Rapsodii de primvar de George Toprceanu I Sus prin crngul adormit, A trecut n tain mare, De cu noapte, risipind iruri de mrgritare

Din panere de argint, Stol blai De ngerai, Cu alai De toporai. Primvar, cui le dai? Primvar, cui le lai? II Se-nal abur moale din grdin. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperiuri vetede-n lumin ntind spre cer ogeacuri fr fum. Pe lng garduri s-a zvntat pmntul i ies gndacii-Domnului pe zid. Ferestre amorite se deschid, S intre-n cas soarele i vntul. De prin balcoane i coridoare Albe tulpane Flfie-n soare. Ies gospodinele Iui ca albinele, Prul le flutur, Toate dau zor. Unele mtur, Altele scutur Colbul din ptur i din covor. Un zarzr mic, n mijlocul grdinii, i-a rsfirat crenguele ca spinii De fric s nu-i cad la picioare, Din cretet, vlul subirel de floare. C s-a trezit aa de diminea Cu ramuri albe - i se poate spune

C-i pentru-ntia oar n via Cnd i se-ntmpl-asemenea minune. Un nor sihastru i-adun-n poal Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petal De miozot. III Soare crud n liliac, Zbor subire de gndac, Glasuri mici De rndunici, Viorele i urzici... Primvar, din ce rai Nevisat de pmnteni Vii cu mndrul tu alai Peste crnguri i poieni? Pogort pe pmnt n mtsuri lungi de vnt, Lai n urm, pe cmpii, Galbeni vii De ppdii, Bli albastre i-nsorite De omt topit abia, i pe dealuri mucezite Arturi de catifea. i porneti departe-n sus Dup iarna ce s-a dus, Dup trena-i de ninsori Aternut pe colini... Drumuri nalte de cocori, Cluzii cei strini, i ndreapt an cu an Pasul tainic i te mint Spre inutul diafan Al cmpiilor de-argint. Iar acolo te opreti i doar pasul tu uor, n omt strlucitor, Las urme viorii De conduri mprteti Peste albele stihii... Primvar, unde eti?