Rezistoare bobinate

Rezistoarele bobinate reprezintă primele tipuri de rezistoare produse în practică,

realizarea lor bazându-se pe rezistivitatea relativ constantă a conductoarelor filare. Deşi
prezintă o "vârstă venerabilă" principiul de realizare al acestora a rămas cel iniţial,
bobinarea unui conductor de înaltă rezistivitate pe un suport dielectric şi conectarea
terminalelor prin intermediul unor căpăcele metalice.

Caracteristicile electrice esenţiale depind în primul rând de tipul conductorului

utilizat, dar şi conectarea terminalului la elementul rezistiv poate fi relevantă pentru
stabilitatea şi fiabilitatea componentei. Construcţia tipică a unor rezistoare bobinate,
poate fi vazuta la figurile specifice contactului terminalelor, cel de mai jos.

Din punct de vedere constructiv există o mare varietate de rezistoare bobinate

având în vedere diversele modalităţi de realizare a părţilor constructive. Se utilizează
actualmente, predominant aliaje Cu-Ni, Cr-Ni. Tipul aliajului se alege în funcţie de
valoarea rezistenţei, stabilitate şi coeficientul de variaţie cu temperatura. Suportul
dielectric poate fi din ceramică sau fibră de sticlă ca formă este în general cilindric,
putând fi şi tubular din ceramică pentru rezistoare bobinate de mare putere.

Contactul terminalelor la elementul rezistiv (conductorul bobinat) se realizează

prin intermediul unor căpăcele.

a) Rezistor bobinat cu elementul rezistiv sudat la căpăcelul metalic

1-suport dielectric ceramic cu conductorul bobinat; 2-căpăcel metalic; 3- sudura

conductorului la căpăcel; 4- terminal sudat la căpăcel; 5- element de protecţie.

b) Rezistor bobinat cu terminale cu un capăt în formă de lingură

1- suport din fibră de sticlă cu conductorul bobinat; 2- căpăcel metalic; 3- terminal cu un
capăt în formă de lingură; 4- material de umplutură; 5- corp ceramic.

c) Rezistor bobinat cimentat

1-suport dielectric din fibră de sticlă; 2-element rezistiv; 3-căpăcel metalic; 4-sudură
terminal - căpăcel; 5-terminal; 6-ciment siliconic.

d) Rezistor bobinat în corp ceramic

1-suport dielectric din fibră de sticlă; 2-element rezistiv; 3-căpăcel metalic; 4-ciment
siliconic; 5-material de umplutură (nisip cuarţos); 6-corp ceramic; 7-terminal.

Terminalele sunt predominant pentru plantare (inserţie). Cele utilizate în

electronică sunt din conductor de cupru dublu cositorit. Pentru puteri foarte mari,
rezistoarele bobinate pot avea şi terminale "plate", prevăzute cu conductoare şi papuci,
etc. Pot fi axiale (pentru montaj orizontal) sau verticale (pentru montaj vertical).

Protecţia mecano-electro-climatică este foarte diversificată. Faţă de alte tipuri de

rezistoare, rezistoarele bobinate fiind de putere, elementul de protecţie are şi rolul de
radiator termic. Protecţia poate fi realizată prin acoperire cu glazură, ciment siliconic,
prin introducerea tronsonului rezistiv în corpuri ceramice, sau metalice de obicei din
aluminiu.
 Având în vedere modalităţile expuse pentru realizarea părţilor constituente ale
rezistorului bobinat, utilizând diverse combinaţii, rezultă o mare varietate de asemenea
rezistoare. În figura de mai jos sunt prezentate alte tipuri de rezistoare bobinate.

Rezistoarele bobinate sunt utilizate ca rezistoare de putere şi/sau rezistoare de

precizie. Ca rezistor de putere, de obicei stabilitatea şi toleranţa nu sunt esenţiale, în
majoritatea cazurilor acceptându-se rezistoare cu o abatere de 2...10%, deci cu un preţ
scăzut.

Din punct de vedere al preciziei, rezistoarele bobinate pot fi realizate cu un

coeficient de variaţie al rezistenţei cu temperatura de ± 1 ppm/°C şi o toleranţă de
±0,01%. Multă vreme rezistoarele bobinate au fost utilizate ca rezistoare de precizie şi
etalon. În timp au fost înlocuite de cele cu peliculă metalică şi folie metalică, care
prezintă în plus, în afară de precizie şi dimensiune mică, frecvenţă de lucru ridicată.

Rezistoarele bobinate uzuale de putere pot fi caracterizate de următorii

parametrii: rezistenţa nominală de la 0,1 Ω la 100 kΩ; toleranţa de ±1%; ±2%; ±3%; ±5%;
±10%; puterea nominală de la 1 W la 100 W; domeniul temperaturilor de utilizare pot fi
[-55, 175] °C...[-55, 350] °C; stabilitatea de ±2%, ±3%; factorul de zgomot mai mic decât
0,1µV/V; inductanţa parazită mare.

Rezistoarele bobinate de precizie pot avea RN până la 200 kΩ; PN ∈[0,5...10]W;

t ≥ ±0,1%; αT ≥ ±1ppm/°C; θM = 175...350°C; pot fi antiinductive (cu inductivitate
redusă). După cum s-a mai precizat mai sunt utilizate eventual la puteri ridicate şi
temperaturi mari ale mediului ambiant, dar este posibil ca şi costul uneori să aibă mare
influenţă.

Concluzionând se poate spune că rezistoarele bobinate prezintă avantajele:

- Putere disipată (nominală) mare; în electronică se utilizează uzual zeci de W; dar pot fi
realizate şi la sute de W, cu utilizare în special în electrotehnică şi energetică.

- Temperatură maximă de utilizare mare, ajungând până la 350°C, deci pot fi utilizate în
medii cu temperaturi ridicate.

- Se pot obţine valori foarte mici ale valorii rezistenţei.

- Reprezintă rezistoare de precizie pentru puteri relativ ridicate, temperaturi ridicate ale
mediului ambiant. Ca dezavantaje se pot specifica:

- Valoarea maximă a rezistenţei nominale este relativ scăzută, 100 kΩ...200 kΩ;

- Inductanţa parazită relativ ridicată, neput‚nd fi utilizate peste frecvenţa de 1MHz în

general. Sunt indicate în domeniul AF (până la 20 kHz). În domeniul digital sunt indicate
pentru fronturi ale semnalelor digitale mai mari de 50 ns.

- Dimensiune mare, deci rezistenţa specifică mică, ceea ce conduce la cost ridicat al
modulelor electronice.

În afara rezistoarelor precizate anterior trebuie specificat că există şi alte tipuri de

rezistoare bobinate.

Rezistoare bobinate utilizate ca senzor rezistiv. În asemenea aplicaţii este necesar

ca raportul U/I =R să fie cât mai constant, astfel încât informaţia ce este purtată de
curent să fie cât mai puţin distorsionat transmisă tensiunii. Ca element de bază rămâne
stabilitatea rezistorului utilizat. Se realizează ca senzor rezistiv rezistoare cu aceeaşi
structura ca şi cele prezentate mai sus. Parametrii importanţi în acest caz sunt:
RN ∈ [0,5m...1] Ω; PN ∈ [1...10] W; t ≥ ±3%; ±5%; αT = - 80Ö40ppm/°C; θM = 350°C;
stabilitate ≅ ± 0,5%; curent nominal (2...10)A sau la cerere.

Rezistoare bobinate utilizate ca jumpere (ştrapuri sau conexiuni săritoare).

Ştrapurile, conexiuni electrice săritoare, sunt utile atât în cadrul cablajelor imprimate,
cât şi în diverse circuite electronice pentru modificarea parametrilor.