FOTODIODE

ELABORAT: ROȘCA GHEORGHE

Sub denumirea de dispozitive optoelectronice sînt cuprinse acele dispozitive
care realizează operaţia de transformare a energiei electrice în radiaţie
luminoasă (din domeniul spectrului vizibil sau infraroşu) sau operaţia
inversă, în mod nemijlocit precum şi cele care detectează radiaţia
electromagnetică prin intermediul unor procese electronice.

Dintre fenomenele fizice care stau la baza funcționării dispozivelor

optoelectronice seminductoare se desprind, ca fundamentale:

 Interacțiunea radiației electromagnetice cu corpul solid ;

 recombinarea radiativă a purtătorilor de sarcină în corpul solid.
 Interacțiunea radiației electromagnetice cu corpul solid.
Absorbția radiației electromagnetice în corpul solid
Fie pe suprafața unei plăcuțe semiconductoare cade o radiație
electromagnetică

P – flux incident
PR

P PA
PT

P T – componenta transmisă
P A – componenta absorbită
P R – componenta reflectată

P = PT + PA + PR
Prin intermediul componentei absorbite, între unda electromagnetică
incidentă și corpul solid are loc schimbul de energie. Cu cât este mare
componenta absorbită, cu atât radiaţia incidentă cedează corpului solid o
parte mai mare din energia sa. Preluarea energie, prin intermediului
fenomenului de absorbție a unei radiaţii de către corpul solid, conduce la
creșterea energiei interne a corpului şi poate antrena o serie întreagă de
fenomene, dintre care unele sînt exploatate la realizarea dispozitivelor
optoelectronice.
 gen erare
electron-gol

Efect Efect Efect

termic fotoelectric fotoelectric
intern extern
Numim efect termic – creșterea energiei interne a corpului solid
(numărul de fononi) în urma procesului de absorbție a luminii de
către corpul solid.

Numim efect fotoelectric intern – ruperea legăturilor covalente

sub acțiunea luminii.

Numim efect fotoelectric extern – smulgerea (scoaterea)

electronilor din corpul solid sub acțiunea luminii.
Fotodioda este un dispozitiv cu joncțiune PN
care generează curent atunci când este expus
la lumină. Este, de asemenea, cunoscut sub
numele de fotodetector sau fotosensor.
Funcționează în modul inversat și transformă
energia luminoasă în energie electrică.

Pe de altă parte fotodioda este

o diodă curentul invers a cărei
depinde puternic de fluxul
luminos incident.
Joncțiunea PN a dispozitivului este plasată în interiorul unei capsule din
sticlă. Aceasta se face pentru a permite energiei luminoase să treacă prin
ea. Deoarece numai joncțiunea este expusă la radiații, astfel, cealaltă
porțiune a materialului din sticlă este vopsită în negru sau este metalizată.
Fotodioda funcționează practic în două moduri:

Modul fotovoltaic: Este, de asemenea, cunoscut ca modul de

părtinire zero, deoarece nu există niciun potențial inversat
extern pentru dispozitiv. Cu toate acestea, fluxul purtătorului
minoritar va avea loc când dispozitivul este expus la lumină.

Mod fotoconductiv: Atunci când un anumit potențial inversat

este aplicat dispozitivului, acesta se comportă ca un dispozitiv
fotoconductiv. Aici se observă o creștere a lățimii de epuizare cu
modificarea corespunzătoare a tensiunii inverse.
În lipsa fluxului luminos incident prin fotodiodă, trece un curent
invers foarte mic numit curent de întuneric. Se numește astfel
deoarece acest curent se datorează în totalitate purtătorilor
minoritari.
Caracteristicile volt-amperice ale fotodiode

În cadranul al III-lea
fotocurentul este proporțional
cu fluxul luminos incident pe
suprafața fotosensibilă.

Fotodioda poate fi utilizată ca

fotodetector atunci când
funcționează în regim de
polarizare inversă.
Parametrii principali ai unei fotodiode sunt:
1. Intensitatea curentului la întuneric IS, este valoarea curentului
invers în absenţa fluxului luminos şi la polarizarea inversă
specificată (de ordinul 1÷50 nA la tensiuni de cca. 30V)
2. Tensiunea maximă de lucru (indicată de producător)
3. Sensibilitatea integrală la iluminare a fotodiodei: K=dI/dΦ
(mA/lm)
4. Sensibilitatea spectrală indică răspunsul fotodiodei la diferite
lungimi de undă ale radiației incidente
5. Timpul de creștere și de scădere, care reprezintă intervalul de timp
în care curentul crește de la 10% la 90% și respectiv scade de la
90% la 10% din valoarea maximă la iluminarea fotodiodei în regim
pulsat.
Avantajele fotodiodelor
 Răspuns rapid atunci când este expus la lumină.
 Viteză mare de operare.
 Răspuns liniar.
 Low-cost.

Dezavantaje ale fotodiodului

 Este un dispozitiv dependent de temperatură. Și arată o stabilitate
slabă a temperaturii.
 Când este furnizată o iluminare scăzută, este necesară
amplificarea.
Aplicații ale fotodiodului
 Fotodiodele își găsesc în mare parte utilizarea în contoare și circuite
de comutare.
 Fotodiodele sunt utilizate pe scară largă într-un sistem de comunicații
optice.
 Circuitele logice și codificatoarele utilizează de asemenea fotodiodă.
 Este utilizat pe scară largă în sistemele de alarmă antifurt. În astfel de
sisteme de alarmă, până când expunerea la radiații nu este întreruptă,
curentul curge. Deoarece energia luminoasă nu reușește să cadă pe
dispozitiv, sună alarma.
Sarcina de lucru:

1. În ce tip de polarizare funcționează în mod normal fotodiodele?

2. Ce se întâmplă cu rezistenţa internă în conducţie inversă a unei
fotodiode la creșterea intensității luminii incidente (a iradierii)?
3. Ce este curentul de întuneric?
4. Cum se vor modifica indicațiile galvanometrului în prezența
luminii (inițial este întuneric)?
E
R

R1

D
E
D

R1
R

E E
R2
R2 D