VASUL ÎNTÂRZIAT (PIRAMIDA ÎNTRERUPTĂ)

Este recomandat pentru următoarele specii: măr, păr, prun şi cais. Prezintă un
trunchi de circa 60 cm şi un ax scurt pe care sunt inserate trei şarpante distanţate la 30-40
cm una de alta. Fiecare şarpantă are câte trei subşarpante ramificate bilateral - altern -
exterior.

Vasul întârziat
Tehnica de formare

Anul I: Primăvara, se scurtează vergile la înălţimea de 100 cm. În luna mai când
lăstari au cca. 10 cm lungime se aleg trei, uniformi ca vigoare şi uniformi repartizaţi în
jurul axului. Primul lăstar - şarpantă va fi situat spre sud, pe direcţia rândului, la cca. 60
cm de sol, următorul la cca. 90 cm de la sol şi decalat cu 120º faţă de primul, iar cel de al
treilea la cca. 95 cm situat pe rând. Ceilalţi lăstari situaţi pe trunchi şi între cei aleşi se
suprimă.
Anul II: După reglarea unghiurilor de inserţie prin dresare sau înclinare, se
echilibrează primele două şarpante, iar prelungirea axului se scurtează pentru proiectarea
celei de a treia şarpante.
În perioada mai–iunie se alege pe ax un lăstar pentru a deveni şarpanta a treia, într-
o poziţie simetrică faţă de primele două.
Cu această ocazie, pe şarpantele 1 şi 2 se aleg primele subşarpante. Lăstarii concurenţi şi
cei viguroşi cu poziţie verticală se elimină.
 Tăierea de formare a vasului întârziat în anul I şi II

Anul III: După verificarea şi fixarea unghiurilor de inserţie ale şarpantelor în jurul
valorilor de 45-55º, se scurtează primele două şarpante, la distanţa de ramificare, pentru
obţinerea celei de a doua subşarpante şi şarpanta a treia pentru obţinerea primei
subşarpante .
În perioada mai-iunie se aleg elementele proiectate şi se suprimă lăstarii cu poziţie
necorespunzătoare.
Anul IV: În primăvara anului IV, se scurtează primele două şarpante pentru
obţinerea şarpantei a treia şi şarpanta a treia pentru ramificare şi obţinerea subşarpantei a
doua .
În anul următor coroana se completează cu ultima subşarpantă pe şarpanta a treia.
Paralel cu alegerea, dirijarea şi consolidarea elementelor care definesc forma de coroană,
se păstrează formaţiuni de vigoare redusă, prefructifere, care vor evolua spre rod.
 Tăieri de formare a vasului întârziat în anul IV

Observaţii
La soiurile de măr (Golden Deliocious, James Grieve, Jonathan etc.) altoite pe
portaltoi vegetativi de vigoare mică şi care ramifică în pepinieră, pentru a câştiga timp,
prima şarpantă se poate proiecta dintr-o ramură anticipată.
La fel ne putem folosi de lăstarii anticipaţi formaţi pe pomi în câmpul II al
pepinierei (la prun), dacă aceştia sunt bine dezvoltaţi şi plasaţi, pentru a proiecta una sau
două şarpante încă din anul I de la plantare.
La cais, dacă nu se ciupeşte vârful altoiului în câmpul II ramurile anticipate se
formează prea sus, aşa încât trebuie eliminate. De aceea la această specie se recomandă
ciupirea altoiului la înălţimea de 100 cm de la sol. Folosind în continuare capacitatea de a
emite anticipaţi, pe lângă proiectarea elementelor prin tăieri în uscat, se pot proiecta
diferite elemente ale coroanei prin ciupiri în prima parte a perioadei de vegetaţie.

VASUL APLATIZAT

Acest tip de coroană este folosit în livezi intensive, unde distanţa dintre rânduri
este mai mică. Aplatizarea pomilor pe rând permite trecerea tractoarelor şi agregatelor
necesare mecanizării lucrărilor în asemenea tipuri de livezi. Vasul aplatizat are aceleaşi
caracteristici ca şi vasul întârziat, de care se deosebeşte prin unghiurile de divergenţă
dintre şarpante, dispunerea spaţială a acestora. De regulă prima şarpantă se dirijează spre
sud şi pe direcţia rândului de pomi, iar celelalte două spre nord, puţin oblic faţă de
direcţia rândului, formând între ele un unghi de deschidere de 90º. Fiecare şarpantă
nordică va forma cu cea sudică un unghi de divergenţă de 135º. Pe fiecare şarpantă se
reţin 1-2 subşarpante aplatizate pe rândul de pomi.
 Modul de dispunere în spaţiu a şarpantelor la vasul aplatizat

Forme de coroană globuloase de volum redus

Formele de coroană din această grupă sunt recomandate pentru livezi intensive şi
superintensive unde densitatea la unitatea de suprafaţă este mai mare iar volumul
coroanei pomilor permite realizarea acestei densităţi.
Coroanele globuloase de volum redus se pot folosi şi în livezile din grădini familiale unde
spaţiul fiind restrâns se pot folosi foarte eficient.
Din această grupă fac parte fusul tufă, fusul subţire, coroana Pilar şi tufa liberă.

FUSUL TUFĂ (Spindel busch)

A fost introdus în cultură în Germania în urmă cu trei sferturi de secol şi are un ax

central pe care se inseră 10-16 şarpante în spirală. Punctele de inserţie ale şarpantelor pe
ax sunt foarte apropiate (10-30 cm), şarpantele sunt conduse aproape de orizontală şi sunt
garnisite cu ramuri de semischelat şi de rod.

Fus tufă
 Trunchiul are o înălţime de 40-60 cm de la sol, iar înălţimea totală a pomului
atinge 2,5-3 m. Această formă de coroană se foloseşte de regulă pentru merii şi perii
altoiţi pe portaltoi de vigoare redusă. Distanţe de plantare cum ar fi 4-4,5 m între rânduri
şi 2-4 m pe rând permit plantarea a 550-1250 pomi la hectar.
Dezavantajul acestei forme de coroană este acela că datorită poziţiei orizontale a
ramurilor de schelet, semischeletul se degarniseşte foarte repede şi rodul se deplasează
spre periferia coroanei. În vederea înlăturării acestui neajuns s-a ajuns la o formă
îmbunătăţită numită fus tufă ameliorat, la care şarpantele sunt conduse sub un unghi de
60-75º faţă de verticală.
Tehnica de formare

Anul I Anul II Anul III şi următorii

Tehnica de formare la fusul tufă

Anul I
În anul I se scurtează vergile la cca. 80 cm de la sol, iar dacă au lăstari anticipaţi se
păstrează 1-3. Lăstarii anticipaţi trebuie să fie plasaţi pe ax după cum urmează: primul la
40-60 cm de la sol, iar ceilalţi cu 10-30 cm mai sus, dispuşi în spirală. Dacă la tăierea de
primăvară nu există lăstari anticipaţi, primii lăstari şarpante se aleg în cursul perioadei de
vegetaţie după ce lăstarii apăruţi în urma tăierii ating 20-25 cm lungime.

Anul II
În primăvara anului al doilea, înainte de pornirea în vegetaţie, se scurtează
prelungirea axului la jumătate din lungimea lui, în vederea proiectării următoarelor 3-4
şarpante. În lunile mai-iunie se aleg elementele proiectate. Primele şarpante alese în anul
I sunt conduse în poziţie orizontală la fusul tufă şi în poziţie oblic ascendentă la fusul tufă
ameliorat, prin legare la ţăruşi bătuţi în sol. Lăstarii în plus, situaţi între cei aleşi şi care
fiind viguroşi nu pot evolua spre rod, se elimină.
Anul III
La fel ca în primăvara precedentă, se scurtează prelungirea axului la jumătate din
lungimea ei iar cele trei şarpante obţinute în anul precedent se înclină în funcţie de tipul
de fus după tehnica descrisă mai sus.
Anul IV şi următorii
 În continuare se procedează după aceeaşi tehnică până la obţinerea a cca. 10-16
şarpante îmbrăcate cu ramuri de semischelet şi de rod.

FUSUL SUBŢIRE (Slender Spindel, Slanke spil, Fusseau elance)

A fost realizat în Olanda în 1945 pentru soiuri de măr altoite pe portaltoi de

vigoare redusă. Este o formă de coroană globuloasă cu ax central dar sinuos deoarece
creşterea acestuia nu provine din săgeată, ci din una din ramurile subterminale cu poziţie
exterioară, situată opus faţă de creşterea din anul precedent.
Prezintă un trunchi de cca. 40 cm, iar la baza axului un etaj format din 3-4
şarpante conduse pe rând şi îmbrăcate cu ramuri de semischelet şi de rod. Distanţa dintre
şarpante pe ax este de 15-20 cm. În continuare pe ax se mai păstrează ramuri de
semischelet scurte iar terminal ramurile de rod se inseră direct pe ax. Rezultă deci că
lungimea ramurilor alese descreşte de la bază spre vârf dând pomului o formă conică
asemănătoare unui brad.
La dezvoltarea maximă pomul poate atinge înălţimea de 1,8-2,5 m iar diametrul de
0,9-1,2 m.
Fusul subţire este utilizat în special pentru măr şi păr altoit pe portaltoi de vigoare mică.

Fusul subţire

Tehnica de formare
Anul I
Varga simplă se scurtează în primăvara anului întâi la 75-80 cm, iar pomul cu
ramuri anticipate la 89-100 cm. Din ramurile anticipate, respectiv din lăstarii ce apar la
începutul verii se aleg trei pentru viitoarele şarpante din etaj, celelalte ramuri sau lăstari
se suprimă.
Anul II
 În primăvara anului doi se elimină prelungirea axului împreună cu o porţiune de
lemn de doi ani (transfer de ax), axul fiind continuat de următoarea ramură opusă ca
direcţie de creştere. Şarpantele sunt lăsate întregi, eventual se dirijează prin aplecare sau
dresare, iar celelalte ramificaţii se aduc la orizontală pentru a le pune pe rod.
În timpul verii, lăstarii cu tendinţă de creştere viguroasă se ciupesc când depăşesc 20-25
cm sau se înclină favorizând astfel punerea acestora pe rod şi diminuarea creşterii
excesive în detrimentul formării şi consolidării elementelor de schelet.
Anul III
În anul III şi în anii următori, primăvara se face transferul de ax şi în continuare,
cu ramificaţiile care apar se procedează pentru a grăbi evoluţia lor spre rod fie prin
aplecări, fie prin transfer de ramuri cu poziţie apropiată de orizontală şi cu vigoare slabă,
fie prin ciupiri în vegetaţie.
Avantajele formei de coroană sunt:
• dimensiunile reduse ale pomului, cu toate facilităţile ce decurg de aici;
• intrarea timpurie pe rod;
• simplitatea tehnicii de formare;
• absenţa mijloacelor de susţinere.
Datorită acestor avantaje, în ultimul timp, fusul subţire s-a extins foarte mult în
plantaţiile superintensive de măr şi păr.

Anul I Anul II Anul III

Tehnica de formare la fusul subţire

COROANA PILLAR

Această formă de coroană este de fapt un cordon vertical, deoarece prezintă un

trunchi de 40 cm şi un ax pe care sunt inserate toate elementele structurale ale coroanei.
 Spre deosebire de cordonul vertical această formă de coroană este mai
voluminoasă aspectul estetic situându-se pe plan secundar. La dezvoltarea definitivă
înălţimea pomului ajunge la cca. 2,5-3 m iar diametrul la 1-1,5 m.
Este recomandată pentru soiurile de măr şi păr de vigoare mică, în culturi
superintensive sau în grădinile de lângă casă.

Coroana Pillar
Tehnica de formare:
Anul I
În primăvara anului I vergile se scurtează la 70-80 cm de la sol, păstrând întregi
ramurile anticipate situate mai sus de 40 cm de la sol.
Anii următori
În fiecare an din anii următori, până la definitivarea formei de coroană se taie
prelungirile axului la cca. 60 cm. Dacă axul este bine îmbrăcat cu ramuri de semischelet
şi de rod, iar prelungirea acestuia nu este mai lungă de 70 cm, aceasta se păstrează
întreagă. Când prelungirea axului este foarte viguroasă se recomandă transferul pe o
ramură subterminală de vigoare mică. Această metodă de formare se bazează pe cât mai
puţine tăieri, temperând astfel creşterea şi stimulând fructificarea.

TUFA LIBERĂ

Se recomandă pentru alun, gutui şi vişin, specii care în mod natural au tendinţa de
a forma mai multe tulpini.
Coroana este formată din mai multe şarpante cu puncte de inserţie foarte apropiate
de suprafaţa solului, astfel încât pomul nu mai prezintă trunchi sau eventual, trunchiul are
o înălţime de maximum 10-20 cm. În cadrul tufei numărul şarpantelor poate fi cuprins
între 3 până la 10. Pe şarpante se pot găsi subşarpante sau numai ramuri de semischelet şi
de rod.
Forme de coroană aplatizate

Formele de coroană din această grupă se recomandă în special pentru livezile

intensive dar şi pentru suprafeţe mai mici utilizate eficient în grădinile de lângă case.
Denumirea acestor forme de coroană vine de la reducerea volumului acestora pe
porţiunea dintre ramuri, dirijându-le prin tăieri şi palisări să crească şi să fructifice pe cât
posibil pe direcţia rândului. Distanţa mică dintre ramurile de pomi, dată de densitatea
mare la ha, cere îngustarea rândului pentru a permite mecanizarea lucrărilor în livezi.
Mai mult decât atât, aplatizarea coroanelor pe direcţia rândurilor îmbunătăţeşte
regimul de lumină, sporind calitatea recoltelor.

PALMETA ETAJATĂ (palmeta simetrică, palmeta oblică italiană tip Baldassari)

Această formă de coroană este recomandată pentru livezile intensive de măr, păr,
piersic, vişin, prun şi cais.

Palmetă etajată

Coroana se caracterizează prin următoarele elemente:

- trunchi pitic de cca. 50-60 cm (30-40 cm la piersic, datorită degarnisirii rapide);
- un ax central pe care se inseră trei etaje distanţate între ele la 60-120 cm;
- fiecare etaj cuprinde câte două şarpante distanţate între ele pe ax la 8-12 cm şi
orientate pe direcţia rândului, dar opus, cu un unghi de inserţie care creşte de la bază spre
vârf;
- valorile unghiurilor de inserţie pentru fiecare etaj sunt: etajul I 45-50º; etajul II
50-55º; etajul III 55-60º;
 - pe şarpantele primului etaj se prind 3-4 subşarpante la următoarele distanţe de
ramificare: 50-60 cm la măr, păr, prun, vişin şi cais, sau numai două la piersic la 20 cm
distanţă.
- subşarpantele se conduc orizontal pe primele 2/3 lungime şi uşor ascendent pe
treimea dinspre vârf.
La soiurile cu capacitate mare de ramificare, şarpantele au un caracter provizoriu,
menţinându-se în coroană până când se formează un număr suficient de ramificaţii de
înlocuire. Apoi subşarpantele se transformă în ramuri de semischelet.
La piersic, cais, vişin, măr, păr şi prun cu rodire pe elemente scurte, subşarpantele
se menţin pe toată durata de viaţă a pomului.
- dimensiunile gardului fructifer sunt: înălţime totală = 3-3,5 m; lărgime la bază =
1,7-2,0 m; lărgime la mijloc = 1,4-1,7 m; lărgime la vârf = 1,2-1,35 m.

Tehnica de formare
Anul I
Dacă folosim pomii de un an, adică vergi, acestea se scurtează în funcţie de
vigoarea combinaţiei soi-portaltoi la 60-80 cm, pentru proiectarea trunchiului, primelor
două şarpante şi prelungirii axului.
În urma pornirii în vegetaţie pe varga scurtată vor apărea lăstari. Când aceştia au 10-15
cm se aleg trei, din care doi pentru şarpantele etajului I distanţaţi pe ax la 10-12 cm între
ei şi situaţi opus pe rând respectiv unul pentru creşterea în prelungire a axului. Pentru a
realiza o creştere uniformă, lăstarii şarpante se înclină sau se dresează, după caz.
Când pomii au doi ani, operaţiunea se reduce la alegerea ramurilor pentru primul
etaj şi la dirijarea poziţiei lor
Anul II
Tăierile din martie se rezumă la scurtarea săgeţii la o lungime de 70-130 cm faţă
de primul etaj (în funcţie de vigoarea combinaţiei soi-portaltoi şi de creşterea
prelungirilor) în vederea obţinerii ramurilor etajului II. Ramurile de schelet se lasă să
crească în voie sau chiar se dresează pe lângă ax în cazul când nu sunt suficient de
viguroase. La o dezvoltare normală, când cele două ramuri ale primului etaj au grosimea
egală cu a axului, prin înclinare acestea se coboară într-un plan situat cu 30 cm mai jos
faţă de ax (această decalare de 30 cm între planul axului şi cel al şarpantelor se va
respecta mai departe cu ocazia proiectării şi dirijării etajelor următoare)
În luna mai se aleg elementele proiectate, care sunt lăstarii şarpante pentru etajul
doi, situaţi la 60-120 cm faţă de primul etaj şi lăstarul de prelungire a axului. Lăstarii
situaţi între şi în apropierea celor aleşi se suprimă iar cei de vigoare mică se păstrează
pentru a evolua spre fructificare. Se suprimă în mod obligatoriu lăstarii concurenţi
respectiv cei foarte viguroşi situaţi pe partea superioară a şarpantelor.
 Tehnica de formare la palmeta etajată

Anul III
În anul trei, primăvara devreme, se instalează sistemul de susţinere, de care este
absolută nevoie pentru palisarea pomilor.
Astfel se leagă mai întâi trunchiul şi axul pomului de sârmele spalierului, în poziţie
verticală după care se trece la palisarea şarpantelor primului etaj la un unghi de inserţie de
45-55º.
Palisarea se va face torsionând uşor ramura prinsă de la bază pentru a evita
dezbinarea. În cazul ramurilor mai groase se vor face 2-3 crestări transversale în scoarţă
şi în lemn în partea inferioară a arcuirii fără a depăşi 1/3, din diametru care ajută la
deschiderea unghiului de inserţie al ramurilor fără ca acestea să se dezbine. Legarea
şarpantelor şi a axului se va face păstrând un spaţiu de 1,5-2 cm pentru a preveni
ştrangularea. După poziţionarea şarpantelor, se aleg şi se palisează în poziţie orizontală
primele subşarpante distanţate la 60-70 cm de ax. Şarpantele etajului doi se palisează şi
se leagă sub un unghi de inserţie de 50-55º. Axul pomului se scurtează la înălţimea de
formare a etajului trei.
Anul IV
Primăvara devreme:
- se verifică şi se refac legăturile şarpantelor etajelor unu şi doi respectiv primele două
subşarpante;
- se alege şi se palisează subşarpanta a doua de pe şarpantele etajului întâi
- în cadrul etajului trei şarpantele se palisează de sârma spalierului sub un unghi de
ramificare de 55-60º.
Prin lucrări în verde se elimină lăstarii cu poziţie necorespunzătoare respectiv cei
concurenţi. De asemenea se păstrează ramificaţiile de vigoare slabă care prin poziţie şi
dispunere pe semischelet vor evolua spre rod.
 La sâmburoase şi la unele soiuri precoce de măr şi păr altoite pe portaltoi de vigoare
slabă, la sfârşitul anului patru coroana este definitivată. În celelalte cazuri tăierile de
formare a coroanei se continuă şi în anul cinci, pentru realizarea celei de a treia
subşarpantă pe şarpantele etajului I respectiv pentru completarea semischeletului cu un
număr cât mai mare de formaţiuni de rod.

PALMETA NEETAJATĂ (asimetrică)

Palmeta neetajată este recomandată pentru livezi intensive la pomi de vigoare mică
şi mijlocie cu creşteri reduse şi capacitate de ramificare slabă ce nu realizează un volum
de coroană care să justifice utilizarea palmetei etajate. Această formă de coroană se
deosebeşte de precedenta prin faptul că şarpantele nu mai sunt dispuse câte două în etaje
şi sunt într-un număr mai mare: 8-10.
Palmeta neetajată prezintă un trunchi de 30-50 cm, un ax pe care şarpantele se
inseră alternativ şi opus pe direcţia rândului la o distanţă de 25-30 cm şi sub un unghi de
inserţie de 50-60º. Pe şarpante nu se proiectează subşarpante ci doar ramuri de
semischelet şi de rod. Înălţimea gardului fructifer este de 2,5-3 m, grosimea la bază de
1,4-1,6 m iar la partea superioară de 0,8-1m.

Palmetă neetajată

Tehnica de formare
Anul I
 În luna martie vergile plantate se scurtează la înălţimea de 60-80 cm din care 30-
50 cm pentru trunchi şi restul pentru primele două şarpante şi prelungirea axului.
În timpul perioadei de vegetaţie când lăstarii au 15-20 cm lungime se aleg elementele
proiectate: doi lăstari situaţi opus pe rând, primul ales la înălţimea ce delimitează
trunchiul iar al doilea cu 25-30 cm mai sus respectiv un lăstar poziţionat terminal pentru
prelungirea axului. Restul lăstarilor situaţi pe trunchi sau între cei aleşi se suprimă.
Anul II
Înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, aproximativ în luna martie, se scurtează
prelungirea axului la 50-60 cm de la punctul de inserţie a celei de a doua şarpante. Se
verifică şi se reglează unghiurile de inserţie la nivelul şarpantelor 1 şi 2 prin legare la
sârmele sistemului de susţinere sau la ţăruşi bătuţi în sol.
În vegetaţie când lăstarii au 15-20 cm, se aleg doi lăstari situaţi opus pe rând în
vederea formării şarpantelor 3 şi 4 respectiv unul pentru prelungirea axului. Creşterile cu
poziţie defectuoasă se vor îndepărta favorizând astfel creşterea elementelor rămase.
Anul III
Primăvara se verifică şi se corectează unghiurile de ramificare la şarpantele 1-4
prin palisare şi legare la sârmele spalierului.

Tehnica de formare la palmeta neetajată

Dacă se realizează diferenţe de vigoare între şarpante, acestea se vor corecta prin
dresări, aplecări, crestări deasupra sau dedesubtul punctului de inserţie al şarpantelor
problemă.
Se scurtează prelungirea axului la 50-60 cm de la punctul de inserţie al şarpantei 4
în vederea formării şarpantelor 5 şi 6 respectiv pentru a asigura creşterea în prelungire a
axului printr-un lăstar vertical cu poziţie corespunzătoare pe ax. În timpul vegetaţiei, cu
ocazia lucrărilor în verde se aleg lăstarii şarpante 5 şi 6 respectiv prelungirea axului.
Observaţii:
 Tăierile de formare a coroanei continuă şi în anii următori până la definitivarea
acesteia şi completarea cu toate elementele ce o compun după tehnica descrisă mai sus.
La pomii cu creştere viguroasă mai ales din anul al doilea se poate recurge la
proiectarea şi obţinerea a trei şarpante pe an, ciupind lăstarul de prelungire a axului în
iunie pentru emitere de anticipaţi.
Pentru grăbirea intrării pomilor pe rod şi mărirea suprafeţei productive începând
din anul IV se păstrează în coroana pomului toate creşterile cu poziţie corespunzătoare
evoluării spre rod, tăierile de rodire suprapunându-se peste cele de formare.

PALMETA „LIBER APLATIZATĂ” (gardul fără formă)

Această formă de coroană s-a generalizat în cultura intensivă a pomilor, fără

spalier, care reprezintă mari cheltuieli de investiţie.
În acest caz pomii reprezintă un trunchi de 40-50 cm şi un ax central pe care se
inseră 9-10 şarpante dispuse solitar sau în etaje opus pe rând, la distanţe variabile pe ax,
cu unghiuri de inserţie variabile realizate mai ales prin tăieri de transfer pe creşteri
exterioare. Distanţele finale dintre şarpante se stabilesc după intrarea pomilor pe rod când
se elimină cele care îndesesc coroana sau se scurtează transformându-le în ramificaţii de
semischelet. Şarpantele inferioare pot prezenta subşarpante. Deschiderea unghiurilor de
inserţie se face în fiecare an prin transferarea direcţiei de creştere a axului şarpantei pe
ramuri exterioare situate pe rând. La definitivare dimensiunile gardului fructifer vor fi: 3-
3,2 m înălţime, 1,5-1,8 diametrul la bază şi 0,8-1 m diametrul în partea superioară.

Palmetă „liber aplatizată”

 Tehnica de formare la palmeta liber aplatizată

Tehnica de formare
Anul I
Primăvara în luna martie se scurtează vergile la 60-70 cm iar în urma tăierilor în
verde se aleg trei lăstari pe cât posibil plasaţi pe rând solitar sau în etaje, evident cu
direcţie de creştere opusă pentru formarea primelor şarpante şi un lăstar pentru creşterea
în prelungire a axului. Lăstarii de prisos se elimină.
Anul II
Înainte de dezmugurit se scurtează axul la 50-60 cm pentru proiectarea de noi
şarpante.
Din lăstarii proveniţi, în urma tăierilor în verde se aleg trei pentru formarea de
şarpante dispuşi opus şi altern la distanţe variabile cuprinse între 15-40 cm în funcţie de
situaţia dată şi de vigoarea combinaţiei soi-portaltoi, iar ceilalţi se ciupesc la 5-6 frunze
pentru a-i obliga se evolueze spre rod.
Anul III
La sfârşitul perioadei de repaus, când seva începe să circule, iar pericolul
dezbinării şi frângerii este mai mic primele două şarpante se ancorează la sol prin legare
de ţăruşi sub un unghi de ramificare de 60º. Pentru a nu răni ramurile la capătul de sus
sfoara se prinde de un inel de tablă căptuşit în interior cu cauciuc care înconjoară larg
şarpanta pentru a nu o ştrangula. Şarpantele următoare se ancorează de cele inferioare sau
se lasă să crească liber urmând ca să se deschidă prin tăieri de transfer.
 Se scurtează apoi prelungirea axului în funcţie de vigoarea acestuia pentru a
proiecta şi alege noi şarpante.
Anul IV
După un an de legare şarpantele inferioare îşi consolidează poziţia şi nu mai au
nevoie de ancore. De aceea inelul de tablă se îndepărtează, în caz contrar în anii următori
va ştrangula şarpantele care se vor îngroşa prin creştere.
Tot în primăvara acestui an, ca dealtfel şi în anii următori, unghiurile de ramificare
se vor deschide prin tăieri de transfer ale prelungirii şarpantelor pe ramuri de creştere
exterioară.
Începând cu acest an se scurtează ramificaţiile de ordinul II pentru transformare în
semischelet pe care apoi să se formeze un număr cât mai mare de ramuri de rod.

PALMETA SIMPLA

Este formă de coroană fără mijloc de susţinere utilizată în special în cultura

piersicului la distanţe de plantare de 4 x 2 = 1250 pomi la ha. Pomii prezintă un trunchi
pitic de cca. 40 cm şi un ax pe care se inseră numai două şarpante conduse opus pe rând
distanţate între ele pe ax la cca. 20 cm. Pe aceste şarpante se inseră direct formaţiunile de
semischelet şi rod.

Palmetă simplă

Tehnica de formare
Anul I
În primăvara anului I varga este scurtată la 60 cm, eventualele ramuri de la bază se
scurtează la doi muguri de la bază. În mai-iunie când lăstarii au l5-20 cm se aleg trei
lăstari, din care doi pentru şarpantele palmetei iar cel de al treilea pentru ax. Restul
lăstarilor se ciupesc la două trei frunze de la bază. Pentru a favoriza creşterea celor trei
lăstari se ciupesc, de asemenea, foarte scurt, la două trei frunze şi lăstarii anticipaţi care
cresc pe ei.
Anul II
În primăvara acestui an, axul şi cele două braţe nu se scurtează. Se măresc
unghiurile de inserţie la 45-55º. Se taie foarte scurt la 1-2 cm de la bază toate ramurile
anticipate care se găsesc spre vârful şarpantelor pe o lungime de cca. 30-40 cm, iar
celelalte ramuri anticipate se răresc reţinând numai pe cele necesare pentru fructificare. În
anul al doilea pomii pot produce 2-4 kg de fructe. În luna mai când lăstarii au 5-6 cm se
ciupesc la două trei frunze de la bază toţi lăstarii situaţi deasupra şi dedesubtul braţelor.
Se lasă intacţi lăstarii de prelungire şi cei laterali necesari pentru fructificare în
anul următor. În luna iunie se degajează vârfurile, ciupind la două trei frunze de la bază
lăstarii anticipaţi situaţi spre vârful braţelor, pe o lungime de 30-40 cm
Anul III
Primăvara, în martie şarpantele şi axul palmetei se scurtează deasupra unei ramuri
laterale, numai dacă depăşesc lungimea de 2,5 m. Şarpantele pomilor vecini se leagă între
ele. Pe cele trei elemente de schelet se lasă numai ramurile de rod (20-30 pe fiecare pom)
necesare pentru o recoltă normală, restul ramurilor anuale tăindu-se la 0,5-1cm de la
bază. Tăierea se efectuează începând de la vârful braţelor spre baza lor.

Tehnica de formare la palmeta simplă

DRAPEL MARCHAND

Este o formă de coroană, concepută în Franţa, care prezintă trunchi şi ax central

poziţionat oblic faţă de nivelul solului, folosită la gardurile fructifere. Pe partea
superioară a axului sunt inserate perpendicular 5-6 şarpante orientate în acelaşi sens pe
direcţia rândului şi la 50-70 cm distanţă una de alta. Pe partea inferioară a axului se inseră
două şarpante orizontale proiectate la înălţimea de 60 respectiv 100 cm de la sol care au
rolul de a completa spaţiul liber care rămâne sub ax. Pe şarpante nu se găsesc
subşarpante, ci numai ramuri de semischelet şi de rod. Obţinerea acestei forme de
coroană necesită în mod obligatoriu sistem de susţinere cu cel puţin 5 sârme dispuse din
50 în 50 de cm.

Drapel Marchand

Drapelul Marchand a fost introdus şi folosit în România pe suprafeţe mici pentru

livezi intensive de: măr, păr, cireş, vişin şi piersic, cu combinaţii de soi portaltoi de
vigoare medie.
Tehnica de formare
Anul I
În vederea realizării acestei forme de coroană pomii se plantează înclinaţi sub un
unghi de 45º, cu vârful orientat spre sud pentru a feri pomii de eventualele arsuri de iarnă
pe trunchi. Vergile astfel plantate se scurtează, primăvara, la 65 cm lungime în vederea
obţinerii primei şarpante orizontale.
Cu ocazia tăierilor în verde din mai când lăstarii au cca. 15-20 cm, se aleg trei
lăstari viguroşi, din care unul terminal pentru prelungirea axului, al doilea situat sub
acesta şi pe partea inferioară a axului, cu punctul de inserţie la 60 cm de la sol, iar al
treilea situat pe partea superioară a axului ce delimitează trunchiul la 30-40 cm de la sol.
Acestui lăstar i se măreşte unghiul de ramificare, aproximativ în luna august, de
îndată ce depăşeşte lungimea de 80 cm. Ceilalţi lăstari situaţi pe trunchi sau între cei aleşi
se suprimă sau se ciupesc la 3-4 frunze pentru a evolua spre rod.
Anul II
În primăvara acestui an se verifică şi se reînnoiesc legăturile pomului la sistemul
de susţinere, după care se palisează şi se leagă prima şarpantă oblic sub un unghi de
inserţie de 90º respectiv prima şarpantă orizontală, de prima sârmă a spalierului. Se
scurtează prelungirea axului la 50-60 cm faţă de şarpanta oblică pentru proiectarea unei
noi perechi de şarpante (oblică şi orizontală)
Când lăstarii au cca. 20 cm, se aleg din nou trei, plasaţi corespunzător: unul pentru
prelungirea axului, unul pentru a doua şarpantă oblică, cu punctul de inserţie la cca.50-70
cm de prima şarpantă oblică, respectiv unul inserat la cca. 100 cm de sol pentru a doua
şarpantă orizontală.
La soiurile cu creştere mai viguroasă se poate reţine încă din acest an şi cea de a treia
şarpantă oblică.

Tehnica de formare la drapel Marchand

Anul III şi IV
Tăierile executate în această perioadă urmăresc definitivarea coronei cu toate
elementele care o compun şi anume două şarpante oblice respectiv alungirea şi
ramificarea celor existente. De asemenea, se stimulează creşterea numărului formaţiunilor
de rod.
Pomul se limitează în înălţime la nivelul ultimei sârme a sistemului de susţinere

TRIPLA ÎNCRUCIŞARE DELBARD (Tricroissillon Delbard)

Această formă de coroană a fost realizată în Franţa de către G. Delbard şi folosită

pentru livezi intensive de măr şi păr de vigoare mijlocie. În România s-a utilizat doar în
staţiuni pomicole experimentale.
 Tripla încrucişare Delbard

În acest sistem pomii prezintă un trunchi pitic de cca. 30 cm, cu două şarpante
divergente înclinate sub un unghi de 21-49º faţă de orizontală. Pe partea superioară a
fiecărei şarpante, la 60-100 cm de baza sa, se lasă câte o subşarpantă, care se conduce
paralel cu şarpanta opusă. Deci fiecare pom are numai patru elemente de schelet: două
şarpante şi două subşarpante, pe care sunt inserate direct ramuri de semischelet scurte şi
ramuri de rod. Fiecare şarpantă realizează trei puncte de încrucişare: două cu şarpanta şi
subşarpanta proprie respectiv al treilea cu şarpanta pomului următor.
Sistemul de susţinere pe care se conduce această formă de coroană este un spalier
cu 5 sârme înalt de 2 m, din care prima sârmă este la 30 cm de sol. Pentru fixarea
rectilinie a şarpantelor pe spalier se fixează pe direcţia şarpantelor şipci de lemn egale ca
lungime cu lungimea şarpantelor.
Acest sistem prezintă interes şi pentru grădina de lângă casă, având şi aspect
decorativ.
Tehnica de formare
Anul I
În primăvara acestui an se scurtează vergile la 30-35 cm de sol în vederea
delimitării trunchiului şi proiectării primelor două şarpante.
În luna iunie, când lăstarii au 20 cm lungime se aleg doi plasaţi terminal cât mai
apropiaţi. Restul lăstarilor situaţi pe trunchi respectiv între cei aleşi se suprimă. Lăstarii
astfel selectaţi se lasă să crească liber.
Anul II
Primăvara, la începutul vegetaţiei când seva începe să circule şarpantele se leagă la
sistemul de susţinere sub un unghi de 21-49º, în funcţie de vigoarea combinaţiei soi
portaltoi, după care şarpantele se scurtează la 60 cm de la nivelul inserţiei pe trunchi în
vederea proiectării subşarpantelor.
Cu ocazia tăierilor în verde din luna iunie se aleg pe fiecare şarpantă doi lăstari din
care unul pentru prelungirea creşterii şarpantei şi celălalt pentru a deveni subşarpantă care
se leagă la sistemul de susţinere.
ANUL III
Tăierile din acest an urmăresc prelungirea creşterii şarpantelor şi subşarpantelor
până la nivelul ultimei sârme a spalierului precum şi garnisirea acestora cu ramuri de
semischelet şi de rod.

Tehnica de formare la tripla încrucişare Delbard

SISTEMUL HAAG

Acest sistem creat în Belgia este de fapt o palmetă cu ax central, pe care sunt
dispuse 5-6 etaje formate fiecare din câte două şarpante orizontale orientate opus pe rând.
Distanţa dintre etaje este de 50-60 cm. Pe braţele fiecărui etaj se află numai ramuri de
semischelet şi de rod. Înălţimea trunchiului este de 50-60 cm iar a gardului fructifer de
2,5-3 m.
Tehnica de formare: necesită foarte mult timp deoarece practic nu se trece la
formarea etajului superior până când etajul inferior nu este format şi consolidat. Ramurile
de semischelet şi de rod sunt admise numai lateral. În cadrul acestei forme se manifestă
puternice tendinţe de dezechilibru: pe de o parte între braţele de jos şi cele superioare care
cresc mai puternic; pe de altă parte între ramificaţiile apărute în porţiunea terminală ale
aceleaşi serii de braţe.
 Toate aceste explică răspândirea redusă a acestei forme de coroană.

Schema formei de coroană Haag

SEA-BROOK

Sistemul a fost creat în Anglia pentru livezi de mare densitate plantate la 2-2,5 m
între rânduri respectiv 0,6-0,8 m între pomi pe rând obţinându-se densităţi de 5000 până
la 8333 de pomi la ha.
Pomii, plantaţi înclinat sub un unghi de 30º faţă de verticală prezintă un trunchi de
50-60 cm şi un ax pe care se inseră 5-6 perechi de braţe orizontale scurte şi uşor arcuite.
Distanţa dintre etaje este de 50-60 cm. Ramurile fiecărui etaj se palisează pe
sârmele unui spalier cu 5 sârme care susţine pomii înalţi de 2-2,5 m.
 Gardul pomicol sistem sea-Brook

SISTEMUL BOUCHĖ – THOMAS

Sistemul este creat în Franţa şi are două variante:

Varianta 1: În această variantă vergile se plantează sub un unghi de 30º faţă de
orizontală, încrucişate două câte două, sub formă de X. În acest caz pomii se plantează la
3-4 m între rânduri şi 1,25 m pe rând. Pe partea superioară a axului se păstrează 3-4
şarpante care se conduc oblic pe rând. Subşarpantele în număr de una maximum două pe
fiecare şarpantă se conduc apoi în acelaşi sens şi paralel cu axul.
Varianta 2: Este varianta în care vergile se plantează câte una sub un unghi de 30º
faţă de orizontală în acelaşi sens la 3-4 m între rânduri respectiv 1,5-2 m pe rând. Pe
partea superioară se păstrează două şarpante conduse pe rând opus şi oblic faţă de rând.
Creşterile de pe faţa superioară a şarpantelor se conduc paralel cu axul.

Bouché-Thomas I
 Bouché-Thomas II

SISTEMUL LEPAGE

Sistemul a fost creat în Franţa utilizând atât arcuirea axului cât şi a şarpantelor,
astfel că la dimensiunile definitive gardul fructifer se prezintă ca o suprapunere de 3-4
arcade. Sistemul este indicat pentru soiurile de măr şi păr de vigoare mică şi mijlocie, în
culturi superintensive sau în grădina de lângă casă. Sistemul prezintă două variante:
lepage simplu şi lepage dublu.
Lepage simplu în care pomii se plantează oblic, la 45º şi la distanţele de 2-2,5 m
între rânduri respectiv 1 m. În anul al doilea de vegetaţie când varga realizează o creştere
de 1,5-2 m varga este curbată cu grijă la înălţimea de 50 cm de la sol, prin legare de axul
pomului vecin. Plantarea oblică este necesară pe de o parte pentru a slăbi vigoarea de
creştere şi pe de altă parte de a favoriza apariţia de lăstari viguroşi în zona de maximă
curbură care să fie la rândul lor arcuiţi în sens invers pe rând. În total se formează 3-4
etaje de arcuri succesive distanţate la 50-60 cm.
Lepage dublu presupune plantarea pomilor în poziţie verticală, la distanţă dublă
pe rând faţă de varianta anterioară. Vergile se scurtează la cca. 40 cm de la sol, iar în
urma apariţiei lăstarilor se aleg doi, care după ce depăşesc 80 cm lungime se orientează în
sensuri opuse pe direcţia rândului. Seriile următoare de arcade (2-3) se conduc în sensuri
opuse. Înălţimea gardului fructifer este de 2-2,5 m.
Dacă pomii au înrădăcinare bună nu necesită spalier. La merii altoiţi pe M 9 spalierul este
necesar şi trebuie să prezinte cel puţin trei sârme plasate din 50 în 50 cm. Sistemul de
conducere Lepage s-a răspândit mai puţin în cultura pomilor, deşi grăbeşte intrarea
pomilor pe rod, deoarece se opune tendinţei naturale de creştere a pomilor necesitând
cheltuieli mari de investiţie şi de întreţinere datorate de efectele negative ale arcuiri.
 Sistemul Lepage simplu

Sistemul Lepage dublu

PALMETA RUZINĂ

Această formă a fost creată de Otto Bocek din Cehoslovacia şi se prezintă ca o

variantă a sistemului Lepage dublu. Pomii sub formă de vergi după plantare se scurtează
la 60 cm.
Tehnica de formare
În primăvara anului întâi se scurtează vergile în vederea delimitării trunchiului şi
determinării apariţiei lăstarilor necesari formării primului etaj şi asigurării creşterii în
prelungire a axului.
 Palmeta ruzină

Tehnica de formare la palmeta ruzină

Cu ocazia tăierilor în verde de la începutul lunii iunie se aleg trei lăstari: primii doi
situaţi în apropierea primei sârme a spalierului (60 cm de la sol) respectiv al treilea pentru
prelungirea axului. Restul lăstarilor se suprimă.
În primăvara anului următor primele două şarpante se arcuiesc pe sârmele
spalierului opus pe rând, iar axul se arcuieşte în direcţia primului braţ arcuit.
Pe axul arcuit, în zona de maximă curbură, apar mai mulţi lăstari, din care se alege
unul, a cărui creştere este stimulată prin suprimarea sau ciupirea celorlalţi. În anul
următor lăstarul va fi înclinat în sens opus, formând şarpanta a patra. Distanţa dintre două
şarpante este de 50-60 cm, iar înălţimea gardului de 2,5-3 m. Pe braţe nu se lasă decât
ramuri scurte de semischelet şi ramuri de rod.
În final rezultă o palmetă cu ax şerpuit şi cu braţe arcuite. Sistemul necesită
spalier. Plantarea se face la 2 m pe rând.

GARDUL FRUCTIFER CU SCHELET ARCUIT

 Este o formă de coroană asemănătoare cu coroana Lepage dublu. După cum
sugerează denumirea, toate ramurile de schelet sunt arcuite, unele la stânga altele în
dreapta trunchiului care este vertical şi măsoară cca. 50 cm. Această coroană este
recomandată pentru livezile superintensive de măr şi păr cu soiuri de vigoare mijlocie.
Distanţele de plantare recomandate sunt de 3,5-4 m între rânduri şi 1,45-2,5 m pe rând.
Pentru realizarea coroanei este necesară instalarea unui sistem de susţinere înalt de cca. 2
m.

Gardul fructifer cu schelet arcuit

Tehnica de formare
Formarea acestei coroane începe prin plantarea vergilor toamna, în poziţie
verticală şi scurtarea lor în primăvara următoare la 50 cm, adică la înălţimea primei sârme
a spalierului. Către sfârşitul primului an de vegetaţie, în luna august, pe fiecare pom se
aleg doi lăstari viguroşi, care sunt curbaţi în sens opus pe rând şi fixaţi pe prima sârmă a
spalierului.
În anii următori se va definitiva forma de coroană alegând şi arcuind în fiecare an
câte un lăstar din fiecare punct maxim de curbură de pe fiecare şarpantă. Arcuirea se va
face an de an în sens opus.

GARDUL BELGIAN

Este o formă de coroană simplă accesibilă atât amatorilor cât şi specialiştilor.

Prezintă un trunchi scurt de cca. 30-40 cm respectiv două şarpante divergente înclinate la
45º. Distanţa de 60 cm între pomi pe rând face ca şarpantele pomilor vecini să se
încrucişeze formând romburi.
Tehnica de formare
Anul I
 La plantare varga se taie la 40 cm de la sol în vederea delimitării trunchiului şi
determinării apariţiei primelor două şarpante. În mai-iunie când lăstarii au 15-20 cm, se
aleg doi cu poziţie laterală orientaţi pe direcţia rândului, care se lasă intacţi pentru a
forma braţele, iar restul lăstarilor situaţi pe trunchi sau între cei aleşi se suprimă.
În luna august când cei doi lăstari depăşesc 80 cm lungime, se trece la aplecarea acestora
sub un unghi de 45º, legându-se de sârmele spalierului.
Anul II
Primăvara devreme se scurtează prelungirile şarpantelor la cca. 60 cm în vederea
unei garnisiri, iar ramurile care pot evolua spre rod se păstrează în coroană.
Cu ocazia lucrărilor în verde se asigură creşterea rectilinie a şarpantelor, garnisirea
acestora.
Înălţimea gardului fructifer se va limita la 2,5-3m.

Gard Belgian

Tehnica de formare la gardul Belgian

 YPSILON

Coroana este constituită din două șarpante diametral opuse orientate perpendicular
pe direcția rândului de pomi sub un unghi de 30-400 față de verticală. Șarpantele
formează două planuri oblice în formă de V. Pe ambele părți laterale ale fiecărei șarpante
sunt dispuse subșarpante orientate de-a lungul rândului sub un unghi de 45 0. Lungimea
subşarpantelor descreşte de la baza șarpantei către vârful ei. Șarpanta are formă de con şi
după amplasarea subşarpantelor se aseamănă cu palmeta liber aplatizată.
Această formă de coroană, spre deosebire de Tatura, se formează şi se întreține
fără spalier. Înălțimea gardului fructifer este de cca 2,5 m. Este indicată pentru
conducerea pomilor de măr, piersic etc. plantați la distanţa de 4,5-5 x 1-2 m.

Ypsilon

Forme de coroană artistic palisate

Formele de coroană artistic palisate îmbină utilitatea producţiei de fructe cu

cerinţele aspectului decorativ din spaţiile create în jurul construcţiilor şi grădinilor de
lângă casă. Faţă de speciile ornamentale nefructifere, deosebit de decorative de altfel,
pomii conduşi în forme artistic palisate încântă prin împlinirea rodului decorativ în
acelaşi timp prin diversitatea şi rigurozitatea conducerii pomilor împotriva voinţei lor. De
foarte multe ori câteva fructe obţinute de pe artisticul palisat ce împlineşte o casă,
valorează mai mult decât o livadă întreagă.
 De aceea aceste forme de coroană care uimesc ochiul privitorului se adresează în
aceeaşi măsură grădinarului amator şi absolventului Facultăţii de Horticultură care dintr-
un motiv sau altul nu a reuşit să devină pomicultor.

CORDONUL VERTICAL

Este cea mai simplă coroană palisată. Elementele permanente ale coroanei sunt un
trunchi de 30 cm şi un ax pe care se inseră apoi ramurile de rod direct sau prin
intermediul semischeletului.
Pomii se conduc pe un sistem de susţinere cu 5-6 sârme de 2,8 mm în diametru,
distanţate la 40 cm una de alta. Pentru dirijarea mai uşoară a axului, acesta se va lega de
sârmele spalierului lângă o stinghie de lemn de 2 m.
Această formă de coroană se recomandă pentru soiurile spur de măr altoite pe M 9;
în cazul părului: dr.Jules Guyot, Buna Luiză, Oliver de Sèrres, Josephine de Malines,
Untoasă Giffard, Untoasă Clairgeau, Wiliams, Untoasă Bosc; Untoasă Hardenpont,
Untoasă de Geoagiu altoite pe gutui cu intermediar.
Cordonul vertical poate fi folosit pentru îmbrăcarea zidurilor de împrejmuire sau
ale construcţiilor cu distanţe între pomi de 50-60 cm. Dacă se plantează în rânduri
distanţa dintre ele trebuie să fie egală cu înălţimea spalierului 2-2,5 m.

Cordonul vertical

Tehnica de formare
ANUL I: Primăvara, în luna martie, vergile se scurtează la 40-50 cm pentru a
provoca apariţia de lăstari imediat deasupra trunchiului. Lăstarii de pe trunchi se
îndepărtează pe măsura formării lor, iar cei din coroană se ciupesc repetat la 5-6 frunze
pentru ramificare.
La cordonul cu semischelet (Feragutti), lăstarii de pe ax nu se ciupesc şi se înclină
dacă sunt prea viguroşi şi cu unghiuri de inserţie prea mici. Prelungirea axului se
palisează vertical de stinghia de lemn şi se leagă din 20 în 20 cm.
 Anii următori: În fiecare an primăvara se va scurta prelungirea axului cu 1/2, mai
târziu 2/3 în vederea provocării unei bune ramificări. Creşterile se vor menţine aproape
de ax la cordonul simplu sau pe semischelet la 30-40 cm la cordonul Feragutti.

Tehnica de formare la cordonul vertical

CORDONUL OBLIC

Cordonul oblic se aseamănă cu cordonul vertical doar că de la înălţimea de 30 cm

axul este înclinat sub un unghi de 30-45-60º faţă de verticală, pentru a i se tempera
creşterea.
Cordonul oblic se foloseşte pentru aceleaşi specii şi soiuri ca şi cordonul vertical,
după unii autori chiar şi pentru piersic, cais, cireş, prun. Pentru realizarea acestei forme
de coroană este nevoie de spalier.

Cordonul oblic

Tehnica de formare
 Pomii plantaţi în poziţie verticală se scurtează la cca. 30 cm deasupra unui mugure
orientat în direcţia unde urmează a fi dirijat axul oblic. Lăstarul care creşte (singurul care
se păstrează) va fi apoi palisat pe stinghia de lemn la sârmele spalierului sub unghiul
dorit.
În fiecare primăvară prelungirea axului va fi scurtată deasupra unui mugure situat
pe partea inferioară a prelungirii. Lungimea de tăiere depinde de capacitatea de creştere şi
ramificare a combinaţiei soi-portaltoi, de regulă scurtarea îndepărtând cca. jumătate din
prelungirea axului.
Ramificaţiile care apar pe partea superioară a axului oblic vor fi mai viguroase
decât cele care apar pe partea inferioară şi laterală. Acest fenomen se amplifică cu
mărirea unghiului de înclinare a axului cordonului. Prin tăieri în uscat şi lucrări în verde
elementele de semischelet şi de rod vor trebui conduse cât mai aproape de ax. Înălţimea
totală a pomilor se ridică la 2-2,5 m.

Tehnica de formare la cordonul oblic

CORDONUL UNIVERSAL UNILATERAL

Este una dintre cele mai folosite forme palisate alcătuite dintr-un trunchi pitic de
40, 60 sau chiar 80 cm în funcţie de opţiunea cultivatorului şi un ax condus orizontal pe
un spalier simplu cu o singură sârmă bine întinsă. Pe axul orizontal care poate ajunge la
2-3 m lungime se inseră direct formaţiunile de semischelet şi de rod.
Într-un asemenea sistem se pot conduce doar soiurile de vigoare foarte mică de
măr. Părul cu vigoare şi tendinţa sa naturală de a forma un ax puternic se conduce greu în
cordon orizontal. Totuşi unele soiuri de păr mai temperate ca şi tendinţă de creştere pot fi
conduse în acest sistem (Untoasă Giffard, Buna Luiză, Josefina de Malines, Decana de
iarnă etc).Distanţa dintre pomi pe rând va fi de 2-3 m iar între rânduri cca. 2 m.
Tehnica de formare
Formarea cordonului orizontal se poate face prin arcuire sau prin tăiere. Se pot
arcui lăstari în creştere sau vergi de diferite dimensiuni.
 Cel mai uşor se realizează curbura lăstarului în creştere ce rezultă în urma altoirii
la colet în ochi dormind. Aceasta presupune curbarea lăstarului semilignificat după ce
depăşeşte 4-5 frunze. Având în vedere că lăstarii sunt elastici prin acest procedeu se obţin
curburi aproape în unghi drept fără ruperea pomilor.
Cel mai adesea se procedează la formarea cordonului orizontal de la vergi prin
arcuire. Sistemul are două variante în funcţie de grosimea vergilor şi momentul plantării.
1. Dacă se plantează primăvara sau toamna vergi subţiri a căror flexibilitate este
mare, curbarea lor nu pune probleme. Totuşi se recomandă ca operaţia de curbare să se
facă după intrarea pomilor în vegetaţie, imediat după pornirea sevei când ţesuturile permit
asemenea deformări.
2. Dacă varga este de diametru mai mare neputând fi curbată cu uşurinţă, aducerea
la orizontală se va face în mai multe etape. Dacă grosimea este prea mare şi curbura
implică pericolul ruperii pomului acesta se va scurta cu câţiva cm deasupra sârmei
spalierului. Se va alege apoi din lăstarul cel mai bine plasat, care se va lăsa mai întâi să
crească vertical după care se va palisa progresiv de sârma orizontală.
Lăstarii foarte viguroşi care tind să dezechilibreze cordonul se plivesc iar ceilalţi
plasaţi corespunzător se ciupesc pentru a evolua spre fructificare.
În anii următori se va scurta în fiecare primăvară prelungirea cordonului la 30-40 cm
pentru a asigura creşterea în prelungire a acestuia.

Cordonul orizontal unilateral

 Tehnica de formare la cordonul orizontal unilateral

CORDONUL ORIZONTAL BILATERAL

Această formă prezintă un trunchi de 40-80 cm şi două şarpante dispuse opus pe

rând, lungi de 2-3 m, îmbrăcate cu formaţiuni de semischelet şi de rod şi se foloseşte
pentru soiurile de măr şi păr de vigoare redusă.

Cordonul orizontal bilateral

Tehnica de formare
Formarea cordonului orizontal bilateral presupune bifurcarea pomului la nivelul
sârmei spalierului şi conducerea şarpantelor opus pe rând. Pentru realizarea acestor
obiective se pot alege următoarele variante:
 Tehnica de formare la cordonul orizontal bilateral

1. Bifurcarea prin arcuire care nu duce la obţinerea unui T perfect datorită

decalării punctelor de inserţie a lăstarilor arcuiţi pentru a deveni şarpante.
2. Bifurcarea pe vargă constă în arcuirea vergii pe sârma spalierului şi alegerea
unui lăstar din punctul maxim de curbură care se va curba în sens opus.
3. Bifurcarea prin altoire şi tăiere se face prin altoirea vergii în zona de bifurcare
cu mugure dormind obţinându-se astfel cel mai reuşit cordon bilateral.

FORMA DE U

Forma d U este o formă de coroană artistic palisată ce prezintă un trunchi pitic, de

30-40 cm respectiv două sau multiplu de două braţe, ce au dispunere în spaţiu
asemănătoare literei U. Braţele se conduc ca şi cordonul vertical, având grijă ca cele două
braţe să fie echilibrate în creştere. Se pot forma trei variante de coroane de tip U, după
cum urmează:
U simplu este compus dintr-un trunchi de cca. 30 cm şi două braţe distanţate la 30
cm pentru măr şi păr şi 50 cm pentru piersic. Pomii ce rodesc pe elemente scurte, pot fi
conduşi la o distanţă între braţe de 30 cm, iar cei ce rodesc pe ramuri mijlocii la 60 cm.
Pe aceste două braţe sau şarpante sunt prinse ramurile de semischelet şi de rod. Distanţa
de plantare a pomilor pe rând este dublul distanţei dintre cele două braţe.
Tehnica de formare
Bifurcarea vergii se va face prin una din metodele descrise la cordonul orizontal
bilateral. Dacă creşterile sunt corespunzătoare se vor putea realiza coturile necesare
formei U, prin curbarea lăstarilor în poziţie verticală. În continuare se va lăsa anual câte o
prelungire de cca. 30-40 cm. Echilibrul dintre braţe trebuie tot timpul păstrat riguros prin
tăieri de echilibrare.
U dublu este alcătuit din 4 şarpante verticale reunite două câte două pentru a
forma două litere U, care la rândul lor sunt reunite şi ele printr-un trunchi. Poate fi folosit
la aceleaşi specii ca şi U simplu, dar se pretează bine la soiurile de păr de vigoare
mijlocie altoite pe gutui.
Tehnica de formare
Prima bifurcare a vergii se va face se va face la 20 cm de la sol prin metode deja
cunoscute. Cele două braţe conduse orizontal sunt aduse la verticală în momentul când au
depăşit cu 10-15 cm mijlocul U-ului pe care trebuie sa-l susţină. A doua bifurcare trebuie
făcută foarte aproape de cot, la 10 cm înălţime. Pentru o mai bună dezvoltare a braţelor
trebuie redusă la minim înălţimea bifurcărilor.
U quadruplu prezintă opt braţe verticale prin ramificare în plus a şarpantelor de
la U dublu. Se formează după aceeaşi tehnică pe care o cere U dublu.

U simplu
 U dublu

U quadrublu

CANDELABRUL
Este o coroană cu trunchi scurt de cca. 30-40 cm ce ramifică într-o porţiune
orizontală de pe care pleacă un număr par sau impar de braţe verticale. Distanţa dintre
braţe este de cca. 30-50 cm, iar coroana este definitivată când toate braţele ajung la
aceeaşi înălţime.
Tehnica de formare
Se formează după tehnica cordonului orizontal până se obţine porţiunea orizontală
de lungime dorită, după care braţele se curbează uşor vertical. Pe braţele orizontale se
aleg şi se conduc braţe verticale care la definitivarea coroanei vor trebui să aibă aceeaşi
înălţime ca şi braţele laterale. Reuşita obţinerii acestei forme de coroană, care necesită un
şablon din fier beton, depinde de realizarea unui echilibru perfect între braţe.

Candelabre în volum cu un etaj

Candelabre în volum cu trei etaje

 SISTEMUL COSSONNET

Este un gard fructifer realizat din palmete simetrice cu braţe oblice alternând cu
palmete cu braţe orizontale. Sistemul îşi propune utilizarea optimă a spaţiului, astfel că,
braţele palmetelor oblice completează golurile create de braţele palmetelor simetrice.
Sistemul se pretează pentru soiurile de măr şi păr de vigoare redusă.

Sistemul Cossonnet

YPSILLON TRANSVERSAL

Se pretează la combinaţiile soi-portaltoi de vigoare mijlocie, la speciile piersic,

cais, prun, măr şi păr. Prezintă avantajul unei bune intercepţii a luminii.
Caracteristici: trunchi de 30-40 cm; prezintă 2 şarpante dirijate opus, sub un unghi de 25-
30o, perpendicular pe direcţia rândului, palisate pe sârmele spalierului; şarpantele sunt
garnisite cu semischelet şi ramuri de rod; înălţimea se limitează la 2,2-2,7 m, iar grosimea
la 2-2,5 m. Deoarece există pericolul ca cele 2 şarpante să se dezbine sub greutatea
rodului (mai ales la piersic), la Staţiunea de irigaţii Tatura din Australia s-a conceput un
sistem de susţinere cu 4-6 sârme pentru fiecare braţ, care permite şi tăierea mecanizată.
Acest mod de formare poartă denumirea de “Tatura Trellis”.
 Ypsillon transversal

Forme de coroană palisate în volum

Aceste forme de coroană se realizează cu mai mult efort, necesitând schelete
metalice, care să conducă ramificaţiile pomilor în poziţiile dorite, precum şi timp
îndelungat pentru formare.
Diversitatea formelor întrece de multe ori imaginaţia pomicultorului. Pentru
relevanţă amintim următoarele: candelabre în volum, vază, cilindru, masă, umbrelă,
piramidă aripată

Forme de coroană palisate în volum (Vază)

Forme de coroană palisate în volum (Umbrelă)

Forme de coroană palisate în volum (cilindru)