Tema 4.

Înființare plantațiilor pomicole (2 ore)

4.1. Pregătirea terenului în vederea înființării plantațiilor pomicole.

4.2. Perioada plantării pomilor, pregătirea către plantare şi plantarea lor.

4.3. Îngrijirea plantațiilor pomicole tinere.

 Bibliografie selectivă:

BABUC, V. Pomicultura. Chişinău.: Tipografia centrală, 2012, 662 p.;

BALAN, V., CIMPOIEŞ, GH., BARBĂROŞIE, M. Pomicultura. Chişinău: Milenium, 2001, 452 p.;

CIMPOIEŞ Gh. Pomicultura specială. Chişinău.: Coograf-Com, 2002, 336 p.;

GHENA, N., BRANIŞTE, N., STĂNICĂ, F. Pomicultură generală. Bucureşti: Matrix Rom, 2004.
 Tipurile de plantații pomicole

Plantații pomicole de
consum familiar
Plantaţii didactice şi
experimentale

se înfiinţează în
instituţii de învăţământ
de profil agrar şi
instituţii de cercetări
ştiinţifice în domeniul
pomiculturii
Plantații pomicole
demonstrative:
Plantații pomicole comerciale
Plantațiile de aliniament
Plantațiile de aliniament
După complexul măsurilor de înfiinţare şi de întreţinere a
livezilor se desting următoarele categorii de livezi:

Culturi pomicole pure.

Culturi pomicole asociate
 PLANTAŢIILE POMICOLE PURE SE
CULTIVĂ ÎN SISTEM:

• clasic (extensiv).
• intensiv.
• superintensiv.
• pajişte (plantaţie compactă).
 Difiniţia sistem de cultură:
• Prin sistem de cultură (de plantare) se înţelege suma noţiunilor despre:
• forma de coroană,
• creşterea coroanei,
• înălţimea trunchiului şi a coroanei,
• distanţele de plantare,
• asocierea plantelor,
• modul de amplasare spaţială a macrostructurei vegetale şi a rîndurilor pe
teritoriul livezii.
 Plantații pomicole în sistem clasic:
• distanţa de plantare 6-10 x 5-8 m.
• forma de coroană globuloasă cu
volum mare, înălţimea 5-10 m,
lăţimea 4-8 m.
• producţii economice se obţin
după 6-8 ani de la plantare
• durata economică a plantaţiilor
40-60 ani.
• se utilizează portaltoi vegetativi
şi seminceri
 Plantaţii pomicole în sistem intensiv

• distanţa de plantare 4-5 x 2-4 m.

• forma de coroană globuloasă cu volum
mic, semiaplatizată şi aplatizată,
• înălţimea 2,5-3,5 m,
• lăţimea la baza coroanei 1,5-2,5 m şi 0,8-
1,2 m la vîrf.
• producţii economice se obţin după 4-5
ani de la plantare
 Plantaţii pomicole în sistem superintensiv:
• distanţa de plantare 3,5-4 x 1-2,5 m.
• forma de coroană globuloasă cu
volum redus (fus zvelt, Pillar, cordon
vertical, Sollen, Tessa, Ipsilon),
• înălţimea 1,5-2,5 m,
• lăţimea 1,5-1,8 m,
• 2500-3800 pomi la ha.
 Sisteme de culturi pomicole şi tipuri de plantaţii

• Sistemul “pajişte” (plantaţie compactă) sau plantaţii de foarte mare densitate a

pomilor spre realizarea mecanizată a tuturor lucrărilor. În acest sistem densitatea
mare a pomilor la hectar (60-70000) se realizează prin plantarea pomilor de un an
la distanţe de 50-70 x 30-40 cm.

• Practic, ciclul de producţie este de doi ani: un an pomul creşte, iar în al doilea an
rodeşte. Recolta atinge 80-100 t/ha. Pentru acest sistem de cultură sunt necesare
investiţii capitale foarte mari şi soiuri care formează muguri de rod pe lăstarii în
creştere. De aceea acest sistem constituie în prezent doar un deziderat de
perspectivă.
Alegerea terenului pentru înființarea plantație

• vegetaţia naturală din zonă;

• de factorii climatici;
• edafici;
• social-economici.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole

Vegetaţia naturală
Prezenţa unor pomi sănătoşi şi viguroşi, precum şi a
speciilor silvice spontane: cireş sălbatic, măr şi păr pădureţ,
stejar, frasin, arţar, fag, alun, măcieş, indică existenţa
condiţiilor pedoclimatice favorabile pentru cultura pomilor.

În schimb prezenţa plopului, sălciei şi aninului denotă că solul

respectiv este prea umed şi nu corespunde cerinţelor pomilor.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole
Factorii climatici
Temperaturile medii anuale de 8-9 0 C sunt suficiente pentru soiuri de
măr văratice şi de toamnă, vişin, alun, arbuşti fructiferi, de 9-10 0 C
sunt optime pentru cultura mărului, părului, gutuiului, prunului,
cireşului, vişinului şi nucului, iar de 10 -11,5 0 C pentru piersicu,
caisu, nectarin şi migdal.
Absenţa îngheţurilor tîrzii de primăvară şi brumelor timpurii de
toamnă sunt criterii decisive de alegere a terenului pentru livadă.
Precipitaţiile atmosferice trebuie să acopere cerinţele cantitative de
apă, precum şi repartiţia lor pe fenofaze. Deficitul de apă nu este
limitativ pentru cultura pomilor, deoarece el poate fi înlăturat prin
irigare.
Alegerea locului pentru înfiinţarea plantaţiei
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole
Factorii edafici
• favorabili culturii pomilor sunt solurile adînci (0,8-1,0 m),fertile, lutoase,
luto-nisipoase, nisipo-lutoase şi cele nisipoase, cu pînza de apă freatică peste
2 m adîncime pentru pomii altoiţi pe seminceri, 1,5-2,0 m pentru pomii
altoiţi pe portaltoi vegetativ şi 0,8-1,0 m pentru arbuştii fructiferi.

• Nefavorabile sunt terenurile mlăştinoase cu pînza freatică sub 2 m adîncime,

solurile mai subţiri de 50 cm; solurile compacte, argiloase (peste 40 %);
solurile cu calcar activ peste 8-12 %; solurile alunecătoare; soloneţurile
sărăturoase; solurile cu pH sub 5,5 şi peste 7,8.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole

Relieful
• Pentru cultura pomilor sunt bune terenurile plane sau cu pantă uniformă,
pînă la 6 0, pretabile la mecanizare. Pot fi alese şi terenuri cu pantă mai
mare de 6-15 0 şi chiar mai neuniforme, care nu necesită dislocări de
pămînt, pentru plantarea drupaceelor, cu condiţia amenajării
antierozionale pentru a permite mecanizarea.
• Nu sunt convenabile văile înguste, închise, lipsite de un drenaj
satisfăcător al aerului, nici crestele de deal pe care gerul devine prea aspru
în timpul iernii şi se accentuează seceta.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole
Expoziţia terenului.
• Speciile iubitoare de lumină (piersicul, caisul, migdalul, gutuiul) preferă
expoziţiile vestice, estice, sud-vestice şi sud-estice. Cele mai favorabile
terenuri pentru pomii de măr, păr, vişin sunt pantele nordice, nord-vestice
şi nord-estice, care sunt mai puţin încălzite, mai bine asigurate cu apă şi
cu soluri mai fertile.
 Expoziția

• Expoziţia terenului. Cele mai

favorabile expoziţii pentru amplasarea
plantaţiilor pomicole sunt cele vestice
apoi în ordine descrescîndă NV, SV,
N, NE, E, SE.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole
• De-a lungul unui versant, în partea lui inferioară se amplasează
arbuştii fructiferi, mărul şi prunul apoi părul şi gutuiul; în partea
mijlocie – cireşul, piersicul şi gutuiul; în treimea superioară – caisul,
vişinul, migdalul.
 Amplasarea speciilor pomicole de-a lungul
versanților:
a
Migdal, vişin, cais.
b

Nuc, piersic, cais.

Gutui, păr, prun, măr, arbuşti

fructiferi.

- apa, fertilitatea
Apa, fertilitatea
solului,
solulului,
brume. brume
25 –30 m
- temperatura, lumina.
Temperatura, lumina

Fig.. Amplasarea speciilor pomicole de-a lungul versanţilor:

Treimea: a – superioară; b – mijlocie; c – inferioară.
 Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor
pomicole
Factorii social-economici
• Existenţa forţei de muncă umană, ieftină pentru efectuarea lucrărilor
manuale la tăiere, recoltare, etc.
• Existenţa facilităţii de transport în interiorul şi în afara zonei, atunci cînd
este nevoie.
• Apropierea de pieţele stabile cu organizaţii de vînzare eficiente, de
spaţiile comerciale de depozitare precum şi de întreprinderile de prelucrare
a fructelor.
• Aprovizionarea cu apă pentru irigaţie şi pentru aplicarea tratamentelor
fitosanitare.
• Depărtarea de factorii poluanţi.
 Stabilirea polenizatorilor
Multe soiuri de pomi sunt autosterile, chiar si la soiurile care se polenizeaza cu polen
propriu legarea si dezvoltarea fructelor prin autopolenizare e mai slaba decat la soiurile
polenizate cu polen de la alte soiuri.

De aceea, soiurile trebuie alese astfel incat sa se asigure o buna polenizare incrucisata.

• Soiurile polenizatoare trebuie sa aiba urmatoarele insusiri :

• Sa intre in productie odata cu soiul pe care trebuie sa-l polenizeze

• Sa infloreasca regulat, abundent si in acelasi timp cu soiul de baza (polenizat)
• Sa produca polen mult si fertil
• Zona de influenta a unui polenizator este de 50 m iar efectul este in raport invers cu
distanta.
 4 rânduri soi de bază

4 rânduri soi polenizator

4 rânduri soi de bază

4 rânduri soi polenizator

 

6 rânduri soi de bază

3 rânduri soi polenizator

6 rânduri soi de bază

3 rânduri soi polenizator

6 rânduri soi de bază

2 rânduri soi polenizator

6 rânduri soi de bază

2 rânduri soi polenizator

 

2 rânduri soi polenizator 1

4 rânduri soi de bază

Modul de amplasare a polenizatorilor

2 rânduri soi polenizator 2

4 rânduri soi de bază

Modul de amplasare a polenizatorilor
Polenizarea
Polenizarea
 REPAUSUL SOLULUI.
Terenul arabil în Republica Moldova constituie 53-55 % (anii 1980-1995), în Europa - 25-
26 %, iar pe Glob numai 9-10 % din suprafaţa totală.
În acelaşi timp plantaţiile multianuale în republică ocupă 12-13 % din terenul arabil pe
când în Europa numai 3 %.
 Pregătirea terenului în vederea înființării plantațiilor
pomicole
Pregătirea terenului are scopul realizării unor condiţii mai
bune de prindere şi de creştere a pomilor tineri care constă din:
1. Defrişarea vegetației lemnoase;
2. Modelarea terenului;
3. Repausul solului (după necesitate);
4. Fertilizare;
5. Desfundare;
6. Stabilirea distanţei de plantare
7. Nivelarea de suprafaţă;
8. Pichetarea terenului.
1. DEFRIȘAREA VEGETAȚII
LEMNOASE
2. NIVELAREA TERENULUI
 4. FERTILIZAREA DE
APROVIZIONARE
Fertilizarea de aprovizionare a
terenului înainte de plantare este
obligatorie şi trebuie să se facă în
funcţie de:
 modificarea straturilor cu humus,
 de gradul de aprovizionare al
solului cu elemente nutritive
 de densitatea plantaţiei proiectate.
 5. ARĂTURA DE DISFUNDARE
Desfundarea terenului reprezintă lucrarea de
bază de pregătire a solului. Prin desfundare se
mobilizează terenul la 50-60 cm adâncime, se
activează microorganismele aerobe, se
administreazi îngrăşăminte în zona de creştere a
rădăcinilor.
Pe pantele cu un unghi de înclinare de peste 6
°se execută aratul în benzi, păstrându-se fâşii
nedesfundate, late de 2-2,5 m, situate la 20-30 m
între ele
Cizelarea Solului
6. NIVELAREA DE SUPRAFAȚĂ
6. DISTANȚA DE PLANTARE.
 8. PICHETAREA TERENULUI
Pichetajul este o lucrare specială prin care se stabileşte pe teren poziţia
fiecărui pom.

Pentru îmbunătăţirea regimului de lumină în plantaţiile de pomi, rândurile de

pomi vor fi trasate pe direcţia nord-sud.
 La pichetarea terenului, pentru fiecare groapă se foloseşte, de regulă, un singur
pichet, iar uneori se folosesc la pichetare 3 picheţi pentru fiecare groapă, în cazul
plantării pomilor cu ajutorul scândurii de re-pichetat.
4.2. Perioada plantării pomilor, pregătirea către
plantare şi plantarea lor.
 Perioada de plantare.
Pomii se plantează toamna, după căderea frunzelor şi se încheie cu 10- 12 zile până la
venirea gerurilor permanente, în cursul iernii, când temperatura aerului este pozitivă, şi solul
nu este îngheţat, şi primăvara devreme, când terenul s-a zvântat şi se poate lucra.
TOAMNA PRIMĂVARA
Rădăcinile pomilor plantaţi toamna şi  Plantarea de primăvară dă rezultate
iarna formează un contact intim cu mulţumitoare cu cât se face mai devreme.
solul până la sosirea primăverii, rănile Ea este determinată de întârzierea
provocate prin tăieri se calusează, iar scoaterii pomilor din şcoala de pomi,
pomii pornesc în vegetaţie cu 15-20 timpul nefavorabil sau altor cauze.
Plantarea de primăvară va începe cu
zile înaintea celor plantaţi primăvara.
speciile care pornesc mai repede în
La plantarea de toamnă iarnă se
vegetaţie: arbuşti fructiferi, caisul, cireşul,
folosesc mai raţional resursele umane vişinul şi părul. Pomii se plantează mai
şi tehnica nefiind presaţi de alte lucrări înainte de a începe umfiarea mugurilor.
agricole.
 ALEGEREA MATERIALULUI SĂDITOR.

Alegerea pomilor pentru

plantare se face diferenţiat în
funcţie de specie, soi, distanţa de
plantare şi anul obţinerii primei
recolte economice.
 PREGĂTIREA POMILOR PENTRU PLANTARE.
FASONAREA
Pomii scoşi de la stratificare se supun unui nou control, urmărindu-se
înlăturarea celor necorespunzători.
 MOCIRLIREA
După fasonare şi rehidratate, pomii se mocirlesc.
 Săpatul gropilor
Săpatul gropilor de plantare se efectuează în funcţie de tipul de livadă şi de
lucrările anterioare de pregătire.
 După săpatul gropilor se transportă şi se repartizează la
gropi câte 10-15 kg mraniţă, 100-150 g superfosfat şi 30-40 g
sare potasică care se amestecă cu solul folosit la plantare.
 Tehnica de plantare.
La pomii altoiţi pe puieţi coletul în momentul plantării
este aşezat cu 3-5 cm deasupra nivelului solului, iar la
pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi - ca locul altoirii să
se afie cu 3-5 cm mai sus de suprafaţa solului, pentru a
exclude formarea rădăcinilor pe altoi.
Plantatul pomilor se face de către
echipe formate din doi muncitori.
Unul amestecă pământul cu
mraniţă şi îngrăşăminte chimice
repartizate şi face un muşuroi pe
fundul gropii. înalt de 15-20 cm,
iar al doilea aşează scândura de
plantat deasupra gropii, cu
crestăturile laterale între cei 2
picheţi marginali, şi fîxează
pomul pe muşuroi, prin crestătura
centrală, la adâncimea stabilită.
După un muncitor face, în jurul pomului un
lighean, în care se toarnă 20-30 1 de apă.
Apa este necesară la plantare, chiar dacă
pământul este suficient de umed. Prin udare,
solul se aşează uniform, iar contactul dintre
rădăcini şi sol se realizează mai intim. Un
pom se consideră bine plantat atunci cănd cu
o forţă medie nu poate fi smuls din pământ.
În
. ziua următoare a plantării, după ce
pământul afânat şi udat se aşează şi se zvântă,
pomii se îndreaptă şi se corectează adâncimea
de plantare iar ligheanul se mocirleşte cu
pământ mărunt pentru a reduce evaporarea
apei din sol.
4.3. Îngrijirea plantațiilor pomicole tinere
 ÎNGRIJIREA POMILOR DUPĂ PLANTARE.

În primul an după plantare se urmăreşte

realizarea unui procent de prindere cât mai
mare. După plantare solul se lucrează între
rânduri şi pe rând pentru a distruge crusta şi
stratul tasat în urma numeroaselor treceri, apoi
în timpul verii solul livezii trebuie mobilizat
superficial de 4-6 ori pentru a distruge crusta,
buruienele şi crăpăturile care se formează
între blocul de pământ din groapă, mobilizat,
şi restul terenului nelucrat.
 TĂIEREA ÎN ANUL ÎNTÂI

Tăierea în anul întâi se efectuează

primăvara, înainte de pornire în
vegetaţie, atât în cazul plantării de
toamnă, cât şi în cazul plantării de
primăvară.
 TRATAMENTELE FITO SANITARE

O atenţie
deosebită se acordă
tratamentelor
chimice pentru a
menţine frunzişul
pomilor în stare
sănătoasă şi activă
asigurând sinteza
substanţelor
organice, creşteri
viguroase (40-60
cm), oprirea la timp
a vegetaţiei şi o
bună coacere a
lemnului.
 Lucrarea solului
Toamna, cu 10-12 zile
înainte de îngălbinirea şi
căderea frunzelor, solul se
ară adânc la 18-22 cm,
asigurând astfel condiţii
bune pentru creşterea
rădăcinilor, cicatrizarea
rănilor şi reţinerea apei.
Lucrările de îngrijire în
primul an de vegetaţie se
încheie cu învelirea
trunchiului pomilor cu
diverse materiale de
protecţie împotriva
rozătoarelor.
ÎNVELIREA TRUNCHIULUI
 Lucrul individual

1. Alegerea locului pentru livadă

2. Organizarea și amenajarea terenului destinat pentni livadă
3. Sisteme de culturi pomicole si tipuri de plantații
4. Amplasarea soiurilor în parcele.