Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
combaterea bolilor
Alături de sămințoase (măr, păr, gutui), sâmburoasele (cireșul, prunul, vișinul, caisul, piersicul,
nectarinul) sunt specii de pomi fructiferi care pot fi profitabile, dacă sunt respectate tehnicile
agrotehnice specifice acestor culturi, precum și măsurile fitosanitare de prevenire și combatere a
bolilor, dăunătorilor și a buruienilor. Cultura de cireș poate fi valorificată în diverse moduri.
Fructele sunt foarte apreciate în industria alimentară, lemnul este folosit în producția de mobilă și
obiecte artizanale, iar frunzele și cozile sunt utilizate în scop medicinal. Totodată, cireșul este
considerat și un arbore ornamental deosebit, datorită florilor sale.
lumina - cireșul are nevoie de foarte multă lumină; terenul este indicat să aibă expunere sudică
sau sud-estică; dacă nu are suficientă lumină, cireșul crește lent, fructele sunt mai mici,
ramurile se usucă, rodește neuniform, în special în partea superioară a coroanei;
solul - trebuie să fie aerat;
temperatura - este foarte sensibil la curenții de aer rece;
apa - nu se comportă bine în perioadele de vară, cu secetă prelungită.
Prin urmare, recomandarea este să amplasați plantația pe porțiunea de mijloc a unui versant, pe
terenuri care au pante de 10-15%. Dacă nu aveți această posibilitate, atunci asigurați-vă că
terenurile plane, cum ar fi văile ori depresiunile înguste, nu sunt predispuse la băltiri. Altitudinea
optimă pentru dezvoltarea armonioasă a cireșului este de 600-700 de metri, însă poate fi cultivat
și în zonele de câmpie, cu respectarea tehnicilor specifice acestei culturi.
Cerințele față de temperatură
Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (2014), temperatura
medie anuală pentru ca cireșul să crească și să rodească pe măsura investițiilor făcute, ar trebui
să se situeze în intervalul 9-10,5°C. Temperatura optimă pentru această specie este de 18-28°C,
cu o minimă de 6°C și o maximă de 40°C. Este important să rețineți că în afara acestui interval
de temperaturi absolute, creșterea încetează. Chiar dacă cireșul rezistă până la temperaturi de
40°C, el nu suportă bine căldurile, mai ales dacă sunt însoțite de secetă, în acest caz fiind
nevoie de sisteme de irigații eficiente, care să suplinească lipsa apei. Totodată, față de ger, se
comportă mai bine decât piersicul sau caisul, dar mai puțin bine față de prun, vișin ori măr.
Temperatura critică este de -27°C. Mugurii florali rezistă până la -2,8°C, însă, dacă florile sunt
deschise, atunci temperatura nu trebuie să scadă sub -2,2°C. Înghețul poate afecta până la 90%
din muguri și flori.
extensiv - sistemul clasic, cu pomi altoiți pe portaltoi de vigoare mare; distanțarea între rânduri
este de 5 metri și între pomi, de 4 metri sau 6 x 5 metri; nu este nevoie de mijloace de
susținere a crengilor;
intensiv - cu pomi altoiți cu portaltoi de vigoare medie, cu distanțe de plantare de 4 x 3 metri,
sau cu portaltoi de vigoare mică și distanțe de plantare de 4 x 2 metri; este nevoie de mijloace
de susținere a pomilor (spalieri, sârme).
Soiuri de cireș cultivate în România
În România sunt cultivate atât soiuri autohtone, cât și internaționale, apreciate pentru calitatea
recoltei. Mai jos, vă prezentăm câteva dintre cele mai întâlnite soiuri de cireș de la noi din țară și
care sunt particularitățile lor, în funcție de perioada în care rodesc și pot fi recoltate fructele:
Pentru lista completă a soiurilor de cireș cultivate la noi în țară, puteți consulta Catalogul oficial al
Soiurilor din România
Lucrări de întreținere a culturii de cireș
Pentru a obține o recoltă bogată, sănătoasă și constantă, chiar și după decenii de la plantare,
este nevoie să realizați lucrările de întreținere specifice culturii de cireș, acestea constând în
înmulțirea corectă, tăierile de întreținere, de fructificare, în verde, operațiunile de îngrijire a
solului. Totodată, este esențial să aplicați tratamentele de prevenire și combatere a buruienilor,
bolilor și a dăunătorilor, urmând indicațiile specialiștilor.
Înmulțirea cireșilor
Înmulțirea cireșilor se face prin altoire, în timpul primăverii, și pe portaltoi, în timpul verii. Pentru a
obține o recoltă bogată și sănătoasă, este foarte important să achiziționați materialul săditor și
portaltoii din pepiniere autorizate, astfel încât să aveți garanția că nu există pericolul unor infecții
virale, cum ar fi pătarea inelară necrotică (Prunus necrotic ringspot ilarvirus), mozaicul mărului la
cireș (Apple mosaic ilarvirus virus), răsucirea frunzelor de cireș (Cherry leaf roll nepovirus).
Totodată, materialul săditor și portaltoii proveniți de la surse autorizate, cum sunt pepinierele
institutelor de cercetare, prezintă o mai bună rezistență la boli și la atacurile dăunătorilor. În ceea
ce privește portaltoii, în România se folosesc două tipuri: portaltoi generativi (Portavium,
Semavium, Mahaleb, cireșul franc) și portaltoi vegetativi (din seria IPC, obținută la Institutul de
Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni.
Tăierea pomilor
În cazul culturii de cireș, tăierea pomilor se poate realiza prin două metode: tăierea de formare și
cea de rărire. Tăierea de formare stimulează creșterea lăstarilor și ajută la modelarea unei
coroane mai dese. Este motivul pentru care nu se recomandă în perioada de rodire, pentru că
fructele nu mai beneficiază de cantitatea suficientă de lumină. Un alt aspect important este că o
tăiere puternică accentuează formarea lăstarilor. Tăierea ramurilor la ciot este cea mai drastică
soluție, numai că lăstarii vor fi slabi și puțini. Tăierea de rărire se referă la îndepărtarea totală a
coroanei și se poate face chiar și până la tulpina pomului. Acest tip de tăiere este recomandat
pentru plantele ajunse la vârsta la care pot rodi, pentru că, spre deosebire de tăierea de formare,
ea nu stimulează creșterea lăstarilor, ci productivitatea.
Atât tăierile de formare, cât și cele care întăresc rodul sunt lucrări de întreținere și de fructificare
anuale. Totuși, este esențial ca în primii ani de la înființarea culturii, să nu tăiați pomii, decât
pentru a dirija lăstarii pe poziții favorabile.
Tăierile pot fi realizate și în verde, și în perioada de repaus, dar în niciun caz în timpul iernii, mai
ales dacă este ger.
Rețineți că, în timpul tăierilor, se poate produce și rănirea pomului, ceea ce favorizează acțiunea
dăunătorilor sau a agenților patogeni, cum sunt ciupercile. Așadar, una dintre metodele prin care
pot fi prevenite infecțiile este realizarea tăierilor în perioada optimă, adică primăvara, în preajma
sau chiar după înmugurirea pomilor, dar înaintea înfloririi lor. Dacă se produc răni, este foarte
important să le închideți cu substanțe speciale, cum sunt soluțiile care conțin cupru. Totodată, nu
uitați ca în timpul tăierii să îndepărtați și rănile canceroase.
Aflați mai multe despre tăierea pomilor fructiferi, când se face și de ce este importantă, accesând
acest articol .
Întreținerea solului
În livezile de cireș, se practică înierbarea solului între rândurile unde sunt plantați pomii și ogorul
negru pe rânduri. Întreținerea solului se realizează fie prin lucrări manuale, mecanice, fie prin
tratamente cu erbicide, pentru combaterea buruienilor.
Citește și...
Cum se efectuează corect tăierile la cireș
Stabilirea momentului oportun pentru recoltarea cireșelor depinde de soi și de mai mulți factori,
cum ar fi:
dimensiunile fructelor;
culoarea de fond;
ușurința ruperii fructelor de pe ramuri;
conținutul de zahăr;
gradul de perisabilitate;
destinația producției.
În cazul culturilor care sunt destinate industrializării, recoltarea se poate face și mecanizat, cu
ajutorul mașinilor speciale.
Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de cireș
Printre cele mai comune boli ale sâmburoaselor, inclusiv ale cireșului, sunt monilioza și
bășicarea frunzelor, mai ales în perioadele în care precipitațiile sunt abundente. Dacă nu sunt
tratate la timp și eficient, acestea pot duce la compromiterea completă a recoltei. Plantațiile de
cireș mai sunt atacate, însă, și de numeroși dăunători. Este foarte important să știți care sunt
cele mai comune boli și cei mai importanți dăunători, ca să puteți gestiona corect atacurile
acestora, ținând cont de recomandările specialiștilor în ceea ce privește tratamentele specifice.
Totodată, rețineți că și buruienile sunt factori favorizanți pentru apariția diverselor infecții, pentru
că pot fi gazdele perfecte ale agenților patogeni.
Principalele boli ale culturii de cireș:
BASF are experiența, cunoștințele și soluțiile necesare pentru a vă putea proteja investiția și a vă
ajuta să obțineți recolte sănătoase și de bună calitate. Așadar, pentru combaterea speciilor de
Monilioză, care produc putregaiul brun și mumificarea fructelor, precum și a antracnozei, BASF
vă recomandă aplicarea fungicidului Signum® – un produs inovator din gama AgCelence ®.
Fungicidul combină două substanțe active cu moduri de acțiune diferite: boscalid, din grupa
carboxamide, și piraclostrobin, din grupa strobilurinelor. În cazul culturii de cireș, doza omologată
este de 0,5 kg/ha. Se pot aplica maximum trei tratamente, la un interval de 10 zile, de la
deschiderea primelor flori, până la intrarea fructelor în pârgă.
În ceea ce privește erbicidarea, este important să știți că vaporii produselor nu trebuie să atingă
frunzele pomilor și că în primii trei ani de la plantare, nu sunt recomandate. În această situație,
îndepărtarea lor se va realiza prin lucrări manuale sau mecanice. După primii trei ani de la
înființarea culturii, se poate utiliza Stomp® Aqua , un erbicid pe bază de pendimetalin, din clasa
dinitroaniline pentru combaterea buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale. Doza
recomandată este de 2-4 l/ha, cu aplicare în perioada de repaus a cireșilor și la preemergența
buruienilor. Un alt erbicid eficient pentru plantațiile de cireș este Stratos® Ultra , pe bază de
cicloxidim, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate, dar și a altor buruieni graminee. Se
aplică împreună cu adjuvantul Dash® HC, în perioada postemergentă. Doza omologată este de
1-2l/ha singur sau 1l/ha + 1l/ha adjuvant.
Chiar dacă, în funcție de soi, cultura de cireș devine productivă după cel puțin trei-patru ani de la
înființare, ea poate rodi până la 40 de ani după aceea. Pentru o recoltă bogată și de calitate, este
important, însă, să țineți cont de particularitățile speciei, să realizați corect și la timp lucrările de
întreținere și să aplicați măsurile fitosanitare pentru prevenirea și combaterea dezvoltării bolilor, a
buruienilor sau atacurilor dăunătorilor.