Radu Oancea

XF

Indicatorul cu laser

I. Ce este un indicator cu laser?

Un indicator cu laser sau stilou laser este un dispozitiv portabil mic, cu o
sursă de alimentare (de obicei o baterie) și o diodă laser care emite un fascicul laser
de lumină vizibilă, foarte coerent, de mică putere, destinat să fie folosit pentru a
evidenția ceva de interes prin iluminarea acestuia cu o mică pată strălucitoare de
lumină colorată. Puterea este restricționată în majoritatea jurisdicțiilor să nu
depășească 5 mW.
Lățimea mică a fasciculului și puterea redusă a indicatoarelor laser tipice fac
ca fasciculul în sine să fie invizibil într-o atmosferă rezonabil de curată, arătând
doar un punct de lumină atunci când lovește o suprafață opacă. Unele indicatoare
laser cu putere mai mare proiectează un fascicul vizibil prin împrăștiere de
particule de praf sau picături de apă de-a lungul traseului fasciculului. Laserele
verzi sau albastre cu putere mai mare și frecvență mai mare pot produce un fascicul
vizibil chiar și în aer curat din cauza împrăștierii Rayleigh din moleculele de aer,
mai ales atunci când sunt privite în condiții de lumină moderată până la slab
luminată. Intensitatea unei astfel de împrăștieri crește atunci când aceste grinzi sunt
privite din unghiuri în apropierea axei fasciculului. Astfel de indicatori, în special
în gama de ieșire a luminii verzi, sunt folosiți ca indicatori cu obiecte astronomice
în scopuri didactice.

II. Cum funcționează?

Lumina este o formă de radiaţie electromagnetică emisă când unii dintre electronii
care orbitează în jurul nucleului unui atom cedează o parte din energia lor sub
forma fotonilor. Electronii se pot afla (pot orbita, aşa cum, din dorinţa de a
populariza concepte greu reprezentabile din fizica modernă, este impropriu
descrisă mişcarea electronilor în multe surse), conform modelelor atomice din
mecanica cuantică, în anumite zone distincte localizate în jurul nucleului atomic şi
emit energie (fotoni) atunci când părăsesc o zonă (orbită) exterioară, de energie
mai mare, revenind astfel la starea naturală, de energie mai mică, pe o orbită
inferioară. În prealabil atomii trebuiesc "excitaţi", adică trebuie să îşi modifice
starea naturală de echilibru din punct de vedere energetic, fenomen care presupune
saltul unor electroni pe orbite superioare şi care se întâmplă atunci când o substanţă
este încălzită (primeşte energie sub formă de căldură), când este străbătută de un
câmp electric intens sau când este bombardată cu un curent de electroni liberi.
 Radu Oancea
XF

 
În funcţie de diferenţele de energie dintre orbitele electronilor, cu valori care
depind de substanţele folosite, variază şi lungimea de undă a radiaţiilor
electromagnetice emise de atomi. Fenomenul descris anterior este omniprezent. De
la înroşirea rezistenţei unui reşou (atomii excitaţi eliberează fotoni cu lungimea de
undă specifică culorii roşu), continuând cu ecranele televizoarelor, lămpile
fluorescente sau cu gaz, până la becurile cu incandescenţă, toate aceste fenomene
al la bază saltul energetic al electronilor, proces însoţit de eliberarea unor fotoni cu
o anumită lungime de undă. Doi atomi identici, cu electronii situaţi pe aceleaşi
niveluri energetice, vor elibera fotoni cu aceeaşi lungime de undă.
 Radu Oancea
XF

În componenţa unui laser există în mod uzual 2 oglinzi, un mediu activ şi un

dispozitiv care realizează pompajul energetic al mediului activ. Mediul activ poate
fi solid (de exemplu un cristal de rubin), gazos (amestec de heliu şi neon), dar şi
din materiale semiconductoare. Ca exemplu, un laser cu cristal de rubin este
alcătuit dintr-un cristal cilindric de rubin, două oglinzi paralele, argintate sau
aurite, şi un tub de descărcare, în formă de spirală, umplut cu un gaz nobil şi
conectat la un condensator de mare capacitate.

III. La ce îl folosim?
Cum zice și numele lui, folosim acest indicator ca să direcționăm sau să
atragem atenția cuiva asupra unui anumit obiect.