [mA]
Φ1 [lx]
UA [V]
IF2 = UA / R2 [mA]
Φ2 [lx]
Se trasează pe acelaşi grafic caracteristicile  = f (IL) fluxul în
unghiul solid 1 şi 2 pentru cele două diode măsurate şi se notează
diferenţele între acestea.
Figura 7. Caracteristica Φ=f(IC)
4.4 Determinarea caracteristicii Ic = f(UCE) pentru

fototranzistorul F1
Se ridică caracteristica IC= f(UCE)Φ=ct pentru fototranzistorul F1.
Pentru a realiza aceasta se fac următoarele conexiuni:
- Ieşirea G16 a generatorului de trepte se conectează la
intrarea F1 a placii de test.
- Ieşirea G8 a generatorului de trepte se conectează la
intrarea L1 a placii de test.
- Intrarea Y(CH2) a osciloscopului se conectează la iesirea A
a placii de test.
- Intrarea X(CH1) a osciloscopului se conectează la intrarea
F1 a placii de test.
Cu generatorul de trepte în regim de vizualizare so observă pe
ecranul osciloscopului setul de caracteristici IC= f(UCE).
Se conectează multimetrele la punctele A si F1 ale plăcii de test şi se
trece generatorul de trepte în regim de măsură.
Regimul de masură pentru acest punct corespunde tastei care
determină perioada de măsură neapăsate.
Se măsoară punct cu punct tensiunea de la ieşirea A a placii de test,
având grijă ca sa se parcurgă toate cele 128 de puncte. Rezultatele se trec în
tabelul 5.
Valorile pentru tensiunea Ua din tabelul 5 sunt identice cu tensiunile
măsurate la punctul 4.1.1 şi se copiază din tabelul 1.
Tensiunea UCE se calculează cu relaţia:

UCE= Ua-UY-RLxIc ( 9)
unde : RL=1KΏ este rezistenţa de limitare a curentului din
generatorul de trepte.
Valorile pentru IL1 şi pentru ΦL1 se iau din tabelul 4 şi se reprezintă
grafic setul de caracteristici IC=f(UCE)Φ=ct.
Tabelul 5 R2 =1,6 KΏ
Treapta 1 2 3 4 5 ... 16
Ua [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = Uy [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
IL1 = UY [V] ...
L1 = IC = UY / R2 [mA] ...
UCE [V] ...
4.5 Prezentarea unor aplicaţii ale dispozitivelor
optoelectronice cu placa de test EasyPIC 4.
4.5.1 Verificarea plăcii de test şi cuplarea la PC

Se procedează în felul următor:
1. Se verifică vizual dacă placa corespunde hardware
foii de catalog din ANEXA 1 a lucrării de laborator. Switch-urile
SW1 şi SW2 se pun pe poziţia ON. Poziţia jumper-elor trebuie să
corespundă foii de catalog din ANEXA.
Pentru caractere alfanumerice pe afişorul LCD, jumper-ul JP12 se
pune pe CHAR., iar pentru grafică pe GRAPH.
2. Se cuplează PC-ul cu parola „student”.
3. Placa de test EasyPIC4 se cupleză la PC cu cablul USB, la
conectorul 1 de pe placă. În acest fel asigurăm, atât alimentarea
plăcii de la sursa calculatorului, cât şi aplicaţiile software.
4.5.2 Acţionarea plăcii de test EasyPIC 4
4.5.2.1 Pentru acţionarea plăcii de test folosim un program dedicat:

“mikroElektronika-PicFLASH with microICD” în felul următor:
1. La deschiderea ferestrei acestui program, în căsuţa “Device” se
introduce tipul microcontroller-ului, respectiv: PIC 16F877A.
2. Pentru înscrierea programului în microcontroller în sistem
hexazecimal se apasă tasta : “Load HEX”.
3. Se deschide ferestra “Open” a programului de test şi parcurgem:
 Local Disk;
 (C:);
 Program files;
 Mikroelektronika;
 MicroC;
 Examples;
 EasyPic 416F877A;
 Examples sau Extra examples.
4. Se selectează unul din următoarele programe luate ca exemplu
“7segdisplay1, 2 sau 3”, “Counter”, “LCD”şi “Led_Blinking”. În
felul acesta vor fi acţionate afişoarele cu şapte segmente, afişorul
LCD şi LED-urile.
5. După selectare se deschide fereastra, cu programul luat ca exemplu,
în format HEX files.
a) se inscripţionează în microcontroller apăsând tasta “Write”.
După ce s-a inscripţionat corect programul, placa execută
secvenţa de test.
b) Dacă dorim să modificăm programul se apasă pe căsuţa
RESET a programului şi se reia secvenţa de inscripţionare
de la capăt. De asemenea, putem introduce alt program
parcurgând acelaşi algoritm descris mai sus.
4.5.2.2 Programul “microC compiler for PIC”

Pentru a inscripţiona în limbaj “ MicroC ”, în microcontroller,
diverse programe de acţionare a afişoarelor cu 7 segmente, LCD şi LED-
urilor, de pe placa de test “EasyPic 4”, se utilizează programul “microC
compiler for PIC” şi se procedează în felul următor:
1. La deschiderea ferestrei acestui program, în căsuţa
“Device” se introduce tipul microcontroller-ului, respectiv: PIC
16F877A şi în căsuţa “Clock”
“008.000000” MHz.
2. În căsuţa “Project” din bara superioară de comezi se
acţionează tasta “New Project” care deschide fereastra “New
Project”. În acestă ferestră sunt prezentate comenzile necesare
pentru un nou program de acţionare a plăcii.
3. Dacă dorim să folosim programele exemplu deja
existente, atunci în căsuţa “Project” vom acţiona tasta “Open
Project” sau “ Recent Project”.
4. La tasta “Open Project se deschide ferestra de
căutare a programului de test “Open”. Apăsăm tasta “Open” până
când vom găsii programul de test parcurgând una din următoarele
căi:
 Local Disk;
 (C:);
 Program files;
 Mikroelektronika;
 MicroC;
 Examples;
 EasyPic 416F877A;
 Examples sau.
5. Se selectează unul din următoarele programe luate ca

exemplu “7segdisplay1, 2 sau 3”, “Counter”, “LCD”şi “Led_Blinking”.
În felul acesta vor fi acţionate afişoarele cu şapte segmente, şi LED-urile.
Pentru afişoarele LCD se apasă pe Extra examples, GLCD, P16,
P16F877A, GLCD Test
6. După selectare se deschide fereastra cu programul luat ca
exemplu în format “microC project (ppc)”. În cazul în care selectăm
“7segdisplay3” atunci va apare programul “Display7seg_03” pe care îl
selectăm cu tasta “Open”.
7. Odată selectat programul exemplu el apare, comandă cu
comandă, înscris în programul “ microC compiler for PIC”.
8. Se inscripţionează în microcontroller prin programul
“mikroElektronika-PicFLASH [V7.04] with microICD” apăsând în
porgramul “MicroC” tasta “Tools” şi “ mE Programmer”. Tasta “ mE
Programmer” activează automat programul “mikroElektronika-
PicFLASH [V7.04] with microICD” şi placa execută testul.
9. Dacă dorim să modificăm programul se apasă pe căsuţa
RESET a programului şi se reia secvenţa de inscripţionare de la capăt. De
asemenea, putem introduce alt program parcurgând acelaşi algoritm descris
mai sus.
5. Conţinutul referatului
5.1 Scopul lucrării.

5.2 Graficul reprezentând corelaţia dintre cele două semnale date de
GT.
5.3 Tabelul 3 şi graficul I=f(UD) pentru cele patru diode măsurate.
5.4 Tabelul 4 şi graficul Φ=f(IL).
5.5 Tabelul 5 şi graficul IC=f(UCE)Φ=ct..
5.6 Comentarii şi concluzii privind aplicaţiile dispozitivelor
optoelectronice puse în evidenţă cu placa de test EasyPIC4.
5.7 Răspunsurile la întrebări şi probleme.
6. Întrebări şi probleme
1) De ce se introduce joncţiunea pn (partea activă a LED-ului) într-o

calotă sferică realizată dintr-un material plastic şi cum se alege
acesta din punct de vedere al indicelui de refracţie ?
2) Dacă un LED emite lumină cu lungimea de undă 550 nm, care este
energia benzii interzise a materialului din care este realizat LED –
ul?
3) Dacă un LED emite lumină cu lungimea de undă 550 nm şi un altul
600nm, comparaţi valorile benzilor interzise corespunzătoare
materialelor din care sunt realizate cele 2 LED-uri.
4) Se consideră un LED pe GaAs. Banda interzisă a GaAs este 1.42eV.
Variaţia acesteia cu temperatura are loc după legea
dE g eV
 4.5 10  4 . Să se determine variaţia lungimii de undă
dT K
emise dacă temperature variază cu 10°C.
5) Exemplificaţi materiale semiconductoare cu structură de
benzi directă, respectiv indirectă.
6) Ce este electroluminescenţa?
7) Schema echivalentă de semnal mic a unui LED.
8) Ce sunt diodele superluminescente ?
9) Care sunt cele două configuraţii de bază pentru structurile
pentru LED-uri?
10) Exemplificaţi cel puţin cinci aplicaţii ale LED-urilor.
ANEXA 4
A4.1 Descrierea generatorului de trepte

Schema bloc a generatorului de trepte este prezentată în figura A4.1.
Figura A4.1 Generatorul de trepte
Generatorul de trepte este format dintr-un generator de impulsuri a

căror perioadă de repetiţie este dată de poziţia celor două comutatoare,
VIZUALIZARE/MĂSURĂ şi T-T/8.
Dacă comutatorul VIZUALIZARE/MĂSURĂ este neapăsat
(VIZUALIZARE) perioada impulsurilor este suficient de mare pentru a
obţine o imagine stabilă pe osciloscop.În poziţia apăsat (MĂSURĂ) acest
comutator asigură o durată de circa 8s între impulsuri, durată suficientă
pentru a efectua măsurătorile de tensiune, în cazul în care comutatorul T-T/8
este neapăsat sau o durată de circa 0,5s dacă acest comutator este apăsat.
Impulsurile sunt aplicate unui numărător de 4 biţi (16 stări), iar
ieşirea acestuia este aplicată unui numărător de 3 biţi (8 stări). Fiecare
numărător comandă un convertor digital-analog la ieşirile cărora se obţin
treptele de tensiune. Iesirile celor două convertoare au în serie o rezistenţă
de 1kΏ pentru protecţia acestora la scurtcircuit.
În cadrul generatorului există o sursă stabilizată de 15V,cu protectie
la scurtcircuit pentru alimentarea fototranzistoarelor când sunt folosite la
determinarea fluxului emis de LED.
Panoul frontal este prezentat în Figura A4.2
Figura A4.2. Panoul frontal al generatorului de trepte
A4.2 Descrierea plăcii de test EasyPIC4
Placa de test EasyPIC4, conform foii de catalog prezentată în anexă,

are următoarele componente principale:
1. Conector pentru alimentarea plăcii de la o sursă de
alimentare externă cu tensiunea de la 8V la 16V AC/DC.
2. Jumper pentru schimbarea alimentării cu tensiune de la sursa
externă, la sursa calculatorului PC. Această tensiune este transmisă prin
conectorul USB la placa de test.
3. Programator rapid şi flexibil cu circuit mikroICD ( In Circiut
Debugger).
Caracteristicile acestui circuit pot fi extinse. Prin downlodarea
unui nou software noi vom putea programa şi circuite de generaţii mai noi.
4. Locaş pentru senzorul de temperatură DS 1820, care măsoară
temperature cu precizie de 0,5C.
5. Conector de comunicaţii RS232 cu TX şi RX selectabil
pentru utilizar unor microcontrollere de capacitatea mai mică.
6. Pentru prezentarea aplicaţiilor plăcii, fiecare din pinii RA0-RA5
sunt conectaţi şi pot fi utilizaţi pentru măsurarea tensiuilor stabilite cu
potenţiometri P1 şi P2.
7. Portul A este conectat la o reţea de rezistoare folosite de switch-ul
SW1. Dacă acest switch este pe poziţia OFF, pinul apropiat n-are nici un
resistor cuplat.
Aceasta este foarte important pentru utilizarea PORTULUI A în
mod analog ca un convertor A/D la fel ca un port digital I/O.
8. Setarea jumper-ului în poziţia superioară pune tensiunea de pe
pinii portului apropiat pe 1 logic. Dacă jumper-ul este setat pe poziţia
inferioară tensiunea de pe pinii portului apropiat este pe 0 logic. Este foarte
important să selectăm poziţia, pentru un port dacă aşteptăm la intrări 0 logic
sau 1 logic.
9. Soclu pentru conectarea unui afişor LCD cu 16 x 2 caractere, în
mod de operare de 4 biţi.
10. Soclu pentru conectarea unui afişor LCD cu 128 x 64 caractere, în mod
de operare de 8 biţi.
11. Socluri pentru microcontrollere cu capsule DIP8, DIP14, DIP18, DIP20,
DIP28 şi DIP40, pentru folosirea pe placa de test aproape a întregii game de
Microchip Microconttrolere.
12. 36 butoane de control pentru fiecare pin al microcontroller-ului.
13. Putem alege cum apăsăm butonul, care va modifica tensiunea pe pinii
micro controllerului, fie în starea superioară, fie în cea inferioară.
14. Vedem semnalul pe fiecare pin cu ajutorul LED-urilor.
15. Afişoare din 7 segmente în modul multiplex, pentru afişarea valorilor.
16. Comutator ON, OFF pentru LED-urile porturilor A,B,C,D şi E.
Putem schimba portul a cărui LED dorim să-l conectăm. De asemenea,
putem schimba digiţii pe care dorim să fie pe poziţia deschis. În aplicaţiile
bine definite este important să decuplăm toate conexiunile care nu sunt
necsare de la pinii microcontrollerului.
17. Controlul contrastului LCD.
18. Controlul sursei de alimentare.
19. Comunicaţie USB pentru MCU.
20. Conector pentru tastatură.
21. Buton „Reset„ al plăcii de test.

L4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

L4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRAREA NR.4 1 MAT.

Scopul acestei lucrări de laborator este cunoaşterea unor materiale

În contextul acestei lucrări, prin “optoelectronică” înţelegem numai

Figura 1. Structura de benzi pentru semiconductori cu banda a) directă, b)

2.3 Ledul şi fototranzistorul

Figura 2. Diodă semiconductoare

Figura 3. Generarea luminii de o diodă semiconductoare (este reprezentat doar curentul de

În cazul LED-urilor, dar şi al laserelor semiconductoare, dioda este

Figura 4. a) Definirea timpului de creştere/descreştere; b) puterea de ieşire.

Timpul de creştere/descreştere este determinat de capacitatea LED-

tr = 2.2·[τ + (1.7·10-4 ·T·C)/Ip] (8)

unde : T este temperatura absolută în grade Kelvin (0°C = 273°K). Pentru o

Figura 5. Caracteristicile tranzistorului bipolar : IC curentul de colector, IB curentul

2.4 Materiale utilizate

3. Scurtă prezentare a aparaturii de măsură şi

Aparatura de măsură şi control utilizată la această lucrare este

Figura 6. Placa de test

Se pornesc aparatele şi se efectuează următoarele vizualizări şi

4.1.1 Generatorul de 16 trepte

Modul de lucru este următorul :

- Se conectează canalul CH2 al osciloscopului la ieşirea G16

- Se trece comutatorul VIZUALIZARE/MĂSURĂ al

- Se trece comutatorul MODE din modulul VERTICAL al

- Se acţionează comutatorul VOLTS/div al canalului CH2

- Din butonul POSITION al canalului CH2 se poziţionează

- Se decuplează butonul X-Y din modulul HORIZONTAL al

- Se poziţionează comutatorul SOURSE din modulul

- Se acţionează butonul LEVEL al modulului TRIGGER

După vizualizarea semnalului se conecteează în paralel cu

Se conectează CH2 al osciloscopului la ieşirea G8 şi se procedează

Fără a modifica poziţia comenzilor de pe osciloscop se conectează

Se observă imaginea de pe osciloscop şi se trasează grafic.

4.2 Determinarea caracteristici ID = f(UD) pentru diodele

Se trece osciloscopul în regim X-Y astfel:

- Se apasă butonul X-Y al modulului HORIZONTAL al

- Comutatorul MODE de pe modulul VERTICAL se

- Comutatorul SOURCE al modulului TRIGGER se

Se conectează succesiv ieşirea G16 a generatorului de trepte la LR,

Se conectează un voltmetru la borna B a plăcii de test şi altul la

Se trece GI în regim de măsură şi cu ajutorul voltmetrelor se

În timpul măsurării tensiunilor osciloscopul va rămâne conectat în

Se calculează valorile curentului prin dioda luminiscentă ID şi

Se trasează pe acelaşi grafic caracteristicile I = f(U D) pentru cele 4

4.3 Fluxul în unghi solid emis de diodele

Pentru a putea măsura fluxul emis se vor face următoarele

- ieşirea G8 a generatorului de trepte se conectează la una

- ieşirea G+15V a generatorului de trepte se conectează la

- intrarea Y (CH2) a osciloscopului se conectează în punctul

- intrarea X (CH1) a osciloscopului se conectează la una din

Cu generatorul de trepte pus în regim de vizualizare pe osciloscop se

Multimetrele se conectează in paralel cu cele două canale ale

Pentru a putea efectua măsurătorile se trece generatorul de trepte în

4.4 Determinarea caracteristicii Ic = f(UCE) pentru

Tensiunea UCE se calculează cu relaţia:

4.5.1 Verificarea plăcii de test şi cuplarea la PC

4.5.2 Acţionarea plăcii de test EasyPIC 4

4.5.2.1 Pentru acţionarea plăcii de test folosim un program dedicat:

4.5.2.2 Programul “microC compiler for PIC”

5. Se selectează unul din următoarele programe luate ca

5.1 Scopul lucrării.

1) De ce se introduce joncţiunea pn (partea activă a LED-ului) într-o

A4.1 Descrierea generatorului de trepte

Figura A4.1 Generatorul de trepte