AMPLIFICATOARE DE

CURENT CONTINUU

Elaborat: Roșca Gheorghe

 Amplificatoare de curent continuu
Amplificatoarele de curent continuu sunt acele amplificatoare a căror bandă
de trecere se extinde în domeniul frecvenţelor joase până la componenta
continuă, respectiv până la frecvenţa zero. Ele sunt capabile să amplifice atât
semnale lent variabile, cât şi semnale care se extind în domeniul frecvenţelor
înalte până la o frecvenţă superioară limită dorită.

Aplicaţiile acestor amplificatoare sunt variate: instalaţii de automatizări,

echipamente de calcul analogic, aparatură de măsurare şi control etc.

Din categoria acestor amplificatoare fac parte: amplificatoarele cu cuplaj

direct, amplificatoarele diferențiale şi amplificatoarele operaționale.

Utilizarea unui cuplaj RC este imposibilă în aceste situații, deoarece

condensatoare ar atinge valori neeconomic de mari.
Trebuie menționat de la început că utilizarea tranzistoarelor cu siliciu în
amplificatoarele de curent continuu prezintă avantaje față de utilizarea
tranzistoarelor cu germaniu:
 curentul rezidual IC0 este practic neglijabil, indiferent de temperatura la care
lucrează dispozitivul;
 acoperirea suprafeței semiconductorului cu SiO2 asigură o bună stabilitate
în timp a performanțelor tranzistorului;
 se poate obține un factor de amplificare în curent β de valori ridicate, chiar
la curenți de colector foarte mici.
În amplificatoarele de c.a. între etaje se utilizează cuplajul RC sau prin
transformator. În așa mod se amplifică numai semnalul variabil (util). Odată cu
micșorarea frecvenței cresc distorsiunile provocate de condensatoare sau
transformatoare. Prin urmare, pentru liniarizarea caracteristicii amplitudine -
frecvență la joase frecvențe este necesară evitarea elementelor reactive in
schema amplificatorului. Atunci când semnalul este foarte lent sau trebuie
amplificat curent continuu, este folosit cuplajul direct.
 Amplificatoare cu cuplaj direct
Pentru a se transmite componenta de curent continuu trebuie eliminate
condensatoarele din elementele de cuplaj, folosind în locul lor elemente
rezistente, deci cuplaje RR. În această situație apar două aspecte
caracteristice:

1) etajele trebuie să fie astfel polarizate încât deşi pe baza celui de-al
doilea tranzistor se transmite practic potenţialul de colector al primului
tranzistor, tensiunile relative bază-emitor (de deschidere) să fie
asigurate. Aceasta se poate realiza prin ridicarea corespunzătoare a
potenţialului de emitor al celui de-al doilea tranzistor;
2) prin cuplajul rezistor dintre etaje se transmit nu numai semnalele utile,
ci şi variaţiile accidentale ale punctelor de funcţionare, datorită, de
exemplu, temperaturii mediului ambiant. Aceste variaţii sunt amplificate
şi pot apărea la ieşire, alături sau chiar în lipsa semnalului de intrare.
Acest fenomen nedorit, numit derivă, poate fi micşorat prin anumite
măsuri constructive, una din ele fiind folosirea etajelor diferenţiale.

Deriva poate apărea din următoarele cauze: variaţia de temperatură

a parametrilor tranzistorului, curentul rezidual ICB0, tensiunea de intrare
UBE, parametrii hibrizi, ca şi instabilitatea tensiunii de alimentare,
îmbătrânirea componentelor de circuit etc.
Pentru micșorarea derivei pot fi întreprinse următoarele
măsuri:
 folosirea în etajul de intrare a tranzistoarelor cu siliciu, în care
dependența curentului colectorului de temperatură este mai mică,
 folosirea în etajul de intrare a tranzistoarelor cu efect de câmp,
 stabilizarea tensiunii surselor de alimentare,
 termostatarea amplificatoarelor,
 folosirea în circuitul amplificatorului a compensării termice,
 folosirea reacției negative locale sau globale,
 folosirea amplificatoarelor simetrice.

În fig.1. sânt reprezentate câteva moduri de cuplare directă a două etaje

de amplificare.
 Fig.1. Cuplarea directă a două etaje de amplificare:
a) cuplaj direct colector-bază; b) cuplaj prin divizor rezistiv; c) cuplaj cu diodă Zener;
d) cuplaj folosind un generator de curent constant; e) cuplaj folosind tranzistoare npn și pnp.
Tranzistoarele T1 și T2 din fig.1.a) reprezintă două etaje de amplificare cu
emitorul la masă. Polarizarea tranzistorului T2 se obține direct din
colectorul tranzistorului T1. Acest lucru face ca tensiunea colector-emitor a
tranzistorului T1 să fie de numai circa 0,6 V (cât este tensiunea B-E a unui
tranzistor cu siliciu în conducție). Pentru semnale mici, acest cuplaj
asigură o tensiune de polarizare suficientă. La semnale mai mari,
tranzistorul T1 se va satura.
Acest dezavantaj este evitat în schemele din fig.1.b), c), d). Cuplajul
colector-bază prin divizorul de tensiune R2, R3 (fig. 1.b) face posibilă
mărirea tensiunii de colector a tranzistorului T1, deoarece se creează o
cădere de tensiune la bornele lui R2. Tensiunea colector-emitor a lui T1
va fi :
+
Introdu cerea rezistenței R3, conectate Ia a doua sursă de alimentare,
este necesară pentru a obține curentul prin rezistența R2 care că creeze
căderea de tensiune UR2. Obținerea acestei căderi de tensiune numai pe
seama curentului de bază al lui T2 nu este convenabilă din cauza valorii
mici a acestuia și a variației sale cu temperatura. Acest circuit are
dezavantajul că semnalul de intrare amplificat este aplicat pe baza lui T2
prin divizorul rezistiv R2, R3, ceea ce echivalează cu o reducere a
amplificării primul etaj.

Pentru a elimina acest lucru, se folosește schema din fig.1.c). Tensiunea

colector-emitor a lui T1 este dată de tensiunea diodei Zener și de
tensiunea bază-emitor a lui T2. Variațiile de tensiune ce apar în
colectorul lui T1 se transmit aproape integral în baza tranzistorului T2,
deoarece rezistența dinamică a diodei Zener este foarte mică în
Dacă la amplificatoarele de curent alternativ semnalul reprezintă variații
în timp ale tensiunilor și curenților, variații care se pot ușor deosebi de
variația tensiunilor și curenților din punctele statice de funcționare ale
dispozitivelor, la amplificatoarele de curent continuu acest lucru nu mai
este posibil. Orice modificare a punctului de funcționare al unui
tranzistor se transmite la ieșire ca și cum modificarea s-a datora aplicării
unui anumit semnal la intrare. Această sensibilitate a amplificatoarelor
de curent continuu cu cuplaj direct la variația temperaturii, tensiunilor de
alimentare etc., constituie principala dificultate în construirea acestora.
Sarcina de lucru:
1) Conspectăm tema.
2) Ce numim amplificatoare de curent continuu?
3) Din ce cauză nu poate fi folosit cuplajul RC (prin condensatoare)?
4) Cum depinde amplificare etajului EC cu cuplaj prin condensator de
frecvență?
5) Ce numim fenomen de derivă?