CULTURA CAISULUI

Armeniaca vulgaris Lam.

Fam. Rosaceae
Subfam. Prunoideae
 Importanţă, origine şi arie de răspândire

 Caisele sunt considerate fructe “de lux”

 consumate în stare proaspătă, dar şi
prelucrate Importanţă agrotehnică:
 în zonele cu climat rece sunt considerate •intră repede pe rod (anul 2-4)
fructe exotice •produce mult şi ~constant.
 Principalele componente ale fructelor : •Dezavantaj: rezistenţă scăzută
s.u. 10,6-21,71 %; în special la t°scăzute.
zahăr 6-15,68 %;
aciditate totală 0,34-2,61 %;
proteine brute 1,09-1,64 %;
pectine 0,55-1,10 %;
K =75,4-112,0 mg %;
P = 21,3-32,0 mg %;
Ca = 6,6-16,4 mg %;
vit. A (caroten) = 0,41-3,2 mg %; Valoarea energetică : 21-77 cal/100 g.
vit. C = 8,5-37,0 mg %; Valoare terapeutică:
vit. P = 35-38 mg %; au efect benefic asupra digestiei
vit. E = 0,72-1,8 mg %. contribuie la formarea hemoglobinei
 Originea şi aria de răspândire

 S-au delimitat 4 zone (13 subzone)  Cultura caisului se întâlneşte în

principale de formare a soiurilor de Europa încă din sec. I d. Ch.,
cais:
mai întâi în Grecia, apoi în
a) - zona din Asia Centrală,
Italia şi de aici în toată Europa.


considerată cea mai veche şi mai

bogată în diversitatea formelor, În prezent este răspândită atât
cuprinzând Asia Centrală, China, în emisfera nordică (Europa,
Afganistan, Pakistan, Nordul Indiei, Asia, America şi Oceania), cât şi
este după unii autori singura zonă în cea sudică (Africa de Sud,
de origine a caisului; America de Sud şi Australia).
 b) - zona irano-caucaziană cuprinde
Armenia, Georgia, Iran, Siria, Turcia,
Africa de Nord, sudul Spaniei şi
Italiei etc.;
 c) - zona europeană este destul de
restrânsă şi relativ nouă;
 d) - zona Dzungar-Zailiy este cea
mai restrânsă cuprinzând zone din
Kazahstan şi din China (Sin Kiang).
 Repartiţia producţiei de caise pe plan mondial (t)

Cei mai importanţi 10 producători — 2005

(mii de tone)
Turcia 390
Iran 285
Italia 232
Pakistan 220
Grecia 196
Franţa 181
Algeria 145
Spania 136
Japonia 123
Maroc 103
Siria 101
Total 1916
 Judeţul 2006
TOTAL d.c 38754
Principalele judeţe producătoare Constanţa 5336
de caise din România (t) Brăila 2599
Giurgiu 2407
Judeţul 1997 Dolj 2329
TOTAL d.c 27.623 Galaţi 2061
Galaţi 2.524 Tulcea 2059
Constanţa 2.304 Vaslui 1740
Călăraşi 2.229 Călăraşi 1632
Ialomiţa 1.834 Teleorman 1607
Olt 1.363 Olt 1235
Teleorman 1.377 Ilfov 1199
Dolj 1.289 Bacău 1052
Dâmboviţa 1.291 Ialomiţa 905
Brăila 1.260 Dâmboviţa 897
Tulcea 1.260 Iaşi 836
Ilfov 1.129
 Particularităţi biologice şi ecologice:
Specii care au contribuit la formarea soiurilor şi portaltoilor

 Prunus armeniaca L. (Armeniaca vulgaris)

– majoritatea soiurilor cunoscute în cultură fac parte din
această specie.
 Prunus sibirica (Armeniaca sibirica L.) - Specii foarte rezistent la ger
- perioada de repaus scurtă.
 Prunus manshunica (Armeniaca manshunica)

 Prunus ansu Komar (Armeniaca ansu)

- pomul este rezistent la ger
- mugurii floriferi sensibili la temperaturi scăzute.

 Prunus dasycarpa (Armeniaca dasycarpa)

= P. armeniaca x P. cerasifera
- pomii sunt rezistenţi la boli
- mugurii floriferi rezistă mai bine la frig
- înflorirea mai târzie decât la caisul obişnuit.
 Prunus armeniaca var. holosericea (Armeniaca holosericea)
 Prunus brigantica Vill (caisul de Briancon, prunul alpin)
 Obiective principale şi metode utilizate în ameliorarea
caisului

 Ameliorarea rezistenţei la ger

- în special a mugurilor florali, a florilor
- surse de germoplasmă: Sungold, Moongold, Harlyne,
- Zard, Semennoi, Orange Red etc. transmit însuşirea lor de
înflorire târzie şi repaus profund mai lung.
 Ameliorarea rezistenţei la boli
- soiurile cu maturare timpurie sunt mai rezistente la Metode de ameliorare:
Monilinia şi Clasterosporium decât cele tardive.
 Hibridarea sexuată
- surse de germoplasmă:
 Mutageneza
1. pt. rez. la Monilinia - Callatis, Olimp
 este destul de limitată
2. pt. rez. la Alternaria: Umberto, NJA 8
 mutaţiile la cais sunt reduse.
3. pt. rez. la Gnomonia erythrostroma: NJA 19

4. pt. rez. la Stereum purpureum N.: NJA 11, NJA 54

 Mutageneza indusă artificial (rar)
 Selecţia clonală
 Ameliorarea precocităţii de rodire
 Ameliorarea soiurilor cu maturare timpurie sau târzie
 Ameliorarea calităţii fructelor
 Portaltoii caisului (1)

 Zarzărul (Armeniaca vulgaris)

- afinitate bună cu toate soiurile de cais
- recomandat pentru solurile nisipoase, calcaroase
- e sensibil la Phytophtora, Armillaria şi Verticillium

- rezistent la nematozii galicoli

- nu suportă solurile grele, umede.

- imprimă timpurietatea înfloritului  Mirobolanul sau Corcoduşul (P. cerasifera)

– biotipuri:
Caisul franc Mirobolanul B
- cel mai utilizat portaltoi Mirobolan GF 31
- selecţii cum ar fi: Mirobolan 29 C
1. Manicot G.F. 1236 2. Haggith
- afinitate cu toate soiurile - rezistent la ger
- grăbeşte intrarea pe rod - productiv
- asigură producţii mari - autofertil
- e sensibil la asfixiere - tolerant la viroze
- afinitate bună

Portaltoii caisului (2)
 Prunul franc
– imprimă: vigoare mare, rezistenţă la ger,
secetă şi la exces temporar de umiditate.
 Oteşani 8 P.F. Renclod verde – portaltoi
românesc, drajonează în livadă şi este
sensibil la viroze şi micoplasme.
 Selecţia INRA, Renclod 1380 – portaltoi
francez, liber de viroze. Este compatibil cu
toate soiurile de cais, însă este sensibil la
putrezirea rădăcinilor şi mediu rezistent la
asfixiere şi verticiloză. Conferă calitate şi
coloraţie bună fructelor. Se înmulţeşte greu,
prin butaşi. Se recomandă pe solurile
profunde, umede, dar bine drenate.
 Mariana 2624, Mariana G.F. 8-1 (P.
cerasifera x P. munsoniana) – sunt selecţii
americane, cu înmulţire acceptabilă, mai
uşoară la G.F. 8-1, prin butaşi, imprimă
vigoare medie, precocitate şi productivitate,
compatibilitate relativ bună cu soiurile de
cais.. M 2624 are un ancoraj slab şi este
sensibil la cancerul bacterian. G.F. 8-1
imprimă vigoare foarte mare, necesită altoire
târzie.
 Brompton (P. domestica)
- înmulţire: butaşire
- se altoieşte la înălţime
- imprimă: vigoare medie
- nu are afinitate bună cu toate soiurile
- intră repede pe rod, grăbeşte maturarea fructelor
imprimându-le o coloraţie bună.
- e recomandat pe solurile fertile şi reavene fără
exces de umiditate.
 Prunul Saint-Julien
- e puţin folosit ca portaltoi pentru cais
 Saint Julien A
- are afinitate bună cu soiurile de cais
- destul de tolerant la viroze.
 Piersicul franc
- folosit pe solurile uşor acide.
- biotipuri: G.F. 305, Lovell şi Nemaguard,
Siberiana, Montclair, Rubina, Nemared etc.
- se poate folosi pe solurile fertile, relativ subţiri,
uscate şi pietroase, bine încălzite.
- pomii intră repede pe rod, la 2-3 ani, dar trăiesc
puţin.
Migdalul – nu are afinitate cu toate soiurile de

cais, se recomandă pe solurile uscate, calcaroase,
pietroase din zonele secetoase.
 Citation – portaltoi american interspecific (5
specii), de vigoare mică, rezistent la crown gall şi
nematozi, cu ancoraj bun.
 Particularităţile de creştere şi fructificare

 Sistemul radicular:

 altoit pe zarzăr
=> sistem radicular foarte ramificat şi profund.
=> marea masă a rădăcinilor între 10 şi 60 cm
=> rădăcinile verticale pot ajunge până la 3-4 m adâncime
=> rez. la secetă.
 rădăcinile de zarzăr şi cais franc au culoarea roşie-vişinie
caracteristică.
 cel mai mare număr de rădăcini => în apropierea trunchiului pe o rază
de 1 m.
 în cazul înţelenirii solului, se constată o deplasare a rădăcinilor spre
suprafaţa solului, cu consecinţe de cele mai multe ori nefaste.
 partea epigee influenţează dezvoltarea sistemului radicular. Cu cât
aceasta este mai dezvoltată, cu atât imprimă o creştere mai puternică
şi sistemului radicular.
 Partea epigee.

 În primii ani: creştere foarte viguroasă, greu de dirijat

ram. anuale depăşesc frecvent 1-1,5 m, au 2-3 valuri de
creştere
 la maturitate: trunchi puternic, cu scoarţa de culoare brun-închisă, crăpată
longitudinal, uneori şi
transversal.
 Ramurile de schelet sunt solide, relativ groase; acestea sunt garnisite cu
ramuri de ordinul 2, iar acestea cu ramuri fructifere, care dau coroanei un
aspect compact, îndesat.
 Ramurile de rod :
buchetul de mai,
ramura mijlocie,
ramura lungă
ramura anticipată

 Lăstarii: la început au culoarea verde,

la sfârşitul vegetaţiei au o culoare roşie-sângerie.
 Capacitatea de regenerare: a caişilor din mugurii dorminzi este foarte mare
 Durata de viaţă a ramurilor de rod este de 4-5 ani.
Mugurii: sunt grupaţi câte 2-8 la subsuoara unei frunze(rar solitari)
Diferenţierea mugurilor floriferi: începe odată cu încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor
(iulie-august)
durează 42-85 zile.
Formarea polenului în antere = odată cu umflarea mugurilor floriferi (1/2 febr - martie)
- are loc după acumularea a 40°C peste pragul biologic (6,5°C)
Înflorirea: după acumularea a 170-200°C temperatură activă.
durata: 2-5 zile

• majoritatea soiurilor europene de cais sunt autofertile

• polenizarea încrucişată influenţează pozitiv procentul de
legare uneori până la 50 %.
• Există şi soiuri parţial autofertile sau chiar autosterile.

• Cauza procentului scăzut de fructe legate

la unele soiuri, este determinată de
numărul mare de flori cu pistilul defect sau incomplet
dezvoltat.

•Deşi florile par normale, iar înflorirea este bogată, Pistil anormal
Pistil normal dezvoltat
fructele nou legate cad repede.
dezvoltat
 Ciclul anual al caisului

 Perioada de vegetaţie a caisului este lungă,

începând cu înflorirea foarte timpurie şi terminând cu
căderea frunzelor, care are loc toamna târziu.
Repausul de iarnă este scurt. De aceste particularităţi
se va ţine seama la zonarea culturii şi la aplicarea unor
măsuri agrotehnice.
 Potenţialul productiv :
- la 4-5 ani: până la 10-15 kg de fructe
- în plină producţie câte 30-70 kg/pom
- 8-15 tone/ha.
 Longevitatea economică a pomilor: 15-20 ani
În Asia centrală caişii trăiesc şi produc până la 80 ani.
 Cerinţele caisului faţă de factorii ecologici

Temperatura:
- cerinţe mari -caisul poate lega bine
- factor limitativ chiar şi fără zborul
- t.m.a.= 9,6-11°C albinelor datorită
- iunie: >19 °C
- iulie: > 21 °C conformaţiei florilor.
- în perioada de vegetaţie: 18-20 °C “ţine pistilul strâns” între
- necesarul de zile cu optim caloric: 88-115. stamine, a căror antere
- În cursul perioadei de vegetaţie insolaţia:~1900
ore
pot crăpa şi arunca polen
- pornirea în vegetaţie: după de 7-10 zile cu t>6,5 pe stigmat asigurând
°C astfel autopolenizarea
- înflorirea şi legarea fructelor : la 10-12 °C. chiar înainte de fenofaza
limite de rezistenţă: optimă a înfloritului
Lemnul : până la –25 °C (–27 °C )
Ramurile anuale şi mugurii vegetativi: –28 °C
Mugurii floriferi: –12…-14 °C
florile complet deschise: –2…-3 °C
Ovarele florilor: -1…-2 °C.
Prevenirea efectelor îngheţurilor târzii de primăvară
 Cerinţele caisului faţă de factorii ecologici (2)

Lumina:
 pretenţii mari
 Indicele foliar al caisului: 2,2-6,1
 minim 1900 ore de insolaţie (250 ore în
iunie şi 280 ore în iulie)
 plantă de zi scurtă.
 Suprafaţa medie a unei frunze: 31,1 cm2,
superioară prunului şi mărului (16,7
respectiv 25,0 cm2), ceea ce semnifică o
bună receptare a luminii la suprafaţa
coroanei, dar o slabă pătrundere în
coroană.
 Penetrarea slabă a luminii în coroană se
datorează şi dispunerii frunzelor pe
verticală, la cais fiind aproape
perpendicular. Datorită acestor elemente,
autoumbrirea la cais este mare, în mod
deosebit pe durata de timp cât soarele este
mai sus de 45°faţă de orizont.
 Cerinţele faţă de umiditate
 cerinţe mici
 rezistent la secetă
soiurile originare din Asia

centrală sunt mai rezistente la
secetă comparativ cu cele din
Europa şi America de Nord.
 precipitaţii anuale: 450-550
mm.
 secetele prelungite din vară
(iulie-septembrie) sunt
suportate greu
 nu suportă excesul de
umiditate din sol nici chiar
temporar (2-3 zile), acestea
conducând la pieirea în masă a
pomilor datorită asfixierii
rădăcinilor.
Cerinţele faţă de sol
 pretenţii moderate faţă de sol
 preferă solurile adânci, ferile, bine
aprovizionate cu P şi K, permeabile pentru
aer şi apă (sol. bălane şi cernoziomurile)
 sunt favorabile:
 terenurile cu max. 5 % schelet,
 volum edafic de 100 %
 pH de 7,3-8,4
 orizontul de carbonaţi: sub 100 cm
 % Ca activ: <8 %
 Sol.nesalinizate, nealcalizate
 terenurile neinundabile
 volum de sol negleizat: >91 %
 porozitate: 23-30 %
 terenurile plane sau înclinate (i<15 %)
 expoziţie SV, SE sau V
 ≠ solurile grele, reci, sărăturoase
 Af > 2-3 m
 Zonarea agroclimatică a culturii caisului în România

 În funcţie de cerinţele acestei specii faţă de factorii ecologici,

diferiţi cercetători (Roman Ana Maria, 1982; Ichim M., 1981; V.
Cociu, 1978, 1993 etc.) au stabilit şi delimitat cinci zone de
cultură pe grade de favorabilitate, astfel:
Zona I de favorabilitate – cuprinde terenurile din imediata
apropiere a Dunării, precum şi pe litoralul Mării Negre, la o
distanţă mai mare de 3-5 km.
Zona a II a de favorabilitate – cuprinde terasele mai depărtate ale
Dunării, fâşia de 3-5 km de litoral în vecinătatea Mării Negre şi o
parte a Câmpiei Timişului din vestul ţării.
Zona a III a de favorabilitate – cuprinde sudul Câmpiei Moldovei,
Podişul Central Moldovenesc, vestul Câmpiei Siretului, Câmpia
Râmnicului, latura exterioară a Subcarpaţilor de Curbură,
partea centrală şi sudică a Podişului Dobrogean, arealul limitrof,
cea mai mare parte a Câmpiei Române şi a Podişului Getic. În
vestul ţării, această zonă include partea centrală a Câmpiei
Crişurilor, o mare parte a Câmpiei Transilvaniei şi Culuarului
Mureşului.
Zona a IV a de favorabilitate – cuprinde Valea Siretului cu latura
interioară a Subcarpaţilor de Curbură, nordul Câmpiei Române
şi al Podişului getic. De asemenea, mai cuprinde Câmpia
Someşului şi pantele domoale ale piemontului vestic, precum şi
extremitatea vestică a Câmpiei Crişurilor şi a Aradului.
Zona a V a de favorabilitate – se situează în afara celor precizate,
dar în cadrul cerinţelor minime cerute de cais. În general,
această zonă se reduce din sud înspre nord.
 Particularităţi tehnologice

Tăierile în verde după recoltatul

fructelor tind să înlocuiască tăierile
din perioada de repaus
Tăierea de fructificare la cais
1, 2, 3 - locul unde pot fi scurtate ramurile buchet de 4 ani;
4, 5 - locul de scurtare a ramurilor mixte-mijlocii de peste 60 cm.
 Întreţinerea solului

ogorul lucrat
  Normele de udare:
- în plantaţiile tinere şi pe soluri uşoare (nisipuri): 400-500 m3/ha
Irigarea:- în plantaţiilor pe rod: 600-700 m3/ha
 SCHEMA DE COMBATERE A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR:

Produsul recomandat şi
Fenofaza Bolile şi dăunătorii de combătut Observaţii
concentraţia
Repaus Coccideae; Ouă de afide, acarieni, insecte Oleoecalux 3 CE (1,5%) Se asigură o
vegetativ defoliatoare etc. Forme de rezistenţă la Oleocarbotox (3%) îmbăiere a
majoritatea bolilor Polibar 45 PU (6%) pomului
temp >6ºC
Umflarea -Monilioze (Monilinia laxa); -Ciuruirera Cuprazin 50 PU (0,3%)
mugurilor frunzelor (Stigmina carpophilla); -Uscarea Turdacupral 50 PU
ramurilor (Cytospora cincta); -Ciuruirea (0,4%)
bacteriană a frunzelor (Xanthomonas pruni)
Buton alb -Monilioze (Monilinia laxa) Captadin 50 PU (0,25%)
-Ciuruirea micotică şi bacteriană a frunzelor Merpan 50 WP (0,2%)
(Stigmina carpophilla) Topsin M70 (0,07%)
-Uscarea ramurilor; -Rapăn
10 – 15 % din -Monilioze; -Ciuruirea micotică şi bacteriană a Sumilex 50 WP (0,1%)
flori au început frunzelor (Stigmina carpophilla); -Uscarea Rovral 50WP (0,1%)
să-şi scuture ramurilor Ronilan 50 WP (0,1%)
petalele Konker (0,125%)
-Insecte defoliatoare, minatoare Konate 2,5 EC (0,02%)
-Molia piersicului (Anarsia lineatella) Fastac 10 EC (0,015)
5. -Ciuruirea micotică şi bacteriană a Merpan 50WP (0,2%); Captadin 50 PU
Fructul cu  frunzelor (Stigmina carpophilla) (0,25%); Systane 12,5 CE (0,04%);
de 1cm (la -Monilioze; -Uscarea ramurilor Trifmine 30 WP (0,03%)
avertizare) -Rapăn etc.
-Afide; Insecte defoliatoare şi Fastac 10 EC (0,015%)
minatoare etc. Nurelle D (0,075%)
6. Ciuruirea micotică şi bacteriană a Ditahane M45 (0,2%)
Fructul cu  frunzelor, (Stigmina carpophilla); Folpan 50 WP (0,2%)
de 1,5 – 2 cm Uscarea ramurilor; Alternaria, rapăn Perozin 75 (0,5%)
(la etc. Vondozeb 80 PU (0,2%)
avertizare)
Molia orientală a fructelor Decis 2,5 EC (0,03%)
(Grapholita molesta), Talstar 10EC (0,04%)
Molia piersicului (Anarsia lineatella), Reldanm 40 EC (0,1%)
Afide etc. Carbetox 37 EC (0,5%)
7. Monilioze, Sumilex 50 WP (0,1%)
Fructul de Ciuruirea micotică şi bacteriană a Topsin M 70 (0,07%)
mărime frunzelor etc. Ronilan 50 WP (0,1%)
normală (la
Păduchele din San José, Ekalux S (0,075%) Se respectă
avertizare)
molii, insecte defoliatoare etc. Nurell D (0,075%) timpul de pauză
8.După Ciuruirea frunzelor; Uscarea Merpan 50 WP (0,25%) Măsuri de igienă
recoltarea ramurilor; Boala petelor de plumb Ziram 75 PU (0,2%) culturală şi
fructelor şi (Stereum purpureum) agrotehnică
tăierea în Rugina, Alternaria etc.
verde
Păduchele din San José, Molii, afide Dursban 480 EC (0,2%)

9. Ciuruirea frunzelor; Uscarea Cuprozin 50 PU (0,3%) Se asigură o

75% din ramurilor, Monilioze; Turdacupral 50 PU îmbăiere a
frunze au Boala de plumb (Stereum (0,5%); Zeama pomului.
căzut purpureum) bordoleză (1%) Temp. > 5°C
 Pieirea prematură a caisului
(apoplexia caisului sau declinul caisului)
 = la început o vegetaţie mai slabă,
frunzele şi fructele sunt mai mici, pe ramuri
se observă brunificări sub formă de fâşii.
 = în final la o uscare bruscă a pomilor (5-7
zile) sau mai lentă (câteva săptămâni).
 Cauzele care favorizează apariţia acestui
fenomen nu sunt încă pe deplin elucidate.
 Factori favorizanţi:
 - acţiunea unor fitoparaziţi care produc
cancerul şi necrozarea;
 - factorii de natură biologică: portaltoiul,
soiul, incompatibilitatea etc.;
 - factorii de natură agropedologică: solul,
fertilizarea, irigarea etc.;
 - factorii de natură climatică: temperatura,
precipitaţiile, grindina etc.
 - suprarecoltele etc.
 Măsurile de prevenire :
- amplasarea plantaţiilor de cais pe
terenuri uşoare, drenate şi în zone cu
microclimat favorabil;
- folosirea unui material săditor garantat
din punct de vedere fitosanitar;
- asigurarea unei compatibilităţi cât mai
aproape de optim între portaltoi şi altoi
şi plantarea acestor soiuri în zonele
cele mai favorabile;
- asigurarea unui regim optim de fertilizare
şi irigare;
- efectuarea tăierilor în perioada de minimă
acţiune a unor patogeni şi dezinfecţia
rănilor şi a uneltelor;
- evitarea rănirii rădăcinilor prin lucrările
mecanice;
- protejarea trunchiului de orice vătămări
mecanice;
- tratamente biologice etc.;
- distrugerea prin ardere a pomilor atacaţi,
precum şi a plantelor-gazdă pentru boli
şi dăunători.
Recoltarea