Alegerea formelor de coroana

In perioada de tinerete, pomii formeaza coroane piramidale, conice sau globuloase, in functie de
particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi. Coroanele pomilor crescuti liber (fara taiere) au un
schelet simplu si bine dezvoltat si un semischelet amplu si complex, garnisit cu numeroase ramuri de rod.
In aceste conditii, pomii incep sa fructifice mai devreme, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor. Pe
baza acestor constatari practice, pomicultorii au conceput si construit coroane semi-libere, de talie mare,
mijlocie si mica in functie de vigoarea pomilor. Pentru soiurile viguroase, altoite pe portaltoi franc, au fost
realizate coroane cu volum mare: piramidale si sub forma de vas.Pentru soiurile de vigoare mica si
mijlocie, altoite pe portaltoi vegetativi, au fost realizate coroane aplatizate, dirijate pe spalier, si coroane
conice, fara suport de sustinere.
Formarea coroanelor
Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul, vigoarea si
orientarea spatiala a elementelor permanente (ramurile de schelet) si nepermanente (semischelet), cat si prin
modul de taiere in formare si intretinere.
In pomicultura moderna, structura coroanelor se recomanda sa fie preponderent tanara, alcatuita in
principal din ramuri de semischelet purtatoare a unui numar mare de ramuri de rod.
La formare se are in vedere:
- eliminarea zonelor neproductive din jurul axului, baza sarpantelor si din punctele de interferenta a
ramurilor pomilor vecini (in cazul palmetelor),
- sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana
- simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoasterii si folosirii economice a particularitatilor
biologice ale soiului (precocitatea, tipul de ramificare si fructificare).
La pomii dirijati pe spalier, taierile de formare sunt necesare si se executa inca din anul plantarii, in
timp ce la pomii fara suport, primele taieri se fac dupa 2-3 recolte, cand ramurile de schelet si semischelet
s-au arcuit (sub greutatea fructelor) si in punctele de curbura au aparut lastarii indicatori pentru aplicarea
taierilor de incadrare a pomului intr-o forma conica.
Principii si norme generale de taiere:
- fiecare coroana trebuie sa aiba o structura permanenta proprie, alcatuita din
ramuri principale, variabile ca numar, pozitie si orientare in spatiu ;
- in timpul formarii ,folosirea unor scheme si tehnici de taiere este obligatorie si in
functie de vigoarea si particularitatile de crestere si rodire a soiului ;
- prin taierile de formare trebuie temperata sau stimulata cresterea axului si a sarpantelor din coroana si
grabita extensia si ramificarea productiva a semischeletului (aparitia ramurilor de rod);
- pentru folosirea eficienta a energiei de crestere a pomilor in constructia coroanei trebuie generalizate
lucrarile in verde;
- pentru formarea mai devreme a structurii permanente a coroanei trebuie provocate prin taieri , ramificari
anticipate
In general, coroanele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte:
- sa fie cat mai simplu de realizat si cu un consum cat mai mic de munca;
- sa fie cat mai apropiate de nivelul solului pentru ca lucrarile manuale de mare volum (taierile si
recoltarea) sa se faca pe cat posibil de jos, fara scari ;
- sa fie cat mai rare si de dimensiuni optime pentru patrunderea cat mai directa a razelor solare in tot
cuprinsul coroanei (in interiorul coroanelor de mari dimensiuni patrund mai putin de 30% din razele solare.
Tehnica formarii coroanelor
La infiintarea unei exploatatii pomicole comerciale sau familiale, alegerea coroanei constituie un
element cheie pentru valorificare potentialului de rodire al speciilor si soiurilor.

In plantatiile familiale, coroanele piramidale si formele de vas se realizeaza mai usor si cu

interventii mai putine. De asemenea pomii plantati pe solurile fertile si dirijati in coroane conice si
cilindrice garanteaza obtinerea unor productii anuale si economice.
Gruparea coroanelor se face in :
- coroane dirijate fara spalier pentru gradinile familiale si plantatiile comerciale;
-coroane dirijate pe spalier, destinate plantatiilor comerciale si plantatiilor de agrement.
Dintre coroanele conduse prin taieri si fara sustinere, mentionam: piramida etajata rarita, piramida
neetajata (Leader), piramida mixta, vasul intarziat, vasul Sarger, palmeta liber aplatizata, coroana fus tufa
fusul subtire, tufa vas, cordonul vertical, cordonul tufa, Bouche Thomas, Lepage, Heckinger si cordoane
conice realizate prin taieri de incadrare.
Cordoanele mai importante, sustinute pe spalier, pentru livezile comerciale sunt: Palmeta etajata cu
brate oblice, palmeta neetajata, palmeta evantai, tripla incrucisare, drapel Marchand, haag, Lincoln,
TaturaTrellis, Tesa si Solen.
Coroane dirijate fara spalier; Piramida etajat rrit. Pomii condusi in aceasta forma au un trunchi
inalt de 70- 80 cm si un ax central puternic, pe care sunt inserate 3-4 etaje, distantate intre ele la 80-100 cm.
In fiecare etaj se afla 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I) viguroase, dispuse simetric in jurul axului, la o
distanta de 8-12 cm una de alta. Sarpantele (bratele) sunt inclinate la 50-60 grade (fata de ax) si au 3-4
subsarpante, dispuse alternativ la 50-60 cm una de alta.
Tehnica formarii piramidei etajate consta in :
- Anul I scurtarea vergii altoi la plantare la inaltimea de 110 cm si alegerea a 4 lastari vigurosi pentru
formarea axului si a primului etaj.
- Anul II scurtarea axului pentru formarea etajului II la inaltimea de 80 -120cm fata de ultima ramura din
coroana (cea de sus) si a prelungirii sarpantelor pentru obtinerea primei subsarpante.
- Anul III scurtarea axului pentru proiectarea etajului III, alegerea lastarilor pentru formarea etajului II si
scurtarea prelungirii sarpantelor etajului I pentru obtinerea celei de-a doua subsarpante.
- Anul IV- Taierea axului, alegera sarpantelor etajului III si scurtarea prelungirilor sarpantelor etajelor I si II
in vedera realizarii de noi sarpante. Dupa consolidarea pozitiei sarpantelor din ultimul etaj (III si IV), axul
central al pomului se suprima.
Piramida neetajata (Leader). Are un trunchi scurt de 60 cm inaltime si un ax pe care se prind 5-6
sarpante solitare, uniforme ca vigoare, dispuse in spirala si la o distanta de 30-40 cm una de alta. Pe primele
sarpante de la baza, care sunt si cele mai viguroase, se formeaza 3-4 subsarpante; pe urmatoarele, numarul
subsarpantelor descreste progresiv, ajungandu-se ca pe ultima sarpanta de la varf sa nu se mai formeze
subsarpante. Se asigura astfel un echilibru intre sarpantele pomului pe verticala si o baza mai larga a
coroanei, care realizeaza o cantitete mai mare de fructe. Totodata se usureaza recoltarea fructelor si
patrunderea luminii pana la ramurile inferioare. Formarea piramidei neetajate se face dupa urmatoarea
tehnica:
- in anul I, primavara, pomii plantati ca vargi se scurteaza la inaltimea de 100 cm, iar in luna mai, cand
lastarii au lungimea de 10-15 cm, se aleg trei, dintre care: unul la inaltimea de 60 cm de la sol; al doilea la
90 cm si intr-o pozitie diferita fata de primul (sub un unghi de deschidere de 1200), iar cel de-al treilea la
93-98 cm (aproape de varf), asezat simetric fata de cei doi lastari-sarpante. Cu aceasta ocazie, lastarii de pe
trunchi se suprima.
- in anul II, lucrarile de formare incep cu curtarea sarpantelor 1 si 2 la distanta de 60-70 cm, pentru
ramificare si echilibrare (daca s-au dezvoltat normal si depasesc 90-100cm lungime). Pentru realizarea unei
sarpantei noi, ramura a treia de la varf, crescuta ca ax, se taie mai sus cu 35-40cm de la insertia sarpantei 2.
Din lastarii crescuti sub punctul de scurtare se aleg doi lastari, unul pentru sarpanta 3, iar celalalt pentru
prelungirea axului.
- in urmatorii ani (III,IV,V) se continua cu formarea de noi sarpante si subsarpante, pana se completeaza
numarul lor.
Cand pomii livrati din pepiniera au ramuri anticipate in pozitii dorite, acestea pot fi folosite in
constructia coroanei, fapt ce permite reducerea timpului de formare cu 1-2 ani.
La soiurile de prun care cresc viguros , primele 3 sarpante pot fi proiectate din primul an prin
scurtarea vergilor la inaltimea de 1,3 1,4 m.

Piramida mixta. Este o coroana folosita pentru pomi de vigoare mijlocie si mare , care formeaza un
schelet viguros. Pomii astfel dirijati, prezinta un trunchi inalt de 0,8 m si un ax central pe care se formeaza
un etaj de ramuri (ca la piramida etajata)si alte 3-4 sarpante solitare (ca la piramida neetajata). In functie de
vigoarea si de pozitia sa pe ax, fiecare sarpanta are 1-3 subsarpante. Numarul subsarpantelor descreste de la
baza pomului ctre varf. Pentru formarea acestei coroane, in anul I, primavara, vergile altoi se scurteaza la
inaltimea de 100 cm, iar la inceputul verii se aleg 3-4 lastari pentu formarea unicului etaj. In anul II, in luna
martie, se fac aceleasi lucrari ca la piramida etajata, iar axul se scurteaza la inaltimea de 90 cm (de la ultima
sarpanta a etajului) pentru formarea primei sarpante solitare. In luna mai, cand lastarii au 10-15 cm
lungime, se aleg 2, dintre care unul pentru formarea primei sarpante solitare si unul pentru prelungirea
axului. Pentru stimularea cresterii lor, lastarii apropiati se suprima, iar toti ceilalti se ciupesc pentru a
evolua mai rapid in ramuri de rod. In anii urmatori se continua cu formarea sarpantelor solitare prin
scurtarea axului pomului la distanta de 35-40 cm (de la ultima sarpanta) si alegerea lastarilor sarpante, in
asa fel incat sa se realizeze o simetrie a dispinerii acestora in coroana si sa se evite orice suprapunere care
ar crea conditii de umbrire. Ulterior axul pomului se indeparteaza.
Vasul intarziat. Este o coroana deschisa (fara ax), formata cu 3 sarpante dispuse simetric in jurul
unui ax scurt, la distanta de 15-20 cm la piersic si 30-40cm la prun, cais, mar si par. Pentru formarea acestei
coroane, primavara, in primul an de la plantare, vergile altoi se taie la inaltimea de 100 cm. In luna mai se
aleg trei lastari uniformi ca vigoare, pentru formarea primelor doua sarpante si pentru prelungirea axului.
Primul lastar se alege la inaltimea de 60 cm de la sol (spre sud) pe directia randului, al doilea la 90 cm, iar
cel de-al treilea la 93-98cm ( ca la piramida neetajata). Toti ceilalti lastari de prisos se suprima. In anul II, in
luna martie, se protejeaza sarpanta a treia prin scurtarea ramurii ce prelungeste axul (la 35-40 cm). Se
echilibreaza vigoarea primelor sarpante (1 si 2) prin inclinari si dresari si se proiecteaza primele
subsarpante prin scurtarea sarpantelor la 50-60cm (la acelasi nivel). In perioada mai iunie se alege un
lastar viguros, intr-o pozitie favorabila, pentru formarea celei de-a treia sarpante. In anii, III si IV, se
continua cu echilibrarea vigorii sarpantelor si formarea subsarpantelor. La cais si prun, vasul intarziat se
realizeaza mai usor si intr-un timp mai scurt prin lucrari in verde. Particularitatea formarii vasului la aceste
specii consta in aceea ca sarpanta 3 se realizeaza dintr-un lastar anticipat, care s-a format pe lastarul de
prelungire, iar iar prima sarpanta poate fi proiectata prin ciupirea lastarului- la distanta de 50-60 cm.
Vasul Sarger este o coroana conceputa si realizata in Franta de Sarger ,pentru soiurile de cires cu
unghiul de ramificare mare, altoite pe franc sau mahaleb. Pomii se conduc cu un trunchi mic (0,5m) si un
ax scurt (35-40 cm) pe care se prind in spirala trei sarpante, dirijate sub un unghi de insertie de 50-550. Pe
fiecare sarpanta se formeaza trei subsarpante orizontale, dispuse alternativ. Este important de precizat ca
toate operatiunile de taiere la formare trebuie sa se execute primavara, cu putin timp inainte de pornirea
pomilor in vegetatie. Prin accelerarea circulatiei sevei de stimuleaza calusarea ranilor si se previne aparitia
gomelor in punctele de taiere.
Palmeta liber aplatizata a fost generalizata in plantatiile intensive datorita simplificarii tehnicii de
conducere a pomilor si eliminarii spalierului. Aceasta coroana se realizeaza in exclusivitate prin taieri de
incadrare si mentinere a pomilor intr-un sablon specific gardului fructifer. Pomii dirijati in aceasta forma
prezinta un trunchi mic (30-40 cm) si un ax pe care sunt prinse 15-16 sarpante (5-6 cu caracter provizoriu).
Dupa 4-5 ani de vegetatie, pomii ating parametrii unui gard fructifer , inalt de 3-3,5 m si cu o grosime de
1,5-1,8m.
Fusul subtire este o coroana conica de volum mic, pretabila la intensivizarea productiei de fructe.
Pomii au un trunchi mic (30-40 cm), un ax zigzagat si o inaltime de 2,5- 3,0 m. Baza coroanei este larga de
0,9-1,4cm si alcatuita din 4-5 sarpante scurte si viguroase. Pe restul axului sunt ramuri de semischelet care
reduc largimea coroanei la varf la 0,4-0,6 m. se conduc usor ca fus subtire soiurile de mar altoite pe
portaltoi de vigoare submijlocie si mica, precum si soiurile de piersic, cais si prun care rodesc pe buchete.
In anul II se aleg pe ax 4-5 ramuri pentru formarea structurii permanente a coroanei. Acestea trebuie sa fie
viguroase si repartizate uniform in jurul axului, la o distanta de 10-12 cm intre ele. Ramurile suplimentare
se suprima la inel. In anul III, axul se transfera.

Taierile la pomii si arbustii fructiferi

1. Importanta taierilor in comparatie cu celelalte lucrari tehnologice
Experienta si practica celor care obtin an de an productii mari de fructe, a demonstrat ca in
tehnologia aplicata pomilor nu este nici o lucrare mai importanta decat alta; fiecare masura agrotehnica are
rolul si efectele sale si este la fel de importanta in asigurarea unui echilibru favorabil intre crestere si rodire,
echilibru care garanteaza rodirea an de an a pomilor.
Ceea ce deosebeste taierile de celelalte lucrari este faptul ca efectele negative inregistrate in cazul
unor interventii nerationale se manifesta ani in sir, iar uneori nu pot fi inlaturate toata viata pomilor. Din
acesta cauza executarea corecta a taierilor impune cunoasterea catorva aspecte de biologie a pomilor, in
functie de specie, soi, varsta etc.
2. Caracteristicile taierilor din livezile intensive
De obicei, prin taieri intelegem operatiunile de adevarata chirurgie prin care eliminam o parte din
ramurile din coroana, total (rarire) sau partial (scurtare). In cazul livezilor intensive notiunea de ,,taiere
este mai cuprinzatoare, in sensul ca inglobeaza si alte operatiuni care se folosesc la acest sistem de cultura
si anume :dirijarile de ramuri (arcuiri, inclinari, dresari), plivirea (rarirea lastarilor), ciupirea, inciziile.
Aceste operatiuni sunt specifice obtinarii diferitelor forme de coroana folosite in cultura moderna.
Spre deosebire de livezile ,,clasice, in care taierile la pomii tineri urmaresc formarea unui schelet
puternic, bine dezvoltat, in livezile intensive si superintensive, in primii ani dupa plantare nu se efectueaza
de regula taieri, mai ales scurtari de ramuri, cu scopul de a favoriza intrarea pe rod mai rapida a pomilor. In
perioada de fructificare deplina, taierile se efectueaza asemanator, indiferent de sistemul de cultura al
pomilor.
3. Ce se intelege prin echilibru intre crestere si rodire.
In coroana pomilor, in decursul vietii, se petrec in paralel doua procese:
-cresterea vegetativa care se manifesta in special prin formarea an de an a lastarilor pe ramurile mai
varstnice
-rodirea care reprezinta formarea organelor care asigura productia de fructe.
Echilibrul favorabil pe care urmarim sa-l realizam prin lucrarile de ingrijire a pomilor, consta in
existenta anumitor raporturi intre cele doua procese:
1. Un numar prea mare de lastari, cu lungimi foarte mari, sunt in detrimental formarii mugurilor de rod.
2. O incarcatura exagerata de fructe stanjeneste cresterea lastarilor si in acelasi timp, impiedica formarea
rodului in anul urmator.
Experientele au aratat ca, in mod normal, lastarii trebuie sa aiba lungimea de 40- 60 cm si sa fie
bine repartizati pe toate ramurile din coroana. In ceea ce priveste rodirea, productii normale se obtin atunci
cand din numarul de muguri din coroana unui pom, 25 - 40% sunt muguri de rod. Pomii care in timpul
infloririi apar ca ,,ninsi, au un numar de muguri de rod exagerat, de obicei in proportie de 80-90% din
totalul mugurilor din coroana, ceea ce nu este favorabil pentru o rodire normala.
In perioada de tinerete se manifesta cu mare intensitate procesul de crestere vegetativa, fara
interventii deosebite din partea pomicultorului. Dupa intrarea pe rod, pe masura ce trec anii, procesul de
rodire se intensifica din ce in ce mai mult, productiile de fructe sunt din ce in ce mai mari. Formarea
lastarilor, ca numar si lungime, este din ce in ce mai slaba, pana cand lungimea acestora ajunge la numai
cativa centimetri. In mod natural, daca in coroana pomilor nu se fac nici un fel de interventii incepe sa se
manifeste procesul de uscare a ramurilor, in primul rand a varfurilor acestora.
Ca o concluzie in mod natural, pomii au tendinta de a pierde echilibrul intre crestere si rodire .
4.Cum se dirijeaza prin taieri cresterea si rodirea pomilor
Operatiunile de scurtare a ramurilor determina cresterea lastarilor, cu cat se scurteaza mai mult, cu
atat lastarii cresc mai lungi. Efectul opus scurtarii (formarea mugurilor de rod) se obtine prin inclinarea si
arcuirea ramurilor.

Pe masura ce pomii rodesc si imbatanesc, formarea lastarilor se reduce si in acest caz este necesar sa
se foloseasca scurtarile de ramuri si formatiuni fructifere, pentru a provoca noi cresteri. Scurtarile de ramuri
in perioada de maturitate si batranete a pomilor, cand acestia au tendinta de a se supaincarca in unii ani cu
muguri de rod, servesc si ca masura de, normarea productiei, in sensul ca o parte din mugurii fructiferi se
elimina cu acest prilej.
5. Necesitatea formarii lastarilor in coroana in tot cursul vietii pomilor
Rodirea in fiecare an, cu fructe de calitate superioara sub aspectul dimensiunilor, nu se poate realiza
fara sa se formeze si lastari; s-a stabilit pe cale statistica ca majoritatea fructelor se formeaza pe ramuri cu
varsta de 1-4 ani. Un pom de 20 ani, spre exemplu, pentru a rodi normal, trebuie sa aiba majoritatea
ramurilor din coroana cu varsta intre 1-4 ani. Ori raintinerirea permanenta a scheletului coroanei se bazeaza
pe formarea an de an a lastarilor.
Cand pomii nu au cresteri vegetative si se ajunge la imbatanirea scheletului, apare fenomenul
cunoscut de ,,rodire periodica- in unii ani pomii formeaza un numar exagerat de flori si fructe, in anii
urmatori se ,,odihnesc si nu produc fructe. De cele mai multe ori ,, supraproductia este insotita de o
calitate inferioara a fructelor, subdumensionate, cantitate redusa de zahar acumulat, slab colorate.
Numarul lastarilor si lungimea acestora constituie un adevarat ,,barometru care ne indica starea
biologica in care se gasesc pomii si ne sugereaza ce masuri sa intreprindem: scurtare sau rarire.
6. Obiectivele urmarite de taieri in afara de dirijarea cresterii si rodirii
Desfasurarea proceselor de crestere si fructificare este conditionata de existenta in cantitati
suficiente a hranei preparate in frunze in procesul de fotosinteza. Fiecare frunza, trebuie sa primeasca mai
multa lumina, pentru a asimila cat mai multe substante necesare metabolismului pomilor.
Coroanele indesite se raresc prin eliminarea ramurilor de prisos, a celor plasate necorespunzator, se
indeparteaza ramurile uscate, cele atacate.
Cu ajutorul taierilor se mentine inaltimea dorita a pomilor prin eliminarea sau scurtarea de la nivelul
dorit, a tuturor ramurilor.
Inaltimea maxima a pomilor in livezile intensive si superintensive trebuie sa fie de 2,2-2,5 m pentru
a asigura executarea ,,cu picioarele pe pamant a celor doua lucrari de mare volum ; taierile si recoltatul.
De asemenea prin taieri se obtine ,,aplatizarea coroanei pomilor si formarea gardurilor fructifere.
Aplatizarea este o caracteristica importanta a livezilor moderne, care pe langa o mai buna iluminare a
coroanelor pomilor, permite circulatia utilajelor de-a lungul randurilor si deci mecanizarea principalelor
lucrari.
Dupa intrarea pe rod, dirijari de ramuri nu se mai efectueaza de regula, se folosesc in schimb,
operatiunile de scurtare si rarire:
- se fac scurtari la ramurile de semischelet si la formatiunile fructifere, in cuprinsul carora nu se mai
formeaza cresteri anuale sau acestea sunt slabe ;
- se scurteaza mai mult sau mai putin in functie de starea fiecarei ramuri.
- daca o ramura a fost scurtata exagerat, lastarii prea vigurosi care se formeaza sunt un indiciu pentru o
taiere mai usoara in anul urmator ;
- ramurile de schelet se scurteaza si acestea pentru regenerare ;
- operatiunea de rarire, de eliminare de la baza a unor ramuri, se refera la formatiunile fructifere
imbatranite, plasate necorespunzator sau uscate, la ramurile de semischelet care indesesc coroana, se
umbresc ;
- la speciile samburoase se lasa pentru rodire, pe cat posibil, numai ramuri mixte, de vigoare mijlocie (4070 cm), departate la 18-20cm una de alta. Restul de ramuri, cele prea slabe sau prea viguroase se suprima,
iar cele care au rodit in anul precedent se inlocuiesc cu ramuri noi.
7. Taierile de vara (in verde)
Se executa ca o masura de intregire sau uneori substituire a taierilor in uscat, in vederea
imbunatatirii calitatii fructelor si controlul cresterii si fructificarii pomilor. Taierile de vara:
-reduc vigoarea pomilor si cresterile noi din anul urmator sunt mai reduse decat cele care apar dupa taierile
de iarna.

- asigura penetrarea radiatiilor solare active la o suprafata cat mai mare a frunzisului din interiorul coroanei.
- asigura sporirea eficacitatii tratamentelor de fitoprotectie prin acorerirea uniforma a frunzelor cu o
pelicula de solutie antiparazitara.
- asigura o mai buna coloratie a fructelor.
- elimina scoaterea din plantatii a unor cantitati mari de ramuri ce rezulta cu ocazia taierilor de iarna.
-organele eliminate vara sunt in stadiu erbaceu sau semilignificat, raman pe sol, se descompun si reintra in
circuitul trofic.
- se executa cu mare productivitate, in conditii climatice optime.
Operatiunile specifice taierilor de vara sunt numeroase, intre acestea enumeram: ciupirea lastarilor,
scurtarea lastarilor, plivirea lastarilor(rarirea), orbirea mugurilor, dirijarea ramurilor si a lastarilor.
Operatiunea de plivire a lastarilor in plantatiile de mare densitate, este o lucrare obligatorie. Se
elimina in primul rand lastarii care tind sa devina ,,lacomi, situati in pozitie verticala, cei prea desi, mai
ales cei situati spre partea superioara a gardurilor fructifere. Cea mai buna perioada de efectuare a plivitului
este in lunile iunie- iulie ;
8.Randamente realizate la taierea pomilor
Randamentul de taiere difera in functie de marime pomilor. In livezile in plina productie, dupa anul
6 de la plantare un muncitor taie 30-35pomi/zi. Se poate considera ca, in cursul unei luni, un muncitor
executa taieri la 1ha livada.