Sunteți pe pagina 1din 4

INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

POMICULTURA PITESTI, MARACINENI


O.P.1, C.P. 73, Loc. Piteşti, jud. Arges, cod 110006,
Tel: 0040-248-278066; Fax: 0040-248-278477;
E-mail: office@icdp-pitesti.ro; icpp.mar@gmail.com
Internet: http://www.icdp.ro

VERIGILE TEHNOLOGICE PRIVIND ÎNFIINŢAREA ŞI EXPLOATAREA


PLANTAŢIILOR INTENSIVE DE ZMEUR

Autori: Paulina Mladin, Gheorghe Mladin

I. Înfiinţarea plantaţiei
1. Lucrările de pregătire a terenului
- Eliberarea terenului de resturile vegetale;
- Scarificarea în două sensuri, scoaterea şi îndepărtarea rădăcinilor plantelor premergătoare;
- Nivelarea terenului;
- Dezinfectarea solului prin aplicarea unor produse pesticide (de ex: Sinoratox G5, Vidate
etc.);
- Fertilizarea de bază cu îngrăşământ organic şi mineral, în doză de 6-8 kg şi respectiv 50-60
kg/mp NPK (15;15;15);
- Arătura adâncă la 30-32 cm pentru încorporarea în sol a fertilizanţilor şi a produsului de
dezinfecţie;
- Discuire a arăturii în două sensuri;
- Erbicidat preemergent cu un produs specific (de ex: Dual Gold 960 EC sau Stomp 330 EC,
etc). Lucrarea se efectuează imediat după discuit când solul este încă umed la suprafaţă:
- Erbicidat postemergent cu un produs pe bază de Glifosat, în momentul când buruienile
apărute din rizomi au o înălţime de 12-15 cm (la cca 1-2 luni de la discuit);
- Mobilizarea solului înainte de plantare printr-o discuire s-au frezare;
- Parcelarea terenului şi trasarea drumurilor;
Lungimea parcelelor de 100 m, orientată pe direcţia N-S, delimitate de alei de acces cu o
lăţime de 3 m.
Mai multe parcele cu soiuri diferite formează o tarla, separată de drumuri de acces cu lăţimi
de 4.
- Pichetarea terenului: se fixează prin ţăruşi capetele rândurilor la distanţa de 2,5 m, între
două rânduri;
- Deschiderea brazdelor cu plugul, cu o trupiţă pe axa rândurilor, utilizând jaloane pentru a
realiza rânduri de brazde cât mai echidistante, păstrând distanţa de 2,5 m pe toată lungimea
rândurilor.

2. Plantarea
- Alegerea soiurilor pentru plantare în funcţie de condiţiile pedoclimatice din zona în care se
plantează, respectiv soiuri adaptate acestor condiţii, ca de exemplu: Citria, Opal, Heritage, Ruvi etc.
- Pregătirea materialului săditor pentru plantare.
Plantele cu rădăcină nudă se verifică din punct de vedere al sănătăţii, stresului hidric sau
termic, se fasonează şi se mocirleşte sistemul radicular după care se distribuie de-a lungul rigolelor
(brazdelor) la distanţa de 25 cm între două plante pe rând ( 4 plante/m.l.), totalizând la o suprafaţă
de 1 ha 16 mii plante.
Plantarea propriu-zisă constă în fixarea plantelor cu rădăcinile pe fundul rigolelor,
acoperirea sistemului radicular cu pământ mărunţit şi reavăn, tasarea uşoară cu piciorul a solului de
jur împrejurul plantei; astfel ca mugurii de la baza tulpinii, situaţi în zona coletului (graniţa între

1
tulpină şi rădăcină) să nu se distrugă, întrucât din ei se vor forma tulpinile fructifere pentru anul
următor;
- Udatul plantelor după plantare se poate efectua fie utilizând o cisternă cu apă, la care sunt
ataşate 2 furtune stânga – dreapta, pentru distribuirea apei pe două rânduri la o trecere a utilajului pe
interval; fie prin aspersiune sau prin picurare, în funcţie de posibilităţile financiare ale
cultivatorului. O normă de udare este de aproximativ 250-350 m3/ha apă, în funcţie de nivelul de
umiditate din sol la data plantării.
În zonele de câmpie şi colinare se recomandă plantarea de toamnă (25 – X- 10-XI), iar în
cele deluroase şi submontane zmeurul se plantează primăvara de îndată ce solul s-a zvântat şi
permite efectuarea lucrării.

3. Lucrările de îngrijire a plantelor până la intrarea pe rod


Zmeurul este specia care fructifică chiar în anul plantării: plantat primăvara, toamna poate
asigura prima fructificare la sortimentul cu rodire bianuală (remontant), iar la sortimentul bienal,
rodul se formează în anul al doilea de la plantare.
După înfiinţarea culturii se aplică următoarele verigi tehnologice:
- întreţinerea solului curat de buruieni atât pe rând prin praşile executate manual, cât şi între
rânduri prin discuiri sau frezări repetate;
- fertilizări faziale cu azot: la cca 40 de zile de la plantare se aplică prima doză de azotat 15-
20 g/mp, care se repetă la 2-3 săptămâni, astfel ca până la 20 iunie să se încheie această lucrare
pentru a nu forţa zmeurul să-şi prelungească vegetaţia prea mult în toamnă, caz în care poate fi
surprins de îngheţurile timpurii;
- irigarea plantaţiei în perioadele de secetă cu una din metodele prezentate mai înainte;
- tratamente de fitoprotecţie. Se aplică preventiv 3-4 stropiri cu produse pe bază de cupru şi
sulf (separat la care se adaugă şi un insecticid (Karate Zeon, Pirinex Quick, Calypso etc). primul
tratament se aplică în momentul când apar drajonii în jurul plantei sădite, iar următoarele 2-3
stropiri se efectuează la un interval de 10-12 zile cu produse pe bază de sulf (Microthiol special,
Thiovit Jet etc), în alternanţă cu cele cuprice;
- Instalarea sistemului de susţinere a plantelor.
Există mai multe variante de instalare a sistemului de susţinere, în funcţie de mărimea
plantaţiei, specificul biologic de creştere a soiului şi de posibilităţile financiare ale cultivatorului.
Pentru plantaţiile comerciale întinse pe suprafeţe mari, se practică sistemul format din
spalieri de beton cu lungimi de 2,10 m din care 0,6 m în sol şi 1,5 m la suprafaţa solului, pe care se
fixează 2 cupluri de sârmă, primul cuplu la 60-70 cm de la sol, iar cel de al doilea la 140-150 cm.
Distanţa dintre spalieri pe rând este de 8-10 m.
În timpul vegetaţiei se utilizează distanţiere pentru a îndepărta cuplurile de sârmă la 30-40
cm, astfel ca tulpinile fructifere, dirijate printre cele 2 cupluri, să crească nestânjenite, iar lumina
solară să pătrundă până la baza gardului fructifer.

Tăieri de formare şi dirijare a tulpinilor


În momentul când tulpinile au depăşit înălţimea de 70 cm se dirijează printre sârmele
primului cuplu. La finele perioadei de vegetaţie se elimină de la suprafaţa solului segmentul de
tulpină de doi ani al drajonului care s-a folosit la plantare, iar din tulpinile care au crescut din
muguri adventivi şi caulinari de la baza drajonului iniţial, se aleg 2-3 bine dezvoltate, cu internodii
scurte şi restul tulpinilor se elimină, fără cioturi, de la suprafaţa solului.
În primăvara anului următor, după pornirea în vegetaţie, tulpinile rămase se scurtează la 75-
85 cm la soiurile cu rodire bienală, iar cele bianuale, care au fructificat în toamnă, se îndepărtează
prin tăiere deasupra unui mugure viabil, zona din tulpină care a fructificat.

Recoltarea fructelor la soiurile cu fructificare bianuală.


Soiurile de zmeur care asigură două producţii pe an: iunie şi august – octombrie, fructifică
încă din anul plantării; însă cantitatea de fructe obţinută este sub pragul minim de rentabilitate,

2
motiv pentru care şi pentru această categorie de soiuri anul I este considerat an de investiţie, cu
cheltuieli aferente.

Durata de exploatare eficientă a plantaţiilor de zmeur


O plantaţie de zmeur bine îngrijită, la care se aplică la momentul optim toate verigile
tehnologice, are o durată de exploatare economică de 12-15 ani, în funcţie de capacitatea de
drajonare a soiurilor.
Pe toată durata de fructificare economică a unei plantaţii de zmeur se aplică următoarele
verigi tehnologice:
1. Menţinerea solului curat de buruieni de-a lungul gardului fructifer prin praşile şi
mulcire. Primăvara devreme, înainte de apariţia drajonilor se efectuează o praşilă superficială de-a
lungul rândului, urmată de o erbicidare preemergentă cu un erbicid selectiv (de ex: Dual Gold,
Stomp).
Acolo unde este posibil, după erbicidare se aplică o mulcire cu rumeguş sau ţesătură din
textile, cu ochiuri de 1,5 -2 cm prin care să treacă tulpinile drajonilor.
În cursul perioadei de vegetaţie se aplică 1-2 erbicidări postemergente pentru distrugerea
buruienilor din grupa gramineelor (pir, costrei, mohor, festucă, etc) cu erbicide selective (Fusilade,
Pantera, Leoprad).
Intervalul dintre rânduri se menţine curat de buruieni prin discuire şi frezări repetate. În
zonele în care cad precipitaţii suficiente, solul dintre rânduri se înierbează cu trifoi alb care se
coseşte de 3 - 4 ori pe sezon, când plantele ating 8-10 cm.

2. Fertilizarea plantelor de zmeur se efectuează atât cu îngrăşăminte organice (gunoi de


grajd, compost etc) în doză de 5-6 kg/mp, toamna în cursul lunii noiembrie, cât şi cu îngrăşăminte
chimice.
Administrarea îngrăşămintelor organice se efectuează odată la 3 ani, pe rigole deschise cu
plugul de-a lungul rândurilor, după care se încorporează în sol prin discuiri.
Îngrăşămintele chimice greu solubile (fosfor, potasiu) se aplică anual la finele lunii februarie
sau începutul lunii martie în doză de 60 g fosfor şi 30 g potasiu la mp de gard fructifer.
În cursul perioadei de vegetaţie se administrează fertilizanţi pe bază de azot la sol şi
îngrăşăminte foliare complexe (cu macro şi mico elemente). Azotul se aplică în 3 faze: primăvara la
dezmugurit în doză de 150 kg/ha azotat de amoniu, a doua fază la 3 săptămâni de la prima
fertilizare în doză de 100 kg azotat de amoniu /ha, iar a treia doză de 50 kg/ha se aplică la două
săptămâni de la cea de-a doua fertilizare, astfel ca aceste fertilizări să se încheie până la 20 iunie.
Acolo unde există surse financiare se poate aplica şi fertilizarea foliară pentru o bună nutriţie
a plantelor care să sporească capacitatea productivă a acestora. Într-un sezon, odată cu tratamentele
fitosanitare se pot aplica şi 2-3 fertilizări extraradiculare.

3. Irigarea plantelor de zmeur se efectuează de 4-6 ori pe sezon, cu o normă de udare de


350-400 mc/ha, în funcţie de precipitaţiile căzute. În perioada creşterii intense a lăstarilor
(drajonilor), care se suprapune în mare parte cu iniţierea şi formarea rodului, se aplică udări la
intervale scurte pentru a facilita desfăşurarea în optim al celor două procese, respectiv de creştere şi
fructificare. În momentul declanşării culesului fructelor solul din plantaţiile de zmeur să aibă o
rezervă suficientă de apă care să satisfacă necesarul plantelor pe toată durata recoltatului. În cazul în
care se aplică irigarea prin picurare, se poate interveni cu udatul şi în perioada culesului, fără ca să
favorizeze apariţia putregaiului fructelor produs de ciuperca Botrytis cinerea, aşa cum poate să se
întâmple la irigarea prin aspersiune. Imediat după încheierea recoltatului se aplică o nouă udare
pentru refacerea rezervei de apă din sol.

4. Tratamentele de fitoprotecţie sunt absolut necesare pentru a preveni şi combate bolile şi


dăunătorii specifici zmeurului.

3
De la începutul dezmuguritului şi până la faza de pârgă a rodului se aplica 5-6 stropiri cu
produse pe bază de cupru şi sulf asociate cu insecticid. Intervalul dintre două tratamente este de 10-
12 zile, iar de la ultimul tratament până la recoltatul fructelor timpul de pauză este de 15 zile.

5. Intervenţii fitotehnice privind dirijarea creşterii şi rodirii plantelor


După încheierea recoltatului, se elimină de la suprafaţa solului tulpinile care au rodit, iar
tulpinile drajonilor care asigură producţia de fructe pentru anul următor se dirijează printre cele
două cupluri de sârmă. La fiecare metru liniar se opresc câte 10-12 drajoni crescuţi cât mai aproape
de axa rândului, iar restul se elimină. După introducerea tulpinilor printre sârmele spalierului, se
reduce distanţa dintre cele două sârme ale cuplurilor de la 30-40 cm la 5-10 cm astfel ca pe timpul
iernii tulpinile să fie cât mai puţin deranjate de curenţii de aer.
La soiurile care asigură şi producţia de toamnă pe drajonii crescuţi în anul respectiv,
eliminarea zonei apicale a drajonului care a rodit se efectuează primăvara la pornirea în vegetaţie
deasupra unui mugure viabil.
La soiurile care rodesc în anul al doilea de la plantare pe drajonii crescuţi în anul precedent,
primăvara la pornirea în vegetaţie, se scurtează vârfurile tulpinilor drajonilor la 20 cm deasupra
celui de al doilea cuplu de sârme.
În cursul lunii mai, când drajonii care au crescut pe lângă tulpinile purtătoare de rod au atins
înălţimea de 15-20 cm, se efectuează rărirea acestora, lăsând un număr de 10-12 tulpini pe ml. În
cursul vegetaţiei surplusul de drajoni care se formează în perioada respectivă se elimină de 2-3 ori,
astfel ca să rămână numai tulpinile oprite iniţial pentru rodul anului viitor. Când tulpinile care s-au
oprit au atins înălţimea de 100-120 cm se elimină o porţiune de 2-5 cm din vârful de creştere, fază
care corespunde cu legarea primelor fructe pe tulpinile roditoare crescute în anul precedent. Această
operaţiune conduce la o stagnare a creşterii drajonilor şi o stimulare a formării rodului.
Din mugurii situaţi sub zona ciupită se lasă să crească un singur lăstar, restul se elimină de la
inel.
La soiurile remontante, cu potenţial mare de producţie la rodirea de toamnă (60-75% din
tulpina drajonului cu rod), se dirijează numai producţia de toamnă renunţând la cea de vară (iunie).
Pentru aceasta, toamna în noiembrie se elimină de la suprafaţa solului toate tulpinile care au crescut
în anul respectiv. În acest caz se practică sistemul de cultură în benzi cu lăţime de 80 cm, iar
distanţa dintre benzi este de 200 cm.
Pentru susţinerea tulpinilor se construiesc reţele de susţinere formate din stâlpi şi fire de
plastic, pe lăţimea de 80 cm gard fructifer, prin care se dirijează tulpinile drajonilor. Banda este
formată din trei rânduleţe cu patru intervale la 25 cm, iar pe margine sunt plantaţi stâlpi de
susţinere, distanţaţi la 6-8 m de-a lungul benzii.

6. Recoltatul fructelor Zmeurul se încadrează în grupa plantelor cu fructele cele mai


perisabile, fapt pentru care recoltatul se face direct în casolete de 250-500 g, pe timp uscat. La un
interval de 2-3 zile se trece prin plantaţie pentru colectarea fructelor pe toată perioada maturării
acestora, care poate dura 20-30 zile în funcţie de soi. Fructele de la primele recoltări se valorifică
pentru consum în stare proaspătă, iar cele rezultate la recoltările următoare, fiind mai mici şi cu un
conţinut mai ridicat în substanţă uscată se dirijează spre fabricile de prelucrare.
O plantaţie de zmeur, cu soiuri zonate la care se aplică toate verigile tehnologice prezentate,
asigură o producţie de 6-12 tone fructe/ha, în funcţie de tipul de fructificare: bienal sau bianual.
Recuperarea investiţiei din profit se realizează în decurs de 3 ani după intrarea deplină pe rod a
plantaţiei.

S-ar putea să vă placă și