Prunul

Consideratii generale Prunul, pentru romani reprezinta specia pomicola cu rezonante stravechi, fiind caracterizat ca pomul vietii sau al sperantei, raspandit de la campie pana in zona dealurilor subcarpatice si uneori pana la poalele muntilor. De-a lungul anilor, prunul si produsele sale au constituit mijloace de existenta ale taranilor, contribuind totodata la faima tarii. Adaptabilitatea mare la diferite conditii de clima si sol, a facut ca prunul sa creasca si sa produca spontan, s-au cultivat, aria de raspandire si varietatea soiurilor fiind practic fara limite. In acest context, Romania a devenit tara cu cea mai mare productie de fructe din Balcani si Europa, fiind si un mare exportator de fructe proaspete sau deshidratate. Numarul mare de soiuri de prun, care la inceputul acestui secol depasea cifra de 2000, este rezultatul unei culturi stravechi, ale carui inceputuri se pierd in antichitate. Faptul ca in peninsula Balcanica corcodusul creste in stare salbatica, iar in tara noastra creste salbatic porumbarul si semicultivat goldanul si corcodusul, sunt dovezi, ca aceste culturi dateaza si la noi inca din vechi timpuri. De la Plinius (sec. 1 i.e.n.) a ramas cunoscuta expresia - ingeus turba prunorum - care dovedeste ca sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea romanilor. Se presupune, ca acest prun a fost adus in sudul si vestul Europei din Caucaz, unde ar fi avut loc formarea lui, prin incrucisarea naturala a porumbarului si corcodusului. In prima jumatate a secolului I, romanii au extins arealul de cultura al soiurilor de pomi in Galia, Belgia, Anglia, si in Germania pana in valea Rinului. In timpul imparatilor romani Probus (Roma, 276-282) si Diocletian (Bizant, 274-305) s-au facut intinse plantatii de prun pe malurile raurilor Drava si Sava din Bosnia, care de atunci a ramas centrul cel mai insemnat de cultura a prunului comun. Intensificarea culturii prunului in Europa a avut loc abia in secolul al XVII-lea incat este de presupus, ca in aceleasi conditii ea s-a dezvoltat mai mult in tarile romanesti. Se stie, ca prunele se consuma in stare proaspata dar si deshidratata (prune uscate), sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulcetei, compoturilor, jeleurilor, lichiorurilor si nu in ultimul rand vestita tuica de prune romaneasca. Florile prunului constituie o sursa melifera importanta si dau un decor inegalabil de frumusete pentru regiuni intregi. Prunele reprezinta fructele cu valoarea nutritiva cea mai ridicata, in comparatie cu celelalte fructe. Continutul fructelor in zaharuri este cuprins intre 16-20% (acidul malic si in cantitati mici acizii citric si benzoic) prunele avand proprietati diuretice, laxative, depurative, stimulent nervos si descongestionant hepatic. Prunele proaspete contin toate microelementele necesare omului pentru desfasurarea vietii normale si anume: potasiu 170 mg%, Ca 12 mg%, Mg 10 mg%, P 18 mg%, Na 1mg%, Fe 0,5 mg%, Cl 1,5 mg% etc. Dintre vitaminele cele mai reprezentative sunt: vitamina C sub 4,0mg%, caroten 0,9 mg %, B 10,83 mg%, B1 0,03 mg%, PP 1,0 mg% si altele. Din lemnul de prun se construiesc in Romania cele mai valoroase fluiere si cavale din lume.

Rezulta deci ca prunele ca produse naturale sunt alimente echilibrate din punt de vedere al vitaminelor, al elementelor minerale, glucidelor, si a altor substante nutritive sau reglatoare ale metabolismului uman. Cultura prunului in lume Prunul este mult raspandit pe glob, in special in zonele temperate din emisfera nordica. Specia ocupa locul al XI-lea pe glob dupa mere, citrice, banane, piersici si ananas si locul al II-lea in zonele temperate dupa mar cu circa 1,7 milioane ha si o productie totala de circa 13,5 milioane tone. Productia cea mai mare de prune se obtine in Asia urmata de Europa, America de Nord, America de Sud, Africa si Oceania (vezi tabelul 5.1.). Pe plan mondial, tari mari producatoare sunt China, S.U.A., Turcia, Argentina, Iugoslavia, Romania. In Europa, tarile mari producatoare de sunt: ex Iugoslavia, Romania, Germania, Bulgaria, Franta, etc. (tabelul 5.2.). Dupa productia medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) tarile cele mai mari producatoare de prune sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone, Romania cu 600 mii tone, ex Iugoslavia cu 619 mii tone, Germania cu 350 mii tone, Rusia cu 166 mii tone, Ucraina cu 167 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Argentina cu 57 mii tone. Cresteri spectaculoase in ceea ce priveste productia de prune s-au inregistrat in ultimii ani in China, S.U.A., Turcia, Spania, Iran, Chile, Japonia si Pachistan. Scaderi drastice in ceea ce priveste atat productia cat si suprafetele acoperite cu prun, sau inregistrat in ultimii ani in tarile Europei de Est si Centrale si aici putem enumera, Romania, Bulgaria, Polonia, Ungaria. Tendintele mondiale privind ameliorarea soiurilor sunt comune si isi propun mentinerea de soiuri valoroase, care sa raspunda exigentelor pedoclimatice si agrotehnice locale pe de o parte si a celor comerciale si de consum, pe de alta parte, cu rezultate economice bune. Pomii trebuie ca produca abundent si constant inca din primii ani, cu pronuntata adaptabilitate la diversele zone pedoclimatice, sa fie rustici si destul de rezistenti la boli, fara a avea nevoie de polenizatori. Fructele trebuie sa fie mari peste 40g, atractiv colorate, cu gust placut, zaharul, aciditatea si substantele tonoide in proportie bine echilibrata, cu continut bogat in vitamine si substante minerale utile organismului uman, cu partea necomestibila redusa la maximum si un colorit deosebit. Cultura prunului in Romania In Romania productiile obtinute in anii de inceput ai secolului nostru au fost insemnate si anume: 468 mii tone in anul 1925; 554 mii tone in 1927; 289 mii tone in 1930. Dupa suprafata ocupata cu prun si dupa productia realizata, tara noastra s-a situat mult timp pe locul II in Europa dupa ex Iugoslavia. Cum se stie, al doilea razboi mondial a lasat rani adanci si in cultura prunului, mai ales ca el reprezenta specia dominanta. Astfel, in anii 1940-1945 s-au pierdut circa 22 milioane de pruni. Productiile au scazut astfel: in anul 1946 s-au produs 244 mii tone; in 1948 s-au produs

158 mii tone prune; in 1951 s-au produs 130 mii tone. Productiile de fructe au crescut inregistrandu-se 9620 mii tone in anul 1969; 835 mii tone in anul 1984; 873 mii tone in 1985; 765 mii tone in 1989; dupa care productia a scazut in anul 1991 la 419 mii tone; in 1992 la 347 mii tone; 252 mii tone in anul 1996. Desi unele dintre soiurile introduse si-au gasit la noi o a doua lor patrie, cum e cazul soiurilor Anna Spath, Agen, Vinete de Italia, iar mai recent Stanley, modernizarea sortimentului de prun a inregistrat cele mai spectaculoase rezultate in ultimii 40 de ani, ca urmare a activitatii desfasurate in cadrul unui program romanesc de ameliorare genetica avand ca suport biologic, diversitatea resurselor de germoplasma autohtona. Este meritul profesorului Nicolae Constantinescu de a fi elaborat primul programul de ameliorare a prunului, folosind ca genitori de baza soiurile autohtone. De asemenea, meritul cel mai important il are dr. doc. V.Cociu, care l-a continuat si valorificat. Daca ne referim la productia de prune obtinuta pe judete, in Romania, judetul Arges ocupa primul loc, urmat apoi de judetele: Valcea, Buzau si Iasi (vezi tabelul 5.3.) In prezent, sortimentul de baza din principalele centre pomicole este alcatuit din soiurile: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Vinete Romanesti, Centenar, Valor, Pescarus, Silvia, Blue Free. Pentru dealurile inalte si mijlocii sunt recomandate soiurile: Gras romanesc, Gras ameliorat, Pitestean, Albatros, Stanley, Vinete de Italia, iar pe coline si la campie se recomanda soiurile Anna Spath, Renclod Althan, Silvia, Carpatin, Centenar si Stanley. In partea de sud si de vest a tarii rezultate bune dau soiurile: Rivers timpuriu, Ialomita, Pescarus, Diana si D'Agen. Soiurile Anna Spath, D'Agen, Tuleu gras si Rivers timpuriu, dau rezultate slabe in zonele mai inalte, iar soiul Vinete de Italia nu se adapteaza la conditiile de campie. Cultivat de sute de ani pe teritoriul tarii noastre, prunul a fost si va ramane una dintre cele mai populare si mai indragite specii pomicole. Faptul ca se intalneste pretutindeni, la deal si la campie, in gradini familiale sau in masive naturale (inmultit prin samburi sau drajoni), este o dovada in plus ca prunul s-a adaptat relativ usor la cele mai variate conditii de clima si sol din tara noastra. Soiuri de prun - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare medie, cu coroana conic-rasturnata, ramuri de schelet semiviguroase, garnisite in special cu buchete de mai. Este precoce, productiv (25 t/ha), tolerant la Plum-pox, autofertil si foarte bun polenizator. - Fructul mediu (30-40 g), elipsoidal, asimetric, vanat-inchis, acoperit cu pruina albastruie. Fructele se coloreaza cu mult inainte de maturitatea deplina. Fructul este de calitate medie, mai ales daca este recoltat in avans. Pulpa este galbuie, consistenta, dulceaga, slab aromata, neaderenta. - Perioada de maturare prima jumatate a lunii septembrie, la 130-140 zile de la inflorire. - Soi originar din Romania. - Pomul semiviguros, cu coroana invers-conica, cu ramuri de schelet fragile, unghiuri mici de ramificare, se deformeaza sub greutatea rodului. Fructifica

Stanley

Tuleu Gras

pe formatiuni scurte si mijlocii, este precoce, productiv (20-25 t/ha), dar inconstant. Este androsteril si incompatibil cu corcodusul. Este tolerant la viroze, sensibil la afide, monilinia si ger. - Fructul este mijlociu (30-35 g), elipsoidal, cu varful rotunjit, de culoare vanat-inchis, cu pruina albastruie si cu rugina spre baza. Pulpa este galbenverzuie, aschiata, consistenta, crocanta, neaderenta, cu gust foarte bun, dulceamarui. Sunt considerate fructe de calitate superioara. - Perioada de maturare: mijlocul lunii august. - Soi originar din Romania. - Pomul semiviguros spre viguros, cu coroana piramidala usor neregulata, cu unghiuri mari de ramificare, cu fructificare pe buchete de mai si ramuri mijlocii; nu este pretentios la sol dar este mai sensibil la temperatura, semiprecoce si semiproductiv (7-12 t/ha). - Fructul este mediu (35-45 g), ovoid, asimetric, cu baza largita, vanatviolaceu, cu pruina cenusiu-albastruie. Pulpa este verde-galbuie, crocanta si suculenta, se desface in fascicole, cu gust dulce-acrisor, placut. - Perioada de maturare: 25 iulie-5 august. - Soi originar din Romania. - Pomul este viguros, coroana sferica, rodeste predominant pe ramuri mixte, cu epoca de inflorire mijlocie, rezistent la ger si seceta. - Fructul este mare, sferic, de culoare vanat-inchis, cu pruina albastruie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, neaderenta la sambure. - Perioada de maturare: prima decada a lunii septembrie. - Soi originar din Franta. - Pomul de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, cu fructificare pe ramuri scurte si mijlocii, rezistent la ger si seceta, tolerant la viroze, autofertil, precoce, productiv (20-24 t/ha). - Fructul este mic (18-35 g), invers-ovoid, usor asimetric, rosu-violaceu, acoperit cu pruina violacee. Pulpa este galben-verzuie, suculenta, semicrocanta, foarte dulce, semiaderenta la sambure, pretabila la industrializare, - Perioada de maturare: sfarsitul lunii august-inceputul lunii septembrie, la 125-135 zile de la inflorit. - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mare, coroana fusiforma, fructifica predominant pe buchete de mai. Infloreste semitarziu, este autosteril, precoce, mediu productiv, rezistent la ger si boli, sensibil la Plum-pox. - Fructul este foarte mare (64-78 g), de tip - renclod, sferic, colorat in vanat inchis, cu multa pruina fina, albastruie. Pulpa este galben-verzuie, consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta la sambure. Prezinta uniformitate in maturare. - Perioada de maturare: prima decada a lunii septembrie. - Soi originar din Romania.

Tuleu Timpuriu

Gras Ameliorat

D Agen

Record

Diana

- Pomul de vigoare mijlocie, coroana globuloasa, fructifica predominant pe ramuri de rod mijlocii. Infloreste semitarziu, este partial autofertil, precoce, mediu productiv, rezistent la ger si boli, sensibil la Plum-pox. - Fructul este mare (50-60 g), de tip renclod, sferic turtit, colorat in albastru deschis, cu multa pruina grosiera, cenusiu-albastruie. Pulpa este verdegalbuie, consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta la sambure. Prezinta uniformitate in maturare. - Perioada de maturare: inceputul lunii iulie. - Soi originar din Romania. - Pomul este de vigoare mijlocie sau submijlocie, coroana globuloasa cu ramuri fructifere de tip spur, este autosteril. Practic este cel mai productiv soi din Romania (32 t/ha), rezistent la ger, seceta si boli; tolerant la Plum-pox. - Fructul este mare (52 g), invers ovoid, albastru ultramarin, acoperit cu pruina multa, cenusie. Pulpa este alb-verzuie, potrivit de consistenta, suculenta, cu gust placut, neaderenta. - Perioada de maturare: prima jumatate a lunii august, la 120 zile de la inflorire.

Centenar

Tehnica formarii coroanelor Prunul este o specie de talie mijlocie. In functie de soi, pomii pot atinge inaltimi de 4-6 m. Prunul creste destul de viguros in primii ani de la plantare formand numerosi lastari lungi de pana la 1,5 m. La unele soiuri axul se dezvolta puternic (Tuleu Gras), iar la altele (Renclod Althan), mai slab. Pomii intra pe rod in anul al patrulea sau al cincilea, functie de elementele de rod pe care fructifica. In functie de ramurile de rod sunt soiuri care rodesc predominant pe buchete de mai (Stanley) si cu fructificare predominanta pe ramuri mixte (Tuleu Gras). Prunul fructifica deci pe buchete de mai, ramuri mixte si anticipate. ATENTIE - ramuri de rod in devenire sunt spinii, pintenii si smicelele. Tinand cont de portul natural al pomilor si de necesitatea unui schelet puternic si bine ramificat, mai pretabile pentru cultura prunului sunt coroanele rotunjite cu si fara ax. Pentru livezile familiale prunul poate fi condus sub formela de vas ameliorat si piramida mixta. Pentru livezile comerciale intensive prezinta interes coroana fus aplatizat sau palmeta semiplata. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia prun Prunul este specia pomicola care este atacata de numeroase boli si daunatori care produc pagube insemnate, indeosebi fructelor. Intre acestea, cele mai mari daune sunt produse de boli virotice ca plumpox (varsatul prunului sau sharka), piticirea prunului (prundwarf), patarea inelara necrotica (prunus ring spot), declinul prunului (plum decline), mozaicul liniar (plum pseudopox) etc.

Dintre bolile criptogamice, patarea rosie a funzelor de prun, (Polystigma rubrum), monilioza (Monilinia laxa), nurlupii (Taphina pruni), ciuruirea micotica a frunzelor (Coryneum beijerinckii) sunt cele mai pagubitoare cand nu sunt tratate fitosanitar in mod corespunzator. Ca daunatori periculosi ai prunului sunt recunoscuti viespea semintelor de prun (Eurotoma schreineri), viespea neagra a prunelor (Hoplocampa minuta), viermele prunelor (Laspeyresia funebrana), paduchele din San Jos (Quadraspidiotus perniciosus), si acarianul rosu al pomilor (Panonychus ulmi). Ca mijloace de combatere partiala, a bolilor si daunatorilor, deoarece soiuri imune la boli nu se cunosc, se recomanda: infiintarea plantatiilor cu soiuri tolerante si pomi devirozati procurati din pepiniere specializate cu certificat biologic de garantie, inlaturarea pomilor bolnavi din livezile existente, combaterea prin tratamente impotriva vectorilor (afidelor) si a gazdelor acestora (buruienile), aplicarea la timp a tuturor lucrarilor si in special a taierilor si prin aplicarea tratamentelor chimice.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate