Senzori optoelectronici

Un senzor optic transformă razele de lumină într-un semnal electronic. Scopul unui senzor
optic este de a măsura o cantitate fizică de lumină și, în funcție de tipul de senzor, îl traduce
apoi într-o formă care poate fi citită de un dispozitiv de măsurare integrat. Optic Se folosesc
senzori pentru detectarea, numărarea sau poziționarea pieselor fără contact. Senzorii optici
pot fi interni sau externi. Senzorii externi adună și transmit o cantitate necesară de lumină, în
timp ce senzorii interni sunt utilizați cel mai adesea pentru a măsura îndoirile și alte mici
schimbări de direcție.

Măsurătorile posibile prin diferiți senzori optici sunt Temperatura, viteza nivelului lichidului,
presiunea, deplasarea (poziția), vibrațiile, speciile chimice, forța radiației, valoarea pH-ului,
deformarea, câmpul acustic și câmpul electric

Tipuri de senzori optici

Există diferite tipuri de senzori optici, cele mai comune tipuri pe care le-am folosit în aplicațiile
noastre din lumea reală, așa cum se arată mai jos.

 Dispozitive fotoconductive utilizate pentru măsurarea rezistenței prin transformarea unei

schimbări a luminii incidente într-o schimbare a rezistenței.
 Celula fotovoltaică (celula solară) transformă o cantitate de lumină incidentă într-o tensiune
de ieșire.
 Fotodiodele convertiți o cantitate de lumină incidentă într-un curent de ieșire.

Fototransistorii sunt un tip de tranzistor bipolar în care joncțiunea bază-colector este expusă
la lumină. Acest lucru are ca rezultat același comportament al unei fotodiode, dar cu un câștig
intern.

Principiul de funcționare este transmiterea și recepția luminii într-un senzor optic, obiectul
care trebuie detectat reflectă sau întrerupe o fascicul luminos trimis de o diodă emitentă .
În funcție de tipul de dispozitiv, se evaluează întreruperea sau reflexia fasciculului de lumină.
Acest lucru face posibilă detectarea obiectelor independent de materialul din care sunt
construite (lemn, metal, plastic sau altele). Dispozitivele speciale permit chiar și detectarea
obiectelor transparente sau a celor cu culori diferite sau variații de contrast. Diferite tipuri de
senzori optici, după cum se explică mai jos.

Diferite tipuri de senzori optici

Senzori transversali
Sistemul este format din două componente separate, transmițătorul și receptorul sunt plasate
opuse una față de cealaltă. Transmițătorul proiectează un fascicul de lumină pe receptor. O
întrerupere a fasciculului de lumină este interpretată ca un semnal de comutare de către
receptor. Este irelevant acolo unde are loc întreruperea.

Avantaj: Se pot atinge distanțe mari de funcționare, iar recunoașterea este independentă de
structura suprafeței, culoarea sau reflectivitatea obiectului.

Pentru a garanta o fiabilitate operațională ridicată trebuie să ne asigurăm că obiectul este

suficient de mare pentru a întrerupe complet fasciculul de lumină.

Senzori retro-reflectorizanti

Transmițătorul și receptorul sunt ambele în aceeași casă, printr-un reflector, fasciculul de

lumină emis este direcționat înapoi către receptor. O întrerupere a fasciculului de lumină
inițiază o operație de comutare. Acolo unde are loc întreruperea nu are nicio importanță.

Avantaj: Senzorii retro-reflectorizanți permit distanțe mari de funcționare cu puncte de

comutare, care sunt reproductibile exact, necesitând un efort de montaj redus. Toate
obiectele care întrerup fasciculul de lumină sunt detectate cu precizie independent de
structura sau culoarea suprafeței lor.

Senzori de reflecție difuză

Atât emițătorul, cât și receptorul se află într-o singură carcasă. Lumina transmisă este
reflectată de obiectul care urmează să fie detectat.

Avantaj: Intensitatea luminii difuzate la receptor servește drept condiție de comutare.

Indiferent de setarea sensibilității, partea din spate se reflectă întotdeauna mai bine decât
partea din față. Acest lucru duce la consecința unor operațiuni de comutare eronate.

Diferite surse de lumină pentru senzorii optici

Există multe tipuri de sursă de lumină s. Soarele și lumina din flăcările făcute de torță au fost
primele surse de lumină folosite pentru studierea opticii. De fapt, lumina care provine din
anumite materii (ieșite) (de exemplu, ionii de iod, clor și mercur) oferă încă punctele de
referință din spectrul optic. Una dintre componentele cheie în comunicația optică este sursa
de lumină monocromatică. În comunicațiile optice, sursele de lumină trebuie să fie
monocromatice, compacte și de durată. Iată două tipuri diferite de surse de lumină.

1. LED (diodă emițătoare de lumină)

În timpul procesului de recombinare a electronilor cu găuri la joncțiunile semiconductorilor

dopați n și dopați p, energia este eliberată sub formă de lumină. Excitația are loc prin
aplicarea unei tensiuni externe și recombinarea poate avea loc sau poate fi stimulată ca un alt
foton. Acest lucru facilitează cuplarea LED-ul lumina cu un dispozitiv optic.

Un LED este un dispozitiv semiconductor p-n care emite lumină atunci când se aplică o
tensiune peste cele două terminale ale sale

2. LASER (Amplificarea luminii prin radiații cu emisii stimulate)

Un laser se creează, atunci când electronii din atomi în pahare speciale, cristale sau gaze
absorb energia de la un curent electric, devin excitați. Electronii excitați se deplasează de la o
orbită cu energie inferioară la o orbită cu energie mai mare în jurul nucleului atomului. Când
revin la starea lor normală sau de bază, acest lucru duce la electronii emit fotoni (particule de
lumină). Acești fotoni sunt toți la aceeași lungime de undă și coerență. Lumina vizibilă
obișnuită cuprinde mai multe lungimi de undă și nu este coerentă.

Aplicații ale senzorilor optici

Aplicarea acestor senzori optici variază de la computere la detectoare de mișcare. Pentru ca

senzorii optici să funcționeze eficient, trebuie să fie de tipul corect pentru aplicație, astfel încât
să își mențină sensibilitatea la proprietatea pe care o măsoară. Senzorii optici sunt părți
integrante ale multor dispozitive obișnuite, inclusiv computere, aparate de copiat (xerox) și
corpuri de iluminat care se aprind automat în întuneric. Și unele dintre aplicațiile obișnuite
includ sisteme de alarmă, sincrone pentru blițuri fotografice și sisteme care pot detecta
prezența obiectelor.