UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

MASTER: TEHNOLOGII INTEGRATE DE OBŢINERE ŞI

VALORIFICARE A PRODUSELOR HORTICOLE
ANUL I: 2021-2022

Disciplina:Norme de calitate pentru produse horticole

TEMA Bolile și dereglările fiziologice

care afectează calitatea samburoaselor CIRES,VISIN

PROF. DR. Chira Constantina Lenuta

Materand: Stefan Sorina Georgeta

Bucuresti, 2021
 FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Bolile și dereglările fiziologice

care afectează calitatea CIRESULUI

Fructele şi legumele pe durata păstrării şi valorificării sunt afectate de o serie de boli

parazitare determinate de numeroase microorganisme.

Pentru ca un fruct să manifeste simptome de boală este necesară o anumită perioadă

de timp în care se impune ca agentul patogen să vină în contact direct cu acesta. Numai
contactul dintre cele două entităţi nu este suficient, acesta trebuie să aibă loc în
anumite condiţii de mediu cât mai favorabile parazitului şi mai puţin favorabile
produsului paralizat.
Din interacţiunea celor trei componente - gazdă, patogen şi condiţiile de mediu -
rezultă boala, care, în funcţie de agresivitatea şi virulenţa agentului patogen, este mai
mult sau mai puţin frecventă şi mai mult sau mai puţin gravă.
.
Bolile și dereglările fiziologice care afectează calitatea CIRESULUI

În cazul bolilor de depozit al fructelor şi legumelor intervin, de obicei, microorganisme

de putrezire, în al căror ciclu biologic se disting diferite faze obligatorii ce corespund în
general oricărui agent patogen

Printre aceste faze, în ordine cronologică, cităm:

- Diseminarea materialului care produce infecţia (inoculum);
- Contaminarea;
- Germinarea inoculumului şi pătrunderea parazitului în organismul-gazdă;
- Invazia ţesuturilor (perioada de incubaţie);
- Formarea organelor capabile să producă inoculum, care coincide şi cu faza de manifestare a bolii.

Fiecare fază are durată diferită şi depinde de factorii de mediu în care se găsesc depozitate
fructele şi legumele.
În funcţie de aceştia, trecerea de la o fază la alta se face mai repede sau mai încet.
 Bolile și dereglările fiziologice care afectează calitatea CIRESULUI

Ciresul face parte din genul taxonomic Prunus,familia Rosaceae.

Este un pom fructifer ce atinge inaltimea de 15m.
Coroana ciresului este circulara, sferica.
Ciresul are crengi scurte si groase, robuste;
Scoarta este cenusiu-roscata, tulpinile tinere au in primii ani scoarta neteda, urmand ca apoi aceasta
sa devina zgrunturoasa.
Frunzele ciresului sunt alungite, zimtate pe margine si ascutite la capat, iar florile albe sunt grupate
cate doua, sau cate patru.
Fructele au culori cu nuante de la rosu inchis la rosu deschis, fiind de forma sferica.
In Japonia sunt cultivate peste 400 de specii de cires, Floarea de cires fiind un simbol al primaverii si
al puritatii.
Ciresul nu este un pom pretentios, dar pentru o crestere rapida si fructificare abundenta are nevoie de
indeplinirea anumitor conditii de mediu.
Ciresul prefera solurile luto-nisipoase, de aceea se dezvolta foarte bine in zonele de deal.
Ciresul are nevoie de un regim de udare adecvat nevoilor sale. Apa in exces, va distruge in timp
sistemul radicular, de aceea se recomanda udarea moderata.
Fiind un pom fructifer acesta are nevoie de lumina corespunzatoare pentru ca altfel, nu va fructifica.
De asemenea, distanta intre pomi este esentiala pentru o productie de calitate. O distanta mica va
duce la umbrirea pomilor si la dezvoltarea tarzie si redusa a fructelor.
 Bolile și dereglările fiziologice care afectează calitatea CIRESULUI

Ca toate speciile pomicole, ciresul si visinul sunt atacati de un numar mare de boli
si daunatori, care afecteaza fructele, frunzele, lastarii, florile, ramurile,
trunchiul si radacinile.

Pomii afectati, au o stare de vegetatie necorespunzatoare, se calamiteaza total

sau partial productia de fructe, se depreciaza calitatea acestora si se ajunge
implicit la scaderea longevitatii pomilor.
Vom prezenta in continuare bolile cu ceamai mare raspandire in zonele de
cultura ale ciresului si visinului.

1 Boli provocate de agentii fitopatogeni:

• Moniloza 
• Antracnoza,
• Ciuruirea Frunzelor.

2. Dereglari fiziologice (vestejire,innegrirea pulpei,inghetarea fructelor

 Bolile și dereglările fiziologice care afectează calitatea CIRESULUI

Boli provocate de agentii fitopatogeni

Ciresii nu sunt pomi pretentiosi dar ploile frecvente din primavara pot conduce la aparitia petelor pe frunze.
Principalele boli ale ciresului sunt:
Moniloza,
Antracnoza,
Ciuruirea Frunzelor.

1,Monilioza samburoaselor (Monilinia laxa si Monilinia fructigena)

Se mai numeste, popular, putregaiul brun sau mumifierea fructelor de samburoase.

Este o boala frecventa si cu un foarte mare grad de daunare a florilor, lastarilor (Monilinia laxa) si fructelor (Monilinia
fructigena).

Este cea mai grava boala a cireselor. Daca nu se realizeaza tratamente cu fungicide, moniloza poate
conduce la moartea pomului.
Cirese atacate de Monilia fructigena

Agentul patogen

La seminţoase, monilioza este produsă de două specii,

şi anume Monilinia fructigena şi Monilinia laxa.

Atacul va determina, cu timpul, uscarea pomilor, deci monilioza reprezinta o

boala foarte grava a samburoaselor.
Florile se ofilesc, se innegresc, se usuca, insa nu cad. Daca este afectata o
singura floare, miceliul ciupercii se raspandeste in intreaga inflorescenta si cuprinde
apoi intreg lastarul. Frunzele tinere sufera un proces de uscare, devin brune si se
rasucesc. Incepand cu varful pomului, ramurile tinere se usuca si vor atarna in jos
luand aspect de
„steag”.
Fructele sunt sensibile in toate stadiile de dezvoltare, dar manifestarea
este mai frecventa la maturitate.
 Cirese atacate de Monilia fructigena
La inceput apare o pata bruna, circulara, care se extinde asupra
intregului fruct.
Acestea au aspect mumifiat, raman agatate in pom si pe ele apar, de
cele mai multe ori, pustule alb-galbui, dispuse in cerc, asigurand
transmiterea bolii.
De cele mai multe ori, vedem mai multe fructe mumifiate, prinse pe
ramuri la un loc, fiind lipite unele de altele prin sucul dulce scurs din
interiorul lor. alte fructe cad din pom si putrezesc.

Aparitia bolii se produce din cauza umiditatii ridicate, vreme ploioasa, temperaturi
scazute

Masuri de protectie:
Lastarii afectati se taie si se ard
Utilizarea masticului la taierea ramurilor
Tratamente fitosanitare.
 Aceste două ciuperci iernează în fructele care rămân pe pom sau care cad pe pământ, precum şi în
lăstari şi ramuri. Primăvara, în timpul perioadelor ploioase, sporii infectează mugurii formând infecţii
suplimentare pe lăstari.
Fructele tinere sunt infectate cu sporii care se dezvoltă pe aceşti lăstari, rămânând în stare latentă
până când ajung la maturitate. Se pot produce infecţii suplimentare şi când fructele sunt mature, dacă
condiţiile climatice sunt prielnice.
Ciuperca pătrunde în fructe prin rănile produse de grindină, diferite vătămări, dar poate să străpungă
şi epiderma intactă a fructului.
Infectarea fructelor are loc în hala de ambalare sau în timpul comercializării, când vin în contact cu
mesele contaminate.
Sporii ciupercii Monilinia fructigena pot germina şi creşte la temperaturi de la 0oC la 32oC.
Temperaturile optime pentru creşterea rapidă a ciupercii şi sporulare sunt de 15,5 - 26oC.
Instalaţia utilizată la răcire (hydrocooling) poate fi una din principalele surse de răspândire a sporilor
pe fructe prin apa utilizată, când aceasta nu este schimbată la timp şi nu este tratată cu fungicide.

Prevenirea
Pentru prevenirea deprecierii calitative a cireselor după recoltare se iau o serie de măsuri, după cum
urmează:
• Menţinerea curăţeniei în hala de ambalare şi pe durata comercializării;
• Sortarea fructelor şi îndepărtarea fructelor cu simptome de boală din hala de lucru;
• Curăţirea instalaţiilor utilizate la sortarea şi ambalarea fructelor;
• Schimbarea şi dezinfectarea apei cu clor din răcitoarele utilizate în procesul denumit hydrocooling,
pentru a reduce cât mai mult posibilitatea de infectare a fructelor în cazul în care se utilizează acest
procedeu;
• Refrigerarea rapidă a fructelor la 4,4oC, imediat după recoltare
Pentru inlaturarea efectelor bolii se recomanda operatiuni de igiena culturala ce constau in indepartarea
organelor afectate si arderea lor (nu lasarea lor pe sol), precum tratamente fitosanitare cu zeama
bordeleza
 2. Antracnoza ciresului sau
Patarea rosiatica a frunzelor de cires
Agent patogen:

Blumeriella jaapii (rehm) Arx

 Cocomyces hiemalis. (Higg) sin

•In lunile iulie - august se produce o defoliere prematura, cu influente negative asupra proceselor de
crestere si diferentiere.
•Este o boala micotica grava produsa de ciuperca Blumeriella jaapii, care afecteaza in special
CIRESUL in toate zonele de cultura ale acestuia. Sunt afectate in special frunzele, unde, pe fata
superioara, in lunile mai-iunie, apar pete mici cu diametrul de 2-3 mm. Aceste pete au forma circulara si
culoare rosie - purpurie. Partile de frunza nepatate se ingalbenesc.
•Atacul cuprinde toata frunza, care devine astfel galbena cu pete purpurii, iar pe partea inferioara petele
sunt mai conturate de culoare purpuriu deschis, si se acopera rapid cu mucegai albicios.
•Frunzele atacate cad de pe ramuri in iulie - august.
•Atacul se extinde rapid in anii ploiosi, manifestandu-se pe frunzele si ramurile superioare, astfel incat
puietii din pepiniera sau pomii din plantatiile tinere sunt defoliati prematur, cu exceptia catorva frunze din
varf.
Astfel, in livada, vigoarea pomilor, rezistenta la ger si incarcatura de rod se diminueaza, iar
in pepiniera, atat puietii cat si ramurile altoi, devin improprii operatiei de altoire
 Cires afectat de ciuruirea micotica

3. Ciuruirea micotica
Agent:
(Stigmina carpophylla (Qud)
Coryneum beijerincki sin.

Este provocata de ciuperca Stigmina Carpophylla,

Coryneum beijerinki sin. care ataca frunzele, fructele si ramurile.
In conditii optime de temperatura si umiditate ciuperca ataca si se dezvolta rapid, mai ales pe
scoarta cu rani, produse de grindina si insecte.
Pe frunze, boala apare sub forma unor pete mici, circulare, de culoare verzui deschis cu tenta
galbuie la inceput, pentru ca mai tarziu sa capete o culoare brun-roscata.
La nivelul petelor, tesutul din frunza moare. Aceste parti moarte din frunza se vor desprinde
si vor cadea, dand astfel un aspect de frunza ciuruita.
Atacul asupra fructelor consta in aparitia unor pete mici, circulare, negricioase, usor
adancite, producandu-se deformarea fructului, prin uscarea pulpei pana la sambure.
Pe ramuri se formeaza leziuni deschise si adanci.
Pentru combaterea bolii se recomanda aceleasi tratamente ca si in cazul moniliozei, cu
aceleasi produse.
 Ciuruirea micotica (2)

Simtome:
• Aparitia pe frunze a petelor brun deschis
• Pe lastari apar pete elipsoidale
• Pe fructe apar pete punctiforme
• Aparitia de clei pe ramuri
• Putrezirea fructelor
• Defolierea pomilor
Combaterea bolii:
Taierea ramurilor afectate si arderea acestora.
Utilizarea masticului de altoire si taiere pe ranile
proaspete (necicatrizate)
Cultivarea de soiuri tolerate la ciuruirea micotica
Aplicarea uni tratament (imbaierea pomilor) cu produse cuprice, imediat dupa efectuarea taierilor iar ranile cu
diametru mai mare acoperite cu o vopsea pe baza de ulei.
BIO: Atat in repaus vegetativ cat si in timpul vegetatiei partile afectate trebuie indepartate si arse, pentru a
preveni infectari secundare; tesutul infectat de pe sarpante se razuieste, zona razuita trebuind sa fie acoperita
cu o pasta de fungicid cupric.
 4. Arsura bacterian sau Ulceratia si ciuruirea bacteriana
(Pseudomonas spp.)
Aceasta boala a ciresului este de natura bacteriana
si se manifesta pe frunze, fructe si pe lastari nelignificati
Aceasta boala este favorizata de precipitatiile abundente
din timpul perioadei de vegetatie
Atacul timpuriu pe fructele tinere, produce excavatii pline
cu bacterii.
Pulpa fructelor atacate prezinta in dreptul petelor,
numeroase crapaturi mici. Fructele se strica sau putrezesc.

Atacul de pe frunze poate fi confundat uneori cu arsurile

produse de diferite solutii chimice de stropit: pete
circulare, punctiforme cu diametral de 0,5 - 5 mm,
de culoare verde inchis, cu aspect laptos.
Pe timp umed in dreptul petelor se observa o pelicula
umeda de lichid iesit din frunza.
Pe timp uscat tesuturile atacate se vestejesc si cad,
iar frunza capata un aspect ciuruit.
In cazul unui atac puternic, frunzele cad in numar mare.
Mugurii atacati se umfla si se vestejesc, iar vara ramurile
incep sa se usuce. Pe lastarii tineri, atacul produce pete alungite cu diametrul de 7-8 mm. scoarta ramurilor
atacate este distrusa capatand o culoare bruna.
Ranile de pe ramuri, ca niste ulcere, se maresc de la un an la altul si pot evolua in cancere deschise.
Pe fructe apar pete circulare cu continut umed. Picatura de lichid ce apare la suprafata petelor (si provine
din frunza insasi), are o culoare usor galbuie.
 .

5.Agrobacterium radiobacter pv tumefaciens

–CANCERUL BACTERIAN
Este rezultatul prezentei bacteriei
AGROBACTERIUM RADIOBACTER PV. TUMEFACIENS
pe ranile umede ale plantelor/

O mare parte din infectii se produc si in timpul altoirii.

Manifestare : dezvoltarea unei tumori (gale, excrescente)
de marimi, forme si consistenta diferite, cu suprafata rugoasa.
Dupa un timp apar si tumori secundare deasupra celei principale, epinatii
ale frunzelor, inhibarea mugurilor terminali, formare de radacini adentive;
atacul este favorizat de solurile grele si reci
Bacteria se raspandeste cu usurinta atat in sol cat si de la o planta la alta
prin unelte, instrumente, utilaje, daunatori din sol si prin plante infectate
sau plante proaspat infectate, fara ca planta la plantare sa prezinte semne
de infectie vizibile.
 Agrobacterium radiobacter pv tumefaciens - CANCERUL BACTERIAN (2)

Bacteria Agrobacterium tumefaciens) rezista in sol o perioada lunga (peste 5 ani) si afecteaza
plantele prin rani proaspete si umede.
Pomii afectati stagneaza din crestere, se debiliteaza, frunzele se ofilesc si recoltele sunt afectate
cantitativ si calitativ. Prezenta bacteiei in pepiniera este extrem de pagubitore intrucat poate
afecta un numar mare de plante provocand pierderi importante.

Prevenire:
Control atent al pomilor ce intra si ies din pepiniere
Verificare atenta a plantelor inainte de plantare (zona radacinilor, coletului, etc)
Dezinfectarea puietilor prin imbaiere cu piatra vanata(sulfat de cupru) in concentratie
de 1%
Rotatia culturilor in pepiniera si cultivrea timp de 4-5 ani a porumbului
Achizitionarea plantelor cu certificat fitosanitar si buletin de analize ca plantele sunt
libere de boli si daunatori
 6.
PUTREZIREA APOASA
Putregaiul negru (Rhizopus stolonifer)
Se dezvolta pe fructele mature, cele imature fiind rezistente la atacul ciupercii.
La temperaturi ridicate, de 21-26°C, se dezvolta rapid, penetrand tesuturile
fructului si formand in zona alterata un miceliu alb-cenusiu.
Ciuperca are capacitatea de a se extinde prin contact, se transmite cu usurinta
la fructele invecinate, din acest punct de vedere necesitand mare atentie la
manipularea si transportul fructelor, cuprinzand o cantitate mare de fructe
dintr-o lada iar sucul eliberat de fructele bolnave se scurge si pe ciresele din alte
lazi Se recunoaste usor dupa miceliul foarte afanat, lax pe care-l formeaza.

Putregaiul negru

Agentul patogen

Rhizopus stolonifer, în mod obişnuit, infectează fructul după recoltare în lăzile de

câmp, precum şi în timpul ambalării, sortării, răcirii, transportului şi distribuţiei.
Pătrunde în fructe prin diferite răni produse în timpul manipulării.
 Sporii germinează la temperaturi în jur de 7°C, optimum de dezvoltare fiind între 25-26°C.
Alte specii de Rhizopus germinează şi cresc la temperaturi de 37°C.
Sporii mor în apă la 43-45°C, la o expunere de 2 – 3 minute.

Prevenirea
Întrucât ciuperca Rhizopus stolonifer se dezvoltă la temperatură
ridicată, se utilizează temperaturile scăzute pentru prevenirea bolii.
Imediat după recoltare, fructele se sortează şi se tratează preventiv cu produse
dezinfectante pe bază de DCNA (1.000 - 2.000 ppm). Apoi se răcesc şi se menţin în aceeaşi
stare, în timpul transportului sau pe durata păstrării.
Refrigerarea în timpul transportului se va face pe cât posibil la o temperatura de 0°C.
Păstrarea în atmosferă modificată reduce putrezirea.
Germinarea sporilor este inhibată în atmosfera care conţine 8% CO2, iar creşterea miceliului
este mult redusă în atmosfera cu un conţinut de 20 % CO2.
Se pot obţine atmosfere modificate cu un conţinut ridicat de CO2 prin folosirea lăzilor
capitonate cu film de polietilenă la ambalarea cireşelor sau prin folosirea gheţei uscate (dry ice)
în refrigerarea vagoanelor de cale ferată şi a mijloacelor auto.
În vagoanele de marfă învelişul de gheaţă uscata
(dry ice) este bine suspendat deasupra
încărcăturii pentru a preveni îngheţul.
7.PUTREZIREA UMEDĂ – Penicillium expansum Lk. ex Thom.
Putrezirea umedă la cireşe este una din cele mai importante boli care produce importante
deprecieri în timpul valorificării.
În spaţii nerăcite de depozitare poate deprecia până la 60 % din fructe.
Produce pagube mai reduse la cireşele recoltate în pârgă decât la cele recoltate la
maturitate.
Manifestarea bolii
Putrezirea umedă se manifestă sub formă de pete circulare, netede, de culoare cafenie
deschis, care cu timpul se acoperă cu fructificaţiile ciupercii.
La interior, pe pieliţa care acoperă crăpăturile, se dezvoltă în timp foarte scurt smocuri
de mucegai când umiditatea aerului este ridicată.
Mucegaiul creşte pe suprafeţele putrezite şi produce o cantitate remarcabilă de spori de
culoare bleu- verzui. În ultima fază a bolii, cireşele afectate se zdrobesc în ambalaje şi
ţesuturile depreciate contaminează fructele sănătoase cu care vin în contact.
 Agentul patogen
Putrezirea umedă este produsă în principal de ciuperca
Penicillium expansum, cât şi de alte specii de Penicillium.
Sporii acestei ciuperci se răspândesc foarte uşor în aer.
Pătrunde în fructe prin crăpături ale pieliţei produse de umiditatea
excesivă şi temperaturi ridicate survenite în timpul coacerii fructelor sau prin
vătămările produse în timpul recoltării şi ambalării şi rar infectează
fructele prin pieliţa intactă.
Penicillium expansum creşte bine la 25oC.
Germinarea sporilor este rapidă la această temperatură şi este întârziată la 0oC

Prevenirea
Se referă la recoltarea cu grijă a fructelor, pentru a evita crăparea pieliţei şi prin
aceasta se reduc posibilităţile de pătrundere a ciupercii în fruct.
Prerăcirea imediată a fructelor şi păstrarea la temperatură de-0,5…0 grd C
reduce deprecierile cauzate de acest agent patogen, pentru că la temperaturi scăzute
creşterea ei este mult redusă.
Temperatura în timpul transportului, de asemenea, trebuie menţinută la 0oC.
Păstrarea în atmosferă modificată cu un conţinut de 20 % CO2, la temperatura de
2,2-7,2 grd C, reduce dezvoltarea acestei boli.
Concentraţii ridicate de CO2 în atmosferă se pot realiza în timpul transportului prin
ambalarea cireşelor în lăzi capitonate cu peliculă de polietilenă sau prin adăugarea de
gheaţă uscată (dry ice) în refrigeratorul vagonului folosit la transportul fructelor (362
- 453 kg gheaţă).
 8. Boala plumbului (stereum purpureum)

Este o boala mai rar intalnita, dar destul de

periculoasa

Apare izolat in plantatiile masive si dezvolta

vetre de atac in jurul unui pom infectat.

Frunzisul are aspectul plumburiu, insa cel mai evident este atacul pe lemn unde pare sub zona unor zone
necrotice, colorate brun din cauza vaselor lemnoase care capata o structura lacunara, plina de gome.

• Ciuperca stereum purpureum infecteaza plantele in perioada toamna-iarna-primavara devreme in

conditii de umiditate crescuta datorata precipitatiilor abundente. Infectia se face prin intermediul
ranilor provocate de lucrarile de taiere in perioada de repaus sau de catre alti factori naturali- vant,
zapada, ger, etc si animle.
• Odata infectata planta, ciuperca patrunde in interior in tesutul lemnos care capata o culoare maro-
inchis. La atacul sever, ciuperca paote provoca uscarea ramurilor afectate.
Aspectul de luciu -argintiu al frunzelor se datoreaza unei toxine produse de ciuperca prin infectia
lemnului si transportata ascendent de catre seva bruta catre frunze. Aceasta toxina conduce la
separarea tesuturilor frunzei avand ca rezultat crearea unui spatiu cu aer (gol) care da frunzelor
culoarea argintie.
Aceasta ciuperca nu este prezenat in frunze dar este posibil ca lascurt timp de la aparitia simptomelor pe
frunze, ramura sa se usuce.
 Boala plumbului (stereum purpureum)

Transmiterea bolii la pomii vecini se realizeaza prin ranile proaspete si circula odata cu
seva, producand modificari structurale si morfologice intregului pom fructifer. Ca atare,
pomii cresc si rodesc putin, dupa care incep sa se usuce, intai ramurile si apoi intregul pom.
Pentru inlaturarea bolii se recomanda aplicarea masurilor de igiena culturala (taierea
ramurilor afectate si dezinfectarea ranilor, in stadiul incipient, sau indepartarea totala a
pomilor bolnavi din livada). Se aplica si tratamente chimice.
PREVENIRE
La plantele sensibile sau afectate se vor face lucrari de taiere in verde- vara *iunie( intrucat
ranile se vindeca mai repede, deci riscul de infectare este mult diminuat;
Evitati la speciile sensibile sau infectate taiearea ramurilor care genereaza rani de peste 1,5
cm.
Sigilarea imediata a ranilor cu produse specifice : mastic de altoit, ceara de altoit.taiat
Ranile afectate se vor taia la 15 cm sub zona afectata iar ranile se vor sigila cu produse
specifice.
Fertilizare si irigare corespunzatoare pot ajuta plantele afectate.
 B. BOLI NEPARAZITARE

DEREGLĂRI FIZIOLOGICE ALE FRUCTELOR (SÂMBUROASE)

Acestea se produc în timpul vegetaţiei şi al păstrării din cauza hranei

insuficiente, temperaturii şi umedităţii anormale etc. Ca urmare fructele
prezintă diferite aspecte în funcţie de stadiul bolii fiziologice.
Acestea nu sunt boli parazitare.
Defectele de natură fiziologică constau în:
-Veştezirea cauzată de evaporarea intensă a apei însoţită de descompunerea
unor substanţe;
-Înegrirea pulpei cauzată de modificarea celulelor prin asfixiere, atunci cînd
fructele sunt depozitate în grămezi mari;
-Îngheţarea fructelor datorită acţiunii temperaturilor scăzute. În funcţie de
durata şi intensitatea temperaturii fructele pot fi în stadii diferite de
îngheţare. Când îgheţarea este uşoară, fructele îşi revin la starea normală,
însă aspectul lor este modificat datorită apariţiei unor pete de culoare mai
închisă decît culoarea normală a fructului. În cazul când îngheţarea a fost
puternică, fructele sunt distruse, înregistrîndu-se uneori pagube mari;
-Defecte de culoare,
-Consistenţa şi gust cauzate de maturarea anormală sau de depăşirea
stadiului de recoltare.
 9. Craparea fructelor

Apare in zona punctului stilar, lateral vertical, longitudinal ori circular in zona cavitatii
pedunculare si se poate produce in fenofazele de parga si maturare a fructelor. Factorii care
pot favoriza fenomenul sunt de ordin genetic, fiziologic, chimic, climatic, agrotehnic etc.
Dintre factorii climatici, cu influenta majora sunt precipitatiile.
Principalul motiv al craparii cireselor este absorbtia in exces a apei prin epiderma fructului, ceea ce face ca in
acest caz, mai importanta decat intensitatea ploii sa fie durata acesteia si implicit timpul cat fructele sunt
direct umectate de picaturile de apa.
Caracteristicile genetice care influenteaza craparea fructelor, sunt:
•Sensibilitatea varietala,
•Capacitatea diferita de dilatare a tesuturilor periferice ale fructului,
•Viteza si diferentele de absorbtie a apei prin celulele epicarpului,
•Variabilitatea elasticitatii si a rezistentei mecanice ale acestuia etc.

Ca masura tehnologica, se recomanda evitarea irigarii inaintea recoltarii.

 6. Congelarea fructelor

•Nerespectarea temperaturilor optime pe perioada pastrarii, in sensul scaderii acesteia,

face ca sucul celular al fructelor sa inghete, provocand in momentul dezghetului
distrugerea celulelor.
•Are loc astfel o inmuiere a tesuturilor, o brunificare a fructelor, scurgeri ale sucului
celular si deci o depreciere calitativa a acestora, constituind totodata si o sursa de
infectare cu diferiti agenti patogeni.
•Temperatura de congelare a cireselor este de -1 oC -2oC in functie de continutul in
substanta uscata solubila.

•Asigurarea unei stari fitosanitare corespunzatoare culturii pomicole rezultatele se

concretizeaza intr=o productie sustinuta an de an, de calitate superioara.
 2. Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Botrytis este o infecție fungică ce afectează multe specii de arbuști fructiferi. Află cum
poate fi prevenită și combătută
Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) este un agent patogen care produce infecții la multe
specii, cum ar fi căpșunul, zmeurul, murul sau afinul.

Infectia produce un putregai moale, umed, circular sau neregulat, neted, de

culoare cenusie, fiind favorizata de leziuni ale fructului.
Mai intai se prezinta sub forma de pete decolorate pe suprafata fructului ce
vireaza ulterior in nuante maro-cenusii.
In prezenta luminii apare un mucegai dens, de culoare gri-cenusiu, constituit din
miceliul ciupercii si spori. La intuneric si umiditate ridicata miceliul este abundent, moale,
albicios.
BIBLIOGRAFIE

1. Chira Lenuţa, Chira Adrian 2017. Norme de calitate pentru produsele horticole nepoluate,
Ed. Ex Terra Aurum.

2. Chira Lenuţa 2004. Cultura mărului, Ed. M.A.S.T.

3. Patronatul Horticultorilor din Romania, MEMORATOR HORTI- VITICOL, Bucuresti, 1997

• www.horticultorul.ro/insecte-boli-daunatori-fungicide-insecticide-ingrasaminte-pesticide/ciuruire
a-frunzelor-la-prun-piersic-cais-cires
/
• https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/putregaiul-cenusiu-capsun-arbusti-fructiferi.html

Va multumesc!

Stefan Sorina Georgeta

dec.2021
 1. Putregaiul brun sau Monilioza (Monilinia laxa)

Este o boala frecventa si cu un mare grad de daunare.

Infectiile sunt favorizate de precipitatiile abundente si timpul racoros din perioada
infloritului si al maturarii fructelor precum si de leziunile provocate de grindina sau
diferiti daunatori.
Fertilizarea cu azot in exces este de asemenea un factor favorizant, sensibilizand
tesuturile plantelor. Primul simptom al bolii este ofilirea brusca a inflorescentelor si a
ramurilor tinere spre sfarsitul fenofazei de scuturare a petalelor.
Este suficienta infectarea stigmatului unei singure flori, pentru ca miceliul ciupercii sa
afecteze, intr-o prima faza intreaga floare, apoi inflorescenta si de aici intreaga ramura.
Fructele sunt sensibile la atacul bolii in toate stadiile, dar manifestarea este mai frecventa
la maturitate. La inceput apare o pata bruna, circulara, care se extinde asupra intregului fruct.
O parte din acestea cad si putrezesc, dar la cele mai multe apar pustule alb-galbui dispuse
in cerc, care se mumifiaza si raman in pom, asigurand transmiterea bolii in anul urmator.
Monilinia laxa formeaza conidii dispuse in lanturi incolore, in timp ce la Monilia fructigena
conidiile sunt galbui la maturitate.
 Pe langa bolile ce pot afecta ciresul si visinul, exista si o serie de dereglari
fiziologice care apar daca ciresele si visinele nu sunt pastrate in conditii
corespunzatoare, dereglari care scad calitatea fructelor.
1. Putregaiul brun sau Monilioza (Monilinia laxa)

Este o boala frecventa si cu un mare grad de daunare.

Infectiile sunt favorizate de precipitatiile abundente si timpul racoros din perioada infloritului
si al maturarii fructelor precum si de leziunile provocate de grindina sau diferiti daunatori.
Fertilizarea cu azot in exces este de asemenea un factor favorizant, sensibilizand tesuturile
plantelor.
Primul simptom al bolii este ofilirea brusca a inflorescentelor si a ramurilor tinere spre sfarsitul
fenofazei de scuturare a petalelor. Este suficienta infectarea stigmatului unei singure flori, pentru
ca miceliul ciupercii sa afecteze, intr-o prima faza intreaga floare, apoi inflorescenta si de aici
intreaga ramura.
Fructele sunt sensibile la atacul bolii in toate stadiile, dar manifestarea este mai frecventa la
maturitate.
La inceput apare o pata bruna, circulara, care se extinde asupra intregului fruct. O parte din
acestea cad si putrezesc, dar la cele mai multe apar pustule alb-galbui dispuse in cerc, care se
mumifiaza si raman in pom, asigurand transmiterea bolii in anul
urmator.
Monilinia laxa formeaza conidii dispuse in lanturi incolore, in timp ce la Monilia fructigena conidiile
sunt galbui la maturitate.