Tema : Importanţa, starea

actuală şi perspectiva
dezvoltării pomiculturii.
1. Difiniţia pomiculturii şi legătura
ei cu alte ştiinţe.
2. Importanţa social economică a
pomiculturii.
3. Starea actuală şi perspectivea
dezvoltării pomiculturii.
Literatura:
BALAN, V., CIMPOIEŞ, GH., BARBĂROŞIE, M. Pomicultura. Chişinău.:
Milenium, 2001, 452 p.;
CEAUŞESCU, I., NEGRILĂ, A., ş.a. Pomicultura, Ed. „Ceres”,
Bucureşti, 1982, 693 p.;
GHENA, N., BRANIŞTE, N., STĂNICĂ, F. Pomicultură generală.
Bucureşti, Ed. Matrix Rom, 2004.
Difiniţia pomiculturii şi legătura ei cu alte
ştiinţe.
Pomicultura este o ştiinţă biologică, care studiază
biologia, ecologia şi tehnologia de cultură a speciilor de
pomi şi arbuşti fructiferi. Denumirea de pomicultură
provine de la cuvintele latine pomos(i), care înseamnă
“arbore fructifer” şi cultura(ae) – “îngrigire, cultivare”.
 Ca sector de producţie pomicultura reprezintă
activitatea tehnică, economică şi socială desfăşurată
pentru obţinerea producţiei de fructe pentru
aprovizionarea populaţiei cu fructe proaspete şi a
industriei alimentare cu materii prime pentru producerea
de sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri etc.
Difiniţia pomiculturii şi legătura ei cu alte
ştiinţe.

 Ca disciplină ştiinţifică pomicultura studiază biologia şi

ecologia plantelor pomicole, tehnologia producerii
materialului săditor pomicol, înfiinţării şi întreţinerii
plantaţiilor pomicole.
 În prezent pomicultura este o ştiinţă de sine stătătoare
care se dezvoltă ascendent datorită legăturii ei cu
disciplinele fundamentale şi înrudite: fizica ,chimia,
biochimia, botanica, fiziologia, ecologia, pedologia,
agrochimia, ameliorarea plantelor, entomologia,
fitopatologia, agrotehnica, economia etc.
 Importanţa social economică a
pomiculturii.

Pomicultura ca ramură de bază a horticulturii are o

importanţă economic şi socială în următoarele aspecte:
 Valoarea alimentară şi terapeutică a fructelor. Fructele
pot fi consumate fără o pregătire prealabilă. Ele sunt
bogate în hidraţi de carbon (7 – 43%) sub forme uşor
asimilabile (fructoză, glucoză, zaharoză), acizi organici
liberi (0,4 – 5,5%), săruri minerale de Ca, K, Fe, Mg, Mn,
Cu, S etc. (0,5%), substanţe tanante (0,1%) şi
aromatice, apă (44 – 87%).
 Fructele sunt unul din cel mai important furnizor de
vitamine (A1, B1, C, D, E, F, K, PP) pentru organismul
uman.
 Importanţa social economică a
pomiculturii.

 Considerînd fructele ca un mijloc important de

îmbunătăţire a hranei pentru organismul omenesc şi
asigurarea stării de sănătate, medicina recomandă un
consum zilnic de cel puţin 250 – 400 g fructe şi un
consum anual de 80 – 120 kg fructe ;
 Aprovizionarea populaţiei cu fructe proaspete şi a
industriei alimentare cu materii prime pentru producerea
de sucuri naturale concentrate, fructe deshidratate,
congelate, dulceţuri etc.;
 Valorificarea terenurilor în pantă şi pe unele terenuri mai
puţin favorabile pentru culturile de câmp şi legumicole
face posibilă obţinerea unor producţii eficiente;
 Importanţa social economică a
pomiculturii.

 Prezenţa pomilor şi arbuştilor fructiferi în grădinile de

lângă casă asigură o mare productivitate şi un conveier
de fructe proaspete, ocupaţie plăcută, cultivă dragostea
faţă de natură, contribuie la ameliorarea decorativ –
peizagistică a ambianţei pomicole şi mai ales la acţiunea
benefică a consumului de fructe;
 Contribuţia la modificarea regimului şi calităţii climatului,
la prevenirea şi combaterea eroziunii solului;
 Utilizarea energiei solare în biomasa pomilor este mai
eficientă decât la majoritatea plantelor agricole. La
utilizarea şi convertirea 1 % RAF, în perioada de
vegetaţie se formează 20 –25 t fructe la hectar ce
constituie 25 – 30 % din biomasa vegetală.
 Importanţa social economică a
pomiculturii.

 Masa lemnoasă a nucului, părului, cireşului, mărului etc.

are o mare importanţă în industria mobilei;
 Posedă o funcţie socială prin asigurarea unor ocupaţii.
Permite utilizarea raţională a forţei de muncă în cursul
anului, fiind un sector intensiv. Ca urmare dezvoltarea
industriei de pesticide, îngrăşăminte chimice, tractoare şi
maşini agricole, mijloace de susţinere, ambalaje etc.;
 Constituie o componenţă principală a venitului naţional.
Spre exemplu pomicultura ocupînd 5 – 7 % din suprafaţa
arabilă a ţării noastre asigură 15 – 17 la sută din
veniturile băneşti de la realizarea producţiei agricole. Un
hectar de livadă intensivă de măr produce valoare
echivalentă cu circa 5 ha cultivate cu cereale
Starea actuală şi perspectivea dezvoltării
pomiculturii.
 Din cele 1400 mln. hectare terenuri arabile pe glob, cca.
90 mln hectare sunt cultivate cu plante pomicole.
Producţia globală de fructe constituie 236,5 mln. tone.
 În Republica Moldova Pomicultura în evoluţia sa a trecut
de la etapa pur utilă la cea comercială, iar mai târziu, pe
la sfârşitul secolului trecut – la ramura industrială pentru
ca în zilele noastre să devină o componentă de bază a
economiei naţionale.
 În anul 2009 în toate tipurile de gospodării agricole
suprafaţa plantaţiilor pomicole a constituit 109,2 mii ha
din care pe rod 102,1 mii ha, producţia globală 329,2 mii
tone, iar cea medie 3,1 t/ha. Material săditor s-a produs
629,2 mii buc.
Starea actuală şi perspectivea dezvoltării
pomiculturii.

 Conform programului şi concepţiei dezvoltării pomiculturii

în Republica Moldova se prevede dezvoltarea în
continuare a pomiculturii, astfel încât în anul 2020
suprafaţa plantaţiilor pomicole să constituie 100 mii ha,
producţia anuală să ajungă la 980 mii tone, iar cea
medie la 12,2 t/ha de fructe.
 Din volumul total al producţiei 260 mii tone va fi destinat
consumului în stare proaspătă, 300 mii tone va asigura
exportul, iar restul 440 mii tone va fi utilizat ca materie
primă pentru industria prelucrătoare de fructe.
Starea actuală şi perspectivea dezvoltării
pomiculturii.

 Pentru realizarea obiectivelor prevăzute este necesar, ca

plantaţiile vechi, cu potenţialul biologic scăzut să fie
înlocuite sistematic cu altele noi, care ar corespunde
cerinţelor de dezvoltare a ramurii in sistem intensiv şi ar
permite realizarea potenţialului biologic al asociaţiilor
soi/portaltoi pe parcursul perioadei de exploatare.