INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

POMICULTURA PITESTI, MARACINENI

O.P.1, C.P. 73, Loc. Piteşti, jud. Arges, cod 110006,
Tel: 0040-248-278066; Fax: 0040-248-278477;
E-mail: office@icdp-pitesti.ro; icpp.mar@gmail.com
Internet: http://www.icdp.ro

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A SOIURILOR ŞI SELECŢIILOR DE ARONIA

MELANOCARPA ( MICHX.ELL.)

Autori: Mladin Gheorghe și Ancu Irina

1. Alegerea locului pentru înfiinţarea culturii

1. Se aleg terenuri la o distanță de 500 m de DN şi de 15-20 km de poluanţii industriali.
Solul pe care se amplasează cultura nu trebuie să conţină compuşi de metale grele, poluanţi
petrolieri, nitriţi, nitraţi peste limitele admise, resturi de pesticide, etc. Se recomandă un sol cu o
textură mijlocie luto-nisipoasă, bogat în humus şi cu un pH cuprins între 5,5 şi 7,5). Se vor evita
solurile scheletice, sărăturoase, cele cu exces de umiditate. Panta terenului nu trebuie să
depăşească 10-15 %, pe versanţi uniformi şi fără pericol de alunecare.
2.Pregătirea terenului înainte de plantare –lucrări premergătoare plantării.
2.1.Eliberarea terenului de plantele premergătoare. În cazul în care terenul a fost
cultivat anterior se recomandă ca planta premergătoare să fie o leguminoasă care lasă în sol o
cantitate importantă de azot. Încorporarea culturii se face printr-o arătură superficială de 18-20
cm adâncime.
2.2 Fertilizarea de bază. La 4-5 săptămâni de la eliberarea terenului se aplică o
fertilizare cu gunoi de grajd în doză de 30-40 to/ha. Se pot folosi fertilizanţi organici de la
crescătoriile de ovine, bovine, păsări, porcine, cabaline, precum şi composturile cu nămolurile de
la staţiile de epurare ale oraşelor fără compuşi nocivi pentru plante.
2.3.Arătura adâncă ( 30-32 cm)se efectuează imediat după distribuirea îngrăşământului
organic, în scopul încorporării în sol a acestuia cât mai uniform.
2.4.Discuirea arăturii în două sensuri. Se efectuează la 2-3 săptămâni de la arătură
pentru a realiza o mărunţire şi o nivelare cât mai bună a solului.
2.5. Pichetarea ternului constă în fixarea pe teren, prin picheţi, a locului fiecărei plante
la distanţa de 2,8-3,5 m între rânduri şi 1, 2-1,5 m între plante pe rând, în funcţie de conducere a
plantelor : cu tufă sau cu trunchi cu 5-6 tulpini multianuale. După trasarea liniei de bază se ridică
perpendiculare la distanţa specificată între rânduri, se închide careul, iar de-a lungul sârmelor de
plantare se fixează picheţii la distanţele specificate între plante pe rând. În cazul terenului în
pantă plantarea rândurilor se face paralel cu curbele de nivel.
2.6. Săpatul gropilor pentru plantare. Se efectuează fie manual cu cazmaua, săpând
groapa lângă pichet fără a-l disloca, la adâncimea de 40-50 cm şi lăţimea de 40 -50 cm, fie
mecanic cu burghie speciale ataşate la priza de putere a tractorului. Vârful burghiului se fixează
în locul pichetului, iar după efectuarea gropilor se reface pichetarea cu scândura de plantare, sau
alinierea plantelor din două direcţii.
2.7. Aprovizionarea cu material săditor. Acesta constă în butaşi înrădăcinaţi sau
marcote, din soiul Nero adaptat la condiţiile ecologice din ţara noastră.
3. Plantarea. Lucrarea se efectuează toamna la începutul lunii noiembrie sau, primăvara
devreme când terenul permite efectuarea acestei lucrări. Chiar dacă s-a efectuat fertilizarea de
bază, este indicat ca la fiecare groapă de plantare să se distribuie câte 10-15kg de mraniţă.
Jumătate din cantitatea de mraniţă se amestecă cu pământ şi se pune pe fundul gropii în amestec
cu pământul rezultat din stratul de deasupra, iar cealaltă jumătate se aplică în partea de deasupra,
de asemenea în amestec cu solul rezultat din gropi. Butaşii se plantează astfel încât în groapa de

1
plantare să intre rădăcinile şi 4-6 cm din tulpină. Solul se tasează bine în jurul plantei , iar în final
se toarnă câte 4-5 l apă pentru a se realiza un contact cât mai bun al rădăcinilor cu solul. După
udare se face un muşuroi în jurul plantei care să depăşească marginile gropii cu 10-15 cm şi să
acopere baza tulpinii pe o înălţime de 8-10 cm.
4. Agrotehnica plantaţiilor de Aronia
Aronia melanocarpa (scoruşul negru) este o specie adaptată la
diferite condiţii de climă şi sol. Este tolerantă la poluanţii atmosferici, secetă, boli şi dăunători, la
soluri compacte şi sărăturate, halde de steril rezultate din exploatările miniere, fapt pentru care
această plantă poate fi cultivată de-alungul căilor de comunicaţii, în garduri vii şi în parcuri. Însă
pentru a obţine fructe ecologice cultura se amplasează pe soluri testate în prealabil din punct de
vedere eco, în zone ferite de poluanţi chimici, industriali şi atmosferici. Este o plantă mult mai
longevivă decât multe alte specii de arbuşti fructiferi (coacăz, zmeur, mur, etc.) cu un potenţial
bioproductiv superior care poate fi pus în valoare prin lucrări agrofitotehnice specifice, astfel
încât plantele să se găsească permanent într-o stare de echilibru fiziologic şi dinamic în
concordanţă cu vârsta lor.
4.1. Lucrările solului. Solul se menţine curat de buruieni de-a lungul rândului prin
praşile şi mulcire, iar între rânduri , începînd cu anul al 3-lea, prin înierbare cu ierburi perene,
într-o structură şi proporţie în funcţie de zonă şi tipul de sol. Poate fi adoptată o singură specie
perenă-trifoiul alb care, nu intră în concurenţă pentru apă şi hrană cu plantele de Aronia. Iarba
dintre rânduri se coseşte de 3-4 ori pe sezon, iar fânul rezultat se foloseşte ca mulci de-a lungul
rândurilor. Până în anul al 3-lea solul dintre rânduri poate fi cultivat cu leguminoase cu talie mică
( fasole pitică)sau rădăcinoase (morcovi, ceapă, cartofi) lăsând de-a lungul rândului o bandă cu
lăţimea de 100-120 cm curată de buruieni şi necultivată.
4.2.Fertilizarea. Se aplică numai fertilizanţi naturali, obţinuţi din surse fără poluanţi
chimici. La un interval de 3-4 ani se administrează gunoi de grajd , în doză de 3-4 kg/ mp
împrăştiat de-alungul rîndului şi încorporat cu sapa mare, toamna –noiembrie sau la sfârşitul
iernii. Anual în luna aprilie se aplică azotat de amoniu 20g/planta in două etape. După 2-3 ani ,
mulciul aplicat de-alungul rândului aflat într-un stadiu avansat de descompunerese încorporează
în sol cu sapa mare, toamna sau primăvara, după care se reface mulcirea cu fân proaspăt rezultat
din cosirea intervalelor.
4.3. Irigarea. În perioadele secetoase se efectuează udări cu norme de 350-400 mc apă
/ha, prin aspersiune sau prin brazde. Dacă se aplică udarea prin picurare consumul de apă se
reduce cu 20-30%, însă vor fi udate numai plantele de Aronia, intervalul dintre rânduri rămânând
în afara ariei de udare. În general se aplică 4-6 udări pe sezon în funcţie de zona de cultură şi de
precipitaţiile căzute în timpul vegetaţiei.
4.4. Dirijarea creşterii şi fructificării plantelor.
Aronia melanocarpa are o mare capacitate de lăstărire bazală, încă din primii ani după
plantare. Această caracteristică este luată în considerare la stabilirea formei de conducere şi
dirijare a plantelor. În condiţii normale această specie creşte sub formă de tufă, caz în care se
opresc la fiecare plantă câte 5-8 tulpini multianuale, crescute din zona coletului, pe care se
formează ramuri de ordinul doi în vârstă de 2-4 ani purtătoare de rod şi ramuri anuale.
În cursul perioadei de vegetaţie se elimină lăstarii crescuţi din zona bazală. În momentul
când plantele depăşesc vârsta de 10-12 ani şi producţia scade se face o regenerare a tufelor prin
tăierea tulpinilor bătrâne şi înlocuirea lor cu tulpini noi. Această intervenţie se face gradual, pe
parcursul a 3-4 ani. De-alungul tuplinilor multianuale se execută tăieri de rărire a ramurilor de
ordinul doi şi a celor anuale supranumerare, eliminarea ramurilor uscate, debile şi a celor subţiri,
slab productive. După fiecare intervenţie tufa trebuie să fie cât mai aerisită iar lumina să
pătrundă în interiorul tufei. Aronia melanocarpa se mai poate conduce cu trunchi de 40-50 cm şi
cu coroană formată din 4-5 tulpini de schelet pe care sunt inserate şarpantele purtătoare de rod şi
ramurile anuale. Intervenţiile fitotehnice în acest caz constau în eliminarea lăstarilor care apar la
baza trunchiului ( de 2-3 ori în cursul vegetaţiei), întinerirea ramurilor purtătoare de rod după 3-4

2
ani de fructificare, eliminarea ramurilor anuale supranumerare, lăsând numai pe cele care
înlocuiesc ramurile de rod epuizate, eliminarea ramurilor rupte, afectate de boli şi a celor subţiri.
4.5. Protejarea plantelor contra dăunătorilor şi fitopatogenilor.
Aronia melanocarpa este planta pe care rareori se instalează patogeni şi dăunători. Pe
frunze apar uneori pete de rugină, dar fără să fie afectată semnificativ planta. Pe fructe şi pe
tulpinile tinere se formează uneori pete din miceliile ciupercii ce produce septorioza, iar pe
frunze apar sporadic minatoare, cicade şi acarieni, însă influenţa acestora asupra potenţialului
bioproductiv este nesemnificativ. Cu toate că atacul acestor patogeni şi dăunători se situează
mult sub pragul economic de dăunare se recomandă aplicarea a 1-2 stropiri cu un produs cupric (
Super Champ, Champion, Funguran, etc.-0,3%) şi 1-2 stropiri cu un produs pe bază de sulf
(Thiovit Jet, Microtiol Special, Kumulus-0,3%). Pentru dăunători se fac 1-2 tratamente cu un
biopesticid ( Bionid, Nem Azal-5%).În acest fel fauna utilă de acarieni ( Phytoseiullus persimilis)
ţine sub control acarienii Ecotetranichus carpini şi Panonihcus ulmi. Prin înlocuirea mulciului la
intervale de 2-3 ani, precedată de o mobilizare a solului se evită instalarea cuiburilor şoarecilor
de câmp în jurul plantelor ( şoarecii pot produce daune însemnate, deoarece rod scoarţa tulpinilor
din zona coletului).
5. Recoltarea şi valorificarea fructelor.
Aronia melanocarpa este o specie care intră rapid pe rod, primele fructe apărând din anul
al 2-lea de la plantare, iar din anii 5-6 produce la potenţialul maxim 6-8 kg /tufă ( la forma tufă
cu 5-8 tulpini multianuale).
Florile acestei specii fiind hermafrodite şi autofertile nu necesită polenizatori, motiv
pentru care în parcelă se cultivă un singur soi ( soiul Nero).
Fructele, dispuse în corimbi cu 8-12 bace de culoare neagră, se recoltează la sfîrşitul lunii
august sau începutul lunii septembrie, în funcţie de zonă. Fructele sunt rezistente la păstrare mai
ales dacă se culeg în ciorchini, nu se scutură, se menţin pe plantă până toamna tărziu, însă se
stafidesc şi îşi pierd din calităţi ( rămân o sursă de hrană pentru păsări).
Fructele se culeg cu ciorchini în lăzi sau coşuri şi se livrează către fabricile de prelucrare.
Din aceste fructe se extrage sucul foarte bogat în antociani şi flavonoizi şi care îşi
păstrază culoarea roşie-rubinie nealterată, chiar lăsat în contact cu aerul o perioadă mai lungă de
timp. Sucul de Aronia se cupajează foarte bine cu sucul de mere şi vişine. Fructele recoltate la
supracoacere capătă o oarecare dulceaţă şi se pretează pentru jeleuri, dulceaţă, gem, sirop, suc,
produse nutraceutice, etc. Ca produs fitofarmaceutic din aceste fructe se extrage produsul
,,
,,Flavonoid care se foloseşte în tratarea inflamaţiilor severe ale vaselor de sânge şi în reducerea
presiunii sistolice şi diastolice, prevenind îmbolnăvirea inimii. De asemenea, extractele din
fuctele de Aronia pot fi un protector bun al tractului urinar şi al colonului.
6.Eficienţa economică. Recuperarea investiţiei se realizează în 4 ani din profitul net. Pe
parcursul celor 30 de ani de exploatare a culturii se obţine o rată a profitului de 35,67 % pe
fiecare an de producţie.