Sunteți pe pagina 1din 18

ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN

ROMANIA

INTRODUCERE
Strugurii fac parte din categoria celor mai puternice alimente cu proprietăţi
terapeutice, atunci când sunt utilizaţi corect. Cura de struguri, denumită şi ampeloterapie
(ampelos = viţă) sau cura uvală (uva = strugure) este practicată de milenii. Cercetările
ştiinţifice din ultimii ani fundamentează credinţa asupra impresionantei valori a curelor de
struguri.
Pornind de la analiza compoziţiei chimice şi continuând cu studii clinice de
specialitate despre efectele tratamentelor cu struguri asupra organismului uman, cercetătorii
moderni dezleagă misterele acestei licori, sucul de struguri, şi o recomandă în prevenirea şi în
recuperarea unei palete destul de largi de boli. Printre acestea se numără afecţiuni
gastrointestinale, afecţiuni hepato-biliare, ictere, boli cardiovasculare, boli renale, afecţiuni
ale aparatului respirator, boli de nutriţie, diabet boli infecţioase şi mai ales pentru întărirea
sistemului imunitar.
Strugurii la sfârşitul perioadei de maturare au o compoziţie chimică foarte complexă.
Ei conţin apă în proporţie de 78-85 %, zaharuri 15-25 %, acizi organici 0,2 – 5 %, substanţe
azotate 0,5 – 1,2 %, compuşi fenolici 0,2 - 1%, lipide 0,08 - 0,2 %, substanţe minerale 1-3 %,
substanţe odorante, enzime şi nu în ultimul rând vitaminele din grupele B, C, H si PP. Ele au
un rol important în creşterea şi dezvoltarea organismelor prin stimularea şi reglarea
principalelor procese metabolice din organism. Dinamica acumulării depinde de soi, podgorie,
condiţii climatice şi lucrările de întreţinere a plantaţiei viticole.
România este o ţară viticolă membră a OIV din 1927, deţinătoare a unei importante
suprafeţe cultivate cu viţă de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piaţă în sectorul vin.
Suprafaţa viticolă a României se află cantonată în 8 regiuni viticole, areale de cultură
delimitată de legislaţia naţională până la nivelul de localitate administrativ teritorială. Numai
aici este permisă în continuare înfiinţarea de plantaţii viticole.
Aceste 8 regiuni de cultură a viţei de vie corespund încadrării în zonele viticole
europene B, C1a şi CII, după cum urmează:
- zona Viticolă B – Transilvania;
- zona Viticolă CI – Dealurile Moldovei, Dealurile Olteniei, Banatului, Crişanei şi
Maramureşului;
- zona Viticolă CII – Dealurile Munteniei, Colinele Dobrogei şi Terasele Dunării.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Capitolul I

Situația culturii soiurilor de struguri de masa in Romania


Suprafața totala cultivata cu vita de vie roditoare a fost in anul 2003 de 238.300
hectare, iar productia totala de struguri s-a situat la 1.102.400 tone, cu 25.000 tone mai mult
ca in 2002. In perioada 2000 - 2002 a fost inregistrata o balanta comerciala excedentara cu un
sold pozitiv care a oscilat intre 16.487,3 mii $ in 2000 si 21.282,5 mii $ in 2002, iar in acest
an valoarea s-a ridicat 12,0 milioane de euro, ceea ce inseamna 6,0 % din valoarea totala a
exporturilor agricole.
Intre tarile cu traditie in viticultura si vinificatie din Europa, Romania ocupa locul 5, raportat
la suprafata viticola si locul 6 la productia de struguri si la cea de vin.
Suprafaţa cultivată cu viţă de vie în ţara noastră a atins un maxim de 300.400 ha în
anul 1971, după care s-a redus continuu, astfel încât în anul 2005ajunge la 217.000 ha.
După promulgarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) extinderea suprafeţelor
ocupate cu viţă de vie s-a realizat mai ales în sectorul privat cu hibrizi direct producători, care
au atins o suprafaţă de 110.000 ha (46,2%).
Plantaţiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafaţă de 128.000 ha (53,8%), din care
115.000 (83,3%) sunt cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, iar 23.000 ha (16,7%) cu
soiuri pentru struguri de masă. Din suprafaţa cultivată cu soiuri pentru struguri de vin
predomină soiurile pentru vinuri albe (75%), care găsesc condiţii favorabile în toate regiunile
viticole ale ţării; soiurile pentru vinuri roşii au o pondere mai redusă (25%), cultivându-se
numai în podgoriile din sudul ţării. Dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea (60-70%)
o deţin cele de calitate.
Producţia totală de struguri s-a ridicat în anul 2004 la 1.011.778 tone. Producţia
medie la hectar a evoluat de la 2,9 t/ha în anul 1950, la 10,1 t/ha în anul 1988, după care a
scăzut, ajungând în anul 2004 la 4,8 t/ha. Sectorul pepinieristic viticol a atins în anul 1989 un
total de peste 4000 ha, din care 2300 ha plantaţii de portaltoi şi 800 ha şcoli de viţă, cu o
producţie anuală de 50 milioane viţe altoite STAS şi 1,5-2 milioane viţe pe rădăcini proprii.
După anul 1989 sectorul pepinieristic s-a redus drastic la cca. 750 ha, din care 380 ha viţe
portaltoi, cu o producţie anuală de 5 milioane viţe altoite STAS.
Sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de masa cuprinde in principal Chasselas
d'oré, Muscat Hamburg, Afuz Ali, Italia, Victoria.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA

Capitolul II

Soiurile de struguri pentru masă şi soiurile cultivate şi cultivabile în România

Strugurele este prin excelenţă un fruct nobil, care posedă o istorie şi o cultură. Eleganţa
formei şi aspectului său (senzorialitate vizuală şi tactilă) alături de însuşirile organoleptice
(senzorialitate gustativă) şi de valoarea energetică ridicată fac din acesta un produs prestigios
şi generos, deosebit de apreciat de către consumator.
În aceste condiţii, în ultimele decenii, la nivel mondial şi naţional s-a promovat o
politică continuă de sensibilizare a producătorilor viticoli în vederea sporirii suprafeţelor
cultivate cu soiuri de struguri pentru masă pe de o parte, şi a specialiştilor din cercetarea
viticolă în vederea diversificării sortimentului de soiuri de struguri destinaţi consumului în
stare proaspătă, pe de altă parte.
Obiectivele programului naţional de ameliorare genetică a sortimentului pentru soiuri
de struguri destinaţi consumului în stare proaspătă au fost orientate în vederea: creării de noi
soiuri cu potenţial superior de productivitate, cu însuşiri calitative mai bune; cu epoci diferite
de maturare în vederea asigurării consumului în stare proaspătă pe o perioadă cât mai lungă de
timp; cu capacitate de adaptare ridicată la condiţiile diferite de biotop, cu rezistenţe sporite la
principalele boli, dăunători sau la condiţiile climatice critice.
Astfel, în perioada 1970-1999, în România au fost omologate 22 de noi soiuri de
struguri pentru masă.
Sortimentul actual de struguri pentru masă cultivate în România, în funcţie de epoca de
maturare, este reprezentat de 9 soiuri de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi
timpurie(dintre care doar unul singur cu maturare extratimpurie), 16 soiuri de struguri pentru
masă cu maturare mijlocie şi 8 soiuri de struguri pentru masă cu maturare târzie, respectiv un
total de 33 de soiuri. La acesta pot fi adăugate şi cele 9 selecţii clonale (tabelul nr. ).
Analizând structura sortimentului se observă că, ponderea cea mai ridicată este
deţinută de soiurile de struguri pentru masă cu maturare mijlocie (48,4 %), urmate de soiurile
de struguri pentru masă cu maturare extratimpurie şi timpurie - circa 27,05 % şi respectiv,
circa 24,05 % soiuri de struguri cu maturare târzie.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA

Sortimentul de soiuri de struguri pentru masă


cultivate şi cultivabile în România în anul 2002
Tabel 4.4.
Soiuri cu maturare Soiuri cu maturare Soiuri cu maturare
extratimpurie şi timpurie mijlocie târzie şi foarte târzie
1.Muscat Perlă de Csaba 1.Chasselas doré 1.Coarnă neagră
2.Cardinal 2.Chasselas roz 2.Afuz Ali
3.Muscat de Hamburg 3.Italia
4.Muscat d'Adda 4.Bicane
5.Alphonse Lavallée
Soiuri nou create
Soiuri nou create 6.Chasselas de Băneasa Soiuri nou create
3.Muscat timpuriu de 7.Cetăţuia 5.Coarnă neagră
Bucureşti 8.Silvania selecţionată
4.Victoria 9.Azur 6.Select
5.Timpuriu de Cluj 10.Splendid 7.Greaca (b)
6.Augusta 11.Transilvania 8.Xenia
7.Napoca 12.Tamina
8.Milcov 13.Someşan
9.Timpuriu de Pietroasa 14.Istriţa
15.Paula
16.Gelu
Selecţii clonale
Chasselas doré 20 Iş.
Selecţii clonale Chasselas roz 17 Iş. Selecţii clonale
Perlă de Csaba 115 Gr. Muscat de Hamburg 4 Pt. Afuz Ali 14 Gr.
Muscat de Hamburg 424 Gr. Afuz Ali 93 Mf.
Muscat de Adda 5 Pt. Italia 25 gr.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Capitolul III

Factorii care influențează repartizarea soiurilor de struguri pentru masa in


Romania

Soiurile de struguri pentru masă se evidenţiază printr-o serie de caracteristici


biologice şi exigenţe ecologice ,a căror cunoaştere este foarte importantă pentru adoptarea
celor mai bune soluţii privind distribuirea teritorială a acestora, precum şi pentru stabilirea
celor mai conveniente soluţii tehnologice în vederea obţinerii unor producţii susţinute
cantitativ şi calitativ,cu maximum de eficienţă economică.

Principalele însuşiri biologice.


Vigoarea . În general, soiurile de struguri pentru masă în comparaţie cu cele de vin
sunt :mai viguroase (Cardinal, Muscat d'Adda, Afuz Ali, Italia ş.a.), prezintă creşteri anuale
puternice şi producţii mai mari de 2-3 ori, ceea ce reclamă soluri cu fertilitate ridicată şi
permite utilizarea cu eficienţă sporită a îngrăşării şi irigării.
Datorită vigorii ridicate se pretează mai bine la conducerea pe tulpini semiînalte şi
înalte . Aceasta este însă condiţionată de rezistenţa lor la temperaturile scăzute din timpul
iernii şi de alegerea ecosistemelor favorabile culturii neprotejate peste iarnă.
Maturarea strugurilor la soiurile de masă se eşalonează de la 15 iulie la 30 octombrie,
pe parcursul a şapte epoci de maturare, începând cu Muscat Perla de Csaba, soi extratimpuriu
şi încheind cu Italia, Bicane, soiuri târzii. Cultivarea celor mai valoroase soiuri în acelaşi areal
viticol sau în areale viticole diferite poate asigura eşalonarea consumului de struguri în stare
proaspătă pe o perioadă de 3 - 3 ½ luni.
Rezistenţele biologice ale soiurilor de struguri pentru masă se referă la rezistenţa la
ger, rezistenţa la secetă, la boli ( mană, oidium, botrytis, antracnoză, cancer bacterian ş.a.), la
dăunători (păianjeni, molii ş.a.). Există o serie de diferenţieri între soiuri în funcţie de factori
genetici, ecologici, agrotehnici ş.a...Soiurile de struguri pentru masă se caracterizează prin
toleranţe biologice mai scăzute în comparaţie cu soiurile pentru vin. Astfel, ele sunt mai
sensibile la secetă şi, ca urmare, au prioritate la irigare. Toleranţa la ger mai mică cu - 2 ºC
impune restricţii mai mari privind arealele de cultură ale soiurilor pentru masă ,în special a
soiurilor cu sensibilitatea cea mai mare (Cardinal, Alphonse Lavallé ş.a.). Toleranţa redusă la
ger (Cardinal) prezintă dezavantajul favorizării instalării cancerului bacterian, cu toate
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
consecinţele negative care decurg din aceasta. Vigoarea mai mare a soiurilor de struguri
pentru masă creează un fitoclimat favorabil bolilor specifice excesului de umiditate (mana
viţei de vie, putregai cenuşiu, oidium ş.a.). Consumul strugurilor în stare proaspătă impune
exigenţe sporite faţă de gradul de sănătate a boabelor ,care trebuie să fie libere de principalii
dăunători (cochilis , eudemis ş.a.).
Soiurile de struguri pentru masă ,în comparaţie cu cele de vin, au cerinţe superioare faţă de
resursele heliotermice în perioada de vegetaţie, ceea ce impune cultura lor îndeosebi în
arealele din sudul ţării (soiuri cu maturare extratimpurie, timpurie şi târzie). În Moldova, unde
regimul termic şi cel de iluminare sunt inferioare celor din S-ul ţării, se asigură condiţii
favorabile numai pentru cultura soiurilor cu maturare mijlocie, fiind contraindicată cultura
soiurilor târzii. În Transilvania condiţiile climatice nu convin, cu mici excepţii, culturii
economice a soiurilor de struguri pentru masă.

Principalele caracteristici tehnologice


În vederea satisfacerii exigenţelor crescânde ale consumatorilor, precum şi a anumitor
cerinţe de ordin economic, soiurile de struguri pentru masă trebuie să prezinte o serie de
caracteristici tehnologice, cum ar fi : mărimea, forma şi compactitatea strugurilor,
dimensiunile şi forma boabelor, culoarea pieliţei, calităţile gustative, rezistenţele tehnologice
ş.a.
Mărimea strugurilor. Pentru consum în stare proaspătă sunt apreciate în general
soiurile cu struguri de mărime medie spre mare (15-30 cm lungime) şi greutate medie de 150 -
300 g.
Forma strugurilor la soiurile de struguri pentru masă este cilindro - conică, însă sunt
mai bine valorificate soiurile cu struguri rămuroşi, lacşi (Muscat de Hamburg, Afuz Ali ş.a ),
care se pretează mai bine la ambalare în lădiţe.
Compactitatea strugurilor. Strugurii de la soiurile pentru masă trebuie să aibă boabe
rare, ramificaţii elastice şi pedicele lungi (1,5 - 2,0 cm).
Dimensiunea boabelor. Pentru consumul în stare proaspătă sunt mai bine apreciate
soiurile de struguri cu boabe mari şi foarte mari (Afuz Ali, Victoria, Italia ş.a.), soiurile cu
boabe mijlocii prezintă interes comercial numai dacă se disting prin timpurietate (Muscat
Perlă de Csaba). Uniformitatea mărimii boabelor în strugure reprezintă o cerinţă de ordin
calitativ, asigurând un aspect plăcut, atrăgător pentru consumatori.
Forma boabelor. Sunt apreciate pentru consum soiurile cu boabe perfect sferice
(Chasselas doré) sau ovale (Afuz Ali ).
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Culoarea boabelor. Strugurii cu boabele colorate uniform galben-auriu (Chasselas
doré) sau roşu închis, aproape negru (Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda) au un aspect mai
plăcut, mai atrăgător în comparaţie cu soiurile cu boabe colorate în verde (Coarnă albă), roz
(Chasselas roz) sau cele neuniform colorate (Cardinal, unele biotipuri de Muscat de
Hamburg).
Prezenţa stratului de pruină la soiurile de struguri destinaţi consumului în stare
proaspătă este un indiciu al stării de sănătate şi prospeţime a strugurilor, conferind boabelor
un aspect brumat, catifelat. Cantitatea de pruină oscilează în funcţie de soi şi reprezintă în
medie 1,5% din greutatea pieliţei (tabel4.6). Degradarea stratului de pruină datorită
manipulărilor dese de la recoltare până la comercializare diminuează aspectul strugurilor şi
scade valoarea comercială a acestora.

Cantitatea de pruină pe boabe la unele soiuri de struguri pentru masă (mg/cm2), după Mihalcea
Gh.,1980
Tabel 4.6.
Soiul Media Variaţia
Chasselas doré 9,1 8,8 - 10,3
Coarnă albă 15,0 14,6 -15,7
Muscat de Hamburg 15,1 13,5 -16,2
Afuz Ali 15,1 14,4 - 16,2
Coarnă neagră 17,4 16,8 - 18,3

Calităţile gustative sunt determinate de o serie de caracteristici ale pieliţei, miezului,


seminţelor precum şi de raporturile dintre acestea.
Pieliţa trebuie să fie aderentă la miez, fină, subţire, elastică, uşor de sfărâmat în timpul
consumului ; să confere strugurilor rezistenţă la fisurare, transport, manipulare, la păstrare ş.a.
Miezul sau pulpa poate avea o consistenţă cărnos - crocantă (Afuz Ali, Cardinal,
Victoria ş.a.), semicrocantă (Chasselas doré, Cinsaut ş.a.) sau cărnos - moale (Muscat Perlă de
Csaba, Pance précoce ş.a.). Dacă consistenţa miezului depăşeşte o anumită limită (Muscat
d'Adda) devine neplăcută. Menţinerea strugurilor o perioadă mai lungă pe butuc, la unele
soiuri (Regina viilor), poate duce la degradarea consistenţei miezului, în timp ce la alte soiuri
(Cardinal) consistenţa nu se alterează şi constituie o însuşire valoroasă a soiului.
Miezul trebuie să fie uşor aderent la pieliţă însă, uşor detaşabil de seminţe. Sunt
respinse de la consumul în stare proaspătă soiurile cu miez mucilaginos (Lidia, Isabella ş.a.).
Gustul este determinat de o serie de constituenţi biochimici , rol pregnant având în
principal conţinuturile în zahăr şi aciditate totală. Astfel, gustul se poate aprecia prin indicele
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
gluco-acidimetric (zaharuri % / aciditate %0), care oferă informaţii şi asupra momentului
optim de recoltare. a strugurilor. La soiurile de struguri pentru masă valoarea optimă a acestui
indice este 4 (Oşlobeanu M. şi colab., 1980). În general, soiurile de struguri pentru masă se
consumă la un conţinut moderat de zaharuri (130-180g/l) şi o. aciditate cuprinsă între 3,0 - 4,5
g/l exprimată în acid sulfuric). Există soiuri care au o aciditate redusă (Cardinal) şi consumul
lor se poate face la concentraţii mai mici de zaharuri (120-130g/l ) în timp ce, la alte soiuri
(Regina viilor), la aceeaşi concentraţie de zaharuri au aciditatea ridicată şi nu pot fi
consumate.
În funcţie de modul cum se combină cei doi componenţi (zaharuri, aciditate), gustul
poate fi armonios, dulce-acrişor (Chasselas doré), fad (Cardinal), dulce plat (Cinsaut ?),
acidulat-dulceag (Bicane).
Unele soiuri au un gust specific ierbos (Coarnă neagră), cunoscut sub denumirea de
gust de coarnă.
Aroma este determinată de substanţele aromate stocate în pieliţe. Consumatorii din ţara
noastră preferă soiurile cu aromă de muscat (tămâios). Această aromă este mai intensă la
unele soiuri (Muscat de Hamburg), mai puţin intensă la altele (Muscat Perlă de Csaba, Muscat
Timpuriu de Bucureşti ş.a.). La unele soiuri (Regina viilor), prin menţinerea strugurilor pe
butuc o durată mai mare, aroma se degradează spre un gust foxat, asemănător H.P.D.
Aprecierea complexă a strugurilor pentru masă se poate realiza folosind o scară de
notare de la 0 - 10, în care aspectul comercial se notează cu 0-3 puncte; gustul-aroma cu 0-3
puncte; consistenţa pulpei cu 0-2puncte; desprinderea boabelor de pe ciorchini cu 0-1 puncte;
grosimea pieliţei, numărul şi mărimea seminţelor cu 0-1 puncte. Din punctajul menţionat se
observă că aspectul comercial şi gustul-aroma au ponderea cea mai mare.
Din punct de vedere comercial, soiurile sunt împărţite în 3 grupe: grupa S –
superioară (Cardinal,Victoria, Afuz Ali, Italia, Muscat d'Adda ş.a.), grupa M – mijlocie
(Chasselas doré, Coarnă neagră ş.a.), grupa O – obişnuită (Muscat Perlă de Csaba, Regina
viilor ş.a.), conform STAS 1490/1976.
La fiecare soi, strugurii se încadrează în trei clase de calitate: categoria extra (strugurii
trebuie să nu prezinte nici un defect), calitatea I -a (cu uşoare defecte de formă, coloraţie
ş.a.), calitatea II-a (cu defecte de mărime şi formă, de coloraţie, supramaturare, maximum 10
% struguri cu boabe mărgeluite şi meiate ş.a.
Rezistenţele tehnologice ale soiurilor de struguri pentru masă exprimate prin: durata
de păstrare a strugurilor pe butuc, rezistenţa la desprindere de pedicel, la fisurare, transport,
păstrare ş.a. Prezintă interes din punct de vedere al valorificării strugurilor, în funcţie de ele
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
stabilindu-se, pentru fiecare soi, termenul de recoltare, distanţa de transport, posibilitatea şi
durata păstrării ş.a.
Durata de păstrare a strugurilor pe butuc oscilează de la 6-8 zile (Regina viilor) până
la 20-25 de zile, uneori şi mai mult la soiurile cu rahisul mai rezistent la deshidratare (Afuz
Ali ), cu condiţia să nu survină precipitaţii.
Rezistenţa la desprindere a boabelor de pe pedicel este influenţată pozitiv de numărul
fasciculelor libero-lemnoase din discul pedicelar (Chasselas - 11 , Coarnă neagră - 13, Afuz
Ali –14 ş.a.).

4.2.3.Particularităţi de cultură ale soiurilor de struguri pentru masă


Reuşita unei plantaţii de struguri pentru masă este condiţionată de o serie de factori de
natură: genetică (soiul cultivat şi combinaţia altoi/portaltoi), ecologică, tehnologici precum şi
de posibilităţile de valorificare a producţiei obţinute.

Alegerea combinaţiei de altoire


O etapă importantă pentru asigurarea succesului unei plantaţii de struguri pentru masă
o constituie alegerea judicioasă a portaltoilor. Portaltoii se impun a fi bine adaptaţi la
condiţiile de mediu, compatibili cu soiul ales şi care să corespundă obiectivelor de producţie .
Criteriile pe care trebuie să le avem în vedere la alegerea portaltoiului sunt:
 Rezistenţă la paraziţii din sol - portaltoiul ales trebuie să fie în primul rând rezistent la
diferitele biotipuri de filoxeră şi în al doilea rând la nematozii paraziţi, la Melolontha
şi toleranţi la Xiphinema index.
 Capacitatea de adaptare la natura şi reacţia solului- portaltoii rezistenţi la cloroză
sunt 41 B, 140 Ru, Fercal, iar toleranţă la aciditatea solului prezintă 140 Ru, 3309 C;
pe solurile puţin profunde şi cele cu risc de secetă bine adaptate sunt R110, 140 Ru, pe
solurile compacte e recomandat 1103 Paulsen iar pe solurile cu umiditate excesivă
bine adaptaţi sunt Riparia Gloire, 101-14 MGt, 5BB, 1103 P;
 Gradul de compatibilitate între altoi şi portaltoi- o serie de comportamente şi
simptome apărute în plantaţiile de struguri pentru masă au fost grupate sub termenul
de incompatibilitate sau lipsă de afinitate între altoi şi portaltoi. Efectele sunt diverse,
natura lor fiind încă incomplet cunoscută. Dintre combinaţiile care au prezentat
diferite probleme enumerăm: Alphonse Lavallée,Afuz Ali altoite pe 3309 C; Chasselas
altoit pe 161-49 C ş.a. De asemenea, combinaţii precum Muscat de Hamburg altoit pe
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
SO4, Chasselas altoit pe 41 B sunt contraindicate din raţiuni calitative (culoare,
compactitate a strugurilor).
 Vigoarea indusă - în funcţie de caracteristicile genetice portaltoiul poate induce
vigoare mare (Berlandieri x Rupestris) sau redusă (Riparia, 420 A);
 Obiectivele comerciale urmărite - pentru precocitate se pot alege Riparia Gloire sau
Riparia x Rupestris; pentru tardivitate 140 Ru .
La alegerea portaltoiului se ţine cont de condiţiile de mediu care pot să determine o
vigoare suficientă ,echilibrată pentru un potenţial de producţie ridicat astfel încât aceasta să nu
deprecieze calitatea strugurilor.
Factorii ecopedologici. Alegerea arealelor de cultură trebuie astfel făcută încât prin
interacţiunea sol-soi- microclimat să se realizeze cele mai bune rezultate agroproductive şi
comerciale.
Factorii tehnologici. Necesitatea obţinerii unor plantaţii viticole de struguri de masă
profitabile impune folosirea la înfiinţarea plantaţiei a unui material certificat, de calitate
superioară, cu un potenţial productiv ridicat adaptat la condiţiile de mediu locale.
Distanţele de plantare utilizate la plantaţiile de struguri pentru masă variază între 2 -
2,5 până la 3 - 3,5 m între rânduri şi 1,2 – 1,5 m între plante pe rând, în funcţie de sistemul de
conducere şi vigoarea soiului cultivat.
Orientarea rândurilor se stabileşte în funcţie de topografia parcelei şi vântul
dominant. În general pentru o bună interceptare a radiaţiei solare rândurile se orientează pe
direcţia N-S.
Forma de conducere. Soiurile de struguri pentru masă au fost conduse intr-o varietate
de forme în funcţie de tradiţia locală, de posibilităţile de susţinere şi de tehnologia aplicată. În
principal forma de conducere aleasă trebuie să permită obţinerea unei suprafeţe foliare expuse
cât mai mare cu un grad de suprapunere a frunzelor cât mai mic. Cercetările recente
recomandă ca în cazul culturii unor soiuri cu vigoare medie, fără irigare să se utilizeze
conducerea În plan vertical în timp ce la soiurile viguroase, în arealele cu posibilităţi de
aplicare a irigării să se utilizeze conducerea sub formă de liră, formă de conducere care
determina o mai bună maturare şi precocitate a producţiei, diminuarea riscului atacurilor
parazitare, necesitând în schimb aplicarea irigării, a unei tăieri de formare în verde, a
copilitului şi defolierii în zona strugurilor.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Condiţiile climatice care asigură reuşita culturii soiurilor de struguri pentru masă în România (după
Oşlobeanu M., 1975)
Tabel 4.7.
Soiuri cu maturitate
Elemente climatice extratimpurie
mijlocie tardivă
şi timpurie
Lungimea perioadei de vegetaţie, zile minim 160 160-180 peste 180
Suma gradelor de temperatură din
perioada de vegetaţie
totală 0C minim 2500 minim 3000 peste 3400
utilă 0C minim 1000 minim 1200 peste 1600
Temperatura medie din perioada de minim 18 minim 20 peste 22
vegetaţie, 0C
Suma orelor de strălucire a soarelui, h minim 1000 minim 1200 peste 1600
Precipitaţii:
anuale, mm 500-800
în perioada de vegetaţie, mm peste 300
Indicele heliotermic:
-global Minim 2 2,5-3 Peste 3-3,5
-real Minim 1,5 2-2,5 Peste 2,5
Coeficientul hidrotermic 0,8-1,2
Indicele bioclimatic 10±2 pentru condiţii de neirigare
Condiţii impuse în timpul înfloritului
pentru evitarea meierii şi mărgeluirii
-temperatura, 0C peste 17
-umiditatea aerului 50-70 %
-precipitaţii, mm fără
-luminozitate maximă posibilă
Umiditatea relativă a aerului pentru
creşterea şi maturarea normală a
boabelor (%)
-creşterea boabelor 75-80
-maturarea boabelor 70-75

Încărcătura de muguri în funcţie de soi pe butuc depinde de sistemul de tăiere ales şi


de potenţialul productiv al soiului.
Aplicarea operaţiunilor în verde prezintă un rol important pentru îmbunătăţirea
calităţii producţiei, a aspectului comercial şi precocităţii producţiei.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
 Plivitul lăstarilor - se recomandă suprimarea la începutul creşterii a lăstarilor excedentari
chiar daca sunt purtători de rod dar au vigoare slabă şi inseraţi prea des. Aplicarea corectă a
lucrării determină obţinerea unor viţe echilibrate care permit o bună dezvoltare a strugurilor
rămaşi;
 Defolierea constă în suprimarea câtorva frunze şi copili situaţi în apropierea strugurilor.
Defolierea ameliorează starea sanitară a strugurilor, determinând atacuri mai reduse de
Botrytis facilitând si colorarea strugurior la soiurile cu struguri albi Lucrarea trebuie să se
execute raţional deoarece orice dezechilibru între suprafaţa foliară expusă şi numărul de
struguri rămaşi are efect negativ asupra calităţii producţiei;
 Reducerea numărului de inflorescenţe şi de ciorchini reprezintă o metodă eficace de reglare
şi adaptare a producţiei la potenţialul plantei. Normarea producţiei prin reducerea numărului
de inflorescenţe depinde de caracteristicile soiului şi anume: la strugurii cu boabe îndesate se
face imediat după înflorit şi fecundare, la soiurile cu ciorchinii lacşi se face înainte de înflorit.
Reducerea numărului de inflorescenţe la viţe se face în funcţie se soi: până la 15 inflorescenţe
la soiurile Cardinal, Regina viilor, Afuz-Ali, Italia; până la 25 de inflorescenţe la soiurile
Muscat de Hamburg, Cinsaut, Bicane, Ceauş; până la 30 de inflorescenţe la soiurile Perla de
Csaba, Chasselas doré, Coarnă neagră şi Coarnă albă. Numărul de ciorchini lăsaţi pe butuc
diferă în funcţie de soi, modul de conducere şi obiectivele comerciale
P
I
g b
, în care:
I = nr. de inflorescenţe sau de ciorchini / butuc;
P = Randament potenţil optim al soiului respectiv (kg/ha);
g = greutatea medie a unui strugure (kg)
b = numărul mediu de butuci / ha.

 Cizelatul strugurilor este o operaţiune generalizată în practica viticolă la recoltarea acestora.


Operaţiunea constă în înlăturarea boabelor atacate de boli şi insecte, a celor verzi şi insuficient
dezvoltate sau cu integritatea afectată de leziuni mecanice.Scopul urmărit este de a preveni
deteriorarea calităţii şi de a îmbunătăţi aspectul comercial al strugurilor. Modul de executare
constă în înlăturarea boabelor a căror integritate a fost afectată, utilizându-se foarfeci de
construcţie specială pentru recoltat şi cizelat.
 Incizia inelară constă în îndepărtarea unui inel de scoarţă şi liber de pe lăstar, lat de 4-6 mm,
sau numai într-o simplă incizie circulară. Aceasta are scopul de a întrerupe circulaţia
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
descendentă a sevei elaborate şi distribuirea ei către părţile superioare secţiunii. Astfel, se
realizează o îmbunătăţire a condiţiilor de nutriţie în partea respectivă, inclusiv a strugurilor,
cu efecte favorabile asupra calităţii şi precocităţii producţiei. Incizia inelară se poate executa
pe lăstari, pe coarde de rod şi pe tulpină. În practica viticolă din ţara noastră se execută pe
coardele de rod. În cazul executării lucrării aprovizionarea rădăcinii cu sevă elaborată se
reduce. De aceea, se recomandă ca inelatul să se aplice cel mult la 3 ani şi la cel mult 1/3 din
coardele de rod.
Protecţia împotriva temperaturilor reduse (îngheţuri târzii de primăvară). Adesea
la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai apariţia unor îngheţuri târzii de primăvara pot
provoca prejudicii importante în plantaţiile de struguri pentru masă. Rezistenţa viţelor la
temperaturi scăzute in perioada dezmuguritului este destul de redusă : in stadiul de punct
verde rezistă până la –20 C în timp ce în stadiul de frunze etalate temperaturile sub –1,50 C
sunt deosebit de dăunătoare.. Protecţia împotriva acestor fenomene nedorite se poate realiza
prin metode diferite, mai mult sau mai puţin eficace in funcţie de capacitatea de a limita sau a
se opune scăderii temperaturilor sub nivelul critic: încălzirea aerului prin combustia motorinei
in sobe speciale (150-300 – ha in funcţie de capacitate); amestecarea straturilor de aer cu
elicoptere sau instalaţii speciale prevăzute cu elice ( se bazează pe inversia termica );
aspersiunea antigel – începută când termometrul umed indică temperatura de –1 0 C şi
continuă până după răsăritul soarelui când temperaturile devin pozitive.
Combaterea buruienilor În prezent se utilizează următoarele sisteme: întreţinere
mecanică (aplicarea periodică a praşilelor), înierbare controlată (folosind flora naturală sau
anumite plante semănate pentru acoperirea distanţei între rânduri), acoperirea solului cu
diferite materiale sau combatere chimică folosind produsele specifice.
Fertilizarea Pentru obţinerea unor producţii mari de struguri de masă (15-25 t/ha)
plantele au nevoie de N 70 kg/ha/an, P2O5 22 kg/ha/an, K2O 80 kg/ha/an, MgO 25 kg/ha/an,
CaO 12 kg/ha/an, S 6 kg/ha/an, Fe 0,6 kg/ha/an , Bo 0,1 kg/ha/an, Mn 0,07 kg/ha/an.
Aplicarea amendamentelor- în cazul solurilor cu pH < 6 se aplică amendamente cu
calcar iar in cazul în care există şi deficit de magneziu se recomandă amendamentele calco-
magneziene. Dozele sunt diferite în funcţie de rezultatele analizei solului.
Pentru stabilirea judicioasă a planului de aplicare a îngrăşămintelor se impune
corelarea analizelor solului cu diagnosticul foliar şi observarea comportării plantelor. Este în
general recunoscut ca pentru estimarea nivelului nutriţiei cu K şi Mg cele mai bune rezultate
se obţin prin analiza peţiolului în timp ce pentru oligoelemente se preferă analiza limbului.
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Irigarea. O oarecare restricţie în ceea ce priveşte alimentarea cu apă determină
obţinerea unor producţii de calitate. Pentru obţinerea unor producţii de 20-25 t-ha raportul
între consumul optim şi evaporarea potenţială trebuie să prezinte valori de aproximativ 0,4
până la înflorit; 0,5 de la legat până la pârgă iar apoi să scadă la 0,4 până la recoltare.

Capitolul IV

Areale de cultura a soiurilor de struguri pentru masa in Romania


Repartizarea culturii soiurilor de struguri pentru masă pe teritoriul ţării noastre este
consecinţa unor îndelungate observaţii şi cercetări privind valorificarea la maxim a ofertei
ecologice a spaţiului viticol românesc de către potenţialul bioproductiv al diferitelor soiuri din
sortiment ,în condiţii de eficienţă economică sporită (Martin T.,1964, Neagu M.I. şi
colab.,1966; Constantinescu Gh.,1971 ;Constantinescu Gh. şi colab.1978;Oşlobeanu M. şi
colab.,1980;1991 ;ş.a.).
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Distribuirea teritorială a soiurilor de struguri pentru masă în România este
condiţionată de : cerinţele soiurilor faţă de principalii determinanţi pedoclimatici, cu
implicaţii asupra producţiei( totale şi marfă)şi calităţii acesteia ;oferta ecologică a
diferitelor areale de cultură a viţei de vie ; particularităţile bioproductive ale soiurilor de
struguri pentru masă ;asigurarea unei maxime eficienţe economice.
În funcţie de favorabilitatea resurselor ecologice, arealele de cultură a soiurilor de
struguri pentru masă din ţara noastră se împart în: foarte favorabile, favorabile, cu
favorabilitate medie şi tolerate.
Arealele foarte favorabile pentru cultura strugurilor de masă se găsesc pe prima
terasă a Dunării, de la Drobeta Turnu Severin până la Cenavodă şi includ podgoriile
Severinului, Dacilor, Calafat, Sadova–Corabia, Greaca, Ostrov şi centrele viticole
Furculeşti, Zimnicea, şi Mavrodin (Teleorman), Feteşti, Ulmu (Ialomiţa),Giurgiu, Cernavodă,
Medgidia ş.a.
Arealele din această grupă de favorabilitate se caracterizează prin cele mai bogate
resurse heliotermice (indicele heliotermic peste 2,50 ; bilanţul termic activ cu valori peste
3650 0C; bilanţul termic util peste 1600 0C; peste 1600 ore de insolaţie reală), care asigură
precocitatea maturării strugurilor , de la cele mai timpurii soiuri până la cele cu maturare
târzie (epocile VI ,VII). Aprovizionarea hidrică din precipitaţii în arealele foarte favorabile
pentru cultivarea strugurilor de masă este suboptimală (precipitaţii sub 350 mm în cursul
perioadei de vegetaţie) fapt care impune aplicarea irigării.
Oferta climatică foarte favorabilă şi vocaţia maximă a acestor areale pentru cultura
soiurilor de struguri pentru masă determină profilarea, în proporţie de peste 80 % ,a
numeroase centre viticole din aceaste areale , pe cultura soiurilor de struguri destinaţi
consumului în stare proaspătă.
În aceste areale se amplasează cu prioritate soiurile cu maturare extratimpurie şi
timpurie ,care înregistrează un plus de precocitate în maturare,precum şi soiurile cu maturare
târzie,cu bobul mare –soiuri productive (Afuz Ali, Italia ş.a.).Pondere mai mică o au soiurile
cu maturare mijlocie (Chasselas, Muscat de Hamburg ş.a ) , care pot fi cultivate şi în arealele
din alte categorii de favorabilitate.
Arealele favorabile de cultură se găsesc în Dobrogea (Niculiţel, Istria-Babadag,
Mangalia, Chirnogeni ş.a.), în regiunea Dealurilor Munteniei şi Olteniei (podgoriile Dealu
Mare, Dealurile Buzăului, Dealurile Craiovei, ş.a.),zona sudică a regiunii Dealurile şi
Colinele Moldovei (centrul viticol Tâmboieşti ş.a. ) .
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Resursele heliotermice sunt mai reduse decât în arealele foarte favorabile de cultură:
indicele heliotermic are valori cuprinse între 2,25 şi 2,50 ; bilanţul termic activ variază între
3300-3650 0C; bilanţul termic util 1500-16000C; numărul de ore de insolaţie reală 1500-1600.
Cantitatea de precipitaţii din cursul perioadei de vegetaţie se încadrează in general în limite
normale (350-400 mm). Ca urmare a acestor condiţii strugurii ajung la maturitate cu 1-2
săptămâni mai târziu decât în zona foarte favorabilă, excepţie făcând centrele viticole situate
pe terenurile nisipoase care dobândesc un plus de precocitate comparativ chiar cu plantaţiile
din arealele foarte favorabile.
În aceste areale soiurile de struguri pentru masă ocupă circa 20 % din suprafaţă,
direcţia principală de producţie fiind reprezentată de cultura strugurilor pentru vin.
Sortimentul de struguri pentru masă cultivat în arealele favorabile de cultură este
alcătuit din soiurile Cardinal, Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat
d’Adda, Afuz Ali, Italia. Pe arealele cu resurse heliotermice mai scăzute sau în care frecvenţa
temperaturilor scăzute din timpul iernii este mai mare există restricţii pentru cultura soiurilor
Cardinal, Afuz Ali şi Italia.
Arealele cu favorabilitate medie pentru cultura strugurilor de masă se întâlnesc în
regiunile viticole : Dealurile şi Colinele Moldovei (Odobeşti , Panciu, Nicoreşti, Huşi, Iaşi),
Dealurile Olteniei şi Munteniei (Ştefăneşti –Argeş, Drăgăşani, Târgu Jiu), Dealurile
Banatului (Recaş, Moldova Nouă, Tirol), regiunea Nisipurilor favorabile din sudul ţării
(Ruşeţu, Cireşu, Însurăţei)ş.a.. Ponderea suprafeţelor cultivate cu struguri pentru masă în
aceste areale este de aproximativ 15 %.
Resursele heliotermice mai reduse (indicele heliotermic între 1,75-2,25 ; bilanţul
termic activ cu valori între 3200 şi 3500 0C; bilanţul

Zonarea soiurilor de struguri pentru masă pe regiuni viticole


Tabel 4.5.

Nr. Regiuni viticole Sortiment


crt.
1. Regiunea viticolă a Podişului Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas
Transilvaniei (judeţele Alba, Mureş, doré, Napoca, Someşan, Splendid
Bistriţa, Năsăud, Cluj, Sibiu)
2. Regiunea viticolă a Dealurilor Olteniei Muscat Perlă de Csaba, Augusta,
şi Munteniei (judeţele Mehedinţi, Gorj, Timpuriu de Pietroasa, Cardinal, Victoria,
Dolj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Azur, Triumf, Chasselas de Băneasa,
Prahova, Buzău) Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
Adda, Muscat de Hamburg, Coarnă
neagră, Xenia, Afuz Ali, Italia
3. Regiunea viticolă Dealurile şi Colinele
Moldovei

a)zona nordică (judeţele Botoşani, Iaşi, -Muscat Perlă de Csaba, Cardinal (numai
Neamţ, nordul judeţului Vaslui). protejat prin îngropare), Chasselas doré,
Chasselas roz, Chasselas de Băneasa,
Muscat de Hamburg, Coarnă neagră.

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov,


b)zona sudică (sudul judeţului Vaslui, Muscat de Adda, Muscat de Hamburg,
judeţele Bacău şi Galaţi). Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată
(Galaţi)

-Chasselas doré, Chasselas roz, Milcov,


c)zona judeţului Vrancea Muscat de Adda, Muscat de Hamburg,
Afuz Ali, Coarnă neagră selecţionată.
4. Regiunea viticolă a Dealurilor Cetăţuia, Timpuriu de Cluj, Chasselas
Crişanei şi Maramureşului (judeţele doré, Chasselas roz, Napoca, Muscat de
Arad, Bihor, Sălaj, Satu Mare, Adda, Muscat de Hamburg, Silvania,
Maramureş) Splendid, Transilvania
5. Regiunea viticolă a Dealurilor Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de
Banatului (judeţele Caraş-Severin şi Adda, Muscat de Hamburg, Silvania.
Timiş)
6. Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei

a)zona judeţului Constanţa


-întregul sortiment
b)zona judeţului Tulcea
- Chasselas doré, Muscat de Hamburg,
Afuz Ali.
7. Regiunea viticolă a Teraselor Dunării Întregul sortiment
(judeţeleTeleorman, Giurgiu, Călăraşi,
Ialomiţa şi Constanţa)
8. Regiunea viticolă a Nisipurilor şi a Întregul sortiment
altor terenuri favorabile din sudul ţării
(judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt,
Teleorman, Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila)
termic util 1300-15000C; 1300-1500 ore de insolaţie reală) determină întârzierea maturării cu
2-3 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile.
Ponderea cea mai mare în sortiment este deţinută de soiurile cu maturare mijlocie:
Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda ş.a ; de Coarnă neagră şi
Coarnă neagră selecţionată ca soiuri cu maturare târzie ,bine adaptate la condiţiile ecologice
ale arealelor viticole din judeţele Vaslui,Galaţi ,Vrancea , Buzău ş.a.Soiul Chasselas doré este
ZONAREA SOIURILOR DE STRUGURI PENTRU MASA IN
ROMANIA
considerat un soi de bază pentru podgoriile din sudul Moldovei(Panciu,Odobeşti),fiind foarte
bine adaptat la condiţiile ecologice din aceste areale(Oşlobeanu şi colab.,1991). Soiurile cu
maturare extratimpurie şi timpurie (Muscat Perla de Csaba, Cardinal ş.a.) asigură o eficienţă
economică redusă datorită întârzierii maturării şi a calităţii producţiei inferioare comparativ
cu arealele menţionate anterior. În aceste areale soiurile cu maturare târzie, clasice -Afuz Ali,
Italia- nu găsesc condiţii favorabile pentru a ajunge la maturitate deplină .
Arealele tolerate pentru cultura strugurilor de masă cuprind podgorii şi centre viticole
din regiunile viticole: Podişului Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului precum şi cele din
nordul şi centrul regiunii Dealurile şi Colinele Moldovei, în care resursele climatice sunt
insuficiente pentru cultura economică a strugurilor de masă. Ca urmare, maturarea este
întârziată cu 4-5 săptămâni faţă de arealele foarte favorabile, iar calitatea producţiei obţinute
este redusă, mai ales sub raport calitativ.
În aceste areale se cultivă soiuri cu maturare mijlocie, pentru consum local, în special
Chasselas doré şi pe suprafeţe mai reduse soiul Muscat de Hamburg.
Îmbunătăţirea sortimentului naţional de soiuri de struguri pentru masă ,prin
introducerea soiurilor create în ultimele decenii,a permis completarea şi diversificarea, pentru
fiecare areal de favorabilitate şi chiar pentru arealele tolerate ,structura sortimentului aşa cum
se observă în tabelul 4.5.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Olteanu J., Daniela Cichi, D.C. Costea, L.C. Mărăcineanu - Viticultură Speciala - Zonare,
Ampelografie, Tehnologii Specifice, Ed. Universitaria, 2002
Oşlobeanu M. şi colab., 1991-Zonarea soiurilor de vita de vie in Romania. Ed. Ceres,
București.
Teodorescu C. şt., Popa A., Sandu Gh., 1987-Oenoclimatul României (vimtrile României şi
climatul lor caracteristic). Ed. ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
www.googlemap.ro. Harti cadastrale 3D
O.M. nr. 225 din 31 martie 2006 privind aprobarea Zonării soiurilor nobile de viță-de-vie
roditoare admise in cultura in arealele viticole din Romania, publicat in Monitorul Oficial nr.
324/11 aprilie 2006