Conturile şi dubla înregistrare

Detalii
Categorie: Bazele Contabilitatii
Ultima actualizare: 19 August 2019
Accesări: 43599
Noţiuni privind conturi contabile, funcţiile şi structura acestora
Bilanţul contabil oglindeşte situaţia mijloacelor întreprinderii şi a surselor de formare a acestora la
o anumită dată, însă evidenţa contabilă trebuie să facă posibilă cunoaşterea nu numai a situaţiei
întreprinderii la un moment dat, ci şi a modului în care a decurs activitatea întreprinderii pe o
anumită perioadă de timp.

Urmărirea completă şi neîntreruptă a modificărilor la care sînt supuse mijloacele economice în fazele
circuitului economic nu poate fi realizată cu ajutorul bilanţului contabil, datorită numărului mare de
operaţii economice care au loc zilnic la întreprindere. Aceasta se realizează cu ajutorul conturilor.

Contul reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care asigură gruparea curentă, reflectarea în

expresie valorică a operaţiunilor economice efectuate şi controlul asupra acestora în procesul
activităţii economico-financiare.

Conturile se deschid pentru fiecare tip de obiecte omogene contabile supuse observării, asigurînd
astfel gruparea operaţiunilor economice după conţinutul economic al acestora şi alte criterii, pornind
de la scopurile finale ale procesului contabil. Astfel, operaţiunile privind intrarea bunurilor se
grupează după criterii omogene pe diverse conturi, de exemplu: clădirile, construcţiile speciale,
maşinile, mijloacele de transport etc. se reflectă în contul“Mijloace fixe”; materiile prime,
materialele, semifabricatele cumpărate, combustibilul, ambalajul, piesele de schimb etc. – în
contul“Materiale”; operaţiunile privind efectuarea consumurilor de producţie se grupează după
destinaţie în conturile “Activităţi de bază”, “Activităţi auxiliare”, “Consumuri indirecte de
producţie” etc.

Componenţa conturilor depinde de faptul, ce bunuri are la dispoziţie întreprinderea (mijloace băneşti,
mijloace fixe, materiale etc.), unde sînt utilizate acestea (în cadrul activităţii operaţionale, financiare
sau de investiţii), cu ce surse se asigură: proprii (capital propriu, capital suplimentar, profit
nerepartizat etc.) sau atrase (datorii faţă de furnizori – sub formă de facturi neachitate; faţă de
salariaţi – privind retribuţiile calculate; faţă de bancă – privind creditele primite; faţă de buget –
privind impozitele calculate etc.).

Astfel, conturile se deschid pe fiecare tip de activ, capital şi datorii ale întreprinderii, precum şi pe
veniturile, consumurile şi cheltuielile acesteia pe feluri de activităţi.

În mod convenţional s-a stabilit că partea stîngă a contului poartă denumirea de debit, iar partea
dreaptă – credit. Efectuarea de înregistrări în debitul unui cont se numeşte debitarea contului, iar în
credit – creditarea contului.

Contul cuprinde următoarele elemente: titlu, sold, rulaje.

Titlul contului reprezintă denumirea obiectului concret reflectat cu ajutorul contului respectiv. El este
compus dintr-un cod numeric care se atribuie fiecărui cont şi denumire. De exemplu: 211 „Materiale”
– acest cont are codul 211, iar denumirea – materiale şi este destinat pentru reflectare a materialelor
ce se află la dispoziţia întreprinderii (materii prime, semifabricate, piese de schimb, combustibil etc.)

Soldul contului caracterizează mărimea mijloacelor (surselor) economice la un moment dat.

Deosebim sold iniţial – mărimea mijlocului (sursei) la începtul perioadei de gestiune şi sold final –
mărimea mijlocului (sursei) la finele perioadei de gestiune. Soldul unui cont la începutul perioadei de
gestiune este egal cu soldul acestuia la finele perioadei de gestiune precedente.
Operaţiunile economice reflectate în conturi cauzează modificări în sensul majorării sau micşorării
mărimii soldului iniţial. Totalul sumelor acestor modificări se numeşte rulaj. Modificările în sensul
majorării trebuie să fie reflectate în acea parte a contului (în debit sau credit) în care se află soldul
iniţial, iar modificările în sensul micşorării – în partea opusă aceleia în care se află soldul iniţial.
Rulajul, la rîndul său poate fi debitor – totalul modificărilor în debitul contului şi creditor – totalul
modificărilor în creditul contului.

Conturi de activ şi de pasiv

În raport cu bilanţul contabil conturile se împart în conturi de activ şi conturi de pasiv.

Conturile de activ sînt destinate pentru evidenţa mijloacelor economice. Soldurile acestor conturi se
reflectă în posturile de activ ale bilanţului contabil – „Mijloace fixe”, „Materiale”, „Cont curent în valută
naţională”, etc.

Conturile de pasiv sînt destinate pentru evidenţa surselor de formare a mijloacelor economice.
Soldurile acestor conturi se reflectă în posturile de pasiv ale bilanţului contabil – „Capital propriu”,
„Credite bancare pe termen scurt”, „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” etc.

Conturile de venituri şi cheltuieli se închid la determinarea rezultatului financiar (profitului net sau
pierderii nete) la finele anului de gestiune şi de aceea nu au sold. Însă suma rezultatului financiar net
obţinut sub formă de diferenţă între venituri şi cheltuieli influenţează asupra ecuaţiei bilanţiere prin
mărimea capitalului propriu. Dat fiind faptul că în conturile de capital propriu majorarea se reflectă în
credit, în conturile de venituri care sînt destinate pentru mărirea capitalului propriu, majorarea de
asemenea se reflectă în credit, iar micşorarea – în debit, iar în conturile de cheltuieli – invers:
majorarea se reflectă în debit, iar micşorarea – în credit.

Aşadar, conturile de active, consumuri şi cheltuieli sînt conturi de activ, iar conturile de capital
propriu, datorii şi venituri sînt conturi de pasiv.

Conturile de activ au următoare structură:

Debit Codul şi denumirea contului Credit

Sold iniţial (SI) - mărimea valorică a  
activelor la începutul lunii sau suma
cheltuielilor acumulată cu total cumulativ
de la începutul anului
Operaţiuni economice care cauzează Operaţiuni economice care
majorarea (+) activelor, consumurilor şi cauzează micşorarea (–) activelor,
cheltuielilor în cursul lunii de gestiune consumurilor şi cheltuielilor în
cursul lunii de gestiune
RD – Rulaj debitor – totalul sumelor RC – Rulaj creditor – totalul
operaţiunilor economice reflectate în debit sumelor operaţiunilor economice
în cursul lunii de gestiune reflectate în credit în cursul lunii de
gestiune
 SF – Sold final  
 (SF = SI + RD – RC)

Să examinăm modul de determinare a soldului final în conturile de activ în baza unui exemplu
concret.

Exemplul 1:
La 1 iunie 2009 soldul debitor al contului 211 “Materiale” a constituit 20 000 lei. În cursul lunii au
intrat materiale în sumă de 80 000 lei, iar valoarea materialelor eliberate pentru fabricarea
produselor a constituit 90 000 lei.

La 30 iunie 2009 soldul final (SF) al materialelor în contul 211 a constituit 10 000 lei (20 000 + 80
000 – 90 000).

Conturile de pasiv au următoarea structură:

Debit Codul şi denumirea contului Credit

  SI – Sold iniţial – mărimea valorică a
elementelor capitalului propriu sau a
datoriilor la începutul lunii, orisuma
veniturilor acumulată cu total cumulativ de
la începutul anului
Operaţiuni economice care Operaţiuni economice care cauzează
cauzează micşorarea (–) majorarea (+) capitalului propriu, datoriilor
capitalului propriu, datoriilor sau sau a veniturilor în cursul lunii de gestiune
a veniturilor în cursul lunii de
gestiune
RD – Rulaj debitor – totalul RC – Rulaj creditor – totalul sumelor
sumelor operaţiunilor economice operaţiunilor economice reflectate în credit
reflectate în debit în cursul lunii în cursul lunii de gestiune
de gestiune
   SF – Sold final
 (SF = SI + RC – RD)

Să examinăm un exemplu concret de determinare a soldului final al conturilor de pasiv

Exemplul 2.

La 1 iunie 2009 în creditul contului 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile

comerciale” soldul (datoriile faţă de furnizori) a constituit 50 000 lei. În cursul lunii, în legătură cu
procurarea materialelor, datoriile faţă de furnizori (reflectate în credit) s-au mărit cu 60 000 lei. În
aceeaşi perioadă de asemenea au fost viraţi de pe contul curent în valută naţională pentru achitarea
datoriilor faţă de furnizori 70 000 lei.

La 30 iunie 2009 soldul final (datoriile faţă de furnizori) a constituit 40 000 lei (50 000 + 60 000 –– 70
000).

Dubla înregistrare şi însemnătatea acesteia

Dubla înregistrare reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care presupune reflectarea
fiecărei operaţiuni economice în două conturi interdependente în debitul unui cont şi creditul altui
cont la una şi aceeaşi sumă.

Prin intermediul reflectării în conturi a operaţiunilor economice efectuate în baza dublei înregistrări
contabilitatea asigură înregistrarea completă, neîntreruptă şi interdependentă a fenomenelor
activităţii economice, ceea ce permite a cuprinde toate mijloacele întreprinderii, a urmări mişcarea
acestora în procesul activităţii economice îndeplinind astfel funcţiile sale de reflectare, urmărire şi
control.

Dubla înregistrare face posibilă verificarea corectitudinii reflectării operaţiunilor economice pe

conturi, ceea ce se confirmă prin egalitatea dintre activul şi pasivul bilanţului. Lipsa acestei egalităţi
mărturiseşte despre existenţa unor erori în înregistrările contabile. Astfel dubla înregistrare
îndeplineşte funcţia de control, care se manifestă prin următoarele:

 suma rulajelor debitoare trebuie să fie întotdeauna identică cu suma rulajelor creditoare;
 suma soldurilor debitoare este întotdeauna identică cu suma soldurilor creditoare.

Utilizarea în contabilitate a dublei înregistrări conduce la interdependenţa conturilor în care se

înregistrează operaţiunile economice. Această interdependenţă a conturilor contabile se
numeşte corespondenţă a conturilor, iar conturile care se află în corespondenţă între ele
– conturi corespondente. Componenţa conturilor corespondente depinde de conţinutul economic
al operaţiunii economice. Indicarea conturilor corespondente şi a sumei înscrise în acestea se
numeşte formulă (înregistrare) contabilă.

Schematic aceasta se poate ilustra în felul următor:

Operaţiunile economice se reflectă în conturile contabile pe măsura efectuării acestora, adică în

ordine cronologică. La întocmirea corectă a formulelor contabile este necesară parcurgerea
următoarelor patru etape examinate în baza exemplului de mai jos.

Exemplul 3 .

Au intrat materiale de la furnizor în valoare de 25 000 lei (fără TVA) cu condiţia achitării ulterioare a
acestora.

Etapa I. Conform conţinutului economic al operaţiunii economice trebuie de determinat, asupra căror
obiecte de evidenţă influenţează operaţiunea dată şi în ce conturi acestea se reflectată. În exemplul
nostru drept obiecte de evidenţă servesc materialele şi datoriile pe termen scurt privind facturile
comerciale care se contabilizează respectiv în conturile 211 “Materiale” şi 521 “Datorii pe termen
scurt privind facturile comerciale”.

Etapa II. Vom clarifica în ce categorie se includ obiectele de evidenţă: în active, consumuri sau
cheltuieli, adică în conturi de activ sau în capitalul propriu, datorii, venituri, adică în conturile de
pasiv. Este evident că materialele fac parte din active şi, prin urmare, contul în care acestea se
contabilizează (211 „Materiale”), este cont de activ, iar datoriile faţă de furnizori se includ în datorii,
deci, contul în care acestea se contabilizează (521 “Datorii pe termen scurt privind facturile
comerciale”) este cont de pasiv.

Etapa III. Este necesar să se determine, ce s-a schimbat (majorare “+”, micşorare “–”) în obiectele
de evidenţă în urma operaţiunii efectuate. Operaţiunea examinată în exemplul nostru a cauzat
mărirea stocurilor de materiale la întreprindere şi concomitent majorarea datoriilor faţă de furnizori în
sumă de 25 000 lei.

Etapa IV. După determinarea obiectelor de evidenţă şi a conturilor în care acestea trebuie să fie
reflectate şi clarificarea faptului care din aceste conturi este de activ şi care de pasiv, precum şi a
rezultatului influenţei operaţiunii economice asupra obiectului de evidenţă (majorarea “+”,
micşorarea “–”), trebuie de stabilit care cont se debitează şi care se creditează, ştiind, unde se
reflectă majorarea şi micşorarea în conturile utilizate.

În urma achiziţionării materialelor:

 în contul de activ 211 “Materiale” s-a produs majorarea valorii activelor şi întrucît majorarea

în conturile de activ se reflectă în debit, contul 211 se debitează în sumă de 25 000, iar
  în contul de pasiv 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” s-au majorat
datoriile faţă de furnizori. Prin urmare, contul 521 în care majorarea se reflectă în credit, se
creditează la suma indicată.

Astfel, în baza datelor din exemplul prezentat se întocmeşte formula contabilă:

 debit contul 211 „Materiale” – 25 000 lei,

 credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 25 000 lei.

Toate cele patru etape de întocmire a formulei contabile sînt aplicabile pentru orice operaţiune
economică.

Formulele contabile şi tipurile acestora

În dependenţă de modificările pe care le exercită operaţiunile economice asupra mijloacelor
economice (activelor) şi surselor de formare (pasivelor) pot fi evidenţiate patru tipuri de operaţiuni
economice.

Operaţiuni economice care provoacă modificări numai în componenţa activelor

întreprinderii . În acest caz un tip de activ se majorează (ceea ce se reflectă în debitul contului
destinat pentru evidenţa acestui activ), iar altul – se micşorează (ceea ce se reflectă în creditul
contului destinat pentru evidenţa acestui activ).

Exemplul 4

Pe contul curent în valută naţională s-au încasat mijloace băneşti în sumă de 50 000 lei în contul
stingerii creanţei cumpărătorilor pentru mărfurile vîndute.

Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 50 000 lei

 credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” – 50 000 lei

Încasarea mijloacelor băneşti pe contul curent în valută naţională a dus la majorarea disponibilului
bănesc de pe contul curent în valută naţională şi la micşorarea creanţelor cumpărătorilor.

Operaţiuni economice care provoacă modificări numai în componenţa pasivelor

întreprinderii . În acest caz un tip de activ se majorează (ceea ce se reflectă în creditul contului
destinat pentru evidenţa acestui pasiv), iar altul – se micşorează (ceea ce se reflectă în debitul
contului destinat pentru evidenţa acestui pasiv).

Exemplul 5

Din contul profitului anilor precedenţi s-au creat rezerve prevăzute de statut în sumă de 80 000 lei.

Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 332 „Profit nerepartizat al anilor precedenţi” – 80 000 lei

 credit contul 322 „Rezerve prevăzute de statut” – 80 000 lei

Utilizarea profitului a dus la micşorare acestuia şi majorarea rezervelor prevăzute de statut.

Operaţiuni economice care duc la majorarea atît a activelor întreprinderii cît şi a pasivelor
acesteia . În acest caz majorarea elementului de activ se reflectă în debitul contului de activ, iar
majorarea elementului de pasiv – în creditul contului de pasiv.
Exemplul 6

Întreprinderea a procurat mărfuri în sumă de 120 000 lei cu condiţia achitării ulterioare a acestora.

Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 217 „Mărfuri” – 120 000 lei

 credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 120 000 lei

Procurare mărfurilor a dus la majorarea stocului de mărfuri şi a datoriilor faţă de furnizori.

Operaţiuni economice care duc la micşorare concomitentă a activelor şi pasivelor

întreprinderii.

La reflectarea acestui tip de operaţiune micşorarea elementul de activ se reflectă în creditul contului
de activ, iar micşorarea elementului de pasiv – în debitul contului de pasiv.

Exemplul 7

De la contul curent în valută naţională s-au achitat datoriile faţă de furnizori în sumă de 40 000 lei.
Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 40 000 lei
 credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 40 000 lei

În rezultatul reflectării acestei operaţiuni s-au diminuat datoriile faţă de furnizori şi disponibilul
bănesc de pe contul curent în valută naţională.

După numărul conturilor corespondente din care se constituie formula contabilă, aceasta poate fi
simplă sau compusă. Se numeşte simplă formula în care sînt corespondente numai două conturi
corespondendte (un cont – în debit, altul – în credit). Exemplele 4, 5, 6, 7 conţin formule contabile
simple. Formulele contabile în care se află în corespondenţă mai mult de două conturi se
numesc compuse.

Exemplul 8

De pe contul curent în valută naţională al întreprinderii “Floare” S.A. a fost virată suma de 175 000
lei, inclusiv: pentru achitarea datoriilor faţă de furnizori – 80 000 lei; faţă de bugetul de stat – 60 000
lei; faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat – 35 000 lei. În baza documentelor anexate la extrasul
bancar va fi întocmită următoarea formulă contabilă:

 debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 80 000 lei
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 60 000 lei
 debit contul 533 „Datori privind asigurările” – 35 000 lei
 credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 175 000 lei

Fiecare formulă contabilă compusă constă din mai multe formule contabile simple. În cazul de mai
sus formula contabilă compusă constă din trei formule contabile simple, şi anume:

 debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 80 000 lei
 credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 80 000 lei
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 60 000 lei
 credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 60 000 lei
 debit contul 533 „Datori privind asigurările” – 35 000 lei
 credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 35 000 lei
 Conturile sintetice şi analitice: legătura reciprocă dintre ele
În dependenţă de gradul de detaliere a informaţiei reflectate în conturile contabile acestea sînt de
două feluri: conturi sintetice şi conturi analitice.

Conturi sintetice sînt conturile utilizate pentru gruparea comasată, generalizatoare şi evidenţa

mişcării mijloacelor omogene sau a surselor. Pentru ţinerea conturilor evidenţei sintetice se folosesc
numai etaloane băneşti. De exemplu, contul 211 “Materiale” cuprinde tot asortimentul de valori
materiale aflate la dispoziţia întreprinderii. Este imposibil a obţine informaţii privind existenţa valorilor
materiale pe tipuri chiar sub formă valorică.

Conturile sintetice pot să generalizeze datele privind aceste obiecte, care, deşi dispun de
caracteristici economice omogene, după parametrii săi tehnici sau alte criterii şi destinaţii fac parte
din grupe de sine stătătoare în cadrul unui cont sintetic. În cazul cînd este necesar de a obţine
informaţii referitoare la obiectele date se aplică subconturi (conturi de gradul 2) care constituie o
parte componentă a contabilităţii sintetice.

De exemplu, pentru contul sintetic 211 “Materiale” sînt prevăzute

subconturile2111 “Materii prime şi materiale”, 2112 “Semifabricate cumpărate şi
articole de completare”, 2113 “Combustibil”, 2114 “Ambalaje şi materiale pentru
ambalat” etc. Evidenţa efectuată în conturile sintetice se numeşte evidenţă
sintetică.

Conturi analitice se numesc conturile deschise pentru conturile şi subconturile sintetice în

vederea grupării detaliate a obiectelor de evidenţă. În conturile analitice, în afară de etalonul
bănesc, se aplică etaloane în expresie naturală (kg, bucăţi, m3 etc.) şi de muncă (ore-om, zile-om
etc.). Evidenţa efectuată în conturile analatice se numeşte evidenţă analitică.

În gestiunea întreprinderii sînt necesare conturi atît sintetice, cît şi analitice. De exemplu, pentru a
răspunde la întrebarea, dacă mijloacele băneşti sînt suficiente pentru plata salariilor lucrătorilor,
trebuie să se ştie suma datoriilor totale privind retribuirea muncii, ţinînd cont de contribuţiile la
asigurările sociale.

Pentru aceasta este suficient a cunoaşte mărimea soldului contului sintetic de pasiv 531 “Datorii
faţă de personal privind retribuirea muncii” şi sumele calculate privind asigurările sociale şi a le
compara cu soldul conturilor mijloacelor băneşti în momentul plăţii. Însă pentru a primi de pe contul
curent în valută naţională suma respective de bani aferentă retribuirii muncii este necesară
informaţia privind retribuţiile calculate cu scăderea reţinerilor din acestea, iar pentru plata acestora –
informaţia privind suma care trebuie plătită fiecărui salariat în parte. Dat fiind acestui fapt, sînt
necesare conturi analitice pe fiecare salariat.

Între conturile sintetice şi conturile analitice deschise pentru acestea există o anumită

interdependenţă care se exprimă în următoarele:

 pe conturile analitice se reflectă aceleaşi obiecte de evidenţă ca şi pe conturile

sintetice care le uneşte, dar pe grupe mai detaliate;
 dacă contul sintetic este cont de activ, conturile analitice aferente vor fi la fel conturi de
activ;
 structura generală a conturilor analitice şi sintetice este analogică şi constă din partea
debitoare şi creditoare, sold şi rulaj;
 soldul şi rulajele contului sintetic sînt egale cu suma soldurilor şi rulajelor conturilor analitice
ale acestuia;

Exemplul 9
La 1 martie 2009 întreprinderea de mobilă “Comfort” S.A. a avut un sold de materiale în sumă de 52
000 lei, inclusiv 40 m3 de scîndură – la preţul de 1 200 lei pentru 1 m3 şi 200 kg de clei de tîmplărie –
la preţul de 20 lei pentru 1 kg. În politica sa de contabilitate întreprinderea a preconizat evidenţa
materialelor după metoda “FIFO”, care prevede evaluarea materialelor lansate în producţie, la
preţurile primului lot, apoi – la preţurile celui de-al doilea lot etc. În luna martie la întreprindere s-au
efectuat operaţiuni economice, în baza cărora au fost întocmite următoarele formule contabile.

Nr.crt Data Operaţiuni economice Suma, în lei Corespondenţa

. conturilor
particulară totală debit credit
1 05.03. S-a livrat în producţie pentru 36 000 3940 811 211
fabricarea articolului “A”: 0
3 400
 scîndură – 30 m 3

 clei – 170 kg

2 10.03. S-a procurat scîndură de la 37 500 37 00 211 521

furnizori – 30 m  la preţ 1 250
3

lei/m 3

3 12.03. S-a procurat contra numerar clei 1 330 1 330 211 227(241)
de tîmplărie 70 kg la preţ 19
lei/kg
4 25.03. S-a livrat în producţie pentru 24 500 2605 811 211
fabricarea articolului “B”: 0
1 550
 scîndură – 20 m 3

 clei – 80 kg

Pentru reflectarea operaţiunilor economice prezentate mai sus trebuie:

1) să se deschidă conturi ale contabilităţii analitice şi sintetice şi să se înscrie în acestea soldurile la

1 martie 2009.

2) să se înregistreze în conturi operaţiunile economice efectuate în luna martie, să se determine

rulajele pe această lună şi soldurile la 31 martie 2009.

Cont analitic „Scîndură”

Debit Credit

Nr. Data Cantitatea, Preţul, în Suma,în Nr. Data Cantitatea, Preţu

operaţiunii m 3
lei lei operaţiunii m 3
lei
  SI la 40 1200 48000        
01.03.2009
2) 10.03 30 1 250 37500 1) 05.0 30 1 200
3
          4) 25.0 10 1200
3
              10 1250
RD   30   37500 RC   50  
  SF la 20   25000        
31.03.2009
Cont analitic

„Clei de tîmplărie”

Debit Credit

Nr. Data Cantitatea, Preţul, în Suma,în Nr. Data Cantitatea, Preţu

operaţiunii kg lei lei operaţiunii kg lei
  SI la 200 20 4 000        
01.03.2009
3) 12.03 70 19 1 330 1) 05.0 170 20
3
          4) 25.0 30 20
3
              50 19
RD   70   1330 RC   250  
  SF la 20 19 380        
31.03.2009
Datele conturilor analitice se confruntă cu cu datele contului sintetic. În acest scop se
întocmeşte Balanţa de verificare a conturilor analitice pentru contul sintetic 211„Materiale”

Balanţa de verificare a conturilor evidenţei analitice pentru contul 211 „Materiale pe luna
martie 2009”

Denumirea contului Unitatea de măsură Preţul Soldul la 01.03.2009 Rulaj pe luna martie
Cantitatea Suma debit (intrări) dredit (ieşiri)
Cantitatea Suma Cantitatea Sum
Scîndură m 3
1200 40- 48 000- 30 37500 4010 4800

1250 1250
Clei de tîmplărie kg 2019 200- 4000- -70 -1 330 20050 4 00

950
Total   X X 52000 X 38830 X 6545
Aşa cum s-a menţionat anterior legătura reciprocă dintre contabilitatea sintetică şi analitică constă în
aceea că totalurile rulajelor şi soldurilor conturilor analitice trebuie să fie egal cu totalurile rulajelor şi
soldurilor contului sintetic care le uneşte.

În exemplul nostru:

 sold la începutul lunii – 52 000 lei (48 000 lei + 4 000 lei);
 rulaj debitor – 38 830 lei (37 500 lei + 1 330 lei);
 rulaj creditor – 65 450 lei (60 500 lei + 4 950 lei)
 sold la finele lunii – 25 380 lei (25 000 lei + 380 lei).

Balanţe de verificare şi importanţa lor de control

Balanţa de verificare este un procedeu al metodei contabilităţiicare asigură respectarea în
contabilitate a echilibrului impus de dubla înregistrare şi cu ajutorul căruia se efectuează verificarea
exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi.

În balanţele de verificare se reflectă soldurile iniţiale, soldurile finale, totalurile rulajelor debitoare şi
creditoare pentru toate conturile existente la întreprindere.

După tipul conturilor se deosebesc balanţe de verificare a conturilor sintetice şi balanţe de

verificare a conturilor sintetice.

Balanţa de verificare a conturilor sintetice are forma unui tabel cu şase coloane, din care două
pentru solduri iniţiale (debitoare şi creditoare), două pentru rulaje (debitoare şi creditoare) şi două
pentru solduri finale (debitoare şi creditoare). Forma balanţei de verificare a conturilor sintetice este
următoarea

Balanţa de verificare a conturilor sintetice

Simbolul Denumirea contului Sold iniţial Rulaj Sold final

contului debit credi debit credit debi credit
t t
123 Mijloace fixe            
242 Cont curent în valută            
naţională
  ...            
  Total            
 

Lipsa egalităţii dintre coloanele-perechi indică asupra faptului că la efectuare înregistrărilor contabile
s-a comis o eroare, care trebuie găsită şi corectată.

Un alt model al balanţei de verificare a conturilor sintetice este balanţa de verificare-şah. Spre
deosebire de varianta tabelară acest tip de balanţă permite redarea corespondenţei conturilor în
care s-a înregistrat operaţia economică. Această balanţă are formă matricială, iar cele trei egalităţi
se obţin la întretăierea rîndurilor cu coloanele. Balnaţa de verificare-şah are următoarea formă:

Balanţa de verificare-şah

ConturicreditoareConturidebitoar Sold iniţial Contul Contul ... Total rulaj Sold final
e debitor 123 242 debitor debitor
Sold iniţial creditor Total SI          
Contul 123            
Contul 242            
...            
Total rulaj creditor         Total rulaje  
Sold final creditor           Total SF
Dacă conturile sintetice se desfăşoară în analitice este necesar să se întocmească balanţe de
verificare analitice. În acest caz se întocmeşte cîte o balanţă de verificare a conturilor analitice
pentru fiecare cont sintetic. Acest fel de balanţă are următoarea formă:

Balanţa de verificare a conturilor analitice

Denumirea contului Unitatea de măsură Preţul Soldul iniţial Rulaje

 Cantitatea Suma debit (intrări) dredit (ieşiri)
Cantitatea Suma Cantitatea Su
                 
Egalitate înregistrărilor efectuate în conturile analitice cu contul sintetic din care acesta fac parte se
verifică prin contrapunerea totalurilor soldurilor şi rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor
analitice cu soldurile, rulajele debitoare şi creditoare respective ale contului sintetic.

Interdependenţa conturilor contabile cu bilanţul

Bilanţul contabil reflectă starea mijloacelor întreprinderii şi a surselor de formare a acestora la finele
perioadei de gestiune (lună, trimestru, an).

Schimbările care au avut loc pe parcursul perioadei de gestiune (lunii, trimestrului, anului) se
înregistrează în conturi. Totodată informaţia din acest bilanţ va servi pentru completarea soldurilor
iniţiale a conturilor la începutul perioadei de gestiune următoare. Aşadar interdependenţa conturilor
cu bilanţul contabil se explică prin următoarele:

 Pentru fiecare fel de mijloace şi surse înregistrate în bilanţ se deschid conturi sintetice:
pentru mijloace – conturi de activ, pentru surse – conturi de pasiv.
 Conturile la începutul lunii se deschid pe baza datelor bilanţului contabil, adică soldul iniţial la
începutul lunii se înscrie conform datelor posturilor corespunzătoare a bilanţului contabil la
sfîrşitul lunii precedente. Posturile bilanţului contabil în majoritatea cazurilor corespund
cu conturile sintetice.
 Pe parcursul perioadei de gestiune în conturile sintetice şi analitice se înscriu toate
modificările care au avut loc în componenţa mijloacelor economice şi surselor de formare a
acestora. La finele perioadei de gestiune în fiecare cont se calculează rulajele debitoare şi
creditoare şi soldurile finale.
 Soldurile determinate la etapa precedentă servesc pentru întocmirea bilanţului contabil la
finele perioadei de gestiune, în baza căruia se vor completa soldurile iniţiale la începutul
perioadei de gestiune următoare.

Exemplu:

Se prezintă următoarea informaţie extrasă din evidenţa contabilă a întreprinderii „Omega” S.A.

Bilanţ la 30.09.2009

Activ Suma, Pasiv Suma,

lei lei
Mijloace fixe 134000 Capital statutar 139000
Ambalaje 2 880 Profit nerepartizat al 21620
perioadelor precedente
Mărfuri 29300 Credite bancare pe termen scurt 34950
Creanţe ale personalului 2380 Datorii pe termen scurt privind 28700
privind alte operaţii facturile comerciale
Casa 90 Datorii faţă de personal privind 3800
retribuirea muncii
Cont curent în valută 59420    
naţională
Total 228070 Total 228070
Jurnalul de înregistrare a operaţiunilor economice

Nr. Denumirea operaţiunilor economice Suma,le Debit Credit

crt. i
1. Conform facturii fiscale GR 124578 s-au primit 18 240 217 521
mărfuri de la furnizori (fără TVA)
2. Din contul curent în valută naţională s-a ridicat 2 000 241 242
numerar
3. S-a încasat de la titularii de avans suma 290 241 227
avansurilor neutilizate
4. Din casierie s-a plătit: 1700300 531227 241241

1. personalului, datoria privind retribuirea

muncii
2. titularului de avans pentru deplasare

5. Din contul curent în valută naţională s-au virat 18 240 521 242
mijloace băneşti pentru achitarea mărfurilor
primite conform facturii GR 124578
6. S-a luat decizia de a trece o parte din profitul 12 000 332 311
nerepartizat al perioadelor precedente la
majorarea capitalului statutar
7. S-a primit un credit pe termen lung în valută în 66 150 243 411
sumă de 4 200 EURO la cursul oficial de 15,75
lei/EURO
8. De la furnizori au fost primite obiecte de 750 213 521
inventar
Efectuăm înregistrările în conturi:

Balanţa de verificare a conturilor la 31.12.2009

Simbolul Denumirea contului Sold iniţial Rulaj Sold final

contului debit credit debit credit debit credit
123 Mijloace fixe 134000       13400  
0
211 Ambalaje 2880       2880  
213 OMVSD 0   750   750  
217 Mărfuri 29300   18240   47540  
227 Creanţe ale personalului privind 2380   300 290 2390  
alte operaţii
241 Casa 90   2290 2000 380  
242 Cont curent în valută naţională 59420     20240 39180  
243 Cont curent în valută străină 0   66150   66150  
311 Capital statutar   13900   12000   151000
0
332 Profit nerepartizat al perioadelor   21620 12000     9620
precedente
411 Credite bancare pe termen lung       66150   66150
511 Credite bancare pe termen scurt   34950       34950
521 Datorii pe termen scurt privind   28700 18240 18990   29450
facturile comerciale
531 Datorii faţă de personal privind   3800 1700     2100
retribuirea muncii
  Total 228070 22807 119670 119670 29327 293270
0 0
Bilanţ la 31.12.2009

Activ Suma, Pasiv Suma,

lei lei
Mijloace fixe 134000 Capital statutar 151000
Ambalaje 2 880 Profit nerepartizat al 9620
perioadelor precedente
OMVSD 750 Credite bancare pe termen lung 66150
Mărfuri 47540 Credite bancare pe termen scurt 34950
Creanţe ale personalului 2 390 Datorii pe termen scurt privind 29450
privind alte operaţii facturile comerciale
Casa 380 Datorii faţă de personal privind 2100
retribuirea muncii
Cont curent în valută 39180    
naţională
Cont curent în valută străină 66150    
Total 293270 Total 293270
Planul de conturi contabile
Planul de conturi reprezintă un nomenclator de conturi care asigură uniformitatea contabilităţii
curente a întreprinderii ţi reflectarea evenimentelor acesteia. Planul de conturi este un act normativ
care fost aprobat prin Ordinul Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997 şi
a intrat în vigoare de la 01.01.1998. El cuprinde 4 capitole:

 Dispoziţii generale
 Terminologia
 Nomenclatorul conturilor contabile
 Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile

Primul capitol cuprinde caracteristica generală a capitolelor planului de conturi, sfera de acţiune a
acestuia, legătura cu formele rapoartelor financiare, modul de clasificare şi simbolizare a conturilor.

În capitolul doi se conţin definiţiile termenilor şi noţiunilor de bază utilizate în plană de conturi.

În capitolul trei este prezentat nomenclatorul conturilor contabilesubdivizate în clase şi grupe în care
se evidenţiază conturile de gradul I şi II.

Ultimul capitol conţine caracterizarea claselor, grupelor de conturi şi conturilor de gradul I, precum şi
corespondenţa conturilor pe tipurile principale de operaţiuni economice.

Structura Planului de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conţinutul economic şi

include clasele de conturi, grupele de conturi, conturile de gradul I (conturile sintetice) şi conturile
de gradul II (subconturile).

Planul de conturi cuprinde 9 clase:

  Active pe termen lung
 Active curente
 Capital propriu
 Datorii pe termen lung
 Datorii pe termen scurt
 Venituri
 Cheltuieli
 Conturi ale contabilităţii de gestiune
 Conturi extrabilanţiere

Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează pentru generalizarea
informaţiei care urmează a fi reflectată în rapoartele financiare. După conţinutul economice ele se
divizează în conturi bilanţiere (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7).

Conturile contabilităţii financiare din clasele 1 şi 2 se folosesc pentru întocmirea activului bilanţului
divizat după gradul de lichiditate în active pe termen lung şi active curente. Conturile contabilităţii
financiare din clasele 3-5 se utilizează pentru întocmirea pasivului din bilanţ. Aceste conturi, cu
excepţia conturilor de regularizare (312 “Capital suplimentar”, 313 “Capital nevărsat”, 314 “Capital
retras”, 331 “Corectarea rezultatelor perioadelor precedente”, 332 “Profit nerepartizat (pierdere
neacoperită) al anilor precedenţi” (în partea ce vizează pierderea neacoperită), 333 “Profit net
(pierdere) al perioadei de gestiune” (în partea ce vizează pierderea), 334 “Dividende plătite în
avans”) sînt conturi de pasiv.

Conturile contabilităţii financiare din clasele 6-7 fac parte din conturile de rezultate şi se utilizează
pentru întocmirea Raportului privind rezultatele financiare în care, prin compararea rulajelor
creditoare ale conturilor de pasiv din clasa 6 cu rulajele debitoare ale conturilor de activ din clasa 7,
se determină rezultatul financiar sub formă de profit net (pierdere) al anului de gestiune.

Conturile contabilităţii financiare (clasele 1-7) poartă un caracter reglementat şi sînt obligatorii pentru
toate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare şi tipul de proprietate a acestora.

Conturile sintetice suplimentare ale contabilităţii financiare pot fi introduse de întreprinderi numai

cu avizul Ministerului Finanţelor în modul stabilit.

Spre deosebire de conturile contabilităţii financiare, în conturile contabilităţii de gestiune

(manageriale) (clasa 8) se generalizează informaţia care nu este destinată utilizatorilor externi
(organelor de stat, creditorilor, furnizorilor, cumpărătorilor), ci nevoilor interne ale întreprinderii. Dat
fiind acestui fapt, modul de ţinere a conturilor contabilităţii de gestiune poartă un caracter
nereglementat şi se aplică, dacă este cazul, pornind de la particularităţile activităţii întreprinderii şi
necesităţile în informaţii pentru sistemul de gestiune. Datele din conturile contabilităţii de gestiune nu
se reflectă direct în rapoartele financiare, întrucît aceste conturi se închid în corespondenţă cu
conturile contabilităţii financiare la finele fiecărei perioade de gestiune.

Conturile contabilităţii extrabilanţiere (clasa 9) sînt destinate generalizării informaţiei privind existenţa
şi mişcarea activelor care nu aparţin întreprinderii, dar se află temporar în folosinţa sau la dispoziţia
acesteia, privind drepturile convenţionale şi datoriile.

De exemplu, obiectele de mijloace fixe luate în arendă operaţională se reflectă în contul

extrabilanţier 912 “Active materiale pe termen lung arendate”

Conturile extrabilanţiere nu se află în corespondenţă cu alte conturi. Înregistrările în conturile

extrabilanţiere se efectuează prin metoda înregistrării unilaterale (fără utilizarea dublei înregistrări) –
numai în debit (majorare) sau în credit (micşorare). De exemplu, mărfurile depuse la magazin pentru
comercializare se reflectă în debitul contului 923 “Mărfuri primite în consig-naţie”, iar la
comercializarea acestora sau restituirea comitentului – în creditul acestui cont.

Apartenenţa contului contului la o clasă sau la alta se determină după prima cifră a simbolului
acestuia.
Grupele de conturi sînt simbolizate prin două cifre, din care prima indică simbolul clasei în care este
inclusă grupa respectivă, iar a doua numărul grupei.

Conturile de gradul I (conturile sintetice) sînt simbolizate cu trei cifre: primele două cifre formează
codul grupei la carese referă contul respectiv, iar a treia cifră reprezintă codul contului de gradul I.

Conturile de gradul II (subconturile) sînt simbolizate cu patru cifre, din careprimele trei cifre indică
codul contului de gradul I, iar a patra cifră reprezintă contul de gradul II. Sobconturile se utilizează în
dependenţă de necesităţile întreprinderii şi numărul acestora poate fi mărit dacă întreprinderea are
nevoie de aceasta.

Planul de conturi se află într-o strînsă legătură cu raporatele financiare astfel încît denumirile
conturilor sînt identice cu posturile incluse în rapoartele financiare, ceea ce facilitează cosiderabil
întocmirea acestora.