UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE HORTICULTURA

AMPELOGRAFIE
SOIUL BICANE

Cuprins:

A.Introducere
B.Schema ampelografica a soiului de masa Bicane
C. Preocupari si rezultate obtinute de soiul Bicane
D.Determinarea fertilitatii soiului
E.Codificare inflorescentei, florii, cu privire speciala asupra modului de
inflorire
F.Zonarea
G.Codificarea frunzei, coardei, semintei, strugurelui si bobului
H.Bibliografie

A.Introducere

Cultura vitei de vie cunoaste, in tara noastra, o etapa de

progres fara precedent in lunga sa isorie si traditie.In fiecare an
sunt infiintate mii de hectare de plantatii noi; alte mii de hectare
din viile deja existente sunt supuse procesului de modernizare;
sub ochii nostri se nasc noi podgorii si centre viticole, producerea
materialului saditor viticol este revolutionata prin cultura in
solarii, viticultura in ansamblul sau devine tot mai mult un
ecosistem industrial.
In ultimul timp se inregistreazano crestere simtitoare a
consumului de struguri in stare proaspata, ca urmare a tendintei
generale spre o alimentatie mai bogata in produse vegetale.
Cultura soiurilor pentru struguri de masa s-a impus in ultimii
ani ca o ramura de sine statatoare, cu caracteristicile ei bine
determinate.S-au creat mari unitati se stat profilate pe cultura
soiurilor pentru struguri de masa (I.A.S. Ostrov, Zimnicea, Fetesti,
Cernavoda, Medgidia), cu productii mari de struguri la hectar.
Pe linia obtinerii de productii din ce in ce mai mari, de buna
calitate,care sa raspunda cerintelor consumatorilor interni si
exportului, soiul detine rolul hotarator.Alegerea corecta a soiurilor
in functie de conditiile ecologice, asigura o intalta eficienta
economica a culturii de vita de vie.
Dezvoltarea culturii soiurilor pentru struguri de masa la
nivelul cerintelor actuale si in perspectiva, nu poate fi conceputa
fara cunoasterea insusirilor productive ale soiurilor si a modului
cum reactioneaza ele in diferite conditii ecologice la lucrarile
viticole de baza ( conducere, taiere, fertilizare, irigare, erbicidare,
protectie fitosanitara, etc.).
In acest referat va fi prezentat soiul Bicane, un soi de masa
foarte putin raspandit in cultura in tara noastra, sub toate
aspectele ( morfologice, agrobiologice , agrofitotenhice, etc.)

B.Schema ampelografica a soiului Bicane

1. DENUMIREA SOIULUI

BICANE

2. SINONIMELE SOIULUI

Romania: Chasselas Napoleon, Napoleon, Bican, Bicane

blanche, Sasla Napoleon.
Federatia Rusa: Sasla Napoleon.
Franta: Bicane, Chasselas Napoleon, Raisin des Dames,
Grosse perle de Jura, Grosse perle blanche, Panse jaune, Raisin de
Notre-Dame.
Italia: Bicane, Chasselas Napoleon, Napoleon, Vicane,
Amlacu.
Bulgaria: Bicane, Elmaz.
Ungaria: Chasselas Napoleon, Bicane, Panse Jaune,
Damaszkuszi feher.
Germania: Bicane weiss.
Anglia: White Napoleon.

Cehia si Slovacia: Damascenka, Dynove hruzno, Chrupka

Napoleonova, Bicane.

3. ORIGINEA

Soiul Bicane este cunoscut de mult timp, fara a avea

originea bine stabilita Se presupune ca acest soi este de
provenienta franceza si a rezultat dintr-o incrucisare, la care a
luat parte ca genitor unul din soiurile apartinand grupului Panse.
Prin lipsa de pubescenta si prin marimea bobului , acest soi se
clasifica in Proles orientalis subproles caspica tip. amineae.

4. AREALUL DE CULTURA

Soiul Bicane are raspandire larga in cultura, fiind cunoscut in

toate tarile viticole.
Este raspandit in cultura mai mult in tarile viticole din Asia
Mica dar si in tari precum Grecia, Algeria, Italia.
In Romania se cultiva pe suprafete restranse, in unele centre
viticole din sudul tarii (Oltenia, Dobrogea). Cu rezultate bune se
cultiva de multa vreme in central viticol Cricov din podgoria
Dealul Mare, unde este autorizat pentru cultura (plantare). Nu se
prevede extinderea soiului Bicane in cultura, deoarece este
depasit prin productii si calitate de soiurile Italia, Greaca si Xenia
care matureaza strugurii in aceeasi perioada de timp.

5. CARACTERELE MORFOLOGICE

In faza de dezmugurire

Soiul Bicane are la deschiderea mugurilor rozeta scamoasa,

de culoare verde galbuie, cu marginile usor roscate.

In faza de infrunzire si crestere a lastarului

Varful lastarului este usor scamos, de culoare verde

galbuie, spre margini nuantat slab in rosu portocaliu. Primele
doua frunze desprinse sunt cu 5 lobi, verzi galbui, cu aspect
bronzat, lucioase, usor scamoase pe ambele fete. Frunzele trei
cinci sunt netede, glabre pe partea superioara, cu perisori desi pe
partea inferioara si cu scame pe nervuri. Marginea frunzelor
prezinta dinti ascutiti si inclinati, cu asezare neuniforma, avand un
punct cafeniu deschis in varf. Lastarul este verde cafeniu, spre
baza vinetiu si fin striat, cu internodurile glabre si nodurile
scamoase.
Insertia ciorchinilor ( inflorescentelor ) predomina pe nodul 7
cand este un singur strugure pe lastar si pe nodurile 7/8 atunci
cand sunt doi. Adesea cea de-a doua inflorescenta fileaza,
transformandu-se in carcel.

Inflorescenta are deseori prima ramificatie transformata in

carcel si este uniaxiala, de forma conica, avand in medie 10 cm
lungime.

In faza de inflorire

Soiul Bicane infloreste normal, scuturandu-si corola cu

usurinta, la fel ca toate soiurile autosterile.
Floarea este hermafrodita, pe tipul 5, functional femela, cu
staminele recurbate. Ovarul este de culoare verde inchis, avand 2
loji cu cate 2 ovule.
Lungimea staminelor si a pistilului este de 2 mm, iar
diametrul ovarului de 1,5 mm. Raportul dintre lungimea
staminelor si lungimea pistilului are o valoare medie egala cu 1,
ceea ce este caracteristic soiurilor autosterile, iar cel dintre
lungimea staminelor si diametrul ovarului de 1,3. Glandele
nectarifere sunt de culoare galbuie.
Polenul are forma cupei de ghinda si este steril, soiul fiind
autosteril.

In faza de crestere a bobului

Lasrarul in iunie iulie este verde pe o parte, roscat vinetiu

pe alta. Primele trei frunze de la varf sunt cu 5 lobi, scamoase,
verzi galbui.
Carceii sunt bifurcati ori trifurcati, scamosi, verzi.

Frunza normala este de marime mijlocie, avand 14 17,5 cm

lungime si 12 17 cm latime, usor alungita, cu 5 lobi. Limbul este
aproape neted sau usor gofrat, glabru pe partea superioara, cu
perisori foarte scurti pe partea inferioara, cu luciu de ceara si
dintatura caracteristica.
In ceea ce priveste forma si marimea frunzelor de-a lungul
lastarului, acastea se mentin destul de constant, cu exceptia celor
aparute spre toamna, care raman mai mici si cu sinusurile putin
evaluate. Marginea frunzei prezinta dinti ascutiti si inclinati, cu
asezare neregulata. Dintii din varful lobilor sunt vizibil alungiti si
ascutiti. Nervurile sunt verzi, sterse, glabre pe partea superioara,
usor scamoase pe parte inferioara. Sinusurile laterale sunt in
general deschise, inguste, putin adanci, cu baza usor ascutita,
mai ales la cele inferioare. Sinusurile superioare sunt uneori
eliptice, inchise. Sinusul petiolar este de obicei inchis sau prezinta
o deschidere ingusta, avand forma nedefinita, variabila. Petiolul
este verde, de marime mijlocie, avand lungimea de 7,5 10 cm.
In general, este mai scurt decat nervura principala.

In faza de maturare a strugurilor

Strugurii sunt mari, de 18 20 cm lungime, uniaxiali,

cilindrici sau cilindro conici. Cand fecundatia se face in bune
conditii, boabele sunt dese pe ciorchini; in conditii neprielnice,
strugurii meiaza sau margeluiesc puternic; pe timp ploios si rece
scuturarile sunt masive iar boabele raman rare pe ciorchine.
Pedunculul este verde si scurt, avand 4 5 cm.
Bobul este mare, usor oval, alb verzui, cu diametrul de
18,5 20/21 mm. Cand este bine copt si mai ales dupa un timp de
pastrare, devine galben argintiu, opalescent, caracteristic
acestui soi. Miezul este consistent, nearomat, mustul necolorat.

Pedicelul este verde galbui, de 5 6 mm. Pensula este de 6 mm,

incolora. Pielita este groasa, acoperita cu un strat subtire de
pruina.
Samanta este mare, avand in medie 7 mm lungime si 5 mm
latime, este piriforma, de culoare cafenie verzuie, cu chalaza
ovala, putin evidenta si ciocul scurt si gros.

In faza de maturare a lemnului si de cadere

a frunzelor

Toamna, pe partea superioara a frunzei apar pete galbui si

puncte necrotice, iar pe partea inferioara, pete castanii; dintii se
ingalbenesc.
Coarda esta de culoare roscata pe lungimea meritalelor, iar
la noduri vinetie, cerata, cu striuri pronuntate si puncte negre. Din
loc in loc prazinta caneluri ingrosate si mai intens colorate; este
viguroasa, lipsita de pubescenta. Internodurile au lungimea medie
de 6 12 cm, iar diametrul lor intre nodurile 7 si 11 este de 6/7
8/9 mm. Carceii sunt mari, vigurosi, lemnificati, de aceeasi
culoare cu coarda. Ochii sunt de forma conica, turtiti lateral, bine
inveliti in solzi, de culoare roscata negricioasa. Scoarta
lignificata se exfoliaza in fasii sau placi.

6. CARACTERIZAREA AGROBIOLOGICA

Pentru incheierea ciclului de vegetatie activa, soiul Bicane

necesita 2800-3600 grade temperatura utila, pe care o poate
acumula in decurs de 180-210 zile.
Coacerea normala a strugurilor este asigurata numai in
regiunile de deal, unde perioada de vegetatie se poate prelungi
pana tarziu in luna octombrie.
Fazele de vegetatie. Dezmugurirea soiului Bicane are loc, pe
dealurile subcarpatice la inceputul lunii aprilie; la Odobesti se
poate prelungi in tot cursul lunii aprilie. In restul podgoriilor,
dezmugurirea poate avea loc spre sfarsitul lunii aprilie sau in
prima decada a lunii mai.
Inflorirea este tarzie si se desfasoara la Bucuresti, Odobesti
si Dragasani la sfarsitul lunii mai sau in prima jumatate a lunii
iunie. In podgoriile Craciunel si Murfatlar, inflorirea are loc in a
doua decada a lunii iunie, catre sfarsitul fazei.
Parga strugurilor are loc in decursul lunii august, iar coacerea
deplina a strugurilor se incheie in mod obisnuit in a doua jumatate
a lunii septembrie sau in prima decada a lunii octombrie.
Crestere si vigoare. Soiul Bicane are crestere viguroasa. In
conditiile de la Bucuresti lastarii inaintasi au la inflorire lungimea
de 163 cm, cu 16 19 frunze. Cand butucii poarta sarcini de ochi
normale, lastarii ajung pana la parga la o lungime de 2,5 metri.
Afinitate fata de portaltoi. Plantat la ses pe soluri fertile, cu
procent mic de calcar, se comporta bine cand este altoit pe
portaltoiul Riparia Gloire, pentru care nu are afinitate, facand o
galma pronuntata la punctual de altoire. Pe soluri calcaroase sau
scheletoase, se comporta bine pe portaltoiul Chasselas x
Berlandieri 41 B si hibrizii Berlandieri x Riparia.
Scuturarea florilor si gradul de meiere margeluire. Soiul
Bicane sufera scuturari in aer liber pana la 74% iar atunci cand
inflorescentele sunt inchise in pungi, scuturarile sunt de 100%.

Acest soi meiaza si margeluieste puternic din cauza constitutiei

anormale a florilor, care sunt autosterile.
Polenizatori. Fiind un soi autosteril, cu flori functional femele,
Bicane are nevoie de polenizare incrucisata obligatirie. Se
recomanda a fi asociat in cultura cu soiurile Chasselas dore, Afuz
Ali, Razachie.
Fertilitate si productivitate. In conditiile de cultura de la
Bucuresti, are in medie 81% lastari fertili. Coeficientul de
fertilitate absolut are valoarea medie de 1,5 iar cel relativ de 1,2.
Indicele de productivitate absolut are valoarea medie de 645 iar
cel relativ de 516, ceea ce denota o productivitate foarte mare la
acest soi.
In conditiile de cultura de la Odobesti, are in medie 44%
lastari fertili. Coeficientul de fertilitate absolut are valoarea medie
de 1,4 iar cel relativ de 0,6. Indicele de productivitate absolut are
valoarea medie de 655 si cel relativ de 247, ceea ce arata ca soiul
manifesta tendinta de crestere vegetativa in defavoarea
fructificarii.
Maturarea lemnului. Procesul de lignificare a tesuturilor
lemnoase este asigurat in anii cu conditii climatice normale; in
centrele cu climat rece, maturatia ramane incompleta.
Relatiile cu factorii ecologici. In conditii de cultura pe deal,
soiul Bicane produce struguri de calitate superioara. Fiind soi
autosteril, ploile si timpul rece din perioada infloritului provoaca
scuturari massive de flori care determina scaderi mari de recolta.
Rezistenta la intemperii, boli si daunatori. Soiul Bicane nu
rezista la ger, la bruma si la seceta. Nu rezista nici la mana. Este
rezistent la oidium si la putregaiul cenusiu.
Nu este atacat de Eudemis, Cochilis, Tetranicus si alte
insecte.

7. CARACTERISTICI AGROFITOTEHNICE
Se preteaza la conducerea pe tulpina semiinalta, capul
inaltat Dr. Guyot cu verigi lungi de rod de 10-12 ochi, deoarece
lastarii fertile se formeaza pe nodurile 7/8. Sarcina care se lasa la
taiere este de 15-17 ochi/mp.
Fiind soi autosteril, este necesar sa fie plantat in
sortiment biologic asociat cu soiuri care au polenul fertil sau sa i
se aplice in timpul infloririi polenizarea suplimentara artificiala.
Operatiile in verde, mai eles plivitul si ciupitul aplicate
inainte de inflorit, ajuta la o mai buna reusita a polenizarii
suplimentare si la diminuarea fenomenelor nedorite de meiere si
margeluire.
Reactioneaza puternic la fertilizarea cu doze sporite de
ingrasaminte chimice cu fosfor si potasiu, precum si la irigare.
Distanta de plantare cea mai buna este de 2,0 -2,2 m
intre randuri la ses si 1,8 2,0 m pe deal, cu 1,4 -1,6 m intre
butuci pe rand.

8. CARACTERIZARE TEHNOLOGICA
Epoca de maturare . Bicane este unul dintre cele mai
apreciate soiuri de struguri de masa. El apare pe piata tarziu, in
lunile octombrie noiembrie si rezista la pastrare pana in

februarie martie, mentinandu-si turgescenta, calitatea si

aspectul atragator.
Este unul din soiurile cu cea mai tarzie coacere a
strugurilor. Cultura acestui soi reuseste foarte bine in podgoriile
ferite de brume timpurii de toamna, unde procesul de maturare
se face lent, strugurii capatand o culoare galbena argintie,
foarte atragatoare.
Strugurii de Bicane ajung la maturitatea deplina de cele
mai multe ori in epoca a V-a, mai rar in epocile a IV-a si a VI-a. In
anii secetosi si cu temperaturi ridicate, atat in Bucuresti, in
conditii de ses, cat si in podgoriile Dragasani si Odobesti procesul
de maturare a fost mai grabit, strugurii ajungand la maturitate
deplina in epoca a IV-a ( 1 15 septembrie ). In anii exceptional
de reci si ploiosi, perioada de maturare a strugurilor, atat la ses
cat si in podgorii s-a prelungit pana in epoca a VI-a.
Fiind un soi cu coacere tarzie, culesul lui se face de
multe ori aproape de data maturitatii depline. In general acesta se
executa in epocile a V-a a VI-a, rareori in epoca a IV-a sau a VIIa. La Bucuresti soiul Bicane se culege in epocile a IV-a a VI-a; la
Murfatlar si Valea Calugareasca, in epocile a V-a a VI-a; la
Dragasani in epocile a VI-a a VII-a; la Odobesti in epocile a V-a
a VI-a.
Soiul Bicane, dupa cum se vede, are in general un
proces de maturare lent si variabil in functie de conditiile
climatice locale. Gradul mic de acumulare a zaharurilor face ca
acest soi sa fie folosit exclusiv pentru consum ca strugure de
masa, mai ales ca se preteaza si la pastrare.
Structura strugurilor. Soiul Bicane are strugurii in
general mari, greutatea lor variind intre 200 si 500 g. In medie,
45% din struguri au 423 g greutate; 30% au greutatea de 268 g,
iar 25% cantaresc in medie 199 g.

La data maturitatii depline, greutatea ciorchinilor

variaza intre 13,0 g la strugurii mari si 5,8 g la cei mici,
reprezentand 3,1, respectiv, 3,7% . Boabele reprezinta 96,9% la
strugurii mari, 98,5% la cei mijlocii si 96,3% la cei mici. Greutatea
boabelor este influentata de faptul ca la strugurii mari si mici
acestea sunt rare, pe cand la cei mijlocii, sunt mai dese pe
ciorchine. Astfel, greutatea bobului depaseste 5 g la strugurii mari
si mici, iar la strugurii mijlocii atinge 3,1 g.
Compozitia mecanica si insusiri tehnologice.
Analiza strugurilor proveniti din recolte medii arata ca Bicane este
un soi cu calitati tipice de strugure de masa. Boabele mari si
carnoase depasesc deseori greutatea de 5 g atat in podgorii cat si
la ses.
Greutatea maxima a unui bob este de 7,10 g la Ostrov,
de 6,35 g la Odobesti; de 5,63 g la Dragasani, iar la Bucuresti de
5,50 g. Numarul mediu de boabe la 1 kg de struguri variaza la
data culesului intre200 si 335, reprezentand in medie 92,6
96,6% din greutatea strugurilor. Variatia mare se datoreaza
faptului ca acest soi are in unii ani multe boabe margeluite sau
meiate.
Semintele sunt in numar de 1, rar 2 intr-un bob,
reprezentand 1,44 2,14% din greutatea strugurilor. Pielita si
partile tari din miez variaza in medie intre 11,2% la Odobesti si
Murfatlar si 23,4% la Dragasani. Datorita faptului ca soiul este
autosteril si mare parte din flori avorteaza, provocand meierea
sau margeluirea, se micsoreaza numarul de boabe ramase, iar
procentul de ciorchini creste, variind in medie intre 3,3 la
Odobesti si 7,4% la Dragasani.Cantitatea de tescovina variaza
intre 16% la Odobesti si 32,67% la Dragasani, iar mustul
reprezinta in medie 67,3% in greutate, respectiv 57,63% in volum
la Dragasani si 84% in greutate, corespunzator 78,1% in volum, la
Odobesti.

Indicele de randament are valoarea medie de 2 la

Dragasani si 5,7 la Odobesti. In podgoriile Odobesti, Murfatlar si in
majoritatea anilor la Bucuresti, indicele de randament este mare,
caracteristic soiurilor de masa. La Dragasani, indicele de
randament face insa exceptie, fiind foarte scazut, apropiat de al
soiurilor de vin.
Indicele bobului, indicele de structura si indicele de
compozitie al bobului, arata cu mici exceptii ca soiul are
insusiri vadite de soi de masa.
Compozitia chimica a mustului. La maturitatea
deplina, cantitatea de zaharuri din strugurii de Bicane, variaza
intre 134g/l minimum inregistrat la Bucuresti si 220 g/l, maximum
inregistrat la Murfatlar. Aciditatea totala variaza intre 3,2 si 6,8
g/l.
La cules, concentratia zaharurilor din must variaza intre
minimum 104g/l inregistrat la Bucuresti si maximum 230 g/l, la
Murfatlar. Concentratia medie scazuta a zaharurilor, de 152 g/l si
aciditatea ridicata de 5,1 g/l inregistrate la Bucuresti se explica
prin faptul ca strugurii de Bicane nu ajung aici in toti anii la
maturitatea deplina trebuind culesi inainte de coacere din cauza
brumelor sau a altor intemperii. Aceasta face ca media
concentratiilor zaharurilor si aciditatii sa apara la cules mai mica
decat la data maturitatii depline.
In podgoriile unde conditiile pentru coacerea strugurilor
sunt favorabile, iar brumele de toamna nu constituie un pericol,
concentratia de zaharuri creste pana la cules cu 5 9g/l, variind in
medie intre 184 si 212 g/l. Aciditatea totala scade in medie la 3,4
5,0 g/l.
Aciditatea ridicata, desi acopera in parte dulceata
strugurilor, le imprima in schimb un gust placut acrisor si
racoritor; ea ajuta si la o mai buna pastrare a strugurilor peste
iarna.

Strugurii de Bicane nu se vinifica decat in cazuri

exceptionale, cand recolta este avariata, si atunci in amestec cu
alte soiuri mai bogate in zaharuri si extract sec.
In cazul vinificarii ca soi pur, poate da un vin obisnuit de
masa, subtire, acid, racoritor, fara calitati deosebite.
Intrebuintarea lui principala ramane ca soi de struguri
de masa, fiind consumat in stare proaspata pana iarna tarziu.
Pastrati in conditii bune in timpul iernii, strugurii dobandesc
calitati care pot satisface cele mai exigent gusturi.

9. PRODUCTIA

Soiul Bicane nu are o productie constanta. In anii cu

conditii climatice favorabile pentru procesul de fecundare, soiul
Bicane produce mult; in anii cu conditii nefavorabile in timpul
infloritului ( timp rece, ploi, vanturi etc ), productia scade mult.
In conditiile de cultura de la Bucuresti, productia medie
la butuc este 4,080 kg respectiv 18.564 kg struguri la hectar;
productia maxima la butuc este de 8,000 kg respectiv 36.400 kg
struguri la hactar. La Murfatlar, productia medie la butuc este de
0,596 kg si de 2.649 kg la hectar, productia maxima fiind de
0,839 kg la butuc si de 3.727 kg la hectar.

10. VARIATIUNI SI CLONI

In interiorul soiului Bicane nu se cunosc variatiuni si nici

selectii clonale.

11. UTILIZARE SI CARACTERIZARE AGROECONOMICA

Bicane este un soi cu insusiri valoroase. Strugurii

acestui soi pot fi consumati in stare proaspata. Ei rezista foarte
bine la pastrare, putand fi consumati si mai tarziu in timpul iernii.
Soiul Bicane, plantat in sortiment biologic cu soiuri bune
polenizatoare sau polenizat suplimentar, asigura productii mari,
de calitate superioara.

12.ZONARE

Soiul Bicane este zonat ca strugure de masa in

sortiment biologic cu Afuz-Ali sau Razachie in proportie de 1 : 1, in
centre viticole din sudul tarii (Oltenia, Dobrogea ) si cu rezultate
foarte bune in central viticol Cricov din podgoria Dealul Mare,
unde este autorizat pentru cultura ( plantare ).

F.Codificarea frunzei, coardei, semintei, strugurelui

si bobului

Caractere ampelografie ale strugurilor si boabelor, la soiul Bicane

Principalele caractere care stau la baza descrierii si recunoasterii soiurilor de
vita-de-vie, dupa struguri si boabe, sunt:
-Forma si marimea strugurilor
-Culoarea rahisului
-Compactitatea strugurelui
-Lungimea si gradul de lemnificare a pedunculului
-Forma si marimea boabelor
-Culoarea si grosimea pielitei
-Intensitatea si persistenta pruinei
-Consistenta,culoarea,gustul si aroma miezului
Forma si marimea strugurilor = este determinata de lungimea ramificatiilor
secundare si a variatiei marimii acestora de-a lungul rahisului..Marimea strugurelui este
determinata de lungimea si greutatea acestuia
Compactitatea strugurilor variaza in cadrul aceluaiasi soi in functie de
incarcatura lasata pe butuc in urma taierilor si de operatiile in verde aplicate, dar
ramane in anumite limite caracteristice soiului, fiind definita de modul de asezare a
strugurilor.
Lungimea pedicelului=masurarea se va efectua de la punctul de insertie pana
la prima ramificatie a strugurelui,iar in ceea ce priveste grosimea, aceasta poate varia
intre 3 mm, fiind considerata subtire si 5 mm, fiind considerata lunga.
Forma boabelor este detreminata de raportul dintre cele doua diametre,
diametrul mare longitudinal si diametrul mic transversal, iar marimea este conditionata
de lungimea diametrului longitudinal si numarul de boabe care intra intr-un kg.
Latimea bobului observartiile se fac la maturitate asupra a 100 de boabe
situate in zona de mijloc a strugurelui.
Uniformitatea marimii- obs se fac la maturitate asupra a 100 de boabe, cate 10
situate in zona de mijloc a 10 struguri.Este un caracter variabil depinzand in principal de
fertilitatea soiului.

Forma bobului- obs se fac la maturitate asupra a 100 de boabe, cate 10 situate
in zona de mijloc a 10 struguri.
Sectiunea transversala- se va executa o sectiune transversala a bobului
Culoarea pielitei boabelor este un caracter dependent de lumina, inregistrarile
se fac asupra boabelor expuse direct la soare, la coacerea deplina.Culoarea variaza nu
numai de la un soi la altul, ci si in limitele aceluiasi soi,in functie de amplasarea bobului
in strugure.
Uniformitatea culorii este deasemenea un caracter dependent de
lumina,inregistrarile se fac asupra boabelor expuse la soare
Pruina=la maturitate se observa grosimea cuticulei si se apreciaza
vizual.Persistenta pruinei este conditionata de intensitatea acesteia
Grosimea pielitei- se observa grosimea epidermei si a hipodermei, aprecierea
facandu-se organoleptic.

c.Caractere ampelografice ale semintei:

Samanta la vita de vie este alcatuita din corpul semintei si o parte mai ascultita
numita rostru, hil sau cioc,prezentand doua fete: una dorsala mai bombata si una
ventrala, plana, care priveste spre interiorul bobului.
Pe partea dorsala se afla salaza, care reprezinta locul de patrundere a
fascicolului de vase in interiorul semintei, iar pe partea ventrala se disting rafeul- o parte
proeminenta care strabate longitudinal samanta, iar de o parte si de alta a acestuia se
gasesc doua adancituri numite fosete.
Opus rostrului se afla varful semintei, care este de forma rotunjita si prezinta un
sant numit silon.Principalele caractere ampelografice care se iau in studiu pentru
descrierea semintei unui soi sunt:
-Forma, marimea si culoarea semintei
-Numarul si consistenta semintei
-Forma, marimea si amplasarea salazei
-Forma, marimea si culoarea rostrului
Forma semintei este in general pririforma.Daca se face abstractie de rostru
semintele pot avea diferite forme caracteristice soiului.
Lungimea semintei variaza intre 5 si 8 mm, iar latimea intre 3-4 mm, in general
semintele soiurilor de masa sunt mai mari decat semintele soiurilor de vin.Marimea
acestora, conform codurilor O.I.V. este data de lungimea semintelor si greutatea a 100
de boabe
Culoarea semintei la maturitate deplina poate fi cafenie,maslinie sau grisverzuie.Numarul lor variaza de la 0 la 4
Culoarea rostrului poate fi aceeasi cu coloarea semintei sau poate varia

Caracterele ampelografice ale semintei

Cod O.I.V

Caracterul
ampelografic

Nivel de expresie

Forma semintei

Seminificatie

piriforma

242

Lungimea semintei

7.lunga

7 mm

243

Marimea semintei

7.mare

55 mg

241

5.prezente

1-2

244

Prezenta a in bob a
semintelor
Crestaturi
transversala pe
margini

229

Rostrul

9.prezente

1.absente

Culoarea rostrului

cafenie

Forma salazei

ovala

Marimea salazei

putin evidenta

Amplasarea salazei

centrala

Culoarea semintei

cafenie

Numarul semintelor
in bob

Putine 1-2

d.Caractere ampelografice ale coardei

Principalele caractere ampelografice ale coardei, care se urmaresc in

recunoasterea si descrierea soiurilor de vita de vie, se descriu toamna, dupa caderea
frunzelor cand acesta reprezinta singurul organ de recunoastere si se refera la:
-Forma sectiunii transversale
-Culoarea, grosimea si suprafata scoartei
-Prezenta lenticelelor
-Pufozitatea coardei
-Lungimea internodurilor
-Modul de dispunere al carceilor
-Pozitia lastarilor si coardelor pe butuc
-Culoarea si dezvoltarea nodurilor, forma ochiului de iarna

Forma sectiunii transversale se va aprecia in timpul repausului prin

sectionarea coardei in terimea mijlocie.Intereseaza valoarea raportului intre cele doua
diametre.
Culoarea se noteaza toamna dupa caderea frunzelor timp de doua saptamani,
cand acestea sunt specifice soiului.In general culoarea scoartei la soiurile de vita
roditoare este mai deschisa decat la cele de portaltoi.
O alta diferenta este aceea ca la portaltoi este o diferenta mica intre culoarea
nodului si a internodului,pe cand la soiurile roditoare,scoarta din dreptul nodurilor este
mai deschisa la culoare decat scoarta meritalului.
Grosimea scoartei este mai subtire la soiurile roditoare si mai groasa la soiurile de
portaltoi
Scoarta poate fi acoperita cu pruina, in intregime sau partial,poate fi si aderenta
sau sa se exfolieze in fasii si placi
Prezenta lenticelelor- observatiile se fac dupa caderea frunzelor la 10
internoduri,in treimea mijlocie a coardei
Lungimea internodurilor- acest caracter variaza in cadrul soiurilor datorita
conditiilor de mediu si agrotehnica, insa in aceleasi conditii variaza si de la un soi la

altul.Soiurile de vita de vie se deosebesc de soiruile de portaltoi si prin acest caracter

deoarece primele au internoduri mai scurte decat celelalte
Diametrul internodurilor- se ia in considerare diametrul maxim al portiunii de
mijloc al internodurilor
Distributia carceilor- modul de dispunere al carceilor reprezinta un caracter de
recunoastere a soiurilor roditoare care fac parte din Vitis vinifera.
Pozitia lastarilor pe butuc reprezinta la unele soirui caracter de recunoastere,In
plantatie,lastarii nelegati au o pozitie fie verticala, fie orizontala
Culoarea si dezvoltarea nodurilor, forma ochiului de iarna,reprezinta caractere
de recunoastere si identificare a soiurilor de vita de vie roditoare si a celor de portaltoi.
La soiurile de portaltoi,nodurile au aceeasi culoare cu internodurile, iar la soiurile
roditoare sunt mult mai inchise la culoare decat internodurile.In ceea ce priveste
dezvoltarea nodurilor,acestea sunt mai pronuntate fata de internod la soiurilor roditoare
si foarte evidente la portaltoi.

E.Codificarea inflorescentei,florii,cu privire

deosebita asupra modului de inflorire

Floarea este hermafrodita, pe tipul 5, functional femela, cu

staminele recurbate. Ovarul este de culoare verde inchis, avand 2
loji cu cate 2 ovule.
Lungimea staminelor si a pistilului este de 2 mm, iar
diametrul ovarului de 1,5 mm. Raportul dintre lungimea
staminelor si lungimea pistilului are o valoare medie egala cu 1,
ceea ce este caracteristic soiurilor autosterile, iar cel dintre
lungimea staminelor si diametrul ovarului de 1,3. Glandele
nectarifere sunt de culoare galbuie.
Insertia ciorchinilor ( inflorescentelor ) predomina pe nodul 7
cand este un singur strugure pe lastar si pe nodurile 7/8 atunci
cand sunt doi. Adesea cea de-a doua inflorescenta fileaza,
transformandu-se in carcel.

Inflorescenta are deseori prima ramificatie transformata in

carcel si este uniaxiala, de forma conica, avand in medie 10 cm
lungime.
Codificarea inflorescentei cu privire asupra modului de
inflorire

Cod O.I.V.

Semnificatie

151

Tipul florii

152

Insertia primei
inflorescente
Numarul
inflorescentelor
pe lastar

153

154

Lungimea
primei
inflorescene

Nivel de
expresie
5.hermafrodita
functional
femela
3.de la al 5-lea
in sus
2. 1,1-2
inflorescente

Semnificatie

2.scurta

10 cm

Soi de
referinta

Fecundatie
cleistogama
Pe nodurile 7-8
Chasselas
blanc

PREOCUPARI SI REZULTATE OBTINUTE DE

SOIUL BICANE

Soiul Bicane este folosit ca genitor pentru obtinerea de

noi soiuri de struguri pentru masa atat pe plan european, cat si
national.
In Italia, la inceputul acestui secol ( 1991 ), Antonio
Pirovano a obtinut soiul Italia, din combinatia hibrida Bicane x
Muscat de Hamburg.

Soiul Greaca reprezinta o creatie a SCDVV Greaca, fiind

obtinut in anul 1979 de Gr. Gorodea, prin hibridarea sexuata
Bicane x Afuz Ali.
Soiul Xenia a fost obtinut in anul 1983 la SCDVV Greaca
de Gr. Gorodea si Zamfira Lumanare, prin hibridarea sexuata
Bicane x Muscat de Hamburg.
De asemenea, soiul Tamina a fost obtinut la SCDVV
Greaca de Gr. Gorodea prin hibridarea sexuata Bicane x Muscat
de Hamburg.

Caractere ampelografice ale frunzei la soiul Bicane

Frunza reprezinta principalul organ de recunoastere a soiurilor pentru vita-devie.Frunza adulta sau normala se considera frunza inserata pe organul principal intre
nodurile 9-12, descrierea ei efectuandu-se in faza de crestere intensa a lastarilor.In
vederea stabilirii mai exacte a formelor frunzelor si a profunzimii sinusurilor laterale, se
fac urmatoarele notari si totodata masuratorile aferente, astfel:
N1 (nervura mediana) = 11,2 cm

N2( cele doua nervuri laterale superioare ) =

N3(cele doua nervuri laterale inferioare)=

9+9,8
2

6,7 +6,2
2

= 9,4 cm

= 6,45 cm

N4(cele doua nervuri tertiare care pornesc de pe nervurile laterale inferioare, in

3,5+3,4
apropierea punctului petiolar)=
2
N2
9,4
=
N1
11,2

= 0,83 cm (A)

N3
6,45
=
N1
11,2

= 0,57 cm (B)

N4
3,45
N 1 = 11,2

= 0,30 cm (C)

= 3,45 cm

0
= 50

=45 0
=450
> + =95
+ + =140

Codificarea sumei unghiurilor dintre nervuri

Suma +
91 100

Cod atribuit
3

Profunzimea sinusurilor laterale

Suma ++
141 - 150

Cod atribuit
5

d1
3
=
N2
9,4 = 0,37
5,2+ 4
d2
2
=
=0,59
N3
6,45
Valoarea rapoartelor

Codul atribuit

0,31-0,40
0,51-0,60

6
4

Gradul de sectare al
frunzelor
Sinusuri adanci
Sinusuri pronuntate

Suprafata unei frunze

151-250

Soi de referinta
Babeasca neagra

Marimea frunzei
a.Metoda Kiskin
d 2 14,5 23,14
=
=165,04
4
4
Nivel de expresie
5. mijlocie

Explicatia
Lungime N1
Lungime N2
Lungime N3
Lungime N4
Inaltime mucron N2
Latime mucron N2
Inaltime mucron N4
Latime mucron N4
`

Cod O.I.V.
601
602
603
604
612
613
614
615

Nivel de expresie
3. scurt
3. scurt
3. scurt
5. mediu
5.mediu
3.scurt
1.foarte scurt
3.scurt

Valori
112 mm (105 mm)
112 mm (85 mm)
64 mm (55 mm)
34 mm(35 mm)
14 mm(14 mm)
10 mm(10 mm)
5 mm( 6 mm)
7 mm(10mm)

Forma frunzei=este data de valorile rapoartelor dintre nervurile principale

si de valoarea si suma unghiurilor pe care le formeaza aceste nervuri.Soiul
Bicane prezinta o frunza pentagonala. Valorile rapoartelor sunt :N2/N1=0,83 cm,
N3/N1=0,57 cm, N4/N1=0,30 cm, iar suma unghiurilor +=95 si ++=140.
Forma frunzei ( limbului ) Cod O.I.V. 067 5.pentagonala

Codificarea frunzei

Explicatia
Lobia frunzei
Culoarea fetei superioare
a limbului
Colorarea cu antociani
pe supr.sup a limbului
Colorarea cu antociani
pe suprafata inferioara
Gofrarea limbului
Ondularea limbului
Profilul limbului
Umflaturi pe partea sup.
Forma dintilor

Cod O.I.V.
068
069

Nivel de expresie
3.pentalobata
7.verde inchis

Soi de referinta
Riesling italian
Merlot,Aligote

070

1.absenta

Afuz ali

071

1.absenta

Kismis alb

072
073
074
075
076

Afuz ali
Afuz ali
Cabernet Sauvignon
Chasselas dore
Traminer roz

Lungimea dintilor

078

Forma sinusului petiolar

Forma bazei sinusului
petiolar

079
080

Part.ale sinusului petiolar

Conturul sinusului
petiolar
Forma sinusurilor lat.
Superioare
Forma bazei sinusurilor
lat.sup.
Prezenta dintilor pe
conturul sinusurilor
Peri orizontali intre
nervurile principale pe
fata inf. a limbului
Peri erecti intre nervurile

081-1
081-2

1.foarte slaba
1.absenta
1.drept
2.putine
3.cu ambele margini
convexe
7.lungi ingusti
P=0,76-1,00
1.foarte larg deschis
2.forma de
acolada(baza
rotunjita)
1.fara particularitati
1.absent
3.inchis cu lobii usor
suprapusi
3.forma de V (baza
ascutita)
1.absent

Kismis negru

084

1.Absenti sau foarte

rari

Afuz ali

085

1.Absenti sau foarte

Rupestris du lot

082
083-1
083-2

Sangiovese
Rupestris du Lot
Ruggeri 140

Chasselas blanc
Chardonnay

Cinsaut
Afuz Ali

princ. pe fata inferioara a

limbului
Peri orizontali pe
nervurile principale pe
fata sup.a limbului
Peri erecti pe nervurile
principale pe fata sup.a
limbului
Peri erecti pe petiol

rari
088

1.absenti

Afuz ali

089

1.absenti

Chasselas blanc

090

1.absenti sau foarte

rari

Rupestris du Lot

Bibliografie

1.Marinela Stroe si Adriana Indreas- Ampelografie, Lucrari practice,Bucuresti,2010

2.Oslobeanu M. si col.-Viticultura generala si speciala, Bucuresti 1980
3.Liviu Coriolan Dejeu- Viticultura,Bucuresti 2010
4. C. Tardea si L. Dejeu- Viticultura, Bucuresti 1995

5.Liliana Rotaru-Ampelografie,Iasi 2003

6.Constantinescu Gherasim, 1959 Ampelografia R.P.R., vol. 2,
Editura Academiei
R.P.R., Bucuresti.