Materiale-clasificare

Materialele utilizate in electrotehnica si electronica

se pot grupa in categorii cu propietati specifice,
functie de diferite criterii :
natura
starea de agregare
stabilitatea termica
rezistivitatea electrica (conductivitate electrica)
rigiditatea dielectrica
factorul de pierderi
permeabilitatea magnetica, etc
..\materiale\New Doc 42.pdf, p 19-30
Din punct de vedere al conductivitatii electrice, exista trei
categorii de materiale electrotehnice:
materiale conductoare pot fi:
de speta I : materiale conductoare solide - metale, aliaje
metalice;
de speta II: materiale conductoare lichide electroliti,
metale topite; materiale gazoase gaze si vapori in
stare ionizata.
Rezistivitatea materialelor conductoare este in limitele

materiale semiconductoare
materiale electroizolante
 Din punct de vedere al rezistivitatii electrice exista :
A.1.1 materiale conductoare metalice de mare conductivitate;
Materialele conductoare de mare conductivitate sunt metalele pure, in special cupru (Cu) si aluminiu
(Al).
Primele 4 materiale bune conductoare din punct de vedere electric sunt:
-Ag
-Cu
-Au
-Al
Utilizari:
Cuprul si aliajele sale:
Cu - infasurarile masinilor si transformatoarelor electrice;
Cu+Al - piese pentru comutatoare electrice (contacte);
Cu+Cr, Cu+Cd+Zn (alame) - linii aeriene, bare colectoare, piese pentru intreruptoare.
Cu+Staniu+alte elemente (bronzuri) - constructii metalice si infasurarile masinilor si transformatoarelor
electrice.
Cu+Cr - in tehnica nucleara, la electrozii de sudura.
Aluminiul si aliajele sale - transportul energiei electrice, cabluri de inalta si joasa tensiune.
 Materiale semiconductoare
Din punctul de vedere al rezistivitatii
electrice, materialele semiconductoare se
incadreaza intre materialele conductoare si
materialele electroizolante:
Materialele semiconductoare prezinta o
dependenta pronuntata a rezistivitatii fata de
conditiile externe de lucru (ex: dioda la
polarizare directa, conduce curentul electric; la
polarizare inversa, este blocata).
 Materiale electroizolante
Rezistivitatea electrica a acestor materiale este foarte mare.Practic, aceste materiale nu conduc
curentul electric.
Clasificarea materialelor electroizolante dupa starea fizica si natura chimica:
(1). materiale electroizolante solide:
materiale electroizolante solide anorganice:
naturale: marmura, mica, azbest;
sintetice (fabricate din dielectrici anorganici naturali): produse din mica, sticla, portelan. materiale
electroizolante solide organice:
naturale: lemn, colofoniu, bumbac, matase, in, etc.
sintetice: polietilena, rasini fenolformaldehidice (bachelitele), parafina, etc.
(2). materiale electroizolante lichide:
naturale: ulei de in, ulei de cablu, ulei de transformator, uleiuri minerale;
sintetice: lacuri, emailuri, uleiuri siliconice.
(3). materiale electroizolante gazoase:
naturale: aer, azot, CO2, argon;
sintetice: hexafluorura de sulf (SF6).
 Criteriul rezistentei termice
Stabilitatea termica a unui material electroizolant este
capacitatea acestuia de a indeplini functiile pentru care
este utilizat, in conditiile solicitarilor termice din
serviciu, un timp comparabil cu cel calculat pentru
durata de serviciu normala a produsului
electrotehnic/electronic in care este utilizat.
Clasificarea materialelor si a sistemelor de izolatie dupa
rezistenta termica (stabilitatea termica), respectiv dupa
valoarea limita a temperaturii admise, se face luand in
considerare conditiile normale de exploatare a
produsului electrotehnic/electronic respectiv.
Comisia Internationala de Electrotehnica (C.E.I.) a clasificat materialele
electroizolante pe baza criteriului rezistentei (stabilitatii) termice in
urmatoarele clase de izolatie termica:
(1) materiale electroizolante cu un indice de temperatura de minimum
900C (clasa de izolatie termica Y);
(2) materiale electroizolante cu un indice de temperatura peste 1050C (clasa de
izolatie termica A);
(3) materiale electroizolante cu un indice de temperatura de minimum 1200C
(clasa de izolatie termica E);
(4) materiale electroizolante cu un indice de temperatura de minimum
1300C (clasa de izolatie termica B);
(5) materiale electroizolante cu un indice de temperatura mai mare de
1550C (clasa de izolatie termica F);
(6) materiale electroizolante cu un indice de temperatura mai mare de
1800C (clasa de izolatie termica H);
(7) materiale electroizolante cu un indice de temperatura mai mare de 2200C .
 MATERIALE CONDUCTOARE
-clasificare-
Dupa tipul de purtatori de sarcina:
cu conductivitate electronica;
cu conductivitate ionica.
Din prima categorie fac parte metalele, grafitul etc., iar din a doua
electrolitii (solutii ale acizilor, hidratilor si sarurilor etc.).
Conductivitatea celor din urma este mult mai mica decat a primelor.
Dupa starea de agregare:
conductoare solide;
conductoare lichide - metale topite si electroliti;
conductoare gazoase gaze in stare de plasma.
Dupa valoarea conductivitatii si dependenta ei de temperatura:
conductoare obisnuite;
supraconductoare.
Functia de conductie a curentului electric
Principala utilizare a materialelor conductoare in electronica este aceea de conductie a
curentului electric. Pentru aceasta sunt necesare a fi indeplinite cateva cerinte:
rezistivitate electrica volumetrica si superficiala foarte mica;
efect pelicular redus;
densitate de curent mare;
rigiditate mecanica si resistenta mecanica;
conductivitate termica buna;
influenta termica cat mai redusa asupra conductivitatii electrice;
prelucrabilitate mecanica usoara (trefilare, laminare) pana la dimensiuni
micronice.

Principalele materiale conductoare sunt: Cu, Ag, Au, Al, Cr si aliajele lor. Aliajele si
impuritatile inrautatesc proprietatile electrice, dar le imbunatatesc pe cele
mecanice. Cele mai cunoscute aliaje ale Cu sunt cu Zn (alama), cu Sn (bronz), cu Al,
Cd, Ag, Ti. Aluminiul si aliajele sale cu Cu, Si, Mg, Zn, Cr se folosesc cu succes ca
inlocuitor al cuprului.
Functia de control si limitare a curentului foloseste proprietatea unor
materiale simple sau compuse de a se opune trecerii curentului
electric, adica de a prezenta rezistenta electrica. Pentru aceasta,
materialul trebuie sa indeplineasca unele cerinte:
rezistivitate electrica intr-un domeniu larg de valori;
coeficient de temperatura al rezistivitatii redus;
potential electrochimic cat mai apropiat de cel al cuprului
pentru ca tensiunea electromotoare de contact sa fie redusa;
maleabilitate si ductibilitate bune;
coeficient de dilatare termica mic.
Dispozitivele folosite pentru controlul curentului sunt rezistoarele
realizate din aliaje metalice in proportii bine definite.
Functia de contactare - comutare
Este necesara realizarii de contactoare si
comutatoare ale curentului electric. Materialele care
indeplinesc aceasta functie trebuie sa aiba:
rezisivitate electrica foarte mica;
conductivitate termica foarte buna;
rezistenta mare la agenti corozivi, chimici,
atmosferici, umiditate;
duritate mare;
temperatura de topire mare;
posibilitate de prelucrare usoara.
 Materialele frecvent folosite pentru contacte sunt urmatoarele:
Wolframul este un metal cenusiu foarte greu si foarte dur, cu temperatura de topire cea mai mare
dintre toate metalele. Rezistivitatea sa creste liniar cu temperatura, cu un ordin de marime intr-o
gama larga de temperaturi, de la 0oC pana la 3000oC. Firele subtiri de wolfram sunt foarte elastice si
se folosesc la realizarea filamentelor becurilor cu incandescenta, a tuburilor electronice etc. Este un
material foarte bun pentru contacte electrice de frecventa mare de inchidere si deschidere.
Dejavantajele sunt legate de prelucrarea dificila si oxidarea in conditii atmosferice.
Molibdenul este asemanator cu wolframul, dar are temperatura de topire mai redusa, circa
2200 oC. Se oxideaza usor la temperaturi ridicate. Wolframul si molibdenul sunt mult utilizate la
realizarea microcontactelor in circuitele integrate.
Platina este un metal nobil avand rezistenta electrica mica. Este stabil la oxidare, se poate prelucra
usor. Se foloseste rar sub forma pura, cel mai des fiind aliat cu alte metale, reultand contacte de
foarte buna calitate. In ultimul timp au devenit forte populare combinatiile dintre siliciu si unele
metale, de exemplu PtSi, TiSi2, Wsi2, NiSi Ele au conductivitate electrica foarte buna si stabilitate in
conditii atmosferice.
Argintul este un metal nobil, cu cea mai mica rezistenta electrica. Este stabil la oxidare, se poate
prelucra foarte usor, se poate depune sub forma de pelicule foarte subtiri pe diferite suporturi,
inclusiv pe suprafata unor metale pentru reducerea efectului pelicular.
Nichelul este un metal cenusiu deschis cu proprietati feromagnetice si conductoare. In forma pura
se foloseste pentru depuneri de protectie. In aplicatii electromagnetice se foloseste in aliaje de
mare permeabilitate si rezistivitate.
 Materiale supraconductoare
Fenomenul supraconductibilitatii consta in
reducerea foarte puternica a rezistivitatii la
scaderea temperaturii, fenomen observat
prima data in anul 1911. Astfel, la 4K unele
materiale au rezistivitatea practic nula.
Importanta fenomenului consta in faptul ca
asemenea materiale pot conduce densitati
mari de curent fara pierderi prin efect Joule.