Virusuri care au provocat pandemii de-a lungul istoriei

Virusul Rabic
Proiect realizat de : Radu Oancea

Ce este rabia?
Rabia este o zoonoză determinată de transmiterea unui virus neurotrop din genul
Lyssaviridae (familia Rhabdoviridae) de la animal la om, în special prin muşcătură şi
manifestată clinic ca encefalomielită acută, invariabil fatală la persoanele nevaccinate.
Se cunosc doar câteva cazuri de rabie umană tratate cu succes (din care unele rămase
cu sechele importante), prin aplicarea protocolului de tratament Milwaukee. Rabia umană
reprezintă de fapt un „eveniment epidemiologic colateral”, transmiterea de la om la om fiind
excepţională (ex: transmiterea prin transplant de cornee).

Simptomele bolii la oameni

Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. De obicei nu este
prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeală la
locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte
afecţiuni şi care includ: febră, tusea sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură, mâncărime,
furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale, durere abdominală,
anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă.

Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include: perioade alternante de

comportament normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir),
frică de apă(hidrofobie)sau frică de aer(aerofobie),spasme musculare la nivelul muşchilor
feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii. Paralizia, care este adesea singurul
simptom, se dezvoltă în cazul unei forme de rabie mai puţin obişnuită, rabia paralitică, care
apare după muşcătura liliecilor vampir, fluctuaţii mari ale temperaturii corporale, pulsului şi
presiunii sangvine, coma, insuficienţa cardiacă şi respiratorie.

Simptome la animale
Animalele infestate pot manifesta simptome vizibile sau tulburări de comportament.
Animalul care a muşcat o persoană şi care s-a comportat sau se comportă ciudat poate fi
infectat cu virusul rabic. Este importantă urmărirea, pe cât este posibil, a animalului respectiv
pentru a putea oferi un tratament corespunzător şi la momentul oportun oricărei persoane care
a intrat în contact cu animalul respectiv. Este foarte posibil ca un animal să aibă rabie dacă nu
prezintă frică, este neliniştit, excitabilitate crescută. Agresivitatea, schimbarea bruscă de
comportament, salivarea în exces, sau dimpotrivă o atitudine timidă la un animal care este
prietenos,
sunt manifestări care trebuie luate în calcul. Uneori observăm că animalele active noaptea
(lilieci, ratoni şi sconcşi), devin active în timpul zilei sau că ele consumă substanţe care în
mod normal nu sunt comestibile. Paralizia poate constitui uneori unicul semn.

Cum putem diagnostica rabia?

Diagnosticul rabiei la oameni poate include: testul direct cu anticorpi fluorescenţi.

Este un test uzual, rapid, care detectează proteinele ce alcătuiesc virusul rabic.Testul se face
prin prelevarea unei mostre de ţesut din zona potenţial infectată, testul de polimerizare în lanţ.
Acest test detectează materialul genetic (ADN) al proteinelor din virusul rabic, este foarte
exact şi poate fi făcut din salivă, lichid cefalorahidian sau oricare alt ţesut.
Dacă o persoană a fost muşcată sau expusă în alt fel virusului rabic, se pot administra
o serie de vaccinuri, ca şi profilaxie postexpunere, până la sosirea rezultatelor testelor care să
confirme boala şi care au ca scop prevenirea instalării bolii înainte ca diagnosticul să fie
confirmat prin teste specifice.

Tratament

După o expunere posibilă la virusul rabic, se impune curăţarea rănii şi vaccinarea pentru că
acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa răspândirea infecţiei. Îngrijirea rănii: rana
trebuie curaţată imediat cu multă apă şi săpun pentru a reduce riscul unei infecţii. Este
indicată efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai
complex al rănii.

Vaccinarea

In cazul expunerii la virusul rabic este necesară administrarea unor vaccinuri. Acestea
constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile
timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn
de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii
vaccinurile nu mai sunt eficiente și persona infectată decedează.

Vaccinul este administrat în funcţie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din
cadrul Directiei de Sănătate Publică locale pot evalua acest risc şi pot stabili dacă este
necesară vaccinarea. Printre factorii luați în calcul în determiarea riscului se numară:
– tipul expunerii – expunerea la virusul rabic se poate realiza prin intermediul unei muşcături
sau a altor răni. Rănile (infecţia apare când o leziune deschisă a pielii sau mucoaselor este
expusă virusului) duc rar la apariţia bolii, tratamentul fiind necesar;
– tipul animalului implicat – unele animale au un risc mai mare de a fi infestate cu virusul
rabic. Purtătorii comuni ai acestui virus sunt liliecii, sconcşi, ratonii, vulpile şi coioţii.

Situația globală a rabiei

La ora actuală, rabia este considerată una din cele mai neglijate boli din lume, dar care
reprezintă o reală povară pentru ţările în curs de dezvoltare. La nivel mondial, apare în peste
150 de ţări/teritorii, în special în mediul rural, pauper, în zone geografice izolate, aproximativ
55.000 de oameni decedează anual prin rabie (mai ales în Africa şi Asia), 40% din cei
muşcaţi de un animal rabigen sunt copii sub 15 ani, iar câinii reprezintă sursa de virus în 99%
din decesele umane. Anual, peste 15 milioane de persoane primesc profilaxie post-expunere,
estimându-se că se previn astfel 327.000 de decese.2 Toate acestea recomandă rabia drept
principală zoonoză la nivel mondial, fapt pentru care se impune menţinerea ei în atenţia
Sănătăţii Publice

Alte caracteristici ale rabiei

-Câine infectat de rabie

 -Virusul rabic la microscop

-Forma virusului

Rabia în România

Evoluţia rabiei umane în România, în perioada 2000-2012 (Sursă: INSP)

Repartiţia pe grupe de vârstă a cazurilor de rabie umană, înregistrate în România, în perioada 2000-
2012 (Sursă: INSP)

Transmiterea virusului rabic de la animale la om