Politica financiara

Caracteristica generala a politicii financiare si componentele ei.

Politica economica constitue ansamblul deciziilor adoptate de catre autoritatile publice in
vederea orientarii activitatii economice intr-un sens considerat rezonabil pe un teritoriu
anumit.Principalele obiective ale politicii economice sunt:
a)Cresterea economica;
b)Ocuparea deplina a fortei de munca;
c)Stabilitatea pretului;
d)Echilibrul extern;
e)Controlul deficitului bugetar si a datoriei publice.
Realizarea obiectivelor politicilor economice presupun asigurarea cu resurse
financiare,interventia statului in economie prin intermediul parghiilor economico-
financiare cat si prin intermediul instrumentelor si reglementarilor financiare.Atingerea
simultana a acestor obiective este greu de realizat chiar si in tarile cu o economie stabila
deoarece ele sunt mai putin compatibile.Metodele si mijloacele concrete prinvind
procurarea si dirijarea resurselor financiare,precum si intrumentele,institutiile si
reglementarile financiare utilizate de stat pentru influentarea proceselor economice si a
relatiilor sociale intr-o etapa determinata constitue componentele politicii
financiare.Politica financiara este parte integrata din politica statului.Caracteristicile
politicii financiare sunt :
a)Este o componenta a politicii economice si generale a statului ;
b)Influenteaza si celelalte faze ale reproductiei financiare si anume :productia,schimbul si
consumul ;
c)Are un caracter dinamic ;
d)Difera de la o tara la alta in functie de potentialul economic,gradul de dezvoltare si tipul
de conducere a economiei ;
Raportand notiunea de strategie si tactica la politica financiara a statului,se poate considera
ca deciziile care stabilesc coordonatele politicii financiare pentru fiecare etapa precum si
programele financiare de perspectiva indelungata,formeaza cadrul strategiei financiare,iar
actele administrative de planificare si masurile prevazute a se lua pentru executarea
planurilor financiare si a sarcinilor specifice,tin de domeniul tacticii si al activitatii
operative.Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt :
a)Domeniul cheltuielilor publice ;
b)Domeniul resurselor financiare publice care vizeaza veniturile ordinare(cu caracter
fiscal sau nefiscal) si veniturile extraordinare ;
c)Domeniul creditului bancar ;
d)Domeniul asigurarilor de bunuri,persoane si raspundere civila.
Politica financiara are 2 componente principare :
a)Politica bugetar-fiscala ;
b)Politica monetar-creditara.

Politica bugetar-fiscala.
Politica bugetar-fiscala este mecanismul de reglementare a economiei ce intruchipeaza
actiunile statului privind mobilizarea resurselor bugetare si utilizarea lor pe anumite
destinatii care ar asigura stabilitatea si dezvoltarea economiei statului.Teoria economica
deosebeste 2 tipuri de politici bugetar-fiscale :

1
a)Activa(prevede folosirea instrumentelor de modificare a normativelor bugetare,cat si de
modificare a mecanismelor de transfer a cotelor si a metodelor de impunere fiscala cu
scopul influentarii veniturilor si cheltuielilor bugetare) ;
b)Pasiva(conform careia modificarile necesare ale cotelor veniturilor si cheltuielilor
bugetare sunt efectuate automat prin utilizarea instrumentelor numite stabilizatori
automati,utilizarea carora permite numai limitarea impactului si efectelor fluctuatiilor
economice,insa nu permite inlaturarea acestora) ;
Aplicarea simultana a politicilor bugetar-fiscale active si pasive poate influenta pozitiv
dinamica PIB,a ocuparii fortei de munca si a diminuarii ritmului inflatiei.Elementele
politicii bugetar-fiscale sunt :
a)Politica in domeniul veniturilor bugetare(trebuie sa stabileasca volumul si
provenienta resurselor ce pot fi procurate de stat in conditii normale,cat si metode de
prelevare ce urmeaza a fi realizate.Aceasta politica stabileste obiectivele ce trebuie atinse
de instrumentele fiscale folosite in procesul constituirii fondurilor respective.Volumul
resurselor financiare de care are nevoie statul pentru exercitarea functiilor si sarcinilor sale
este determinata de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei respective.) ;
b)Politica in domeniul cheltuielilor bugetare(trebuie sa stabileasca marimea,destinatia si
structura optima a acestor cheltuieli,sa stabileasca obiectivele ce trebuie atinse prin
efectuarea diferitor categorii de cheltuieli,sa precizeze caile,metodele si instrumentele ce
trebuie folosite pentru ca obiectivele respective sa fie realizate cu minimum de efort
financiar) ;
c)Politica in domeniul gestiunii deficitului bugetar(prevede asigurarea unui echilibru
intre veniturile si cheltuielile bugetare pe parcursul anului bugetar) ;
d)Politica in domeniul deservirii datoriei publice(prevede determinarea surselor de
rambursare a datoriei de stat precum si reiesalonarea ei in scopul asigurarii securitatii
financiare a statului) ;
e)Politica in domeniul relatiilor interbugetare(prevede aplicarea metodelor si
intrumentelor necesare asigurarii procesului de distribuire si redistribuire a resurselor pe
toate nivelele sistemului bugetar prin delimitarea componentelor administratiei publice
centrale si locale).