Metoda potenţialelor la noduri

Această metodă presupune următoarele etape:

1. Se urmăresc laturile reţelei ce conţin numai generatoare ideale de tensiune (laturi de
rezistenţă nulă). Unul din nodurile reţelei (de preferinţă cel în care converg cele mai
multe laturi de rezistenţă nulă), se alege ca nod de referinţă (de potenţial nul). Laturile
de rezistenţă nulă care nu converg în nodul de referinţă se pasivizează cu ajutorul
teoremei lui Vaschy, pentru generatoarele de tensiune obţinându-se o reţea echivalentă
din punct de vedere al curenţilor cu reţeaua iniţială.
2. Se numără nodurile şi se numerotează potenţialele lor (pseudo-nodurile se vor
considera ca un singur nod): V0 , V1 V n 1 .

3. Se scriu n  1 ecuaţii liniare sub forma standard:

G11V1  G1 2V 2   G1n 1V n 1  I s c1
    G 21 n 1V n 1 
G1 2V1 G 2 2V 2 I sc 2


G n 11V1
  G n 1 2V 2   G n 1n 1V n 1  I s cn 1

(1.11)
4. Se calculează Gii (elementele de pe diagonala sistemului) ca suma aritmetică a
conductanţelor laturilor ce concură la nodul i . Dacă între aceste laturi este una de
rezistenţă nulă Gii   , ecuaţia respectivă se elimină din sistem ca fiind lipsită de sens.
Se calculează apoi Gij  G ji ca fiind suma aritmetică a conductanţelor laturilor ce leagă
nodul i cu nodul j luată cu sens schimbat.
5. Se calculează “injecţiile” de curent în noduri I sci , ca suma algebrică a curenţilor de
scurt-circuit ai laturilor ce concură în nodul i . Curenţii de scurt-circuit ai laturilor se
calculează eliminând latura respectivă din circuit şi unind bornele ei extreme. Aceşti
curenţi se trec cu plus dacă săgeata generatorului înţeapă (injectează) nodul şi cu minus
dacă pleacă din nod.
6. Se completează sistemul obţinut cu valorile potenţialelor de la extremităţile laturilor de
rezistenţă nulă (ele sunt  tensiunile electromotoare ale generatoarelor ideale de
tensiune de pe acele laturi).
7. Sistemul obţinut se rezolvă cu una din metodele cunoscute din matematică.
8. Se aleg sensurile de referinţă ale curenţilor din laturi şi ale tensiunilor la bornele
laturilor, făcându-se notaţiile corespunzătoare.
9. Se calculează tensiunile la bornele laturilor ca diferenţe de potenţial.
10.Se calculează intensităţile curenţilor prin laturi aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff
pe ochiul format de latură şi sensul de referinţă al tensiunii.
11.Se calculează tensiunile din reţeaua iniţială utilizând teorema a doua a lui Kirchhoff.
12.Se verifică rezultatele obţinute cu ajutorul teoremei întâi a lui Kirchhoff şi prin bilanţul
puterilor.

Pasivizarea surselor de energie

Prin pasivizarea surselor de energie vom înţelege suprimarea acţiunii acestora în funcţie de
caracteristicile acestora aşa cum sunt prezentate în Fig.13.

Fig.13 Pasivizarea elementelor de circuit.

Transportarea energiei electrice

Folosirea energiei electrice în cele mai diverse sectoare ale activității umane
implică prezența a trei procese de bază: producerea, utilizarea/consumul și
transferul de la locul de producere la locul de consum. Producerea energiei
electrice are loc prin transformarea altor forme de energie  (termică, hidraulică,
nucleară, chimică, mecanică, solară, etc.).

Energia este utilizată în receptoarele electrice – elemente care transformă

energia electrică primită (energia de alimentare) în altă formă de energie
(mecanică, tehnică, etc.) în scop util. Energia electrică este transferată de la locul
de producere (sursă) la locul de consum, în vederea alimentării receptoarelor.
Sistemul electroenergetic (SEE) reprezintă ansamblul instalațiilor electrice de
producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice, la nivel național,
având un regim concomitent de producere și consum de energie electrică,
începând cu generatorul din centrala electrică și terminând cu ultimul receptor.

Prin consumator de energie se poate înțelege: – ansamblul instalațiilor electrice

de distribuție  utilizare aferente unui agent economic, unei instituții, unei
colectivități (inclusiv cele familiale) ; – persoană fizică sau juridică având în
proprietate și exploatare instalațiile menționate

Furnizor de energie  se consideră: – ansamblul instalațiilor electrice de

producere, transport  distribuție a energiei electrice la consumatori; -Compania 
Națională de Electricitate sau mai multe companii specifice, printr-o unitate
subordonată, care are în proprietate și  exploatare instalațiile menționate

SEE este un sistem interconectat la nivel național, cuprinzând toate centralele

electrice și liniile de interconexiune. Transferul energiei de la furnizor la
consumator are loc printr-un echipament electric denumit stație de primire.
Punctul de separație ( ca proprietate) între furnizor și consumator  este denumit
punct de delimitare. În acest punct se face contorizarea energiei electrice, în
vederea decontării către furnizor  consumului respectiv.

Consumatorii mici, cu receptoare numai de joasă tensiune sunt alimentați direct

din rețeaua de JT (aeriană sau subterană ) a furnizorului, printr-un branșament
care face legătura între linia de alimentare și contorul de energie al
consumatorului, situat la intrarea în echipamentul de primire. Consumatorii de
puteri  mai mari sunt alimentați din rețeaua de înaltă sau de medie tensiune  a
furnizorului, printr-un racord constând în 1-2 linii și 1-2 stații de transformare,
stații de conexiuni sau posturi de transformare.

Electroliții 

Sunt substanțe care conțin ioni liberi mobili. Ei există frecvent sub

forme fluidice, în soluții sau în stare lichidă (topituri) dar și solizi. Un electrolit
are ca principală și definitorie caracteristică, proprietatea că la aplicarea
unei tensiuni electrice asupra sa, ca urmare a câmpului electric ce acționează, el
conduce un curent electric între punctele (electrozi) de aplicare a tensiunii.
Trecerea curentului este de obicei însoțită de efecte chimice adică depuneri de
 substanțe la electrozi.

Această proprietate este folosită industrial la construirea băilor de electroliză.

Electroliza 

Este procesul de orientare și separare a ionilor unui electrolit (substanță a cărei

molecule prin dizolvare sau topire [1] se disociază în ioni, permițând trecerea
curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu.

În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijați

înspre catod (pol negativ), iar ionii negativi sau anionii înspre anod (pol pozitiv)
unde își pierd sarcina și se depun sau intră în reacție chimică. La anod se
produce un proces de oxidare, în timp ce la catod unul de reducere.

Bibliografie

D. Constantinescu D.I Văireanu Tehnologia proceselor electrochimice Editura Printech 2000

Metoda potentialelor nodale

www.qdidactic.com › electrica

1.

Plan:
Metoda potenţialelor la noduri

Transportarea energiei electrice

Electroliții 

Electroliza 

Bibliografie