SOIURI DE PĂR

CULTIVATE ÎN ŢARA
NOASTRĂ

CAPITOLUL 4

Pyrus sativa Lam., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae

● Sortimentul actual de păr este format din 36 de soiuri, dintre care 26

româneşti şi 10 străine, obţinute în Franţa, SUA şi Anglia.
● Consumul de fructe proaspete este asigurat pe o perioadă de 240 – 260 de
zile, respectiv din luna iulie, până în martie-aprilie.
● După perioada de recoltare şi maturare a fructelor, sortimentul cuprinde:
 13 soiuri de vară;
 15 soiuri de toamnă;
 8 soiuri de iarnă.
● Sunt promovate soiurile rezistente genetic la principalele boli şi
dăunători: Erwinia amylovora Burill (arsura bacteriană), Venturia pirina Aderh.
(rapănul) şi Psylla sp. (păduchele melifer), care afectează din ce în ce mai mult
plantaţiile în ultima perioadă.
Astfel, în România au fost omologate soiurile Euras, imun la rapăn,
rezistent la Psylla sp. şi Ervina rezistent la arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp.,
iar în SUA soiurile Dawn şi Mongolow, rezistente la arsura bacteriană.
● În ultima perioadă s-au introdus în cultură soiurile cu fructe intens
colorate în roşu, deoarece au un impact comercial mult mai intens. De exemplu
soiurile Williams roşu, Ina Estival, Roşioară de Cluj.
● După gradul de compatibilitate cu gutuiul vegetativ, soiurile de păr se
clasifică astfel: - soiuri compatibile, care au afinitate bună cu gutuiul: Trivale,
Daciana, Untoasă precoce Morettini, Ina Estival, Argessis, Napoca, Doina,
Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Highland, Aniversarea, Conference, Abatele
Fetel, Jeanne d’Arc, Curé, Passe Crassane, Olivier de Serres.
- soiuri incompatibile cu gutuiul sau cu afinitate slabă, care
necesită altoirea cu intermediar: Bella di giugno, Triumf, Timpurii de Dâmboviţa,
Favorita lui Clapp, Williams, Williams roşu, Untoasă Bosc, Republica ş.a.
- soiuri folosite ca intermediar: Curé, Untoasă Hardy,
Harbuzeşti.
57
 ● După specificul de fructificare al pomilor în perioada de mare
producţie, soiurile de păr pot fi de tip spur sau standard.
 soiuri de tip spur rodesc preponderent pe ramuri de rod scurte: Passe
Crassane, Untoasă Bosc, Abatele Fetel, Trivale, Timpurii de Dâmboviţa, Favorita
lui Clapp, Napoca, Williams ş.a.
 soiuri de tip standard rodesc preponderent pe ramuri de rod lungi:
Curé, Triumf, Carpica, Untoasă precoce Morettini ş.a.
● După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor,
sortimentul cuprinde:
 soiuri autosterile: majoritatea şi necesită polenizatori;
 soiuri parţial autofertile: Triumf, Napoca, Daciana;
 soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres;
 soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana;
 combinaţii intersterile: Bella di giugno x Curé, Williams x Bella di
giugno, Williams x Williams roşu, Passe Crassane x Williams.

 Din vechiul sortiment se mai întâlnesc în cultură soiurile: Bella di

Giugno, Untoasă precoce Morettini, Passe Crassane, Jeanne d’Arc, Untoasă
Giffard, Untoasă Clairgeau, Ducesa de Angoulême, Untoasă Diel, Decana
Comisiei, Joseffina de Malines sau dintre cele autohtone: Păstrăvioare,
Busuioace, Sîntilieşti, Popeşti, Harbuzeşti, Văratice, Alămâi, Mălăieţe ş.a.

A. Soiuri de vară: Triumf, Daciana, Roşioară de Cluj, Aromată de

Bistriţa, Argessis, Carpica, Favorita lui Clapp, Timpurii de Dâmboviţa, Getica,
Ina Estival, Jubileu 50, Napoca, Williams. Fructele ajung la maturitate în lunile
iulie-august, se recoltează la maturitatea de consum sau cu 4-5 zile mai devreme,
au o perioadă scurtă de păstrare, respectiv 1-2 saptămâni în condiţii obişnuite de
temperatură şi 30 de zile în condiţii frigorifice. Acumulează cantităţi mici de
substanţă uscată, zahăr şi aciditate; se valorifică în special pentru fructe de masă,
dar pot fi şi industrializate.

B. Soiuri de toamnă: Williams roşu, Doina, Paramis, Haydeea, Arvena,

Corina, Untoasă Hardy, Untoasă de Geoagiu, Untoasă Bosc, Highland, Tudor,
Aniversarea, Conference, Monica, Ervinia. Fructele se recoltează la sfârşitul
lunii august şi în septembrie, la maturitatea de recoltare, respectiv înainte de
consum şi se pot păstra 20-30 de zile în condiţii obişnuite de temperatură, iar în
condiţii frigorifice 2-3 luni.

C. Soiuri de iarnă: Curé, Orizont, Contesa de Paris, Olivier de Serres,

Republica, Milenium, Virgiliu Hibernal, Euras. Fructele acestor soiuri se
recoltează în septembrie-octombrie, maturitatea de consum se realiză în timpul
păstrării prin perfectarea culorii şi a calităţilor gustative; se păstrează timp de 3 - 5
luni.
58
 SORTIMENTUL DE SOIURI
A. SOIURI DE VARĂ
1. Triumf – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă Giffard), omologat în 1983. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, este
parţial autofertil, cu fructificare pe ramuri scurte şi lungi, este precoce, foarte
productiv, rezistent la rapăn şi pătarea albă a frunzelor, incompatibil cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (120-130 g), piriform, verde-gălbui, cu roşu pe partea
însorită. Pulpa semifondantă plăcută la gust.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie.
2 Daciana – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989. Soiul are vigoare mijlocie, este
parţial autofertil, cu tendinţă de partenocarpie, relativ precoce, foarte productiv
(22-26 t/ha), rezistent la ger, tip de fructificare standard, are afinitate cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (140-160 g), piriform-alungit, de culoare roşu-
portocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă, plăcută la gust.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie.
3. Roşioară de Cluj – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca
(Williams roşu x Untoasă Giffard), omologat în 2005. Pomul are vigoare mijlocie,
fructifică pe ramuri de rod scurte, dar şi lungi, care se arcuiesc sub greutatea
fructelor. Are afinitate bună la altoirea pe gutui; este tolerant la rapăn.
Fructul are mărime mică spre mijlocie (100 – 120 g), este piriform, roşu-
carmin spre bordo pe toată suprafaţa, pulpa albă, fină, untoasă, fără sclereide, slab
aromată, gust dulce, uşor acidulat.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie.
4. Aromată de Bistriţa – soi românesc obţinut la SCDP Bistriţa (Favorita lui
Clapp x Tămâioasă Robert), omologat în 1967, de vigoare mijlocie spre mare, sensibil
la Venturia pirina şi Ervinia amylovora, are afinitate slabă la altoirea pe gutui.
Fructul are în medie 130 g, formă piriform-ovoidală, cu suprafaţa netedă;
culoarea de fond galben-verzui, cu puncte mici cenuşii, iar cea de acoperire roşu-
rubiniu, peste care se suprapun dungi roşii-purpurii. Pulpa albă, suculentă,
untoasă, aromată, uşor acidulată, de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii iulie.
5. Argessis – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1985, de vigoare mijlocie, are capacitate
bună de ramificare, este semitardiv, productiv (25-30 t/ha), rezistent la boli şi
dăunători, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (120-140 g), piriform, verde-gălbui, acoperit cu roşu-
aprins pe 50% din suprafaţă. Pulpa are consistenţă medie, este suculentă,
fondantă, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: decada a doua a lunii august.

59
 6. Carpica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1989, de vigoare mijlocie, fructificare de
tip standard, este precoce, productiv (25-30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la
secetă, are compatibilitate bună cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (140-160 g), conic-piriform, galben-pai, acoperit cu
rugină. Pulpa este albă, fondantă, aromată şi cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august.
7. Favorita lui Clapp – soi american, foarte vechi (1860), de vigoare mare,
cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, precoce, productiv, rezistent la
secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide.
Fructul este mijlociu (130-160 g), scurt-piriform, verde-gălbui, cu roşu
carmin dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină,
fondantă, intens aromată, cu gust dulce-vinuriu, răcoritor, foarte bun pentru
consum în stare proaspătă.
Perioada de recoltare: a doua jumătate a lunii august.
8. Timpurii de Dâmboviţa – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti
(Busuioace x Favorita lui Clapp), omologat în 1968. Pomul este viguros, tardiv,
înfloreşte semitârziu, foarte productiv, rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul.
Fructul de mărime mijlocie, în medie 150 g, scurt-piriform, uşor asimetric,
galben-verzui, acoperit cu roşu aprins pe 2/3 din suprafaţă. Pulpa este albă,
suculentă, fondantă, cu sclereide fine, foarte bună la gust.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august.
9. Getica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă precoce Morettini), omologat în 1994, de vigoare submijlocie, este
precoce (anii 3-4 de la plantare), productiv (12-20 t/ha), cu fructificare de tip spur,
sensibil la Psylla sp. Are afinitate bună cu gutuiul.
Fructul este de mărime medie (140-160 g), piriform, uşor alungit, de culoare
galben-pai, acoperit pe partea însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă,
semifondantă, suculentă la maturitatea deplină, de calitate bună.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august.
10. Ina Estival – soi obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Napoca x Cj 16-2-9),
omologat în 1999. Pomul are vigoare de creştere mijlocie, fructificare de tip
standard, este foarte productiv (30 - 40 t/ha), are afinitate bună la altoirea pe gutui.
Fructul este mijlociu spre mare, 160 – 180 g, piriform, uşor alungit,
culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire roşu-aprins. Pulpa este alb-
gălbuie, untoasă, fină, foarte suculentă, fără sclereide.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august.
11. Jubileu 50 – soi obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Napoca x Untoasă
precoce Morettini), omologat în 2003, de vigoare mijlocie spre mare, fructificare
de tip standard, rezistenţă bună la boli şi dăunători, este productiv (25 – 30 t/ha),
compatibil cu gutuiul.
60
 Fructul este mijlociu spre mare, 140 – 180 g, piriform-alungit, culoarea de
fond este galben-intens, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fină,
fondantă şi foarte suculentă.
Perioada de recoltare: a doua decadă a lunii august.
12. Napoca – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în
1969, are vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe ramuri scurte, parţial autofertil,
este precoce, productiv (25 – 30 t/ha), rezistent la ger, sensibil la Psylla sp.,
compatibil cu gutuiul.
Fructul este mijlociu (140-170 g), piriform, cu gâtul scurt, subţiat spre vârf,
culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpa este alb-gălbuie, fondantă,
cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: ultima decadă a lunii august.
13. Williams – soi englezesc, foarte vechi (1770), introdus în România în
1900, deţine o pondere importantă în cultură. Este semiviguros, precoce,
productiv, parţial autofertil, înfloreşte târziu; sensibil la ger şi secetă, incompatibil
la altoirea pe gutui.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai,
cu rugină la ambele capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, are pulpa
albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă, dulce-vinurie, puternic aromată.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii august.

Soiuri din vechiul sortiment:

Bella de Giugno – soi italian, introdus în România în 1997, viguros,
productiv, precoce, cu fructificare de tip “spur” rezistent la ger şi secetă, mediu
rezistent la boli, incompatibil cu gutuiul (cu intermediar).
Fructul este submijlociu (60-100 g), piriform, galben-verzui pigmentat cu
roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie, semifondantă.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie.
Untoasă precoce Morettini – soi italian (Coscia x Williams), introdus în
România în 1958, viguros, precoce, foarte productiv, rezistent la boli, sensibil la
ger, compatibil la altoirea pe gutui.
Fructul este mare, piriform, galben-pai, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este
albă, fină, fondantă, intens aromată, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii august.
Trivale – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Napoca x
Untoasă Giffard), omologat în 1982, semiviguros, cu capacitate mică de
ramificare, fructifică pe ramuri scurte, este incompatibil cu gutuiul.
Fructul este mic (70-100 g), conic, verde-gălbui, cu roşu pe partea însorită.
Pulpa este albă, fondantă, slab aromată, de calitate bună.
Perioada de recoltare: prima jumătate a lunii iulie.

61
Bella di Giugno Untoasă precoce Morettini

Carpica Daciana

62
Getica Napoca

Triumf Timpurii de Dâmboviţa

Argessis Trivale

63
 Ina Estival Jubileu 50

Favorita lui Clapp Williams

Roşioară de Cluj Aromată de Bistriţa

64
 B. SOIURI DE TOAMNĂ
14. Williams roşu – este o mutaţie a soiului Williams, obţinută în SUA
(1958). Soi semiviguros, precoce, productiv, sensibil la ger şi secetă, incompatibil
cu gutuiul.
Fructul este mare (180-200 g), piriform, colorat în roşu-intens pe toată
suprafaţa. Pulpa este de calitate superioară, la fel ca la soiul Williams.
Perioada de recoltare: prima decadă a lunii septembrie; păstrare: 30 -60 de zile.
15. Doina – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Favorita lui Clapp
x Păstrăvioare), omologat în 1979, semiviguros, rezistent la ger, cu fructificare de
tip standard, precoce, productiv, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare (180-220 g), scurt-piriform, galben-verzui, acoperit cu
roşu-vişiniu pe 1/2 din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondantă, suculentă,
plăcută la gust.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 25-30 de zile.
16. Paramis – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Monica x
Passe Crassane), omologat în 2008. Pomul are vigoare mijlocie şi afinitate bună
cu gutuiul A; intră pe rod în anul 3 de la plantare.
Fructul de mărime supramijlocie, sau mare (180 – 200 g), este
bergamotiform sau conic globulos, de culoare verde – gălbuie; pulpa este albă,
fondantă, cu gust bun.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează la frig
(+2oC) până în ianuarie.
17. Haydeea – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Untoasă Hardy
x Untoasă Six), omologat în 1993, semiviguros, precoce, productiv (27-33
kg/pom), rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte.
Are afinitate bună la altoirea pe gutui.
Fructul este mare (180-220 g), scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de
culoare galbenă, uşor rumenit pe partea însorită, cu numeroase puncte subcutanate
mici, de culoare închisă. Pulpa este suculentă, dulce, plăcut acidulată şi fin
aromată. Soi destinat consumului în stare proaspătă, dar şi industrializării.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 10-20 de zile.
18. Arvena – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca, omologat în anul
2007, este precoce şi productiv. Vigoarea pomului este mijlocie, are afinitate bună la
altoirea pe gutui.
Fructul de mărime mijlocie spre mare; datorită tendinţei de supraîncărcare,
în lipsa măsurilor tehnologice adecvate, fructele pot rămâne de mărime mică.
Culoarea fructului este verde-gălbui, cu nuanţă arămie la maturitatea de consum.
Pulpa este alb-gălbuie, fondantă, cu puţine sclereide, cu gust deosebit de bun şi
echilibrat.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie;
păstrare: 60-90 de zile
65
 19. Corina – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (hibrid interspecific),
omologat în 2003, semiviguros, fructificare de tip spur, precoce, rezistent la
rapăn, tolerant la focul bacterian şi atacul de Psylla sp.
Fructul este mare (180-220 g), tronconic, asimetric, culoarea de fond este
galben-verzui, cu roz pe partea însorită şi o rugină fină ce acoperă întreaga
suprafaţă. Pulpa este albă fină, suculentă, cu gust bun, slab aromat.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile.
20. Untoasă Hardy – soi vechi, de origine franceză (1830), are vigoare
mare, cu trunchiul şi axul puternice, coroana îngust-conică, are capacitate redusă
de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe rod, este
sensibil la ger, produce mult şi constant. Prezintă compatibilitate foarte bună cu
gutuiul, poate fi folosit ca intermediar.
Fructul este mijlociu (120-140 g), scurt-conic, cu vârful larg, culoarea
verde-gălbui, acoperit integral sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă,
semifondantă, foarte suculentă, dulce-vinurie, de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile.
21. Untoasă de Geoagiu – soi românesc obţinut la SCDP Geoagiu
(Josephine de Malines x Olivier de Serres), omologat în 1973, de vigoare mică
spre mijlocie, fructificare de tip spur, este precoce, productiv, rezistent la boli,
compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare (200-220g), scurt-conic sau bergamontiform, galben-
verzui, uşor colorat în roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fondantă, dulce-
acidulată, de calitate bună.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile.
22. Untoasă Bosc – soi vechi, de origine franceză (1839), are vigoare
mijlocie spre mare, înflorire târzie, este precoce, incompatibil cu gutuiul, sensibil
la ger, Psylla sp. şi acarieni, tolerant la rapăn.
Fructul este mare, piriform, cu zona pedunculară brusc alungită, formând
un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea este galben-verzui, fiind acoperit
complet cu o rugină groasă, brun-roşcată caracteristică. Pulpa este alb-gălbuie,
foarte fină, fondantă, suculentă, foarte bună la gust.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 30-60 de zile.
23. Highland – soi de origine americană (1974), viguros, foarte productiv,
semiprecoce, cu înflorire semitimpurie, este compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă, foarte
suculentă, cu gust plăcut.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-80 de zile.
24. Tudor – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti, omologat în 2007.
Pomul are vigoare mijlocie, fructificare pe ramuri mijlocii şi scurte, este productiv
(30-40 t/ha), rezistent la rapăn, tolerant la Psylla sp.

66
 Fructul este mare spre foarte mare, 200-250 g, piriform, culoarea de fond
este galben, acoperit cu roşu aprins pe mai mult de jumătate din suprafaţă. Pulpa
este crem, fină, fără sclereide, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60 de zile.
25. Aniversarea – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Decana de iarnă
x Curé), omologat în 1973, este viguros, foarte productiv (25-30 t/ha), rezistent la
ger, fructificare de tip spur, compatibil cu gutuiul, mediu rezistent la rapăn.
Fructul este mare (200 g), piriform-alungit, galben-verzui, acoperit cu rugină,
ca şi soiul Untoasă Bosc. Pulpa este albă, semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-80 de zile.
26. Conference – soi englezesc (1890), de vigoare mijlocie, este precoce,
foarte productiv, cu rodire partenocarpică, capacitate slabă de ramificare,
compatibil cu gutuiul, rezistent la ger, sensibil la secetă şi brume.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform, verde-gălbui, uneori slab rumenit
pe partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este alb-
gălbuie, suculentă, dulce, puţin acidulată, cu aromă plăcută.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 40-60 de zile.
27. Monica – soi românesc obţinut la ICDP Piteşti-Mărăcineni (Santa
Maria x Principe di Gonzaga), omologat în 1994, semiviguros, precoce (anul 4 de
la plantare), este productiv (15-30 t/ha), cu fructificare de tip spur, mediu rezistent
la atacul bolilor şi dăunătorilor. Are afinitate bună cu gutuiul.
Fructul este mijlociu spre mare (160-180 g), piriform-alungit, de culoare
galben-verzui, cu puncte şi pete de rugină, dungat cu roşu-aprins pe partea însorită,
are conturul uşor neregulat. Pedunculul este scurt, gros şi prins în prelungirea axului
fructului. Pulpa este fondantă, cu sclereide fine şi gust uşor astrigent.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie;
păstrare: 60-90 de zile.
28. Ervinia – soi românesc obţinut la SCDP Piteşti-Mărăcineni (hibrid
interspecific), omologat în 2003, este productiv, de vigoare mică, rezistent la
arsura bacteriană, tolerant la Psylla sp.
Fructul de mărime mijlocie (140-150 g), este piriform, galben-verzui, cu
rugină slabă spre extremităţi. Pedunculul este scurt şi gros. Pulpa este albă, mediu
suculentă, fondantă, dulce-acidulată.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 de zile.

Soiuri din vechiul sortiment:

Jeanne d’Arc – soi de origine franceză (1893), semiviguros, fructificare de tip
“spur”, productiv, înfloreşte târziu, rezistent la ger şi boli, compatibil cu gutuiul.
Fructul este mare (200-220 g), tronconic, verde-gălbui, cu pulpa albă,
suculentă, slab acidulată, plăcută la gust.
Perioada de recoltare: sfârşitul lunii septembrie; păstrare: 60-90 de zile.
67
 Doina Haydeea

Untoasă de Geoagiu Abatele Fetel

Untoasă Hardy
68
Paramis Ervinia

Untoasă Bosc

Tudor Monica

69
 Aniversarea Conference

Corina Jeanne d’Arc

C. SOIURI DE IARNĂ
29. Curé – soi foarte vechi, de origine franceză (1760), cu largă răspândire
la noi în ţară, este viguros, compatibil cu gutuiul, foarte productiv, dar inconstant;
sensibil la rapăn şi ger; soi triploid, fructifică în general partenocarpic.
Fructul este mare, piriform-alungit, asimetric, cu o dungă de rugină
longitudinală şi un şanţ discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa
este alb-gălbuie, densă, slab parfumată şi potrivit de dulce, cu sclereide fine şi
gust uşor astrigent, dar plăcut la maturitatea de consum.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 100-150 de zile.

70
 30. Orizont – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (hibrid interspecific),
omologat în 2003, este precoce, productiv (20-25 t/ha), rezistent la rapăn, tolerant la arsura
bacteriană şi Psylla sp. Vigoarea pomilor este mijlocie, iar fructificarea de tip spur.
Fructul este mijlociu spre mare (150-200 g), sferic, uşor-alungit, de culoare
galbenă, cu rugină în zona calicială şi spre peduncul. Pulpa este alb-crem,
suculentă, cu gust foarte bun.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 100-150 de zile.
31. Contesa de Paris – soi francez (1908), de vigoare mijlocie, tardiv,
foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de
primăvară; este sensibil la boli, are compatibilitate slabă cu gutuiul.
Fructul este mijlociu spre mare, piriform-ovoidal, verde-gălbui, cu puncte
mici de rugină, pulpa este albă, fondantă, suculentă, de calitate foarte bună.
Perioada de recoltare: în luna octombrie; se păstrează 150-180 de zile.
32. Olivier de Sèrres – soi francez (1851), semiviguros, produce mult dar
inconstant, înfloreşte semitârziu, este sensibil la rapăn, compatibil cu gutuiul.
Fructul de mărime medie, este maliform, cu epiderma galben-verzuie,
pulpa albă-gălbuie, fermă, cu gust foarte bun şi aromă distinctă.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 150-180 de zile.
33. Republica – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti (Decana de iarnă x
Madame Levavasseur), omologat în 1973, de vigoare mică, este foarte precoce şi
productiv, fructificare de tip spur, înfloreşte semitimpuriu, este incompatibil la
altoirea pe gutui.
Fructul este mare (240-260 g), maliform, cu cavitate pedunculară, epiderma
de culoare verde-gălbuie, cu pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă,
aromată, dar cu sclereide în jurul lojelor seminale. Pedunculul este scurt şi gros.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 150-180 de zile.
34. Milenium – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (CJ16-4-12 x
Contesa de Paris), omologat în 2003, de vigoare mijlocie, este productiv (20-25 t/ha),
fructifică preponderent pe formaţiuni de rod scurte, are afinitate bună cu gutuiul.
Fructele sunt mari spre foarte mari (220-250 g), conic-trunchiate, uşor
asimetrice, epiderma este galben-verzuie, uşor rumenită pe partea însorită, cu
numeroase puncte subcutanate mici, de culoare închisă. Pulpa alb-gălbuie, fermă,
suculentă, cu puţine sclereide.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare 150 de zile.
35. Virgiliu Hibernal – soi românesc obţinut la SCDP Cluj-Napoca (Passe
Crasanne x Contesa de Paris), omologat în anul 2000, are vigoare mijlocie, intră
timpuriu pe rod, este foarte productiv (25-30 t/ha), sensibil la atacul de Psylla sp.
Fructul este mare (200-240 g), piriform-ovat sau tronconic, cu contur
regulat, de culoare galben-verzui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa este alb-
gălbuie, consistentă, untoasă, fără sclereide, fin aromată.
Perioada de recoltare: începutul lunii octombrie; păstrare: 150-180 de zile.
71
 36. Euras – soi românesc obţinut la SCDP Voineşti ((Pyrus serotina x
Olivier de Serres) x Decana de iarnă), omologat în 1994, este imun la rapăn,
rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Pomul are vigoare mijlocie, formează o coroană
globuloasă, fructifică preponderent pe ramuri scurte, este productiv (20-25 t/ha).
Fructul este mijlociu (130-150 g), ovoidal, cu cavitate pedunculară
asimetrică, conturul regulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galben-verzuie,
cu puncte de rugină, uşor rumenit pe partea însorită. Pulpa este albă,
semifondantă, suculentă, fără sclereide şi cu gust bun.
Perioada de recoltare: în luna octombrie; păstrare: 180-200 de zile.

Curé Euras

Orizont Republica

72
Virgiliu Hibernal Milenium

Olivier de Sèrres Contesa de Paris

Passe Crassane
73