Plante carnivore

Proiect realizat de: Radu Oancea

 Dionaea muscipula
Dionaea muscipula este o plantă carnivoră care își prinde și își digeră prada,
în general insecte. Mai este cunoscută și sub numele de Venus Flytrap.
Structura capcanelor este formată din porțiunea finală a frunzelor. Capcana
este formată în partea terminala a frunzelor și este declanșată de perișori
interiori. Capcana este declanșată de 2 atingeri a terminațiilor nervoase într-
un interval de 20 de secunde. Mecanismul de declanșare întârziat este
explicat ca o garanție împotriva pierderii de energie inutilă prin prinderea
de obiecte fără valoare nutrițională.

Planta poate avea patru până la șapte frunze care iau naștere din tulpina
subterană care este de fapt un rizom. Fiecare frunză poate ajunge la o
lungime maximă de trei până la șapte centimetri, în funcție de perioada
anului; frunzele mai lungi apar de obicei după înflorire. Plantele care
aparent au mult mai multe frunze, sunt în general colonii care au apărut prin
diviziunea rozetelor subterane. Se cultiva în sere și se poate folosi ca plantă
de apartament
 Sarracenia purpurea

Sarracenia purpurea sau planta ulcior, este o

planta carnivora impresionantă având capcane
de prindere a insectelor sub formă de ulcior.
Aceste ulcioare nu sunt altceva decât frunze
modificate. Ele atrag insectele prin coloritul și
forma lor spectaculoasă. Motivul principal
pentru care plantele carnivore atrag insectele
este acela de a-și suplimenta necesarul de
hrană pe care nu îl pot procura din solurile
sărace, lipsite de nutrienți.
 Nepenthes ventricosa

Nepenthes este o planta carnivora originară din Asia de Sud-Est

și Madagascar. Această plantă carnivoră o întâlnim în junglă,
unde aerul este fierbinte și aburos și pe vârfurile zonelor bătute
de vânturi reci. În zonele de origine, plantele se dezvoltă pe
soluri sărace, fără substanțe nutritive. Ca adaptare la aceste
condiții, frunzele plantei carnivore Nepenthes și-au dezvoltat
capcane de prindere a insectelor pentru a-și suplimenta
necesarul de hrană. Insectele sunt atrase de culorile vii ale
ulcioarelor dar și de nectarul emis de glanda nectariferă, o
substanță ademenitoare pentru insecte. Pereții capacanei secretă
niște enzime care ajută la descompunerea rapidă a insectei de
unde își extrage substanțele nutritive de care are nevoie.
 Drosera capensis
Drosera capensis este o planta carnivora cu frunze lungi
acoperite cu fire păroase de culoare roșu-aprins. Drosera
aliciae este planta carnivora foarte compactă originară din
Africa de Sud, cu rozete de culoare roșu strălucitor. Aceste
plante carnivore au un aspect plăcut și te scapă de insectele
deranjante din locuința ta precum musculițele sau țânțarii.
Ele sunt atrase de nectarul lipicios care se află pe frunzele ei.
De îndată ce insecta intră în contact cu frunza, aceasta este
descompusă, planta absorbind proteinele de care are nevoie
pentru a se dezvolta. Drosera este o specie foarte ușor de
cultivat, în Noua Zeelandă această specie fiind invazivă.
Consumul de insecte ajută planta să își extragă cantitatea
necesară de substanțe nutritive pe care nu le găsește în sol.
 Drosera rotundifolia
Roua cerului (Drosera rotundifolia) este o plantă erbacee mică, insectivoră,
perenă, hidrofită din familia droseracee (Droseraceae) răspândită în Europa,
Asia, America de Nord. Trăiește în regiunea de dealuri și montană, în turbării,
unde vegetează în pernele de sfagnum (Sphagnum).

Are frunzele circulare, roșiatice, dispuse în rozetă bazală, acoperite pe fața

superioară și marginal cu peri glanduliferi măciucați în vârf, a căror secreții
lipicioase strălucesc în lumina soarelui ca picăturile de rouă (de unde și
denumirea populară).

Are o tulpina floriferă scapiformă, simplă, erectă. Florile sunt mici, albe,
dispuse într-o cimă scorpioidă; caliciu este tubulos și campanulat. Corolă este
alingit-obovată; androceul are 5 stamine cu antere extrorse, iar gineceul are un
ovar superior. Înflorește în lunile iunie-august. Fructul este o capsulă.
Semințele sunt fusiforme, galbene-deschis, lungi până la 2 mm.

Planta ademenește insectele cu tentaculele (perii glanduliferi) acoperite cu o

sevă vâscoasă de care se prind insectele. Tentaculele de pe marginea petalelor
se închid, iar seva plantei învelește insecta și o dizolvă complet, până nu mai
rămâne nimic decât chitina.