Clasificarea plantelor floricole

Numărul foarte mare de specii şi soiuri care fac obiectul

disciplinei de Floricultură, impune gruparea acestora după
anumite caracteristici comune, pentru a putea fi mai uşor
studiate.
Această grupare se poate face după anumite caracteristici
cum sunt:
• sistematica botanică,
• după ciclul biologic,
• după locul de origine,
• după locul de cultură,
• după elementul decorativ,
• modul de utilizare.
 2.1. Clasificarea botanică şi denumirea plantelor

În Sistematică unitatea de bază este specia

care reprezintă unul din nivelele de organizare
a materiei vii care ocupă un anumit areal şi are
un număr de indivizi autoreglabili.
- Nume ştiinţific: Se compune din două cuvinte
(nomenclatură binară) şi a fost introdus de
Linné în 1753:
• nume gen, se scrie cu majuscule:
- substantiv - nume propriu: Hosta, Begonia
- particularităţi: Gypsophilla
- formă flori, frunze: Gladiolus, Canna
• nume specie – se scrie cu litera mica

Ex: Rosa canina

 Denumirile speciei reprezintă adjective latinizate şi se referă la unele caractere:

 morfologice: - bracteatum (Helichrysum bracteatum-Siminoc), glabra, (Malva

glabra -nalba de cultura ), lanceolata (Plantago lanceolata - patlagina), etc.;
 ecologice: Dianthus alpinus- garoafa alpina, Convolvulus arvensis-volbura,
Eringium campestre-rostogolul sau scaiul-dracului;
 fenologice: Adonis vernalis-rușcuța de primavară, A.aestivalis-cocoșei de
câmp;
 geografice: Dianthus chinensis-garoafa, Ageratum mexicanum-pufuleți;
 coloristice: Digitalis purpurea-degețelul roșu, Centaurea cyanus-albastreaua,
Althaea rosea-nalba de grădina;
 utilitare: Primula officinalis-ciuboțica cucului, Salvia officinalis-salvie,
Calendula officinalis-gălbenele;
 de acţiune biologică: Papaver orientalis( macul);
 de cult: Ocimum basilicum-busuioc.
 2.2. Clasificarea după durata ciclului
biologic

După durata ciclului biologic, plantele

decorative se împart în specii floricole:
•anuale,
•bianuale
•perene.
 Specii floricole anuale.
În această grupă intră acele specii care îşi
desfăşoară durata de viaţă pe parcursul unui
singur an (de la 4 până la 8-10 luni). Aceste
plante germinează, se dezvoltă, înfloresc, produc
seminţe şi dispar la sfârşitul perioadei de
vegetaţie care este în acelaşi an calendaristic cu
perioada când au germinat.
Astfel de plante sunt:
Gypsophilla elegans,

Dianthus chinensis,

Centaurea cyanus.
 Specii floricole bienale.
Acestea se caracterizează prin desfăşurarea
ciclului de vegetaţie pe parcursul a doi ani.
Formează în prima parte a vegetaţiei o rozetă
de frunze, iernează în această formă, iar
primăvara următoare înfloresc, produc seminţe
şi apoi pier.
Althaea rosea,
Campanula medium,
Dianthus barbatus,
Digitalis purpurea
În această categorie sunt grupate şi o serie de plante perene
care au parţial caractere de plante bienale, dar a căror
tehnologie de cultură este identică cu a celor din această
categorie: Bellis perenis, Myosotis alpestris, Viola
witrockiana.
• Dintre acestea unele sunt capabile să
înflorească şi în anii 3 şi 4, dar cu un potenţial
de înflorire mai redus (Cheiranthus cheiri,
Dianthus barbatus).
 Specii floricole perene.
Sunt acele plante care trăiesc mai mulţi ani,
înfloresc şi fructifică în fiecare an.
Anual trec printr-o perioadă de repaus,
determinată fie de temperaturile scăzute din
perioada de iarnă, fie de căldurile excesive din
timpul verii.
Această perioadă de repaus influenţează
înflorirea.
• specii perene hemicriptofite cuprind plante
perene ierboase care se refac din mugurii de pe
rădăcină sau colet şi care iarna sunt protejaţi
de resturile vegetale moarte ale plantei
respective (Chrysanthemum leucanthemum,
Delphinium pyramidalis, etc.).
 specii perene geofite cuprind acea categorie de
plante care prezintă în pământ organe
subterane (rizomi, bulbi, tuberculi,
tuberobulbi) prin care în perioada de repaus îşi
continuă viaţa.
• Dintre acestea unele rezistă peste iarnă în
câmp fiind considerate rustice (Tulipa,
Narcisus, Hyacinthus, Lilium, Convallaria)
• altele sunt păstrate în depozite ferite de
temperaturi negative, urmând a fi plantate în
câmp primăvara, în aprilie-mai (Gladiolus,
Canna). Acestea sunt semirustice.
2.3. Clasificarea după locul de origine

Din punct de vedere al floriculturii prezintă

importanţă următoarele trei zone: zona
temperată (cu vegetaţie predominantă de
conifere şi arbori cu frunze caduce), zona
subtropicală (arbori şi arbuşti cu frunze caduce
sau persistente) şi zona tropicală (ce vegetaţie
semipervirescentă).
Plante originare din zonele temperate

În care perioada de vegetaţie este cuprinsă

între 4-7 luni.
Se disting două climate:
a) zona cu climat temperat continental care
are ca centre de origine:
• nordul Chinei şi Japoniei, de unde provin:
Astilbe, Chrysanthemum, Callistephus, Lilium,
Paeonia;
• Siberia, de unde provin Campanula, Papaver,
Paeonia, Myosotis.
b) zone cu climat maritim: California, de unde
îşi au originea speciile Clarkia, Escholtzia,
Godetia.
Plante originare din zonele subtropicale

Au în cultură mulţi reprezentanţi. Centre mai

importante sunt:
 zona subtropicală (sudul Europei, nordul
Africii) îşi au originea: Allysum, Anemone
coronaria, Campanula, Cyclamen;
 în partea orientală (Turcia, Iran) îşi au
originea Tulipa, Hyacinthus, Rosa;
 din zona subtropicală australă (sud-vestul
Australiei) provin Mimosa dealbata, Cycas,
Araucaria etc.;
• din sudul Africii provin speciile: Amaryllis,
Gerbera, Freesia, Agapanthus, Gladiolus,
Clivia, Zantedeschia, Strelitzia;
Plante originare din zonele tropicale

70% din plantele decorative. Zonele

tropicale se caracterizează prin climat umed şi
cald, cu condiţii variabile de climă şi sol şi
reprezintă sursa de unde provin majoritatea
plantelor decorative de apartament.
2.4. Clasificarea după locul de cultură
Specii cultivate în câmp. Se cultivă în câmp plantele anuale
(Ageratum, Antirrhinum, Petunia, Salvia, Tagetes etc.),
bienale (Viola, Bellis, Dinathus barbatus, Myosotis etc.) şi
speciile perene originare din zona temperată, cum sunt:
Aster, Chrysanthemum, Hosta, Lilium, Narcisus, Paeonia
etc. Se mai cultivă în câmp şi specii perene din zonele
subtropicale (Canna, Dahlia) la care organele subterane se
scot din pământ toamna şi se plantează primăvara.
Vara se scot în spaţii neadăpostite şi alte specii din zonele
subtropicale, cum sunt: Gerbera, Hypeastrum, Fuchsia,
citricele, Nerium, Pelargonium etc.
 Specii cultivate în spaţii protejate. Se
cultivă în spaţii protejate plantele provenite din
regiunile tropicale sau subtropicale,
pretenţioase la căldură, care în condiţiile de la
noi nu pot vegeta în câmp.
În seră, la sol se cultivă câteva specii care
se valorifică ca flori tăiate (Alstroemeria,
Gerbera, Strelitzia, Zantedeschia etc.) sau ca
plante la ghivece, care decorează prin flori sau
frunze (Cyclamen, Calceolaria, Aucuba,
Fuchsia etc.).
2.5. Clasificarea după însuşirile decorative
şi modul de utilizare
A. După organele decorative plantele floricole se împart în:
Plante decorative prin flori. Aparţin acestei grupe majoritatea
speciilor floricole. Dintre plantele cultivate în câmp se remarcă
speciile:
 anuale: Dianthus, Callistephus, Antirrhinum, Lathyrus, Zinnia;
 bienale: Myosotis, Digitalis, Dianthus barbatus, Althaea;
 perene: Chrysanthemum, Gaillardia, Rudbeckia.
Se remarcă prin frumuseţea florilor şi speciile perene din categoria
"geophitelor": Convallaria, Gladiolus, Narcissus, Tulipa, Dahlia.
Dintre speciile cultivate în spaţii protejate amintim: Dianthus,
Strelitzia, Anthurium, Spathiphyllum, cultivate în sol şi Calceolaria,
Cyclamen, Primula, Azalea cultivate la ghivece.
 Plante decorative prin frunze. Efectul
ornamental al acestor plante este dat de
mărimea, forma, poziţia şi în multe cazuri, de
coloritul frunzelor. Dintre plantele cultivate în
câmp decorative prin frunze amintim:
Alternanthera, Achyranthes, Coleus, Cineraria
maritima, iar dintre plantele cultivate în seră:
Aucuba, Codiaeum, Ficus, Monstera,
Dracaena, Cordyline, Diffenbachia,
Marantha, Palmierii, Ferigile.
 Plante decorative prin fructe. Acestei
grupe îi aparţin un număr mai redus de specii.
Asparagus sprengerii pe lângă cladodii,
decorează şi prin bacele de culoare roşie, iar A.
plumosus, bace de culoare violetă. La Clivia
fructele au mărimea unor cireşe şi sunt de
culoare portocalie. Lunaria biennis decorează
prin silicve mătăsoase, iar Solanum annua prin
bace roşii şi mov.
 B. După modul de utilizare, speciile floricole se
cultivă pentru:
a) flori tăiate (buchete, aranjamente, coroane): Freesia,
Gerbera, Dianthus, Rosa, Gladiolus, Dahlia, Tulipa,
Chrysanthemum, Polyanthes;
b) decorul apartamentelor, ca plante cultivate în
ghivece (containere): Azaleea, Cyclamen, Primula,
Calceolaria, Hippeastrum, Agapanthus, ferigi, Aucuba,
Sanchezia, Codiaeum, Begonia, palmieri;
c) decorul balcoanelor, jardinierelor, teraselor:
Pelargonium, Petunia, Dianthus, Begonia
semperflorens, Ipomea, Tradescantia, Verbena, Cobaea,
Thunbergia.
 d) pentru decorul spaţiilor verzi:
 ronduri, rabate, borduri, platbande: Ageratum, Salvia,
Tagetes, Dianthus, Myosotis, Viola, Bellis, Aster, Phlox;
 exemplare izolate sau grupuri pe peluze: Gypsophilla, Hosta,
Althaea, Hydrangea, Helianthus, Zinnia, Digitalis;
 mozaicuri sau arabescuri: Alternanthera, Cineraria maritima,
Gnaphalium, Echeveria, Coleus;
 alpinării (stâncării): Cerastium, Allysum, Primula, Portulaca,
Aster alpina,
 decorarea zidurilor, pergolelor: Ipomoea, Cobaea, Dolichos,
Lathyrus, Humulus, Cucurbita etc;
 decorarea bazinelor, lacurilor: Acorus, Iris pseudocorus,
Calla palustris, Sagittaria, Nymphaea.