Nume: Postolache Marius Cristian

Facultatea de Horticultură, Anul I, Grupa 515

Eseu legumicultură specială

TEHNOLOGIILE DE CULTIVARE ALE CEPEI CEACLAMA ȘI PRIN

ARPAGIC

La noi în țară, ceapa comună se cultivă prin următoarele procedee: prin semănat
direct în câmp, prin arpagic, prin răsaduri și pentru stufat. Din aceste patru tipuri de
tehnologii de cultivare vă vom prezenta tehnologiile de cultivare ale cepei ceaclama și
arpagic.

Cultura cepei prin semănat direct ( ceaclama) este în prezent de mare actualitate
deoarece necesită cheltuieli mai mici pentru înființarea culturii și pentru că se obțin
bulbi pentru consum încă din primul an, dar prezintă riscuri mai mari față de
tehnologia de cultivare a cepei prin arpagic. Prin acest sistem de cultivare a cepei,
riscurile sunt mai puține deoarece sunt eliminate problemele legate de semănat,
germinare și răsărire și cele de atac al agenților patogeni în faza de răsad sau de
asigurare a densității prin rărit. Totodată acest tip de sistem este mult mai scump de
înființat deoarece obținerea cepei din arpagic presupune un ciclu de 3 ani: în anul 1 se
obține sămânța, în anul 2 arpagicul, în anul 3 bulbii de ceapă. Astfel pentru realizarea
arpagicului, 1 ha de arpagic asigură, în medie, materialul de plantat pentru 10 ha de
cultură pentru bulbi.

Condițiile optime pentru a obține ceapa prin semănat direct sunt doar prin
asigurarea următoarelor condiții: soluri ușoare ( care nu formează crustă) și cu
fertilitate ridicată, sistem de irigare prin aspersie, dotarea cu semănători de precizie,
posibilități tehnice de erbicidare cu 1-2 erbicide eficiente. Pentru plantarea arpagicului
pot fi folosite și terenurile cu soluri ușoare dar și mijlocii, bogate în elemente nutritive
asigurate prin fertilizarea de bază, care este realizată exclusiv prin îngrășăminte
minerale.

Lucrările de pregătire a terenului pentru cultura de ceapă arpagic de sunt

asemănătoare cu cele pentru cultura de ceapă ceaclama, în varianta de înființare a
culturii primăvara. Astfel, în toamnă, se desființează cultura premergătoare și se
elimină de pe teren toate resturile vegetale printr-o lucrare cu grapa cu discuri, care
asigura o anumită nivelare a terenului. Terenul se lasă în acest stadiu 2-3 săptămâni,
pentru ca eventualele buruieni să răsară în vederea distrugerii prin lucrarea de arat.

Schema fertilizării de bază pentru înființarea culturii prin ceaclama cuprinde:

20-25 t/ha mraniță, 150-200kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu sau numai prin
îngrășăminte minerale: 250-300 kg/ha superfosfat, 150-200kg/ha azotat de amoniu și
150 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu. Pentru înființarea culturii prin arpagic ,
fertilizarea se realizează exclusiv prin îngrășăminte minerale: 250-300 kg/ha
superfosfat și 150-200 kg/ha sare potasică. Pentru ambele culturi îngrășămintele se
încorporează în sol printr-o arătură la 28-30 cm.

Tehnologiile de înființare ale culturilor prin ceapă ceaclama și prin arpagic sunt
asemănătoare și se realizează astfel:

În cazul înființării culturii în epoca de primăvară, arătura de toamnă se lasă în

brazdă nelucrată, pregătirea terenului urmând a fi continuată în primăvară. În cazul
înființării culturii în epoca de toamnă, arătura de toamnă se grăpează imediat cu grapa
cu colți ficși și se definitivează cu puțin înainte de semănat. În acest sens, terenul se
mobilizează la 10-12 cm prin două treceri cu grapa cu discuri ( G.D.-3,2). Dacă terenul
este prea afânat după această lucrare, acesta se lasă să se așeze sau se tăvălugește.
Pregătirea terenului se definitivează prin lucrarea de modelat, care este obligatorie,
chiar dacă nu se va iriga prin brazde. În acest caz, modelarea nu este nevoie a fi
precedată de deschiderea rigolelor de udare. Modelarea se efectuează în straturi
înălțate cu lățimea la coronament de 94 sau 104 cm și rigole de 46 cm lățime.

Acest mod de pregătire a terenului se poate realiza și în cazul înființării culturii

primăvara, căci asigură o intrare mai timpurie în câmp, în vederea semănatului.
Dezavantajele acestui mod de organizare a pregătirii terenului constau în: tasarea
stratului înălțat și eventuala necesitate de afânare a acestuia, precum și în lipsa
posibilității de erbicidare sau îngreunarea efectuării acesteia.

Terenul lăsat în brazdă nelucrată este definitivat în primăvară. Se aplică

eventualele îngrășăminte, care nu au fost administrate în toamnă. Acestea se
încorporează prin grăpare cu grapa cu discuri. După această grapare se aplică un
erbicid ppi ( de exemplu, Dual 2-3 l/ha), care se încorporează imediat printr-o trecere
cu grapa cu discuri. Între aplicarea erbicidului și semănat se lasă un interval de 6-8
zile. Modelarea terenului se executa în următoarele 2-3 zile, astfel ca terenul să aibă
timp să se taseze puțin în vederea semănatului.

În ceea ce privește norma de însămânțare la ceapa ceaclama este de 6-10 kg/ha

iar pentru ceapa din arpagic se folosesc 80-100 kg/ha.
 Schema de înființare a culturii de arpagic constă în amplasarea pe fiecare strat a
6-7 rânduri, echidistante la 12,5- 15cm, cu o zonă de protecție la marginea stratului de
6-7cm. Pe teren nemodelat, cultura se înființează în benzi de câte 10 rânduri și cu
intervale între acestea de 40-60 cm. Distanța între semințe pe rând va fi, în medie, de
2-3 cm, sau pe un metru liniar se vor plasa 30-50 de semințe. În aceste condiții,
densitatea inițială a culturii va fi de peste 3 milioane plante/ha. Această distanță și
densitatea corespunzătoare se asigură prin folosirea unei norme de semănat de 80-100
kg/ha. La densități prea mici arpagicul va fi de dimensiuni prea mari, necorespunzător
calitativ, mai ales pentru producerea cepei uscate, iar la densități prea mari, arpagicul
va avea dimensiuni prea mici, sub, sub 7-8 mm, care va da naștere la plante mai puțin
viguroase. După semănat sau simultan cu aceasta se execută o tăvălugire a
semănăturii.

În ceea ce privesc schemele de semănat al culturii de ceapă ceaclama, se

realizează pe straturile înălțate cu lățimea de 94 cm și se pot aplica trei scheme de
semănat. În cazul terenurilor neîmburuienate, se seamănă patru rânduri dispuse în două
benzi, distanța fiind de 20 cm între rânduri și 34 cm între benzi. Pe terenurile cu un
oarecare grad de îmburuienare, se seamănă pe un strat înălțat câte trei rânduri, la
distanțe de 37 de cm între ele. În acest caz, se va putea executa prașila mecanică pe
toate intervalele dintre rânduri. O altă schemă de semănat are în vedere amplasarea a
patru rânduri echidistante pe strat.

Uneori, semănatul se efectuează pe teren nemodelat. În acest caz, se seamănă

câte patru rânduri echidistante la 24-30 cm în benzi despărțite între ele cu intervale de
66-70 cm.

Efectuarea semănatului, folosind normele de semințe precizate și schemele de

înființare prezentate, asigură ( după rărit) densități cuprinse între 400 și 700 mii
plante/ha. Semințele de ceapă fiind mici conțin o cantitate redusă de substanțe
nutritive. De aceea, se practică îmbogățirea acestora in mod suplimentar cu macro și
microelemente nutritive, prin așa-numite drajonarea semințelor, adică acoperirea
semințelor cu anumite amestecuri organo-minerale Dacă în amestecul folosit pentru
drajare se adaugă și substanțe stimulatoare de creștere, rezultatele sunt și mai bune:
semințele incolțesc mai repedc și tinerele plante își dezvolă un sistem radicular
puternic, în plus, prin drajonarea semințelor de ceapă și semănatul bob cu bob, se
asigura repartizarea precisă și uniformă a semințelor în timpul semănatului, ceea ce
poate elimina lucrarea de rărit a culturii.

Pentru lucrările de îngrijire, culturii de arpagic i se aplică, în general, aceleași

lucrări ca la ceapa ceaclama, de la care se elimină răritul.

Primele lucrări au în vedere asigurarea germinării, răsăririi și obținerea, în final,

a unei culturi uniforme, cu rândurile încheiate. În acest sens, în caz de secetă sau de
formare a crustei, se aplică 1-2 udări ușoare prin aspersie, cu norme de circa de 100
m3/ha. După prima ploaie sau prima udare se aplică un tratament fitosanitar contra
agenților patogeni specifici răsadurilor. Acest tratament se repetă la circa o săptămână.
După începerea răsăririi, cultura se irigă constant cu norme mici pentru asigurarea unei
răsăriri uniforme; în mod practic, pentru ca toate semințele introduse în sol să
germineze și să răsară. În acest fel, cultura va avea o densitate corespunzătoare și va fi
uniformă ca stadiu de dezvoltare. Altfel, ori nu se realizează densitatea specificată, ori
plantele nu vor fi uniforme, prin competiție reciprocă, multe plante vor pieri, iar altele
vor produce un arpagic de dimensiuni prea mari.

În cazul culturii de ceapă ceaclama se acordă o atenție sporită față de formarea

crustei, în sensul în care se realizează prașile mecanice și manuale pentru combaterea
acesteia. Se realizează pentru ca primăvara devreme să sporească încălzirea și aerisirea
solului, iar mai târziu pentru a aerisi solul în vederea refacerii și dezvoltării sistemului
radicular. De asemenea, odată cu aceasta se distrug buruienile. La ceapă, se recomandă
2-3 prașile manuale și 4-5 prașile mecanice.

Odată cu primele zile mai călduroase este posibil primul zbor al muștelor cepei
și usturoiului, de aceea se va urmări zborul acestora ( prin capcane cu feromoni),
pentru efectuarea tratamentelor chimice contra acestor dăunători. Dacă se scapă
momentul de zbor, muștele depun ouă, din care vor ieși larvele ce pătrund în sol și
atacă plantele la nivelul bulbului. În această situație, controlul acestor dăunători,
practic, nu se mai pot realiza, plantele vor fi infestate și, în final, cultura poate fi
respinsă de către inspectoratele pentru producerea semințelor și materialului săditor.

Celelalte lucrări sunt: prășitul, combaterea buruienilor, udatul și combaterea

bolilor și dăunătorilor în fazele de vegetație și de maturare a arpagicului.

Combaterea buruienilor în cazul celor doua culturi se realizează atât prin prașile
mecanice și manuale sau prin erbicidare. O combatere eficientă a buruienilor nu se
poate realiza în afara folosirii erbicidelor. În afara de erbicidele aplicate ppi, de mare
succes sunt și cele aplicate postemergent. În acest sens, se recomandă erbicidul Afalon
47WP în cantitate de 2kg/ha, în circa 300l apă.

O lucrare specială pentru ceapa ceaclama este răritul culturii și se realizează în

doua reprize: prima, când plantele au 2-3 frunze și se realizează cu o săpăligă specială,
sub forma de buchete, la o distanță de 6-7 cm, iar a doua, dupa 2-3 săptămâni, cănd
dintr-un buchet se lasă o singură planta sau două, dacă distanța este prea mare. În felul
acesta, se asigură o densitate de 400-500 de mii plante/ha. Având în vedere schemele
de înființare a culturii prezentate, la 5 cm între plante pe rând se realizează o densitate
de circa 700 mii plante/ha, la 6 cm între plante pe rând se obține o densitate
aproximativ de 500 mii plante/ha , iar dacă distanța dintre plantele pe rând este de 7
cm, pe un hectar se vor regăsi 420 de mii plante.
 Aplicarea irigării se face diferit deoarece în cazul culturii de ceapă ceaclama
este necesară o cantitate ridicată de apă, aplicându-se 4-6 norme de udare a câte 300-
400 m3/ha. Normele de udare mai mari se aplică în perioada formării și creșterii
bulbului și cu norme mai mici se aplică la primele udări pentru a asigura necesarul de
apă în fazele de formare a sistemului radicular și a unui aparat foliar de 5-6 frunze.
Înainte de recoltare, cu circa o lună se sistează irigarea, pentru a asigura o bună
maturare a bulbilor și a preveni îmbolnăvirea acestora.

În cazul culturii de arpagic se realizează irigări cu norme de udare mici 200-300

m3/ha și numai în caz de secetă, pentru a nu stimula formarea de bulbili prea mari. În
întreaga perioadă de vegetație se efectuează, de obicei 2-3 udări.