I. Tendinta naturala de crestere a coroanei Visinul are o serie de asemanari cu ciresul, dar si multe deosebiri.

El este mai putinviguros decat ciresul, in tinerete formeaza multi lastrari anticipati si isi indeseste coroana, fenomen care nu s intalneste la cires. In plus, etajarea naturala la visin este mai slab evidenta decat la cires. Dupa predominanta ramurilor roditoare, soiurile de visin se clasifica in trei grupe: 1.cu fructificare indeosebi pe buchete de mai (Timpurie engleza, Mocanesti); 2.cu fructificare mai ales pe ramuri plete (Crisana); 3.cu fructificare pe ambele categorii de ramuri (Spaniole, Mari timpurii). In plantatiile si coroanele prea dese, mai putin luminate, apar formatiuni fructifere slabe, cu mugurii nedezvoltati, ceea de determina o degarnisire si o imbatranire rapida a acestora.

II.

Forme de coroana

Visinul, avand vigoare mai redusa, se conduce mai bine dect ciresul in gard fructifer (palmeta etajata cu brate oblice, drapel, Marchand, coroana liber aplatizata), fara spalier. Soiurile pitice de visin se conduc ca tufa, iar cele de vigoare mijlocie si mare ca palmeta etajata cu brate oblice. Se mai folosesc palmeta Ypsilon cu brate orientate spre interval, fusul subtire la soiurile cu unghiul de insertie mare si cordonul vertical, inaltimea pomilor limitandu-se la 1,5-2 m. Conducerea visinilor tineri se poate face: cu semitrunchi (60-80 cm) la coroana fus subtire; cu trunchiul scurt (30-40 cm) in cazul palmetei etajate cu brate oblice, sau fara trunchi (tufa).

III.

Taierile

Visinul se numara printre speciile pomicole la care ramurile de rod imbatranesc rapid, iar capacitatea de restabilire a vegetatiei pe lemn batran este redusa la maximum, datorita lipsei mugurilor adventivi. Din aceata cauza, pe masura ce pomii inainteaza in varsta, formatiunile de rod se deplaseaza tot mai mult spre periferia coroanei. Pornind de la aceste manifestari, rezulta ca pentru a preveni sau reduce inintensitate pletozitatea visinului, trebuie sa se intervina cu taieri amanuntite de fructificare, in fiecare an, inca de la primele recolte. Astfel, se vor suprima anual ramurile plete debile si cele care nu au intre ele spatii de minimum 12-15 cm, cu scopul ca cele ramase sa realizeze o crestere mai viguroasa si sa nu diferentieze toti mugurii lor laterali. Se recomanda ca in fiecare an sa se intinereasca 1/4 - 1/3 din totalul ramurilor plete ramificate natural sau artificial, pe care le poseda pomul.

Atentie deosebita, in cadrul taierilor de fructificare la visin, se acorda ramurilor de semischelet. Acestea se reintineresc esalonat, in cadrul fiecarui pom, pe o perioada de 4-5 ani, in functie de starea lor de vegetatie. Prin scurtarea si rarirea elementelor de semischelet si a pletelor ramificate,se obtin noi cresteri de lastari, care duc in final la o schimbare radicala a raportului dintre diferite formatiuni fructifere. Ramurile anuale lungi, stuate de obicei la periferia coroanei, nu se scurteaza decat daca depasesc lungimea de 60 cm, intrucat ele se garnisesc in mod natural cu buchete de mai si ramuri plete. Buchetele de mai, fiind monoaxiale, nu se pot scurta, insa daca sunt prea dese, se raresc la distanta de 6-8 cm. in urma acestei interventii, unele buchete evolueaza in ramuri plete, prelunginu-si viata cu inca 4-5 ani. Deoarece visinul, ca si ciresul, suporta greu taierile, este necesar ca acestea sa se efctueze cu putin inainte de inceperea umflarii mugurilor, pentru ca ranile produse sa se cicatrizeze mai repede, pe seama sevei care isi reia circulatia. Taierea in verde se aplica dupa recoltarea fructelor, astfel ca lastraii peiferici aparuti sa depaseasca lungime de 40-45 cm. in anul urmator, ramurile formate din acesti lastari se vor garnisi cu numeroase buchete de mai. Prin ciupirea lastarilor se prelungire a sarpantelor si ramurilor laterale la 10-20 cm se stimuleaza formarea lastarilor anticipati, sporind numarul ramurilor roditoare si intrzaerea aparitiei ramurilor pletoase.

IV.

Fertilizarea

Pentru visinul cultivat cu terenul intelenit este foarte importanta aplicare ingrasamintelor cu azot, care influenteaza legareafructelor si contribuie la marirea continutuluiin clorofila al afrunzelor. Pentu a stimula legarea frunzelor, la unele soiuri de visin se recomanda administrarea foliara a ingrasamintelor cu bor (Boraxul) in doza de 1% sau a unui ingrasamant complex cum este Grenzitul, in doza de 1%. Aplicarea lor pe frunze poate fi facuta concomitent cu administarea insectofungicidelor, cu care sunt compatibile.