CURSUL Nr.

Amenajarea , organizarea şi dotarea sectorului pepinieristic

în vederea producerii materialului săditor

Pepiniera de pomi

Rolul şi importanţa pepinierei

Pepiniera este locul unde se înmulţesc speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti
fructiferi .
Pepiniera are scopul de a produce :
- seminţe de pomi ;
- puieţi din seminţe ;
- butaşi şi marcote înrădăcinate ;
- pomi altoiţi ;
- arbuşti fructiferi ;
După felul lor , pepinierele sunt :
- pepiniere de producţie ;
- pepiniere experimentale - care , pe lîngă producerea materialului
săditor selecţionat , fac cercetări şi experimentări legate de producerea materialului
săditor şi de studiul şi încercarea soiurilor şi portaltoilor .
Pomii din grădină şi din livezi sunt de vîrste diferite de 4-100 ani şi un număr
de pomi trebuie înlocuiţi .
Deci , atît pentru refacerea cît şi pentru dezvoltarea pomiculturii , este nevoie
de material săditor , pomi altoiţi cu coroana formată , care sunt produşi în pepinieră
deci rolul ei este de a produce pomi , iar importanţa ei constă în aceea că produce
material selecţionat şi în cantităţi corespunzătoare .

Organizarea şi dotarea
sectorului pepinieristic

Amplasarea şi organizarea pepinierei

Prin amplasarea pepinierei , se înţelege alegerea locului unde această pepinieră
va lua fiinţă .
Alegerea locului
La alegerea locului , se va ţine seama de :
- condiţiile de mediu ale locului unde va lua fiinţă , trebuie să reprezinte
pe cît posibil media condiţiilor de climă a locului pe care îl deserveşte ;
- locul pentru pepinieră , trebuie să fie situat pe o arteră de circulaţie;
- la alegerea locului trebuie să se ţină seama de pretenţiile tinerelor plante
faţă de condiţiile pedo-climatice evitîndu-se localităţile cu o altitudine mai mare de
650-700 m. , sau unde temperatura minimă absolută este de la -20 0 C pînă la -260 C
- cantitatea anuală a precipitaţiilor să fie de 550-650 mm. ;
- puieţii şi pomii din pepinieră pretind un sol uşor , reavăn şi fertil şi cu
un subsol profund ;
Secţiunile pepinierei
Părţile componente ale pepinierei sunt :
Secţiunea plantaţiilor mamă care cuprinde :
- plantaţia de seminceri - necesară pentru extragerea seminţelor ;
 2
- plantaţia de pomi altoiţi din soiuri valoroase - care servesc pentru
recoltarea altoaielor ;
- plantaţia de arbuşti fructiferi - pentru recoltarea butaşilor , obţinerea
drajonilor de zmeur , răsadului de căpşun şi a marcotelor de agriş şi coacăz .

Secţiunea plantaţiilor ( culturilor ) de înmulţire a pomilor cuprinde :

- şcoala de puieţi ;
- şcoala de marcote ;
- şcoala de butaşi ;
- şcoala de pomi ;
Suprafaţa unei pepiniere este în jur de 100 Ha. , din care cea mai mare parte
este rezervată celor două secţiuni .
Suprafaţa şcolii de pomi este dată de numărul şi suprafaţa solelor şi de
asolamentul acestora .
Asolamentul şcolii de pomi este de 8 ani .
Parcelarea pepinierei
La delimitarea teritoriului destinat fiecărei secţiuni , se ţine seama de anumite
consideraţii de ordin tehnic :
Şcoala de puieţi :
- se alege locul cel mai bun din suprafaţa destinată pentru secţiunea de
înmulţire a pomilor . El trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
- să fie în apropierea unei surse de apă , solul să fie uşor şi fertil şi uşor
înclinat .
Şcoala de butaşi :
- se alege un loc care să întrunească aceleaşi condiţii ca şi pentru şcoala
de puieţi ;
Şcoala de marcote :
Se amplasează pe sol uşor şi fertil la marginea pepinierei
Şcoala de pomi
Se amplasează pe cel mai plan teren . Pe restul terenului se amplasează
plantaţiile mame , de seminceri , livezile de pomi pentru altoi , căpşunăria şi arbuştii
fructiferi .
Pentru 1 Ha. şcoală de pomi se rezervă 1 Ha. livadă de pomi , rezervată pentru
recoltarea de altoiuri.
Suprafaţa unei sole este de 5 Ha. De aici se deduce că pentru şcoala de
pomi este nevoie de 40 Ha. cînd sola este de 5 Ha.
Pentru a înfiinţa 5 Ha. şcoală de pomi , în fiecare an este nevoie de 125.000-
150.000 puieţi de calitatea l . Pentru 1 Ha. şcoală de pomi este nevoie de 0,2-0,25 Ha
şcoală de puieţi .
Pentru şcoala de marcote se rezervă 0,1-0,2 Ha. pentru fiecare hectar şcoală
de pomi .
Durata şcolii de marcote este de 12-15 ani şi este nevoie de două sole .
Suprafaţa plantaţiei de seminceri va fi de 0,7-1 ha. pentru fiecare hectar de
şcoală de puieţi .
Drumurile care delimitează solele şcolii de pomi , de puieţi , etc. pot fi :
- centrale - care delimitează de o parte şi alta mai multe sole ;
- marginale - care delimitează pe o parte solele , iar pe partea cealaltă ,
se află perdeaua de protecţie , împrejmuirea sau plantaţia de pomi ;
- secundare - care delimitează două sole pe linia lor cea mai lungă ;
Lăţimea drumurilor va fi 6 m. pentru cele centrale , 4-5 m. pentru cele
marginale şi 3-4 m. pentru cele secundare .
Plantaţii de pomi şi perdele de protecţie
 3
Plantaţiile de pomi pentru recoltarea altoaielor se înfiinţează începînd din primul
an de înfiinţare a pepinierelor , şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu soiurile
raionate .

Plantaţiile de seminceri se înfiinţează de la început , fie în masiv ca orice

livadă , fie sub formă de perdea de protecţie .
Împrejmuirea şi dotarea pepinierei
Pepiniera este o unitate a cărei culturi trebuie să fie apărate împotriva
stricăciunilor provocate de iepuri , animale domestice , şi oameni . Aceasta se asigură
prin împrejmuirea ei cu garduri . Se face cu garduri din plasă de sîrmă , care trebuie
să aibă înălţimea de 1,80 m. ea se întinde şi se fixează pe stîlpi de lemn sau din
beton . Stîlpii au înălţimea de 2,5-3 m. şi se fixează în pămînt la adîncimea de 0,5-
0,6 m. Distanţa între doi stîlpi este de 2 m. Se fixează o sîrmă simplă sau ghimpată
pe toată lungimea gardului fixîndu-se partea de jos a plasei de sîrmă . Deasupra
plasei , se mai fixează încă 2-3 rînduri de sîrmă ghimpată .
Într-o pepinieră bine organizată se fac şi garduri vii din diferite esenţe silvice
pe două rînduri , distanţate la 50 cm. între rînduri şi 40-50 cm. între puieţi pe rînd .
Dotarea pepinierei
Construcţiile necesare - constau din :
- clădiri pentru cazarea oamenilor ;
- încăperi pentru stratificarea seminţelor ;
-

Asolamentul şi lucrarea solului în pepinieră

În pepinieră se aplică un asolament la toate culturile de înmulţire a pomilor :
- cultura de bază este şcoala de puieţi , de butaşi sau de drajoni ;
- cultura premergătoare şcolii de puieţi , de pomi sau de butaşi , este
formată din leguminoase perene sau leguminoase anuale;
- cultura de bază nu poate reveni pe acelaşi loc decît după 3-4 ani ;
- asolamentul şcolii de pomi trebuie să fie de 8 ani ;
- se pot alcătui după necesitate asolamente furajere , legumicole sau
cerealiere.
Asolamentul şcolii de puieţi :
Pentru zonele cu precipitaţii anuale de 600-800 mm.
- trifoi
- trifoi ( în anul al doilea de folosinţă )
- prăşitoare leguminoasă
- şcoala de puieţi
Pentru regiunile cu precipitaţii sub 600 mm. anual :
- lucernă ( în primul an de folosinţă ) ;
- lucernă ( în al doilea an de folosinţă )
- prăşitoare leguminoasă
- şcoală de puieţi

Lucrarea terenului în pepinieră

Lucrările solului pot fi :

- lucrări premergătoare pentru înfiinţarea culturilor ;
- lucrări de întreţinere ;
Lucrarea solului pentru şcoala de puieţi
Lucrarea premergătoare înfiinţării culturii este tratarea solului împotriva viermilor
albi .
 4
Pentru şcoala de puieţi se face o arătură adîncă la 20-25 cm. şi una două
grape. Pentru parcela destinată seminţoaselor , se va face o arătură adîncă de
primăvară la 30-35 cm. sau chiar desfundat din toamnă la 50 cm.
După răsărirea puieţilor , solul se menţine în permanentă stare de afînare , fără
crustă sau buruieni , prin aplicarea a 7-8 praşile în toată perioada de vegetaţie .

Lucrarea solului pentru şcoala de pomi şi marcote

Înfiinţarea acestor culuri se face numai în teren desfundat din toamnă , la
adîncimea de 50-60 cm , lucrarea începînd la mijlocul parcelei , şanţurile rămînînd la
margine .
Nivelarea se face primăvara , folosindu-se cultivatoare şi grape iar în perioada
de vegetaţie se va mobiliza terenul prin praşile mecanice şi manuale .

Portaltoii pomilor

Între cei doi parteneri , există o influenţă reciprocă , portaltoiul furnizînd apa şi
sărurile minerale , iar altoiul furnizează substanţele sintetizate ca rezultat al
fotosintezei .
Influienţa portaltoiului şi altoiului nu se manifestă în descendenţă indiferent de
timpul cît au conveţuit împreună , astfel un corcoduş pe care a fost altoit un prun ,
după moartea prunului , dacă el rămîne în viaţă , va da seminţe din care vor ieşi tot
corcoduşi , niciodată pruni .
De la un portaltoi , se cere să întrunească :
- să se obţină un număr mare de puieţi sau de marcote înrădăcinate ;
- să se determine o creştere normală a soiurilor altoite pe el ;
- să se asigure o uniformitate a pomilor ;
- să aibă o afinitate bună cu soiul altoit şi o adaptabilitate mare la
condiţiile de mediu ;
- să asigure o longevitate normală ;
- să fie rezistent la boli şi viroze ;
- să determine o fructificare timpurie şi o producţie mare de fructe .
Se întîlnesc două feluri de portaltoi :
- portaltoi generativi - care se înmulţesc prin seminţe ( sunt rezistenţi la
secetă , viroze , condiţii de agrotehnică inferioară , fructifică mai tîrziu , dau producţii
mari şi au o uniformitate mai mică ) ;
- portaltoi vegetativi - se înmulţesc din marcote şi butaşi ( au talia mică
longevitate mai redusă , rezistenţă mai mică la ger , viroze , agrotehnică inferioară ,
producţia de fructe este timpurie , însă mai mică din cauza volumului mai redus al
coroanei , însă uniformitatea pomilor este mai mare .
Compatibilitatea şi incompatiilitatea la altoire a pomilor
În cultura pomilor se practică altoirea ca o metodă sigură şi unică pentru
înmulţirea soiurilor de pomi . Soiurile de pomi au o origine hibridă şi în cazul
înmulţirii lor prin sămînţă , nu dau urmaşi fideli şi de aceea se recurge la altoire

ca metodă de a menţine intacte toate însuşirile pomului .

Pentru înmulţirea soiurilor prin altoire , se recurge la două unităţi : portaltoiul şi
altoiul . Primul reprezintă partea subterană a combinaţiei , el asigurînd contactul cu
solul şi extrage apa şi sărurile minerale , iar altoiul constituie partea aeriană a
combinaţiei şi el asigură prin intermediul frunzelor fotosinteza substanţelor .
Sunt două cazuri înd altoiul vine numai cu coroana .
- cînd trunchiul este al portaltoiului ;
 5
- cînd trunchiul este al unei alte specii sau al unui alt soi în care caz se
foloseşte altoirea dublă sau cu intermediar . intermediarul se foloseşte în cazul cînd
altoiul nu are afinitate cu portaltoiul
Prin afinitate se înţelege prinderea la altoire şi continuarea în cele mai bune
condiţii a celor doi parteneri pe toată durata lor de viaţă . Acest termen este înlocuit
adesea cu termenul de compatibilitate care pare să fie mai corect , întrucît cele
două părţi pot fi sau nu compatibile la altoire la acţiunea făcută de om , în timp ce
afinitatea e legată de înrudirea părţilor . Incompatibilitatea trebuie privită ca o
respingere parţială sau totală a ţesuturilor între parteneri .
Incompatibilitatea se datoreşte .
- diferenţelor privind perioadele de creştere activă ;
- diferenţelor de vigoare vegetativă ;
- diferenţelor biochimice ;
- blocajul mecanic din punctul de legătură ;
- viteze diferite în formarea calusului ;
Soiurile incompatibile pot fi înmulţite şi răspîndite folosind un intermediar între
cele două unităţi . Intermediarul poate fi altoit în copulaţie sau despicătură ori în ochi
pe un portaltoi şi apoi supraaltoit în anul următor cu soiul dorit care prezintă
incompatibilitate cu portaltoiul .
Portaltoii mărului
Merii se altoiesc pe :
- măr pădureţ ;
- măr franc ;
- măr paradis ;
- măr dusen ;
Mărul pădureţ
Se mai foloseşte ca portaltoi principal , deşi cercetările au arătat că mărul franc
este mai bun . Are o afinitate relativ bună cu majoritatea soiurilor de mere , cu
excepţia soiurilor de provenienţă americană Ionathan , Red delicios , Wagener .
Soiurile altoite pe el fructifică la 6-7 ani iar altele ca Ţigănci , Pătul , Domnesc
şi mai tîrziu .
Durata de viaţă a soiurilor româneşti este de 100 ani , iar a celor străine de
40-60 ani . Este relativ rezistent la secetă însă prezintă un polimorfism ridicat , fiind
reprezentat în flora spontană prin numeroase tipuri .
În şcoala de puieţi se obţine de la el o răsărire mică şi un număr relativ mic
de puieţi de calitatea a l –a .
În livadă merii altoiţi pe măr pădureţ au o talie mare , dar este un portaltoi
depăşit din cauză că este polimorf şi neuniform , iar soiurile altoite pe el fructifică
tîrziu .
Mărul franc
Prin noţiunea de franc se înţelege un portaltoi care provine din sămînţa unor
soiuri nobile . De pildă la măr , se consideră ca atare puieţii proveniţi din soiurile de
mere Creţesc , Pătul , Călugăresc .
În urma cercetărilor care s-au efectuat , s-a constatat că dacă de la un măr
pădureţ se obţin 14-15000 de puieţi la Ha. de la un măr franc se obţin 21-24000 .

Singurul dezavantaj al mărului franc , este costul seminţei , care revine mai
scump decît la mărul pădureţ . Din 100 Kg. fructe de măr franc se obţin 240-350 gr.
seminţe în timp ce de la cel pădureţ din aceeaşi cantitate de fructe , se obţin 1100 gr.
de seminţe .
Mărul franc imprimă soiurilor altoite pe el o talie mare şi longevitate mare , ca
şi mărul pădureţ .
 6
Fructificarea soiurilor de mere altoite pe măr franc are loc la 4-5 ani de la
plantare . Sunt omologaţi P.F. Creţesc ; P.F. Pătul ; P.F. Bistriţa .
În afară de seria E.M. mai există şi seria M.M. , creaţie a Staţiunii Merton-
Malling . Dintre cei 3700 puieţi hibrizi obţinuţi , s-au ales 15 tipuri cărora li s-au dat
numere arabe pentru identificare , începînd cu 100 pînă la 115.
Cele mai bune pentru înmulţire sunt tipurile M.M. 104, 106, 109 şi 111.
Producţia medie de marcote înrădăcinate a fost 8,5 buc. la tufă ( M.M. 111 ) şi 12
bucăţi la tufă ( M.M. 104 ) , iar producţia de fructe la soiul Golden a fost între 36 Kg.
pe pom la ( M. 104 ) şi 54 Kg. ( M. 106 şi M. 109 ) .
Merii paradis şi dusen
Sunt doi portaltoi folosite pentru cultura pomilor pitici . Ambele specii au mai
multe tipuri care se înmulţesc prin marcote . Aceste tipuri au fost selecţionate în
Anglia . Tipurile selecţionate au fost numite cu cifre romane de la l la XVl , la care
se adaugă şi iniţialele staţiunii unde au fost obţinuţi ( East-Malling ) ex : tip lV E. M.
După vigoarea lor ele au fost clasificate în 4 grupe :
- tipuri pitice - Vlll , lX ;
- tipuri semipitice - lll , V , Vll , ll ;
- tipuri viguroase - l , lV , Vl , X , Xl ;
- tipuri foarte viguroase - Xll , Xlll , XlV , XV, XVl ;
Din cele 16 tipuri , 12 tipuri sunt de dusen şi 4 de paradis . Tipurile de paradis
sunt : l, Vl, Vll, lX .
Dintre toate tipurile cele cu importanţă practică sunt : l, ll, lV, Vll, lX , XVl . La
noi cel mai folosit este tipul lV.
Atît dusenul cît şi paradisul au o prindere bună la plantare şi altoire , au o
afinitate bună cu toate soiurile de mere , fără deosebire de originea lor , dar au o
rezistă mai mică la ger şi secetă decît mărul franc.
Soiurile de meri altoite pe paradis fructifică la 3 ani de la plantarea la locul
definitiv , iar durata de viaţă este de 30-35 ani .
Aceleaşi soiuri altoite pe dusen fructifică la 4-5 ani de la plantarea lor la locul
definitiv şi au o durată de viaţă de 35-40 ani .
Ambele soiuri imprimă soiurilor altoite pe ele o talie mică şi au o fructificare
regulată . Ele cer un sol afînat şi reavăn şi adăpostit de vînturi .
Portaltoii părului
Părul se altoieşte pe trei portaltoiuri :
- păr pădureţ ;
- păr franc ;
- gutui din sămînţă sau marcote ;
Părul pădureţ
Se mai folseşte în pepiniere deşi prezintă mai multe incoveniente : imprimă
soiurilor o creştere înceată , o fructificare tîrzie ( 8-15 ani ) şi o talie mare .
Soiurile altoite pe el au o longevitate mare , mai ales cînd sunt altoite în
despicătură , este rezistent la ger şi secetă , dar prezintă o polimorfie mare , iar perii
altoiţi pe ei sunt neuniformi .
Părul franc
Este folosit ca portaltoi pentru soiurile de păr cu talie mare .

Gutuiul
Este folosit ca portaltoi pentru pomii cu talie mică . Se folosesc gutuii din
marcote şi din sămînţă .
Gutuiul din marcote provine din selecţiile Staţiunii East-Malling , care a
selecţionat 7 tipuri şi pe care le-a denumit cu litere latine şi cu iniţialele E.M.
Tipurile E.M. de gutui sunt : A, B, C, D, E, F, G. Dintre acestea , la noi se
folosesc tipurile A şi C .
 7
Ambele tipuri au o rezistenţă mică la ger şi secetă , dar au o prindere bună la
plantare şi altoire .
Gutuiul nu are afinitate cu toate soiurile de păr , unele din ele pier în livadă ca
Williams , Russelet de Stuttgard , Busuioace , altele se rup de la punctul de
altoire ca Harbuzeşti , Noc Plus Ultra , Salzburg .
Au afinitate bună cu gutuiul soiurile : Curé , Prezident Heron , Oliver de Serres
Duchesse d‘ Angouleme , Jossefine de Malines , Beurre Hardy şi Decana
Comisiei .
Pentru a înlătura lipsa de afinitate se altoiesc aceste soiuri pe intermediari ,
altoindu-se în oculaţie pe gutui un soi cu afinitate mare ( Beurres Hardy , Harbuzeşti ,
Curé ) şi pe acestea se altoieşte în despicătură sau în oculaţie soiul cu afinitate
slabă .
Soiurile altoite pe gutui , fructifică la 2-3 ani de la plantarea la locul definitiv ,
fructifică regulat şi au o durată de viaţă de 35-40 ani.
Gutuiul nu suportă terenul înţelenit din livadă . În afară de tipurile A şi C se
poate folosi gutuiul din sămînţă provenit din soiurile autohtone , care sunt rezistenţi la
secetă , au o vigoare mai mare şi o bună înrădăcinare .
Portaltoii gutuiului şi moşmonului
ambele specii se altoiesc pe gutuiul provenit din marcote şi seminţe . Fructifică
în anul al doilea de la plantarea în livadă şi trăiesc 30-40 de ani , au o afinitate
mare şi se obţin producţii mari de la ei.
Portaltoii prunului
Prunul se poate altoi pe patru portaltoiuri :
- corcoduş ;
- prun ;
- porumbar ;
- zarzăr ;
Corcoduşul
Este specia folosită în toate pepnierele, ca altoi unic pentru prun deoarece :
- sămînţa costă puţin ;
- procentul de răsărire este mare , obţinîndu-se un număr mare de puieţi
la ha. ;
- puieţii cresc viguroşi ;
- sunt sănătoşi şi nu sunt afectaţi de boli şi viroze ;
Prunul altoit pe corcoduş trăieşte 25-35 ani , fructifică la 4-5 ani de la
plantarea în livadă , este productiv , relativ rezistent la ger şi secetă . Este o specie
polimorfă însă tipurile sale sunt apropiate .
Soiurile care nu au afinitate bună cu el : Tuleu gras , Grasă românească ,
Golden alb , Roşioare , Vînătă românească , se rup de la punctul de altoire şi
trăiesc relativ puţin .
Zarzărul
Este indicat pentru prun în zonele secetoase , însă nu are afinitate bună , piere
prematur şi se rupe la punctul de altoire .
Prunul
Se foloseşte ca portaltoi , dar are inconvenientul că sămînţa costă scump , iar

procentul de răsărire este mic ( 56%) , puieţii cresc încet .

Prunul obţinut din marcote se poate folosi ca marcote pentru prun din soiurile
Gălbioară , Vinete româneşti care au în jur de 50 marcote la tufă .
Are afinitate bună cu soiurile Anna Späth , Tuleu gras , obţinîndu-se 85%
pomi cu coroană formată .
Porumbarul
 8
Este o specie eprezentată la noi prin numeroase tipuri . El manifestă un
polimorfism accentuat .Este un portaltoi pitic .Pe terenuri înierbate are la început o
capacitate mare de drajonare , care apoi scade foarte mult .Pe terenuri lucrate nu
drajonează .
Portaltoii caisului
Se poate altoi pe :
- corcoduş ;
- zarzăr ;
- prun ;
Corcoduşul
Are o afinitate relativ bună cu caisul , este indicat ca portaltoi în terenuri mai
umede , fructificînd la 3-5 ani de la plantarea în livadă şi are o durată lungă de
viaţă .
Zarzărul
Are afinitate bună cu caisul şi este indicat în regiunile secetoase şi cu un
conţinut mai ridicat în calcar , trăiaşte mult ( 30-40 ani ) , altoit pe zarzăr , fructifică la
3-4 ani de la plantarea în llivadă .
Prunul
Este un portaltoi mai nou , se comportă bine în pepinieră ca portaltoi pentru
cais , poate fi altoit în oculaţie sau despicătură .
Portaltoii piersicului
Se poate altoi pe 5 portaltoi : piersic , migdal , corcoduş , prun , porumbar .
Piersicul
Este cel mai indicat portaltoiul în regiunile cu umiditate mai mică , are afinitate
mare durata de viaţă este de 10-15 ani.
Portaltoii cireşului
Se poate altoi pe : cireş pădureţ , cireş franc şi mahaleb .
Cireşul pădureţ
Este indicat ca portaltoi unde sunt precipitaţii peste 500 mm. este rezistent la
ger , altoit pe el , fructifică la 3-4 ani de la plantarea în livadă , trăieşte 50-60 ani
are talie mare şi dau producţii bune .
Mahaleb
Este un portaltoi indicat pentru zonele secetoase şi imprimă o talie mică
fructifică la 4-5 ani dela plantare şi trăiesc 25-30 ani .

Înmulţire la pomilor

Înmulţirea pomilor prin sămînţă

Se face în vederea obţinerii de puieţi de portaltoi în şcoala de puieţi
care este o cultură anuală şi fiecare pepinieră trbuie să aibă obligatoriu şcoală de
puieţi . Prin aceasta se înlătură unele probleme care pot apărea , prin aducerea
puiieţilor din altă parte cum ar fi : introducerea de boli şi dăunători în pepinieră ;
uscarea şi deteriorarea puieţilor , cumpărarea unui material de calitate inferioară ,
decalarea epocii de plantare etc.
Sămînţa destinată pentru însămînţare , se extrage din fructele speciilor de pomi
care servesc ca seminceri . Semincerii pot fi : pomi altoiţi sau franc , pomi nealtoiţi
ca : meri , peri , cireşi pădureţi , corcoduşi etc.

Fructele destinate extragerii de seminţe se recoltează la completa maturitate

fiziologică. Recoltarea fructelor provenite de la seminceri nealtoiti ca ; meri , peri
pădureţi , cireşi se face prin amestecarea fructelor tuturor tipurilor din cadrul unei
specii , deci se lucrează cu amestec de sămînţă .
 9
Fructele provenite da la seminceri altoiţi ( portaltoi franc ) , se culeg separat pe
soiuri iar sămînţa nu se amestecă . La gutui se folosesc fructele provenite de la
soiurile româneşti mai bine adaptate .
Uscarea seminţelor se face pînă la umiditatea de 15-16% apoi se face
condiţionarea seminţelor care constă în înlăturarea impurităţilor , a seminţelor seci şi
apoi sortarea după calitate .
Păstrarea seminţelor se face în saci sau în lăzi . Determinarea viabilităţii
seminţelor se face organoleptic , prin metoda germinării şi metoda colorimetrică .
Stratificarea seminţelor se face în nisip , muşchi sau turbă , cu scopul de a
pregăti sămînţa pentru germinare .
Durata de stratificare , pentru seminţele care se seamănă toamna este de
30-45 zile , iar pentru cele care se seamănă primăvara perioada este mai mare .
Semănatul seminţelor se poate face separat pe specii şi se poate face manual
sau cu maşina . Înainte de semănat se face pichetarea rîndurilor , se execută rigole
cu săpăliga , seminţele mici ( măr, păr , gutui ) se seamănă cu nisip cu tot .
Se acoperă rigolele cu grebla . În cazul cînd se lucrează mecanizat distanţa
de plantare este de 50-70 de cm între benzi care are 3 rînduri distanţate la 10-15
cm . Adîncimea de semănat este de 2-3cm pentru seminţele mici ( măr , păr şi gutui )
4-5 cm. cireş , vişin .
O şcoală de puieţi este considerată reuşită atunci cînd rîndurile de puieţi sunt
bine încheiate şi fără goluri , iar puieţii sunt răsăriţi uniform.
Puieţii au trei etape de creştere : - de la răsărire pînă la venirea căldurii 15
iulie ; este o creştere intensă , 15 iulie-1 septembrie - creşterea este redusă datorită
temperaturilor ridicate şi 1 septembrie-1 noiembrie - creştere normală . Cînd puieţii au
4-6 frunze , puieţii se răresc la 5 cm. pe rînd , se pot iriga şi se fertilizează cu 150
Kg. îngrăşăminte cu N. / Ha. În permanenţă se face combaterea bolilor şi dăunătorilor
Înmulţirea vegetativă a pomilor
Se face pe două căi :
- naturală - prin stoloni şi drajoni ;
- artificială - marcotaj , butăşire , altoire ;
Înmulţirea prin drajoni
Se bazează pe însuşirea unor specii de a da naştere a unor puieţi din
rădăcină ( drajonare ) . Speciile care se înmulţesc obligatoriu prin drajoni , sunt
zmeurul şi murul ; Alte specii : prunul , vişinul , migdalul pitic , porumbarul , au
însuşirea de a drajona puternic , dar înmulţirea lor nu este rentabilă .
Înmulţirea prin stoloni
Este caracteristică pentru frag şi căpşuni , care dau naştere unor tulpini tîrîtoare
care în contact cu solul , emit rădăcini în dreptul fiecărui mugur din care se formează
o rozetă de frunze . asemenea tulpini se numesc stoloni .
Înmulţirea prin butăşire
Butaşul este orice parte a tulpinii , rădăcinii sau frunzei care , fiind separată de
planta mamă şi pusă în condiţii favorabile de creştere se dezvoltă ca un individ
independent . În practica pomicolă , se deosebesc butaşi de tulpină - caulinari şi
butaşi de rădăcină - radiculari .
Orice butaş , caolinar sau radicular are doi poli unul apical sau vîrf şi unul
bazal sau baza butaşului .
Vîrful va emite lăstari . În practica pepinierelor , se înmulţeşte prin butaşi numai
coacăzul , dar se mai pot înmulţi prin butaşi lemnificaţi , gutuiul , paradisul , dusenul ,
alunul , corcoduşul .
După felul lor pot fi :
- simpli - o ramură de 1 an ;
- cu călcîi - o ramură de 1 an pe lemn de 2 ani , ca un scut ;
- cu cîrlig - o ramură de 1 an , tăiată de la planta mamă cu o porţiune
de lemn de doi ani de 2-3 cm. lungime .
 10
Epoca de recoltare a butaşilor poate fi toamna după căderea frunzelor sau
primăvara înainte de a începe vegetaţia . Seplantează în şanţuri de 18-20 cm
adîncime acăror loc se marchează prin pichetare ,După plantare se trage jumătate din
pămînt cu sapa în şanţ , se calcă , se udă apoi se trage şi restul de pămînt în şant
pînă la nivelul solului şi se calcă uşor .Pe un metru liniar plantăm 10-12 butaşi , la 8-
10 cm . În cursul perioadei de vegetaţie se prăşeşte , se udă , se combat bolile şi
dăunătorii , se elimină butaşii uscaţi sau bolnavi
Butăşirea în verde
Este o metodă mai bună deoarece lăstarii au o rezervă mai mare de substanţe
stimulatoare au şi frunze care produc fotosinteză şi duc la înrădăcinare mai bună
.Butăşirea în verde se face in sere , răsadniţe şi slarii .
Înmulţirea prin marcotare
Se numeşte marcotare procedeul tehnic prin care un număr oarecare sau chiar toate
ramurile sau lăstarii de la o plantă se acoperă cu pămînt parţial sau total , fără a fi
detaşate de planta mamă ,pentru a emite rădăcini .După terminarea perioadei de
vegetaţie ramurile şi lăstarii se dezvelesc şi se detaşează de la planta mamă.Aceste
noi plante poartă numele de marcote .Se înmulţesc prin marcote : coacăzul negru si
roşu , agrişul , gutuiul , dusenul , paradisul , alunul şi mai rar prunul , corcoduşul şi unele
soiuri de măr .
Înmulţirea prin marcotare se face într-o parcelă specială numită şcoală de
marcote sau marcotieră . Marcotiera durează 12-15 ani . Sunt 2 metode de
marcotare :
- muşuroirea lăstarilor sau ramurilor - la speciile cu ramuri scurte ;
- aplecarea lăstarilor şi ramurilor - la speciile cu ramuri lungi ;
Se supun marcotării , lăstarii şi ramurile de un an . Ramurile de 1 an se
marcotează numai primăvara înainte de a începe circulaţia sevei .
Lăstarii se marcotează la sfîrşitul lunii mai şi începutul lunii iunie . Şcoala de
marcote se înfiinţează în teren desfundat la 60 cm . , terenul se nivelează şi se
pichetează . Distanţa între rînduri este de 1,50 m , iar între plante pe rînd distanţa
este de 40-50 cm la cele care se muşuroiesc , iar la speciile care se marcotează
prin aplecare ( coacăz şi agriş ) distanţa între plante va fi de 1,50 m. între plante .
Marcotarea prin aplecare - poate fi :
- marcotajul simplu - cu ramura aplecată uşor prin curbare fixată cu un
cîrlig pe fundul unui şanţ . Se acoperă cu pămînt şi se calcă bine . Vîrful ramurii
este lăsat afară .
- marcotajul chinezesc - se face un şanţ adînc de 15-18 cm ramura se
îndoaie , se aşează în şanţ , se fixează cu două trei cîrlige şi se acoperă în
întregime şi porneşte din toţi mugurii ;
- marcotarea prin şerpuire ; porţiuni din ramură sunt acoperite şi
alternează cu porţiuni neacoperite .
- marcotazul aerian - se execută o incizie ramurii , apoi se înveleşte într-
un manşon de muşchi umed protejat de material plastic la exterior ;
- marcotajul prin vîrf de lăstar - se aplică la soiurile de zmeur americane
care nu drajonează .
Marcotarea prin aplecare se poate face radiar sau liniar .

* * *